Retrospectiva 2024 și prospectiva 2025. Sau virgula dintre ani

Timp de citire: ~ minute

Am început anul 2024 bâjbâind și oscilând prin tot felul de stări care s-au lipit de mine cum se lipește noroiul de talpă, încăpățânându-se să se desprindă. Dar odată cu primăvara am mai ieșit și eu din încorsetarea asta mai mult sau mai puțin benevolă și-am tras aer în piept mai cu poftă.

În 2024 am scos din cuptor siteul și cele două newslettere – Coolturalist și CooltCluj. Am plecat hai-hui în Apuseni, de una singură și a fost minunat. Am jucat pentru prima dată biliard și încă niște jocuri pe care între timp le-am uitat, deși niște oameni au avut răbdare să-mi explice și de 3 ori regulile. Am făcut pentru prima dată blackout poetry și colaje.

Am făcut interviuri cu oameni pe care-i admir, pe care-i apreciez și cu care nici nu m-aș fi gândit că voi face. Am cunoscut oameni, am legat conexiuni și am extins puțin granițele bulei mici în care mă aflu. Am muncit cu drag, uneori cu epuizarea deghizată-n cearcăne și iritabilitate, alteori mai odihnită – dar cu chef și seriozitate. Am lucrat cu entuziasm la PozitiVești, cel mai proaspăt proiect al Hacking Work.

Am fost pentru prima dată la Electric Castle. Am făcut pentru prima dată voluntariat la teatru. Am fost cu mami și tati la discoteca anilor ’80. Am mâncat pentru prima dată dulceață de păpădie. Am fost la școala din Borșa și le-am citit copiilor.

Am început să merg la psiholog și de fiecare dată ies de-acolo cu sufletul mai vraiște decât când am intrat. E inconfortabil să aflu lucruri despre mine și să-mi dau seama de ele, dar e necesar și, per total, îmi face bine.

Am scris poezii cu și pentru prieteni. Am oferit ce-am știut mai frumos și mai cald și am primit și mai și. I-am sărbătorit pe oamenii pe care-i iubesc. Am fost domnișoară de onoare la nunta unei (dragi) prietene. Mi-am ajutat părinții la renovări și-am dat la lopată până am făcut bășici și-a fost frumos. Am vizitat-o mai des pe mama Rozi – singura bunică pe care o mai am în viață.

M-au fascinat lucrurile simple – cum ar fi o gașcă de motocicliști străini, vârstnici, vibrând tinerețe, care-au poposit într-un colț ascuns din munți. Mi-am luat timp să admir natura, nervurile unei frunze, coama unui deal sau pereții unei peșteri.

Mi s-au cuibărit în brațe animale și în suflet oameni și râsete. Am sădit semințe și-am plantat idei, pe alocuri niște curaj (care de multe ori tot nu-i suficient) și-un brăduț călător – adus din Apuseni, relocat temporar la Cluj și împământenit la Sărmașu. Am fost în fiecare lună acasă, iar toamna am adunat nucile din curte și amintirile din copilărie care mă leagă de acest obicei.

Am scris, am întrebat, am pus la îndoială și iar am scris. Am colorat, am strâns fân, am dansat, am vopsit și mi-am luat scaun de birou. Am fost la radio și-am avut atâtea emoții cât am putut duce. Am umblat prin muzee, teatre, cinematografe, biblioteci și librării și-am purtat arta cu mine pe unde-am ajuns și poposit. Am prins gustul a tot ce-nseamnă Formula 1 și am urmărit mai multe curse în ultimele luni decât în toată viața. Am și construit prima mașină de Formula 1 din lego.

Am îmbrățișat cât de des am putut și-am întrebat „cum te simți?” de fiecare dacă când am avut ochii deschiși la cei din jur. Cel mai probabil n-am știut întotdeauna când ar fi fost nevoie și-am ratat momente. Au fost întrebări pe care nu le-am adresat, întrebări pe care le-am adresat dar au rămas nerăspunse, subiecte și trăiri de care-am fugit, într-o încercare stângace de apărare (tot de mine). Am luat unele decizii, altele au rămas tot neclare fie pentru că le-am tărăgănat și amânat intenționat, fie din alte motive.

Sunt și lucruri pe care le-am făcut deși nu voiam sau nu le-am făcut deși mi-am dorit. Îmi doresc ca 2025 să fie mai mult despre ce mi-am dorit și am făcut și mai puțin despre ce nu voiam să fac, dar am făcut.

Și asta vă doresc și vouă.

Să avem grijă de noi și de cei de pe lângă noi.

Să nu ne biciuim pentru că n-am bifat toate obiectivele încolțite în minte, suflet sau prin vreo agendă la fiecare început de an. Nici pentru că „de la 1 ianuarie” s-a transformat în „luna viitoare” și apoi în „de la anu’”. Să nu ne agățăm de retrospectivele celorlalți de la final de an, nu suntem în competiție cu nimeni.

Dar dacă totuși ne simțim mici, insuficienți, abătuți sau poate chiar triști când ne uităm cu coada ochiului în ograda altuia ori la capra vecinului – mai ales în social media unde e mai mult praf de stele și poleială – e în regulă. E normal și uman să ne simțim așa. Sunt stări și stări. Unele dintre ele ne vor duce mai departe și sunt punctul de start al progresului și al evoluției. Dar să nu ne privim viața prin lentila definiției succesului celor care se-nvârt pe lângă noi.

Au fost revelioane care m-au prins plângând. Alte revelioane pe care le-am petrecut singură. N-am pățit nimic. Viața și-a urmat cursul, planeta s-a învârtit la fel. Doar noi ne impunem și ne agățăm de ideea asta superficială, fadă și tâmpită că Anul Nou trebuie să fie într-o veselie și sărbătoare. Nu trebuie dacă nu simțim.

Ce contează e să fim conștienți și reali. Să pășim prin viață conștienți de noi și de oamenii pe care-i iubim, de limite, de ce mișună în jurul nostru și în societate și să căutăm să mergem spre mai bine. Indiferent cum ne definim și cum înțelegem acel bine. Să ajutăm pe unde și cât putem, să pășim dincolo de granițele bulei noastre și să fim cu urechile ciulite și cu ochii-n patru la realitatea majorității. Că e posibil să fie la ani lumină depărtare de a noastră.

E important să găsim un echilibru. Să ținem piept și să ne fie clar care sunt lucrurile pentru care și împotriva cărora vrem să luptăm, fără să îmbrăcăm mantia încrâncenării, a irascibilității și a frustrării ca pe a doua piele, zi de zi. Să fim mai blânzi cu noi atunci când, la fel ca șefu’ ăla toxic, ne setăm obiective imposibile și inumane. Să ne permitem pauze, să ne dăm voie să învățăm din greșeli, că toți greșim, fără a le transforma în bătălii interioare interminabile. Să ne amintim că e în regulă să încetinim și chiar s-o facem înainte să fim înglodați până la gât în nisipurile mișcătoare ale epuizării.

Viața e un continuu exercițiu de echilibristică, plin de giumbușlucuri. Între a rămâne în țară și a ne lua tălpășița. Între a ne băga picioare și a lupta. Între a renunța și a continua. Între a păstra tăcerea și a deschide gura atunci când e cazul. Între a fugi de conflicte și a discuta matur lucrurile. Între a ne izola pe-un munte și a ieși în stradă. Ne clătinăm pe sfoara asta, uneori stăm pe ea într-un picior, alteori pare că înaintăm mai încrezători. Uneori vine cineva și ne ajută să ne menținem echilibrul, alteori suntem doar noi. Sunt perioade și perioade.

Ce contează e să nu ne pierdem voința. Să nu ne lăsăm pe mâna lui „fie ce-o fi” sau a lui „asta-i viața”, ci să încercăm, care cum și unde putem, să punem câte-o cărămidă, fie ea și de pământ bătătorit sau lovită pe la colțuri, la fundația unei lumi mai bune, mai corecte, mai blânde și mai sigure.

Și pe lângă acel „to do list” pe care-l dospim sau scriem, să ne facem și-un „to be list”.

La mulți ani!

Distribuie articolul:

Comentarii:

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newslettere

    Articole recente

    Izabella Lukacs - 2025 © Toate drepturile rezervate.

    Un moment, te rog!

    Dacă ai ajuns până aici cu cititul, dă-mi voie să îți propun să te abonezi la newsletterele mele, să primești ultimele articole ce te-ar interesa sau să afli de evenimentele din Cluj.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.

    Un moment, te rog!

    Dacă nu ai făcut-o până acum, te poți abona mai jos la newsletterele mele culturale.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.
    Share to...