Ce m-a bucurat zilele astea: s-au strâns cei 30.000 de euro necesari pentru readucerea la viață a Studio Art Cafe din Cluj, fosta cafenea a actorilor și spațiu pentru spectacole neconvenționale, întâlniri culturale și ateliere creative.

O singură dată am intrat în acea clădire-reper a Clujului. Eram în primii ani de facultate. De-atunci, mi-am tot pus întrebarea „totuși, oare de ce nu se face nimic cu acest spațiu?”. Uite că acum chiar se face: Niște Oameni buni pun umărul la treabă să-l revitalizeze, alături de echipa Teatrului Național.

Cei 30.000 de euro au fost strânși în cadrul galei organizate de Asociația Niște Oameni, pe 5 iunie, la Teatrul Național din Cluj. O dovadă că puterea comunității e cea care, de cele mai multe ori, mișcă lucrurile și ne duce mai departe.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele.

În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.

Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.

Andreea mi-a împărtășit ce înveți o apuci pe calea antreprenoriatului creativ – de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Cum a ajuns Țup cea mai faimoasă ciocârlie din România. Interviu cu Alex Donovici.

📆 (de abonat) Newsletterul Donei Georgia, care trimite lunar o scrisoare cu realități rurale de pe Valea Vâlsanului.

✨ (de curiozitate) Cât de frecvent este abuzul de droguri și alcool în rândul muzicienilor? Cu cifre. (via Marius Cosmeanu)

🧠 (de conștientizat) Interviu cu Andreea Braga: Atâta timp cât violența nu este sancționată, măcar simbolic de comunitate, agresorii vor ști că pot continua, că au câtă putere vor.

🎥 (de văzut) „Balerina” completează Universul John Wick, din 5 iunie, la cinema.

🎧 (de ascultat) Superbă e melodia asta a Alexandrinei: Reguli și jocuri.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

„Venus Express”, un spectacol creat de 3 români, este selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025.

Trei artiști români talentați — Cristina Florea, George Piștereanu și Richard Stan — își unesc forțele într-un proiect teatral curajos montat la Los Angeles: Venus Express, un spectacol SF satiric, cu accente de dark comedy, selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025. Scris și regizat de Cristina Florea, spectacolul spune povestea a doi astronauți rătăciți pe Venus, într-o călătorie care devine reflecție despre tehnologie, umanitate și iluzia progresului. George Piștereanu interpretează un personaj inspirat de Elon Musk, iar regizorul Richard Stan aduce pe scenă un concept vizual cinematografic, semnând light design-ul, multimedia și sound-ul. Producția are 6 reprezentații în luna iunie, la Actors Company – Other Space Theater.

„Am scris Venus Express ca o revoltă artistică față de o lume din ce în ce mai fragmentată”, spune Cristina Florea. Actorul George Piștereanu recunoaște că proiectul l-a scos din zona de confort, dar l-a atras tocmai prin forța textului: „Este un text puternic, cu umor negru și accente profetice.” Iar pentru Richard Stan, revenirea în teatru după ani dedicați videoclipurilor muzicale este o întoarcere la prima dragoste: „Atmosfera de lucru e fantastică, iar Venus Express simt că e începutul unui nou capitol artistic pentru mine.” O poveste românească, spusă departe de casă, dar cu o energie colectivă care trece dincolo de granițe.

Shirokuro, restaurantul japonez din New York care arată ca un desen în creion.

În cartierul East Village din New York, Shirokuro aduce o experiență cu totul diferită: un restaurant japonez unde granița dintre artă și gastronomie se estompează. Cu un decor monocrom, care pare un desen în creion într-un caiet de schițe, spațiul impresionează prin pereți cu motive tradiționale japoneze, podele ilustrate manual și o atmosferă parcă ruptă dintr-o lume imaginară.

Conceptul vizual – semnat de artistul Mirim Yoo – transformă fiecare colț într-o scenă artistică 2D și contrastează cu detaliile reale, precum vesela ceramică colorată sau bucătăria deschisă.

De ce avem mai mult ca oricând nevoie de povești.

40% dintre britanici n-au citit nicio carte în ultimul an, arată un sondaj recent. Philip Roth spunea încă din 2000 că obiceiul de a citi romane va dispărea, pentru că lumea nu va mai avea răbdarea și liniștea pentru a urmări o poveste pe mai multe sute de pagini. Și totuși, Elif Shafak ne amintește câtă nevoie avem de povești tocmai acum.

Cărțile de ficțiune nu sunt doar un moft intelectual, ci o formă de igienă emoțională. Romanele, prin natura lor, ne obligă să stăm, să simțim, să empatizăm. Ele ne oferă cadrul prin care înțelegem nuanțe, suntem martori la slăbiciunile și transformările altora – și, implicit, ale noastre. Ficțiunea nu oferă rețete, pași sau tactici, dar creează spațiu pentru reflecție, pentru umanitate.

Scriitoarea Elif Shafak vede o speranță în tinerii care merg la evenimente literare. Așa cum Epopeea lui Ghilgameș a rezistat mii de ani și încă ne învață despre prietenie, pierdere și transformare, romanele moderne pot fi oglinzi ale sufletului nostru. Romanele nu au nevoie să demonstreze nimic, ci doar să ne amintească că suntem fragili, mereu în căutare și capabili să ne schimbăm.

Cum e mai bine să învățăm – din audiobook-uri sau cărți tipărite?

Când vine vorba de învățare, cărțile audio s-ar putea să nu fie cea mai bună opțiune. De ce? Pentru că, spre deosebire de o carte tipărită, la care poți reveni ușor la un pasaj mai greu, la cele audio e mai greu să recuperezi ce ai pierdut. Și e posibil ca, de cele mai multe ori, să nu mai derulezi, ci doar mergi mai departe, chiar dacă ai confuzii.

Asta nu înseamnă că audiobook-urile nu sunt valoroase – din contră, ele pot fi un exercițiu bun de concentrare și o opțiune minunată pentru beletristică. Dar dacă ai în față un text tehnic sau vrei să înțelegi idei complicate și contepte complexe, cititul clasic e o soluție mai bună.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății Cluj.

Unele lucruri au nevoie de timp să se așeze ca să poți scrie despre ele. Zilele trecute am publicat articolul despre Oamenii Dreptății Cluj. Apoi am mai adăugat niște paragrafe.

Plecând de la momentele de pe scenă, am scris despre lucruri de care sunt mândră și lucruri care poate nu-mi fac cinste, dar pe care le-am schimbat în timp.

Mi-am amintit de discuțiile părinților mei despre plecatul la muncă în străinătate de când eram copil, dar și de teama cuibărită la mine-n piept.

Am mărturisit cum am judecat greșit din lipsă de cunoaștere. Am povestit cum m-am vindecat de ignoranță. Despre cât de absurzi suntem. Despre cum e să fii umăr pentru cei de lângă tine care au pierdut un om drag.

Am plecat de la spectacol cu gândul că lumea e încă frumoasă și de noi depinde încotro se îndreaptă.

Tot ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății e mai jos. Să-ți priască și să-ți dea curaj. Iar dacă ai fost la eveniment, mi-ar plăcea să aflu cu ce gând ai plecat acasă.

ZONA DE INTERES

Clujul intră în sărbătoarea TIFF.

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Cluj între 13 și 22 iunie, cu un program bogat și variat: peste 200 de filme, concerte și evenimente speciale dedicate atât cinefililor, cât și profesioniștilor din industrie. De la pelicule vechi de un secol, până la cele mai noi producții, TIFF promite o ediție cu adevărat diversă, care își propune să mulțumească toate gusturile.

„Cred că au fost peste 1.000 de filme vizionate de echipa condusă de Mihai (Chirilov, directorul artistic TIFF – n.red.), din care au fost selecționate 200. Avem 172 de filme lungi și 28 de scurtmetraje din 53 de țări. Vom avea o ediție diversă, cu multe surprize și filme din toate genurile. Vom avea o ediție în care vom încerca să oferim publicului aceeași experiență de festival plăcută așa cum am făcut în fiecare an. Vom avea filme pentru toate gusturile.”, spune Tudor Giurgiu, președintele TIFF.

Ediția cu numărul 24 va fi deschisă de filmul Christy, o coproducție Irlanda–Marea Britanie în regia lui Brendan Canty, recompensată cu premiu la Berlin. Povestea emoționantă despre maturizare și curajul de a o lua de la capăt va fi proiectată în aer liber, în Piața Unirii, vineri, 13 iunie, de la ora 20:45. Evenimentul de deschidere va include și un moment special dedicat actorului Florin Piersic, căruia i se va înmâna Premiul de Excelență.

Printre invitații de onoare ai acestei ediții se numără și Maria de Medeiros, cunoscută pentru rolul din Pulp Fiction, care va primi Trofeul Transilvania pentru Contribuția specială adusă cinematografiei mondiale, și Béla Tarr, unul dintre cei mai influenți regizori contemporani, care va fi distins cu Premiul pentru Întreaga Activitate și va susține un masterclass deschis publicului și tinerilor cineaști.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

O fotografie panoramică a Căii Lactee realizată într-o zonă izolată din valea cactușilor din deșertul Atacama, cunoscută pentru concentrația mare de plante de cactus. „Valea nu este ușor de explorat, dar merită întotdeauna efortul de a căuta noi compoziții în astfel de locuri impresionante, sub cerul nopții.”, spune fotograful Pablo Ruiz.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

de Tatiana Ernuțeanu

îmi migrează dinții la dreapta
spațial nocturn
cu nasul în perna
altcuiva
străpung visul cu coastele
pagubă ce sunt!
cu toate rujurile întinse
peste orice zi bună
care n-a mai fost
de când puterea mea
nu mai e o barieră neon
cu toate mirodeniile la suprafață
pun răzvrătirile în cuantum
de mii de calorii
pentru plăcerea gurii
cu vinovăție
în fața oglinzii
bag mâna în carne
pe o cale paralelă
ca și cum aș smulge
un sigiliu gingival
să rămână acolo doar os
și mușchi și recompensă
pentru „n-ai punct de contact”
dar eu am
dorința să ajung în clădirile înalte de sticlă
de unde poți scuipa fractal și etern
peste cercurile progresiste din Suedia cu clasicism cu tot
peste sextinguri și orgasme care nu-ți fac dioptriile mai mici
și viața mai blândă
peste tehnocenul care nu e un destin
peste derivă
peste aici nu ești tu
peste toate protestele
cu care treci dintr-un timp în altul
cu brațele doldora de cioburi

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.

Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.

Andreea mi-a împărtășit ce înveți când o apuci pe calea antreprenoriatului creativ, de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

Ceramica a apărut în viața ta în Cairo, oraș care ți-a arătat „nu doar cine pot să fiu, dar și ce poate ieși din mâinile mele”. Poți detalia puțin cum anume specificul Cairoului a contribuit la această descoperire personală?

Cairo este un oraș contrastant și copleșitor ca ciocnirea dintre o Tesla cu un tuk-tuk pe o stradă mult prea aglomerată. Mall-uri cu pârtii de ski și străzi înguste contruite de mameluci, trafic interminabil și bărci alunecând pe Nil. Totul este rapid, haotic și gălăgios. Și cu toate astea, chiar în mijlocul orașului s-au păstrat numeroase meșteșuguri – sticlă suflată manual, covoare din lână, cuverturi colorate și, bineînțeles, ceramică.

Este un întreg cartier numit Fustat dedicat acestui domeniu, unde poți găsi obiecte ceramice de orice funcționalitate și dimensiune. Cairo nu este un oraș ușor de acceptat, dată fiind lipsa de confort și organizarea cu care suntem obișnuiți în Europa, dar dacă ai deschidere să îl explorezi și să îl accepți așa cum e, poate fi minunat.

Primul curs de ceramică pe care l-am făcut a fost ținut la un hub ce reunea numeroși artiști locali, Darb 1718. Dacă excludem perioada copilăriei, până atunci nu mai pusesem mână pe lut. A fost o perioadă în care am explorat multe domenii conexe: design grafic, pictură în acuarelă, fotografie analog. Uitându-mă înapoi, perioada trătită în Cairo, mi-a oferit contextul și mi-a dat libertatea să aflu cu adevărat ce îmi place să fac.

Dincolo de aspectele funcționale sau de proiectare, cum se îmbină latura ta de arhitectă cu abordarea artistică a ceramicii?

Formarea de arhitect mi-a oferit structură, ordine și gândirea în forme și spațialitate. Ceramica, însă, mi-a oferit libertate, bucuria de a nu ști întotdeauna ce urmează și satisfacția de a-mi putea aduce ideile în material. Cu toate astea, atunci când inițiez ceva, fie că este obiect ceramic sau eveniment, îl abordez ca parte dintr-un context mai larg și iau în considerare felul în care va fi utilizat.

Am observat două direcții pe care le abordez: obiecte geometrice sau obiecte organice, inspirate de natură. În ultimii ani, am explorat diverse tehnici, glazuri și combinații cu alte materiale, rezultând obiecte disparate, dar care sunt valoroase pentru mine datorită procesului și semnificației emoționale pe care o au pentru mine. Acum simt nevoia de mai multă coeziune și așezare și îmi doresc să abordez colecțiile și obiectele ca pe un proiect de design.

Simți că ceramica te-a schimbat ca om? Dacă da, în ce moduri?

Ceramica m-a învățat să am răbdare, să nu forțez procesele și să accept că uneori, oricât de mult aș încerca să controlez lucrurile, pot pierde un obiect din cauza unei crăpături sau a unor glazuri care se comportă ciudat. Dar cel mai mult m-a schimbat identitatea de antreprenor care m-a forțat să îmi ies din zona de confort. Am fost nevoită să mă expun mai mult, a trebuit să învăț să îmi comunic ideile mai bine și am învățat treptat ce presupune o afacere creativă.

În tot acest timp m-am cunoscut mai bine, iar 5 ani mai tarziu, am descoperit calități pe care nu simțeam că le am atunci când eram angajat: încrederea în sine, curajul de a lua decizii dificile, capacitatea de a gestiona incertitudinea și, poate cel mai important, perseverența. Antreprenoriatul, mai ales într-un domeniu creativ, nu este deloc o linie dreaptă – sunt momente de entuziasm și momente de îndoială, perioade în care lucrurile curg firesc și altele în care simți că te lupți cu toate în același timp.

Trecerea de la arhitectură la ceramică a fost un salt, chiar dacă unul treptat. Care a fost cea mai mare dificultate în a lăsa în urmă un domeniu consacrat pentru a începe ceva nou de la zero?

Cred că una dintre cele mai mari dificultăți a fost să accept că e în regulă să schimb direcția – că nu înseamnă că am „renunțat” la ceva, ci că am ales ceva mai potrivit pentru mine. Schimbarea de direcție a fost rezultatul unui cumul de factori porniți atât din viața personală, cât și cea profesională. Arhitectura va fi mereu o parte importantă din formarea mea, însă contextul în care îmi exercitasem meseria fusese destul de lipsit de creativitate și adesea mă simțeam ca un executant. O parte din mine își dorea libertate și un contact mai direct cu procesul creativ. Nu știam la momentul respectiv că răspunsul va fi ceramica.

După bucuria începutului o dată cu deschiderea atelierului, au apărut, bineînțeles, îndoieli. Am realizat cât de multe lucruri nu știu, nu mai aveam repere clare și uneori lucrurile se simțeau ca o săritură în gol în care mă salva fie o parașută, fie o coardă elastică sau o căpiță de fân. M-au ajutat enorm comunitatea și oamenii care au crezut în mine – cursanții care au revenit la ateliere, colaboratorii care au avut încredere în brandul meu aflat la început, prietenii care m-au încurajat să merg mai departe.

Am depășit îndoiala pas cu pas, aflând direcția și construind drumul în timp ce mergeam pe el. Nu a fost un moment brusc de claritate, ci mai degrabă o confirmare continuă că sunt pe drumul potrivit. O comandă de plăci ceramice, un concurs câștigat, un atelier fully booked, clienți care au pășit în atelierul meu, toate acestea mi-au dat curaj să continui să fac ceea ce mă pasionează.

Ceramica e un meșteșug în care nu poți controla absolut totul. Ce te-au învățat imperfecțiunile sau „eșecurile” din atelier despre creativitate, răbdare sau acceptare?

Ceramica este, pentru mine, o lecție continuă de acceptare. Oricât ai încerca să controlezi fiecare pas, de la formă la glazură, întotdeauna există surprize și uneori dezamăgiri. Am avut obiecte la care am lucrat ore în șir dar care s-au crăpat în cuptor sau le-am pierdut din cauza unei incompatibilități între glazură și masa ceramică. La început luam personal astfel de eșecuri, dar cu timpul am înțeles că în acest meșteșug, imperfecțiunea e parte din proces. Am învățat că nu tot ce ieșea diferit de ce îmi imaginam este un eșec. Unele dintre cele mai apreciate piese ale mele au fost accidente fericite, precum ar fi o vază care a fost selecționată pentru o expoziție în Palma, Spania.

Lucrând cu oamenii la cursuri, am observat o diferență esențială între copii și adulți. Copiii mici se bucură sincer de orice le iese din mâini – indiferent dacă obiectul e strâmb sau nici măcar nu e un obiect. Pentru ei, procesul e la fel de important ca rezultatul. În schimb, la unii adulți, apare vocea interioară, care adesea e ecoul părinților sau profesorilor care le spuneau: „trebuie să iasă bine”, „să fie perfect”, „să nu greșești”.

De aceea, sfatul meu pentru cei care se luptă cu perfecționismul este să-și dea voie să fie ca niște copii din nou. Să creeze fără teama de a greși, să privească imperfecțiunile cu curiozitate, nu cu judecată, fiindcă dorința de a face lucrurile perfect îți răpește bucuria de a crea.

Există vreun subiect sau o temă pe care ți-ai dori să o explorezi în viitor într-o colecție Lutfain, dar pe care nu ai abordat-o încă?

Da, mi-ar plăcea să explorez o colecție inspirată de arhitectura brutalistă — forme geometrice, linii dure, volumetrii masive, care reflectă mediul antropic. Pe aceste suprafețe robuste, aș vrea să adaug detalii delicate inspirate din natură în accente fine de auriu. Îmi doresc să creez un contrast puternic între duritatea formelor și fragilitatea detaliilor, un dialog vizual între lumea construită și natură.

Ce anume din acest proces manual și îndelungat te captivează cel mai mult și ce crezi că îi conferă obiectului final unicitate?

Construirea vazelor prin tehnici de ridicare la mână, fără roata olarului, este procesul care este, pentru mine, aducător de liniște. Repetitivitatea mișcărilor și contactul tactil cu materialul sunt meditative. Însă, indiferent de tehnica folosită, chiar și dacă sunt obiecte de serie replicate în matrițe, fiind realizate manual, fiecare obiect va avea un mic detaliu care îl face unic. O urmă de deget, o reacție a glazurii sau o asimetrie sunt indicii ale timpului pe care creatorul acestor obiecte l-a petrecut făurindu-le. Totuși, marii retaileri au simțit apetența consumatorilor pentru obiectele făcute manual și găsim în magazine obiecte care par făcute manual. Așa că, noi, ca făuritori, trebuie să ne comunicăm prezența prin poveste și intenție.

Cum percepi rolul obiectelor ceramice în a construi o atmosferă, o identitate sau o poveste într-un spațiu interior?

Cred că obiectele ceramice au o capacitate aparte de a aduce suflet într-un spațiu. Fiind făcute manual, ele poartă în ele amprenta omului care le-a creat. Sunt obiecte vii, cu prezență.

Acum un secol oamenii erau înconjurați de obiecte realizate manual: de la fundația casei, la perna pe care își așezau capul, de la scaunul pe care se odihneau, pana la altița de pe o bluză. Într-un spațiu interior, într-o lume în care finisajele sunt produse in fabrici, iar mobilierul este produse în serie, obiectele sau plăcile ceramice vorbesc despre o nevoie de autenticitate. Sunt obiecte care te invită să le atingi, să le folosești, să le integrezi în viața de zi cu zi.

O vază realizată manual, pe lângă funcționalitatea sa, este un obiect sculptural care conturează și umanizează orice spațiu. Cana din care îți bei cafeaua în fiecare dimineată te bucură prin forma sa sau prin textura glazurii. Această îmbinare dintre utilitar si estetic face ca obiectele ceramice să fie atât de prezente în spațiul nostru personal.

Ce crezi că aduce un obiect creat cu răbdare, „cu mâinile”, în casele și viețile oamenilor azi?

Într-o lume în care totul merge din ce în ce mai repede, un obiect făcut cu mâinile aduce o pauză. Îi simti greutatea, materialul, textura, imperfecțiunile și, instinctiv, îl tratezi cu mai multă grijă. Deși farfuria realizată de un ceramist este la fel de rezistentă ca și vesela de la Ikea, realizarea că ții în mâini un obiect unic și nu unul replicat de sute de mii de ori te face să încetinești. Unicitatea lui te face conștient de fragilitatea lui. Un obiect hand made nu e doar funcțional, e și o prezență a creatorului și a poveștii cu care obiectul a fost investit.

Cum educi publicul despre valoarea și complexitatea ceramicii realizate manual? Ce le-ai spune celor care ezită să investească într-un obiect hand made?

Cea mai bună educație vine prin experiența directă. De aceea îmi place să organizez ateliere – când oamenii lucrează la o simplă cană și înțeleg etapele, atunci realizează cât timp durează, câte pot merge prost și înțeleg imediat de ce un obiect realizat manual costă mai mult decat unul produs într-o fabrică. Un alt cadru în care ivit oamenii să descopere procesul de realizare al ceramicii este târgul pe care îl țin în atelierul meu, la care invit și alți ceramiști. Vizitatorii au ocazia să vadă spațiul, utilajele și uneltele pe care le folosim.

Celor care ezită să cumpere obiecte hand made le-aș spune să se gândească la obiectele pe care le au de ani de zile acasă și care încă îi bucură. De obicei sunt cele care au o poveste și cu care au o conexiune emoțională. Un obiect realizat manual e o investiție în frumusețe, în momente mici de bucurie și în susținerea unui creator local.

Predai ateliere de ceramică și vezi bucuria oamenilor atunci când creează ceva cu mâinile. Ce crezi că caută oamenii în activități precum ceramica?

Oamenii vin, de obicei, pentru a se deconecta sau pentru a-și explora latura creativă. Cred că instinctiv caută conexiunea cu materialul, cu pământul. Unii vin la ateliere spunând că nu sunt creativi, dar după ce fac primul obiect, realizează că creativitatea e despre a-ți permite să greșești și despre explorare.

Ceramica oferă ceva ce ecranele nu pot da: tactilitate, imprevizibil și, mai ales, satisfacția de a vedea ceva formându-se din nimic sub propriile mâini. E o formă de meditație activă. Văd cum oamenii se relaxează, cum încetinesc, cum se reconectează cu plăcerea simplă și copilărească de te juca cu pământul.

Cum arată pentru tine o colaborare ideală cu un designer sau arhitect? Ce valori sau principii sunt esențiale pentru tine în astfel de relații?

Pentru mine, o bună colaborare se bazează pe încredere și deschidere. Ideal este atunci când arhitectul sau designerul vede în obiectul ceramic nu doar un accesoriu sau un finisaj, ci o piesă cu identitate, care poate aduce valoare spațiului final.

Valorile care contează cel mai mult pentru mine într-o colaborare sunt respectul pentru munca manuală, atenția la detalii și dorința de a crea ceva cu adevărat semnificativ. Când colaborarea nu e grăbită, când există timp pentru testare, explorare și rafinare, se creează un spațiu sigur în care se poate inova.

Cum ți-a schimbat maternitatea perspectiva asupra timpului, productivității și priorităților, atât în viața personală, cât și în cea profesională?

Maternitatea m-a învățat, în primul rând, să fiu mai eficientă cu timpul pe care îl am, dar și să accept că productivitatea nu e liniară și că nicio zi nu e la fel. Pe lângă asta, m-a făcut mai conștientă de faptul că avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, indiferent de rolul pe care îl avem. Dar cel mai important, timpul limitat m-a forțat să filtrez ceea ce este important, de ceea ce doar îmi ocupă timpul.

O altă conștientizare pe care am avut-o este că nu există o separare clară între viața profesională și cea de familie. Se întrepătrund adesea și se influențează permanent. Adesea mă simt ca un actor care nu reușește să iasă din rol. Însă faptul că am flexibilitate și că pot fi alături de copilul meu când are nevoie de mine este extrem de valoros pentru mine.

Dacă ai ține un curs de o zi pentru oamenii care visează să pornească pe un drum creativ, care ar fi cele 3 idei pe care ai vrea neapărat să le ia cu ei?

Primul sfat ar fi să înceapă fiindcă nu vei fi niciodată complet pregătit, și asta e în regulă. Asta nu înseamnă că trebuie să ne dăm cu toții demisia de mâine, dar orice prim pas în direcția pe care simți că ar trebui să o iei este un bun început. Chiar dacă apoi te vei răzgândi.

De asemenea, cred că este important să ai în jurul tău persoane care te susțin sau să te înconjori de astfel de oameni. Poate ai un mentor, te înscrii într-un program online, sau ieși la cafea cu un coleg, ai nevoie de oameni care te înțeleg și care îți sunt alături sincer.

Ultimul sfat este la fel de valoros ca și primul. Un antreprenor creativ pune o bucățică de suflet în fiecare obiect pe care îl realizează și în afacere, per total. De aceea, drumul fiecăruia va fi diferit, punctul din care pornim nu este același, iar linia de finiș este pentru fiecare în alt punct. O afacere creativă nu este o cursă, nu te compara cu alții, ci cu tine însuți.

Ce ai învățat despre oameni, din felul în care aleg și se atașează de un obiect creat manual?

Am învățat că oamenii nu cumpără doar obiectul – cumpără povestea, emoția sau liniștea. Unii se atașează de obiectele pe care le folosesc adesea, precum ceașca din care își beau cafeaua dimineața, alții le păstrează ca obiecte făcute pentru a fi admirate. Pentru unii o vază devine parte din cadrul vizual în care își petrec zielele, pentru alții simțul tactil este important și apreciază o textură rugoasă în contrast cu o glazură mătăsoasă.

Am observat că cei care aleg obiecte handmade sunt de obicei oameni care prețuiesc procesul, nu doar rezultatul. Înțeleg că în spatele obiectului stă o persoană și o intenție.

Privind către viitor, cum îți imaginezi evoluția artistică a Lutfain? Ai direcții noi de explorare a materialului, formei sau conceptului care te atrag în mod deosebit și despre care îmi poți împărtăși?

Îmi doresc să explorez mai mult ceramica arhitecturală – nu doar plăci ceramice, ci elemente sculpturale care să dialogheze cu contextul în care se află. Vreau să lucrez cu arhitecți la proiecte mai mari, să văd cum ceramica poate rezulta nu doar în obiecte, ci în atmosfera unui spațiu.

Îmi doresc să păstrez zona de experimentare cu sticlă, metal, și ceramică reciclată. Mă atrage și ideea colaborărilor interdisciplinare – cu designeri textili, cu lucrători în lemn, cu artiști care lucrează în alte medii.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

De mama. De soare și de mare. De copilul meu când era bebeluș. De copilărie.

Toate fotografiile fac parte din arhiva personală a Andreei.

Unele trăiri au nevoie de timp să se așeze și să se decanteze ca să poți scrie despre ele. Spectacolul „Oamenii dreptății” a sădit în mine multe idei, gânduri și emoții. Printre altele, și recunoștință că există oameni cu coloană vertebrală care nu se dau în lături de la a lupta cu morile de vânt, a face sacrificii pentru a munci pentru ceea ce contează și a face lumea asta mai bună și mai dreaptă.

Am simțit că sunt înconjurată de oameni din tribul meu. Oameni care simt că binele nu vine de azi pe mâine și nici nu se-ntâmplă peste noapte. Oameni care știu că nu există niciun salvator miraculos care ne poate duce pe culmile mult visate. Oameni care nu așteaptă să fie totul perfect aliniat înainte de a începe ceva.

Și mi-am dat seama, culegând energia din sală și pe cea care venea dinspre scenă, că nu suntem puțini. Poate nu avem mereu vizibilitate, dar avem consistență. Iar în spatele fiecărei lupte duse cu decență și demnitate, există o comunitate invizibilă care susține, inspiră și merge mai departe.

Elena Stancu și Cosmin Bumbuț ascultă poveștile și durerile românilor din diaspora

Momentul Elenei Stancu mi-a amintit de discuțiile de la cină când eram copil, iar ai mei vorbeau despre plecatul la muncă afară: „Cam scârțâie treaba aici. Dacă nu mai merge, m-oi duce la lucru în străinătate, că fără bani nu poți sta.”; „Mi-a zis cutare cât câștigă în străinătate, ăia-s bani, nu salariile de aici”. Și altele tot din repertoriul ăsta.

Simțeam îngrijorările părinților mei. Simțeam că plecatul în străinătate din lipsă de bani era printre ultimele alternative și cele mai nasoale. Mi-era frică. Speram să nu fie nevoie ca tata să plece pentru a ne putea întreține. N-a plecat, a stat mereu lângă noi, indiferent cât de dificil a fost și cât de mult scârțâia treaba la muncă.

Adevărul e că, pentru multe familii, realitatea e în tonuri de gri. Elena ne-a adus povești de viață ale românilor nevoiți să-și lase în urmă familiile pentru a putea pune o pâine pe masă. Femei care au plecat la muncă în Germania fără copii, cât încă alăptau. Șoferi de tir care-și petrec ani din viață într-o cabină cu gândul la momentele cheie pe care le ratează din viața celor dragi. Românce care au grijă de bătrânii Europei și sunt abuzate și batjocorite, în timp ce lucrează la negru.

Sărăcia a golit satele și orașele mici ale României. Elena și Cosmin Bumbuț (Teleleu) trăiesc într-o mașină și documentează viețile românilor din diaspora. Îi ascultă pe cei pe care societatea i-a ignorat. Ne ajută să ne cunoaștem unii altora poveștile, singurele care au puterea de a ne apropia și a ne închega într-o comunitate.

Laura Ionescu: „Va veni o zi când îți vei privi în ochi durerea și ei îi vor da lacrimile prima.”

Asta mi-a rămas întipărită în minte. M-a lovit greutatea mesajului, iar confesiunea Laurei despre pierderea mamei m-a emoționat până la lacrimi. Din fericire, părinții mei sunt bine, mă pot bucura în voie de ei și cu ei. Dar am avut în preajmă oameni care și-au pierdut părinții. Am fost lângă mama când am pierdut-o pe bunica. Chiar dacă nu știu cum e să simți acea durere, am fost umăr și stâlp pentru cei dragi care-au trăit-o.

„Câteodată tot ce-avem de făcut e să ne ascultăm până la capăt”. Și exact asta uităm în mirajul zilei și al lucrurilor care ne confiscă ce avem mai de preț: timpul și atenția. Uităm să fim acolo pentru cei pe care-i iubim, să ne oprim câteva momente și să fim prezenți. Nu-i nevoie să-i copleșim cu sfaturi, nici să le zicem ce trebuie să facă. E suficient să-i vedem, să-i ascultăm, să-i mângâiem, să-i îmbrățișăm și să le fim. Să-i ajutăm să-și trăiască doliul.

Laura a vorbit despre durere, vindecare și speranță cu sinceritate:

„În timp, am învățat să mă iert și să mă dezbrac de convingerea că puteam face mai mult decât am făcut. Târziu mi-am recunoscut meritul în propria supraviețuire. Mi-am asumat responsabilitatea propriei vieți fără ezitare, știind că nu am nici refugiu, nici plasă de siguranță. E înspăimântător să alegi, dar e eliberator când o faci cu sinceritate, știind că va veni o zi când îți vei privi în ochi durerea și ei îi vor da lacrimile prima.”

Laura e scriitoare. În volumul de debut, se întoarce în copilărie și adolescență pentru a pune întrebări despre lumea nevăzută a părinților noștri. „Nu te găsesc pe nicăieri” e o carte despre iubirea care rămâne și care ne crește dincolo de moarte, despre forța de a integra trauma în ceea ce devenim și despre cine sunt ai noștri dincolo de faptul că sunt ai noștri.

Sandu Stermin: „Confruntarea rațională a absurdului te face om.”

Sandu a adresat pe scenă la „Oamenii dreptății” câteva întrebări care mă macină și pe mine (și probabil și pe tine):

• Ce înseamnă să fii om, când știi că umanitatea distruge atât de mult?
• Cât de liberi ne simțim când știm că alegerile pe care le fac distrug și ucid?
• Cum e să-ți dai seama că faci parte dintr-o lume care la fel ca tine e fragilă și poate să dispară?
• Cum e să știm că de la Renaștere încoace am făcut tot ce-am putut mai bine pentru progresul și binele speciei umane și, de fapt, băgăm generațiile care vin într-un abis al istoriei pentru că se duce de râpă planeta asta?

Și se duce. Vedem că Salina Praid a fost inundată de pârâul Corund, al cărui debit a crescut de 100 de ori. Vedem câte inundații sunt în țară și în lume. Știm că au scăzut populațiile speciilor sălbatice în America de Sud cu 97%. Topirea globală a gheţarilor s-a accelerat în ultimul deceniu. Poluarea continuă să sufoce ecosistemele. Defrișările masive continuă cu aceeași lejeritate. Și câte și mai câte.

În timp ce se întâmplă toate astea, unele guri spun că schimbările climatice nu există. Altele spun că nu sunt urgente. Că nu e treaba noastră. Că nu putem face nimic. Că „merge și-așa” sau că „doar marile companii contează”.

La polul opus, biologii, ecologii, activiștii luptă pentru salvarea a ceea ce mai poate fi salvat. Sunt conștienți că munca lor seamănă cu mitul lui Sisif: zi de zi urcă un deal împingând o piatră uriașă, doar pentru a o vedea rostogolindu-se la vale sub greutatea indiferenței, a deciziilor politice luate pe termen scurt sau a intereselor economice oarbe.

Și totuși, nu renunță. Îngrijesc specii amenințate cu dispariția. Refac habitate. Documentează neobosiți colapsul pentru ca noi, ceilalți, să nu putem spune „n-am știut”. Tot ei sunt cei care țin piept modului în care societatea reacționează la absurdul din relația noastră cu natura.

Sandu a vorbit despre cele trei moduri în care ne luptăm cu absurdul, pornind de la „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd” – sinuciderea, sinuciderea filosofică și asumarea absurdului și confruntarea lui rațională. Iar confruntarea asta te face om.

„Eu nu salvez natura pentru că cred că pot s-o salvez. Eu o fac pentru că asta cred că înseamnă să fii uman pe lumea asta. Iar Camus spune că noi ar trebui să-l vedem pe Sisif fericit pentru că deși știe că stânca se va rostogoli, el a ales să facă asta. Iar astfel e liber. Iar libertatea e o formă absolută a dreptății.”

Linda Greta Zsiga: „Accesul la o locuință decentă nu ar trebui să fie un privilegiu”

De 15 ani, Linda se implică în comunitatea Rampă, una dintre comunitățile din zona Pata Rât, Cluj. Asta pentru că și-a dat seama că istoria romilor continuă să afecteze enorm de multe familii. Pentru că a privit sărăcia în ochii și nu s-a lăsat intimidată de ea. Pentru că a văzut copii care nu știu ce înseamnă să aibă nu vis și care n-au avut niciodată un loc de joacă. A văzut cum arată sărăcia în tălpile goale.

Așa că s-a pus pe treabă. A gândit un proiect prin care să asigure nevoile comunității – accesul la educație și locuințe decente.

„În România, se practică foarte mult segregarea asta spațială. Adică unde încep comunitățile de romi se termină apa curentă, electricitatea, asfaltul și transportul în comun. De aceea, eu susțin cu tărie că accesul la o locuință decentă nu ar trebui să fie un privilegiu. Indiferent de etnie, de culoarea pielii, de orientarea sexuală și așa mai departe, acesta trebuie să fie un drept fundamental.”

Când am auzit asta, m-am gândit la localitatea din care provin și la comunitatea de romi de acolo. Treceam zilnic pe lângă acea zonă în drum spre școală și spre casă. Și pot să confirm că unde începeau străzile locuite de romi se termina asfaltul și probabil și canalizările.

Mulți ani mi-a fost teamă să trec pe acolo, mai ales dacă eram singură. Și de cele mai multe ori se nimerea să fiu. Asta pentru că era rar să nu te alegi cu o mână pe fund, cu vreun apelativ adresat aiurea, cu vreo batjocură primită gratuit ori cu vreo îmbrânceală doar pentru că exiști.

Niciodată nu ripostam. Știam că dacă schițez orice gest, lucrurile vor degenera. Țineam capul în pământ și încercam să trec cât mai repede și mai neobservată prin acea zonă. Mă rugam în sinea mea să nu dau de nimeni gata să-mi servească niște bullying pe tavă.

Când am devenit adult, am înțeles câte ni se trag de la lipsa educației. De la neajunsuri, de la mediul din care ne tragem. Tocmai de-asta cred că ceea ce construiește și repară Linda e absolut necesar ca să fim mai bine, să trăim într-o societatea mai sănătoasă și mai dreaptă.

Vlad Zaha: „Traficanții reali sunt cei care-și investesc profiturile din substanțe în trafic de ființe umane sau de arme.”

Vlad a pus degetul pe-o rană adâncă: cum ar trebui, de fapt, o țară să controleze consumul de droguri și diminuarea acestuia. O rană pe care s-a presărat constant sare, în loc să fie tratată de la rădăcină.

Cred că și la mine la școală au avut loc intervenții împotriva consumului de droguri. Adică oameni care veneau să ne povestească despre riscuri și pericole, înșirând niște termeni cu care noi, elevii, ne întâlneam pentru prima dată. N-am cum să spun că nu începeai să fii curios.

Organizația Mondială a Sănătății ne-a atenționat că aproape tot ce face România în materie de prevenție este greșit. Poveștile gândite să sperie și să creeze panică, testimonialele celor care au trecut prin dependență, discursurile din școli privind substanțele, vizitele în închisori, campaniile „spune nu” au avut 0 succes în a preveni consumul. Ba chiar au stârnit curiozitatea celor cărora li s-au adresat sau i-au făcut pe cei care consumau să se pitească.

Deși România a încercat inutil să reducă consumul de substanțe, la fiecare 7 ani acesta se dublează. Mai marii instituțiilor au eșuat în „războiul împotriva drogurilor”.

Mai mult, Vlad ne-a vorbit despre soluțiile reale, despre cum trebuie regândit totul, despre cine trebuie pedepsit penal și cine nu, ce înseamnă consumul responsabil și tratamentul voluntar.

„Realitatea este că concentrarea resurselor de forță trebuie să fie strict asupra elitei crimei organizate. Traficanții reali sunt cei care-și investesc profiturile din substanțe în trafic de ființe umane sau de arme.”

În calitate de criminolog specializat în politicile publice din domeniul drogurilor și criminologie publică intervenționistă, Vlad vorbește, ori de câte ori are ocazia, despre cum lucrurile trebuie să se schimbe și luptă pentru acest lucru.

Lumea e încă frumoasă și de noi depinde încotro se îndreaptă

Pe scena „Oamenii dreptății” de la Cluj au mai urcat Vlad Adamescu și Răzvan Petri de la Politica la minut. Ei au pus punctul pe „i” și ne-au atras atenția despre cât de important să vorbim despre politică, să avem dezbateri pe acest subiect, să ne enervăm, să îndrăznim, să participăm. Oricât ne-am ascunde noi după deget, politica ne afectează pe toți și e de datoria noastră să ne implicăm când vine vorba de prezentul și viitorul nostru.

Multă vreme am fost ignorantă. Nu mă interesa politica, ziceam că „nu-i de mine”. Că ea și cu mine suntem două linii paralele care nu se vor intersecta niciodată. Poate pentru că nu o înțelegeam. Poate pentru că în școală n-a existat educația civică. Poate pentru că n-am avut de la cine să-nvăț cu ce se mănâncă, de ce mă privește și pe mine și de ce e importantă. Poate pentru că credeam că e plictisitoare și rigidă.

În ultimii ani, am devenit mai interesată de încotro se îndreaptă lumea asta. Și inevitabil de ce se întâmplă în politică. Mă informez din surse de încredere, încerc să discern lucrurile, să aleg cu discernământ, să vorbesc cu cei din jurul meu, să dezbat și să nu mai stau cu capul în nisip, că nepăsarea sigur nu ne face bine.

Anda Culișir e profa altfel pe care ai fi vrut mereu s-o ai. Are o energie molipsitoare, iar prin felul în care a vorbit despre elevi și despre Ethnicity, proiectul lor, a transmis implicare, entuziasm și multă determinare în a-i ajuta pe tinei să devină autonomi și curajoși și a-i pregăti pentru viață. Ne-a povestit cu sufletul deschis cum se organizează elevii, cum lucrează în echipă, cum stau la masa dezbaterilor prin primărie, cum îndrăznesc să viseze înalt și să muncească pentru asta, cum au grijă de logistică, cum trag cabluri prin oraș și învață despre electricitate din dorința de a aduce împreună oameni din culturi diferite și a face ceva cu și pentru comunitate.

István Téglás și-a pus sufletul pe scenă prin povestea sa de viață. A fost vulnerabil și ne-a arătat tot ce e el: talent, identitate, frică. A vorbit despre teatru și tot ce i-a luat acesta, despre copilărie și părinți, despre alegeri și schimbare. A protestat, a făcut voluntariat, s-a răzvrătit, a făcut terapie, a fost gazat la protestele din 10 august 2018. S-a maturizat, și-a pus întrebări dificile, a văzut ce e important pentru el.

„După pandemie mi-am făcut coming-outul public și voluntar. Mi-am declarat orientarea sexuală într-un interviu. Nu am făcut-o doar pentru mine. Am făcut-o pentru generațiile care vin din urmă, dar și pentru colegii mei care trăiesc o viață dublă, o viață plină de minciună. Eu nu mă simt liber nici în ziua de astăzi. Mi-e frică să mă țin de mână pe stradă cu un alt băiat. Am o senzație constantă de frică. Dar mi-am dat seama că nu prea mai am timp, că ce am de zis, acum trebuie să spun.”

Am ascultat atât de multe povești despre dreptate, dezinformare, justiție, umanitate, voluntariat, perseverență, implicare, frumosul din noi și puterea nemărginită pe care o avem în a face bine și de a pune cărămidă peste cărămidă pentru un mâine mai bun de la ceilalți invitați – Codruța Simina, Bianca Poptile și Filip Cosma – încât am venit acasă cu gândul că lumea e (încă) frumoasă și că de noi depinde direcția în care ne ducem.

Mă bucur enorm că am putut contribui și eu puțin la a aduce acest eveniment mai aproape de oameni și că, prin mine, au aflat de acest proiect și persoane care nu știau de el până acum. Am apreciat și mai mult atenția și grija pe care echipa Oamenii dreptății a avut-o în colaborarea noastră. Am fost total surprinsă când mi-am văzut numele (și CooltCluj) proiectat pe un ecran într-o sală de cinema plină ochi, la secțiunea Mulțumiri.

Așa frumos m-a surprins joi echipa Oamenii Dreptății. Nici prin gând nu mi-a trecut că o să-mi văd numele (și CooltCluj) pe ecran la Cinema „Florin Piersic”, în plină ochi. Cel mai mult mă bucură că am scris despre acest spectacol, că am contribuit puțin la magia din acea seară și că am putut să vă fac o bucurie și vouă – celor la care au ajuns invitațiile pe care le-am oferit în ediția trecută.

Am un articol în pregătire despre tot ce-am simțit la „Oamenii dreptății” – o să-l public curând aici pe blog.

O singură dată am intrat în Studio Art Club – o clădire-reper a Clujului. Eram în primii ani de facultate, iar spațiul era gol, rece și trist. Lipsit de suflet. Cam tot atunci auzeam povești care de care mai faine despre fosta cafenea a actorilor – acest cuib al artiștilor clujeni.

De-atunci, mă tot măcina întrebarea „totuși, oare de ce nu se face nimic cu acest spațiu?”. De fiecare dată când treceam pe lângă locul ăsta mă uitam la el cu părere de rău că-i lăsat de izbeliște și că n-am luat parte la nicio întâlnire a artiștilor la Studio Art Club.

Uite că acum s-au găsit Nişte Oameni buni care pun umărul la treabă să-l readucă la viață, alături de echipa Teatrului Național. Și de noi toți.

Spațiul e închis din 2017 încoace, din cauza infiltrațiilor de apă și degradării. De atunci, Teatrul Naţional încearcă să-l revitalizeze. S-au făcut deja câteva reparații esențiale, dar e nevoie de ajutorul nostru, al tuturor celor care iubim cultura, pentru a strânge cei 30.000 de euro necesari pentru a-l însufleți.

Cum poți ajuta? Mergi pe 5 iunie, de la ora 18:30, la Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj la Gala Niște Oameni: 10 ani de MIT-uri / Concert ORIGINS. Biletul e 100 de lei. O masă în oraș pe care o dăruiești culturii, comunității, educației, creativității și viitorului. O masă în oraș care dă viață unui nou (și totuși vechi) spațiu de întâlnire, dialog, creație și creștere. Pentru noi, nu pentru altcineva.

Actorii de la Teatrul Național au pus pe masă proiecte care ar putea prinde contur în noul Art Club. Aceste idei nu sunt doar visuri pe hârtie. Sunt planuri care așteaptă să devină realitate într-un loc care merită să renască și să ne apropie.

Ce frumos ne-ar sta dacă am reuși o mobilizare asemănătoare cu cea de la al doilea tur al alegerilor. Tare fain a fost acel sentiment de „am reușit împreună”. Ce-ar fi să repetăm obiceiul și acum?

Luni, 2 iunie

🖼️ A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt… || Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. Explorează profunzimea iubirii necondiționate, o forță ce transcende granițele timpului și ale spațiului. Sacrificiul legendar al lui Orfeu, care a coborât în lumea subterană pentru a-și recupera iubirea, Euridice, este un exemplu al iubiri romantice, întâlnindu-se nu doar în mitologia greacă, ci și în narațiuni universale despre dragoste și pierdere. Poveștile de dragoste care au marcat istoria, precum tragica legendă dintre Tristan și Isolda sau celebra poveste a lui Romeo și Julieta, subliniază teme de iubire interzisă, tânără și pasională, în fața adversității. Fiecare lucrare expusă în această colecție oferă o perspectivă unică asupra iubirii, explorând teme variate: de la nostalgia dorului, asemănătoare celei din operele lui Mihai Eminescu, până la tensiunea dintre pasiune și vulnerabilitate, asemenea muzicii lui Nick Cave, unde iubirea devine un spațiu al contrastelor profunde – între extaz și suferință, între apropiere și pierdere.

🎭 Casele clovnilor | Nonverbal | Festivalul International „Puck” de la ora 18:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. O clădire, cinci apartamente și șase personaje principale. Personalități comico-tragice, care duc o viață mizerabilă pe care nu le este teamă să o piardă, dar le este teamă să o trăiască. Spectatorii îi privesc cum își trăiesc viețile convenționale într-un cadru întunecat, claustrofobic, cu fricile, obsesiile și singurătatea lor. „Merlin” dramatizează și demonizează obsesiile lor până când, în cele din urmă, îi pedepsesc și îi eliberează în cel mai violent mod.

🎶 EthniCity Spotlight: Basarabia | Karaoke Night de la ora 19:00 la Insomnia.

🎶 Iconic Albums: Sade Love Deluxe (cu rezervare) de la ora 19:00 la MuFa Room. Unul dintre cele mai rafinate și profunde albume ale anilor ’90. Liniile minimaliste, ritmurile downtempo și vocea inconfundabilă a artistei creează o atmosferă profundă, melancolică și senzuală. Love Deluxe înseamnă emoție pură. Un album care nu se demodează niciodată. Sade Adu, născută în Nigeria și crescută în Marea Britanie, este una dintre cele mai influente figuri din muzica soul și jazz-pop. Cu un stil elegant și o expresivitate aparte, a reușit să transforme emoțiile subtile în artă sonoră.

🎥 Proiecție unică: Fight Club (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Un insomniac devenit o veritabilă bombă cu ceas (Edward Norton) și un comis-voiajor alunecos (Brad Pitt) canalizează agresivitatea masculină primară într-o formă nouă și șocantă de terapie. Conceptul lor se bucură de un succes uriaș și „cluburi de luptă” se formează în lumea subterană a fiecarui oraș, până când o tipa senzuală și excentrică (Helena Bonham Carter) devine un obstacol în calea lor și declanșează un șir de evenimente derulate dement, complet scăpate de sub control, până la uitarea de sine.

Marți, 3 iunie

📖 Scriitori în librărie | O întâlnire cu Ana Maria Sandu de la ora 18:00 la Cărturești Casa Hintz. Conversația va merge dincolo de literatura autoarei: vom descoperi ce cărți o inspiră pe Ana Maria Sandu, la ce alt tip de proiecte lucrează, ce muzică ascultă, ce filme au marcat-o și cum arată universul ei creativ. Discuția va fi moderată de scriitoarea și jurnalista radio Doina Gecse-Borgovan, absolventă de filologie, cu un masterat în comunicare și unul în sociologie. Ana Maria Sandu semnează mai multe volume de povestiri, printre care „Salvatorii”, volum apărut la finalul anului 2024, sau „Pereți subțiri” (2017), precum și romanele Fata din casa vagon (2006) și Omoară-mă! (2010, reeditat în 2025), toate apărute la Editura Polirom.

🎭 Abuzarea scenei – spectacol găzduit de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Cât de sincer poate fi teatrul într-o lume în care totul e performat, regizat și ambalat. „Abuzarea scenei” e un spectacol despre limitele teatrului politic, despre frustrările celor care urcă pe scenă să „schimbe lumea”. Despre noi, artiștii. Despre voi, publicul. Despre ce ne unește în întunericul sălii, chiar și atunci când totul pare pierdut. Sivan Ben Yishai scrie acest text ca o replică contemporană la „Abuzarea publicului” de Peter Handke, piesa-manifest din 1966, care a chestionat în mod radical convențiile teatrale și a transformat pasivitatea spectatorului într-un act de conștientizare.

🎭 Clovnul acesta sunt eu (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Magic Puppet. Într-o lume vizuală inspirată de pictorul Rene Magritte, dezvăluim cum individul contemporan jonglează între masca socială și realitatea personală, într-o tragi-comedie despre curajul maturizării și momentele lipsite de acesta. Ideea inițială a spectacolului provine de la cunoscuta anecdotă a a Clovnului Pagliacci: „Un om se întâlnește cu psihologul său: ─ Doctore, sunt într-o stare deplorabilă, nu pot scăpa de depresie. / ─ Ei bine, am auzit de un clovn incredibil în piața centrală, care face lumea să râdă cu lacrimi. Cred că ar trebui să-l vezi! / Pacientul izbucnește în lacrimi: ─ Dar doctore, acel clovn sunt eu!

🎥 Goodfellas | CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Henry (Ray Liotta) este un tânăr din Brooklyn care visează să devină mafiot. Sedus de autoritatea și bunăstarea bandiților italiano-americani din cartierul său, face tot posibilul să le câștige simpatia, îndeplinind orice sarcină măruntă pe care aceștia i-o încredințează. Cu timpul, chiar reușește să intre în gașca lor și să se bucure de toate excesele vieții alături de ei. Mentori și tovarăși îi sunt Jimmy (Robert De Niro) și Tommy (Joe Pesci), doi indivizi cu sânge rece. Schemele lor de îmbogățire devin tot mai ambițioase și tot mai riscante. Dependent de stilul de viață luxuriant pe care l-a dobândit abuziv, Henry nu concepe să dea înapoi. Însă câteva decizii greșite încep să destrame lumea pe care o credea de neatins.

🎭 Alaska (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat.

😊 Vio – Rupt în Tour | Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Bruto. Abandonat de Teo și Costel, mafiotul stand-up-ului, Don Vio, își ia viața în propriile mâini și pleacă în turneu solo prin țară.

😊 Dark Comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu Gabriel Țepeș.

Miercuri, 4 iunie

🖼️ Aerul crud al dimineții de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Aduce în prim-plan expresiile artistice emergente ale unei noi generații de creatori. Reunind lucrările a 30 de studenți din toate departamentele instituției, evenimentul explorează diversitatea tehnică și conceptuală a practicilor artistice contemporane. Prin implicarea colectivă a studenților în realizarea tuturor etapelor proiectului (concept, afiș, panotare etc.), expoziția devine o platformă de vizibilitate și dialog artistic, accentuând potențialul creativ al acestora într-un context interdisciplinar dinamic.

🖼️ În cărțile picturii de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. În cărțile picturii este un eveniment expozițional de excepție, deoarece, pe de o parte, pune în valoare lucrări ale unor artiști recunoscuți ai artei moderne românești, cum sunt Tasso Marchini, Aurel Ciupe, Dumitru Ghiață sau Fülӧp Antal Andor, iar, pe de altă parte, pentru că face accesibilă publicului larg ceea ce în muzeologia actuală e considerată a fi „partea invizibilă” şi totodată indispensabilă în crearea unui muzeu „viu”.

🎭 Cântece de speriat frica (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „E o încercare de a «traduce» în cântec o mică parte a universului Hertei Müller, e privirea cu care i-am citit textele și rezultatul felului în care am simțit poezia ființei ei puternice și fragile. Micul spațiu al sălii Euphorion îi invită pe spectatori în interiorul lumii propuse de noi, printre cuvinte, lumini, pași, respirații, instrumente, întâmplări, personaje și batiste.” (Ada Milea)

🎭 Csongor și Tünde (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Csongor și Tünde se confruntă cu multe piedici, la fel ca opera intitulată după numele lor. Deși s-a bucurat apoi de mare popularitate în școli și teatre deopotrivă, această capodoperă a marcat perioada romantismului în literatura maghiară și a devenit drama epică de reper. Această capodoperă ne obligă la responsabilitate, mai ales pe creatorii de teatru. Montarea mea dorește să respecte fondul operei, dar ca formă, conține elemente noi care să certifice adevăruri teatrale valabile în orice timp și spațiu. Fiind o dramă epică, am posibilitatea să accentuez dramatismul uman, iar jocul visceral și fantezia evocă visele, magia clasicului etern și teatrul inovator.” – Sardar Tagirovsky

🎥 Proiecție specială: The Salt of the Earth – despre munca și viața fotografului Sebastião Salgado (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Aduce pe marele ecran o poveste vizuală profundă și emoționantă. În acest film, regizorul german face mult mai mult decât un portret al celebrului fotograf și jurnalist brazilian Sebastião Salgado — realizează, de fapt, un portret al umanității, surprinsă cu o sensibilitate rară prin obiectivul camerei. Imaginile lui Salgado spun povești despre suferință, reziliență și frumusețe în cele mai neașteptate locuri ale lumii. Documentarul nu este doar o cronică a carierei unui fotograf, ci o meditație vizuală despre lume, oameni și responsabilitate. Este un film care te provoacă să privești dincolo de imagine, spre realitatea profundă pe care aceasta o ascunde.

Joi, 5 iunie

📖 Lansarea romanului „Un fluture s-a așezat sub talpă…” – Dan Petru Cristea de la ora 12:00 la Academia Română, Filiala Cluj. „Acest roman se așază, structural, sub semnul unui bildungsroman, trimițând spre tiparul narativ din Portret al artistului la tinerețe al lui Joyce. Autorul transpune un indelebil timp alipit primelor vârste, copilăria și adolescența, până în pragul primei tinereți, cu zăbovire asupra specificului fiecăreia și utilizând amalgamul vocilor narative redate prin toate cele trei persoane ale narației.” (Ștefan Melancu)

🎭 Dincolo de maci | Avanpremieră de la ora 18:00 la Teatrul Magic Puppet. „Dincolo de maci” este un poem vizual despre memorie, pierdere și iubirea care ne definește în afara curgerii firești a timpului. Un personaj, un suflet rătăcit între real și amintire, pornește într-o călătorie fără cuvinte, traversând peisaje interioare scăldate în ploaie, prăbușiri, lumină și zăpadă. Păpuși fragile, încărcate de tăceri, siluete care vorbesc prin gesturi delicate și prezențe senzoriale, evocă fragmente de viață proiectate în ochii uriași ai scenei, în timp ce o entitate luminoasă revine, din nou și din nou, într-un dans aproape ritualic. Combinația de tehnici tradiționale de păpușerie, videomapping, efecte sonore și compoziție scenografică creează o experiență multisenzorială, construită ca o meditație scenică. Într-o lume fragilă, unde granițele dintre trecut și prezent se topesc, Dincolo de maci devine o reverie luminoasă despre tot ce rămâne, când nimic nu mai e.

🎶 Gala Niște Oameni: 10 ani de MIT-uri / Concert Origins (cu bilet) de la ora 18:30 la Teatrul Național Cluj. Program: 18.30: Deschiderea Galei și prezentarea cauzei/proiectului – Studio Art Club; 19.00: Concertul Origins: A story of Rhythm; 20.15: Pauză (spectatorii care doresc doar participarea la concert pot pleca); 20.30: Sesiunea de donații live pentru cauză, cu participarea actorilor Teatrului Național; 21.30: Închiderea Galei și recepția. Gala Niște Oameni va presupune două secțiuni principale: 1. un spectacol muzical vibrant, cu ritmuri și sonorități de pe patru continente, artiști de top și un program educațional dedicat tinerilor. De la flamenco și salsa la ritmuri indiene și balcanice, ORIGINS este o experiență sonoră unică, o călătorie muzicală globală, situată la intersecția dintre world music, jazz și muzică cultă contemporană. 2. un proiect cultural și educațional necesar pentru Cluj și pentru Transilvania: Art Club Studio, un spațiu în care actorii se întâlnesc cu spectatorii și lucrează împreună pentru dezvoltarea comunității din care fac parte.

🎭 Platonoff (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar Cluj. „Parcă tânărul Cehov de doar optsprezece ani ar fi trăit viziunea apostolului Ioan pe insula Patmos și ar fi văzut cum ardem în flăcări. Spectacolul nostru este îndeajuns de curajos încât să-l readucă la viață pe acel Cehov uitat de-a lungul anilor, îngropat sub dogma realismului psihologic asociat cu numele lui Stanislavski și Nemirovici-Dancenko.” – Ivan Dobchev

🎥 The Brutalist (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Victoria. Când arhitectul vizionar László Toth și soția sa Erzsébet fug din Europa postbelică în 1947 pentru a-și reconstrui viețile și a asista la nașterea Americii moderne, existența lor este schimbată pentru totdeauna de un client misterios și bogat.

🎭 Oameni și arme (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR. La Cugir, oraș de 20 de mii de locuitori din Transilvania, funcționează încă din 1928 cea mai mare fabrică de armament din România. Cel mai important angajator din oraș, fabrică deținută de stat, care în perioada socialistă a exportat mitraliere Kalașnikov în spațiul est-european și în țările nealiniate, iar în prezent produce armament pentru parteneri occidentali. În ultimii ani, au avut loc la Cugir mai multe accidente de muncă, unele mortale, și un protest susținut împotriva salariilor mici, condițiilor grele de lucru și tehnologiei învechite. Pe parcursul anului 2023, echipa proiectului a cercetat istoria recentă a fabricii, prin interviuri, discuții informale și ateliere cu muncitoare și muncitori, atât activi cât și pensionați. Poveștile și experiențele descoperite sunt ficționalizate într-un spectacol de brigadă artistică, ce combină trecutul și prezentul, documente și speculații, date obiective și opinii subiective, amintiri personale, cântece, poezie și momente coregrafice.

🎶 Muzică de film cu Andrei Tudor (cu bilet) de la ora 20:00 la Auditorium Maximum. În program muzică din filmele Odiseea spațială, Urzeala tronurilor, Forrest Gump, Fantoma de la operă, Războiul stelelor, Pirații din Caraibe, Sunetul muzicii și altele.

Vineri, 6 iunie

🎶 Jazz in the Park 2025 (cu bilet) în Parcul Etnografic Cluj. Jazz in the Park nu este doar un festival de muzică; este o experiență completă. Un festival de zi, într-o locație de poveste, care începe la prânz și se încheie la miezul nopții. Aici te poți bucura de jazz, natură și activități în tihnă: de la lecții de muzică, ateliere creative, degustări culinare, târg de artizanat & viniluri și până la răsfoit o carte pe iarba din livada cu meri. Un festival kids & pet-friendly, dedicat celor care iubesc concertele live și momentele petrecute alături de prieteni.

📖 Lansare de carte în prezența autorului Måns Wadensjö de la ora 17:00 la Cărturești Hintz. Despre carte: „Este un documentar reflectant și, în același timp, o carte despre o zonă a vieții și a societății, care a fost mereu înconjurată atât de ideile puternice ale miturilor, cât și de învățăturile științelor. Ușor și cu mare atenție asupra activității într-o secție de maternitate și asupra relațiilor dintre cei care lucrează acolo, Måns Wadensjö descrie această lume mică precum un spațiu în interiorul marelui corp social.” Despre autor: Måns Wadensjö, născut în 1988, este un autor suedez, care a debutat în 2009 cu romanul Nașterea, pentru care i s-a și acordat Premiul Katapult în 2010 și Premiul de Literatură pentru autori tineri Carl-Johan Vallgren în 2011. Romanul scurt de aproximativ 80 de pagini este scris în două părți și descrie o poveste autentică, pornită din propria experiență a autorului, care a lucrat în schimburi de noapte ca asistent la o secție de maternitate.

🎭404: noise la Qub (cu bilet) de la ora 18:00 la NON Centru de Arte Performative. Tema de la care pornesc membrii echipei este percepția. Ajung să vorbească despre imagine, și reprezentare, și se blochează la obiect. Colaborează cu artistul Roxan Afloarei, pe care îl comisionează pentru realizarea unei sculpturi care să însoțească viitoarea producție. El nu apare pe afiș, dar dă viață unei lucrări în jurul ideii de adevăr absolut și bias. 404: noise este un performance la limita dintre spectacol și destabilizare în spațiu expozițional. Publicul intră în galerie și e invitat să interacționeze cu mediul. cu obiectul. cu imaginea. cu percepția sa asupra acestora. cu reacția sa la ceea ce vede sau a venit pregătit să i se ofere. cu realitatea. Totul este o minciună. 404: noise este un performance despre stimulii din jur și despre cum realitatea e deja acolo.

🎭 Schindler (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Schindler este o comedie de idei, construită în jurul unei dualități aparent ireconciliabile: două personaje, două perspective, două lumi în coliziune. Un sofisticat joc de-a șoarecele și pisica, în care identitățile se răstoarnă, iar raporturile de putere se reconfigurează în mod neașteptat. Piesa explorează întâlnirea dintre două generații despărțite de un abis tehnologic, cultural și axiologic, surprinse într-un dialog tensionat, unde ironia și subtextul devin arme subtile. Pe un fundal poetic, balansând între morală și interes, adevărul rămâne o construcție fragilă, mereu negociabilă.” (Dragoș Pop)

🎥 Muzica Apusenilor | Premieră și Q&A (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Documentarul de natură al lui Balázs Szendőfi despre Munții Apuseni, din care multe zone sunt oarecum „pete albe” atât în ceea ce privește explorarea științifică, cât și conștientizarea publicului. Acesta este situat aproape de granița de vest a României și, prin urmare, și de Ungaria, la granița dintre Partium și Transilvania. Numeroase râuri, printre care Berettyó, Crișurile și Arieșul, se găsesc în lanțul muntos vechi de 145 de milioane de ani care este concentrat aici. Cel mai variat peisaj carstic din Europa este încă în întregime modelat de apă. Este o lume cu intrări în peșteri înalte de douăzeci și cinci de etaje, cu cocoașe care cască la sute de metri adâncime, cu ghețari subterani, cu cursuri de apă care urcă și coboară în subteran.

🎶 Concert Trupa de acoperire de la ora 20:00 la Kârciuma. De la pop până la reggae, de la rock până la muzică tradițională, programul va fi unul variat și plin de surprize plăcute.

🎭 Oameni și arme (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR. La Cugir, oraș de 20 de mii de locuitori din Transilvania, funcționează încă din 1928 cea mai mare fabrică de armament din România. Cel mai important angajator din oraș, fabrică deținută de stat, care în perioada socialistă a exportat mitraliere Kalașnikov în spațiul est-european și în țările nealiniate, iar în prezent produce armament pentru parteneri occidentali. În ultimii ani, au avut loc la Cugir mai multe accidente de muncă, unele mortale, și un protest susținut împotriva salariilor mici, condițiilor grele de lucru și tehnologiei învechite.

🎥 Festival Très Court 2025 (cu bilet) în perioada 6-7 iunie la Cinema ARTA. Cu o bogată selecție de filme sub 4 minute, această ediție Très Court se anunță pe cât de militantă, pe atât de creativă, cu povești adunate din întreaga lume. Ficțiune, animație, documentare, filme pentru copii… Există ceva pentru fiecare. La Très Internationale prezintă 39 scurt metraje, împărțite în două părți de câte o oră și abordează o varietate de subiecte actuale, care ne preocupă pe toți.

Sâmbătă, 7 iunie

🎶 Jazz in the Park 2025 (cu bilet) în Parcul Etnografic Cluj. În primul weekend al verii, îi ascultăm live pe: Ibrahim Maalouf cu noul său proiect ‘Trumpets of Michel-Ange’, Kokoroko, Biréli Lagrène, Seun Kuti & Egypt 80, Alabaster DePlume, Mammal Hands, Transylvania Jazz Orchestra, Berti Barbera & Sebastian Burneci Quintet, Sorvina, Amphitrio, jazzbois și New Fossils.

🎥 Festival Très Court 2025 (cu bilet) în perioada 6-7 iunie la Cinema ARTA. O călătorie într-o lume fantastică, cu personaje și povești tandre și atașante, care vor stârni imaginația celor mici. Cu o bogată selecție de filme sub 4 minute, această ediție Très Court se anunță pe cât de militantă, pe atât de creativă, cu povești adunate din întreaga lume.

🎭 Dincolo de maci de la ora 19:00 la Teatrul Magic Puppet. „Dincolo de maci” este un poem vizual despre memorie, pierdere și iubirea care ne definește în afara curgerii firești a timpului. Un personaj, un suflet rătăcit între real și amintire, pornește într-o călătorie fără cuvinte, traversând peisaje interioare scăldate în ploaie, prăbușiri, lumină și zăpadă. Păpuși fragile, încărcate de tăceri, siluete care vorbesc prin gesturi delicate și prezențe senzoriale, evocă fragmente de viață proiectate în ochii uriași ai scenei, în timp ce o entitate luminoasă revine, din nou și din nou, într-un dans aproape ritualic.

🎭 12 oameni furioși (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Doisprezece oameni sunt încuiați într-o încăpere pentru a decide soarta unui alt om, judecat pentru patricid. Toate dovezile îl incriminează. Votul celor doisprezece jurați, privind vinovăția sau nevinovăția lui, trebuie să fie unanim. Oare pot cei 12 să privească obiectiv acest caz? Oare toate faptele prezentate la proces s-au petrecut întocmai? (Tudor Lucanu)

🎶 Symphress – Concert aniversar 10 ani (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. În anul 2015, cândva în lunile mai-iunie, se puneau bazele trupei Symphress, inițial un proiect de goth rock/goth metal. Purtând numele Azazella, iar mai apoi Walpurgisnacht, formația a făcut treptat trecerea către metal simfonic și progresiv, iar după mai multe schimbări de componență și un concert de debut (2016), trupa a lansat primul material discografic în 2023, albumul Father Time (Part I).

Duminică, 8 iunie

🎭 Cézanne: Portretele unei vieți | MatineuARTA (cu bilet) de la 11:00 la Cinema ARTA. Oferă imagini detaliate ale operelor semnate de Cézanne, acompaniate de comentarii valoroase ale curatorilor și experților în artă. Prin intermediul corespondenței artistului și al interviurilor cu Philippe Cézanne, strănepotul său, filmul aduce în prim-plan o perspectivă intimă asupra vieții personale a pictorului și a modului în care aceasta i-a influențat creația. De asemenea, secvențele filmate în Aix-en-Provence, orașul natal al lui Cézanne, oferă o incursiune vizuală în peisajele care au inspirat o parte importantă din opera sa.

🎥 Victoria | Cineclubul pentru liceeni (cu bilet) de la ora 13:00 la Cinema ARTA. Filmul urmărește o tânără spaniolă, Victoria, care tocmai s-a mutat la Berlin și, într-o noapte, întâlnește un grup de tineri localnici. Inițial, totul pare o escapadă spontană și lipsită de riscuri. Însă, pe măsură ce noaptea avansează, atmosfera se schimbă radical, iar Victoria este atrasă într-o situație periculoasă care implică un jaf armat și decizii cu urmări dramatice. Cineclubul pentru liceeni de la Cinema ARTA este curatoriat și facilitat de Anca Caramelea, curator de film și expert în educație cinematografică și Radu Toderici, critic de film și cercetător în istoria filmului.

🎶 Concert Voltaj Academy de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall. Tinerii artiști de la Voltaj Academy vin să cucerească publicul cu energie, emoție și muzică live – alături de trupele și soliștii școlii. Invitat special: trupa CRAI – vibe fresh, sound autentic, pe aceeași scenă cu noile talente.

🎶 Jazz in the Park 2025 (cu bilet) în Parcul Etnografic Cluj. În primul weekend al verii, îi ascultăm live pe: Ibrahim Maalouf cu noul său proiect ‘Trumpets of Michel-Ange’, Kokoroko, Biréli Lagrène, Seun Kuti & Egypt 80, Alabaster DePlume, Mammal Hands, Transylvania Jazz Orchestra, Berti Barbera & Sebastian Burneci Quintet, Sorvina, Amphitrio, jazzbois și New Fossils.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Săptămâna viitoare vine o nouă ediție Coolturalist, plină de noutăți din artă și cultură, recomandări și-un interviu pe măsură. Te poți abona aici.

Pe duminica viitoare! 🌞

O singură dată am intrat în Studio Art Club – o clădire-reper a Clujului. Eram în primii ani de facultate. De-atunci, mi-am tot pus întrebarea „totuși, oare de ce nu se face nimic cu acest spațiu?”. Uite că acum chiar se face: Niște Oameni buni pun umărul la treabă să-l readucă la viață, alături de echipa Teatrului Național.

Mulți clujeni își amintesc cu nostalgie de serile petrecute la Studio Art Club, de spectacole neconvenționale, întâlniri culturale și ateliere creative pe care spațiul le găzduia. Eu am auzit numai povești, dar mi-ar plăcea nespus să iau parte la cele încă nespuse.

Spațiul e închis din 2017 încoace, din cauza infiltrațiilor de apă și degradării accentuate. De atunci, Teatrul Național încearcă să-l revitalizeze, însă, nefiind proprietar al clădirii, ci doar administrator, nu poate accesa fonduri publice pentru renovare.

Cu sprijinul unui sponsor, s-au făcut deja câteva reparații esențiale: acoperișul, fațada și geamurile de la stradă au fost înlocuite. Totuși, interiorul încă nu este sigur pentru desfășurarea evenimentelor, iar reabilitarea lui necesită o investiție serioasă.

Niște Oameni muncesc pentru reabilitarea și revigorarea spațiului

E nevoie de cel puțin 30.000 de euro pentru ca spațiul să redevină funcțional. Fondurile vor fi strânse printr-o gală organizată de Asociația Niște Oameni, pe 5 iunie, la Teatrul Național „Lucian Blaga“. Seara va include concertul de închidere al Turneului Național „Origins: A Story of Rhythm“, iar publicul poate susține cauza prin achiziționarea unui bilet de 100 de lei sau prin participarea la a doua parte a evenimentului, unde actorii teatrului vor transforma donațiile într-un moment interactiv, plin de umor și energie.

După reabilitare, Studio Art Club nu va fi doar un spațiu renovat, ci un loc viu, deschis, în care teatrul se întâlnește cu educația și creativitatea și coagulează comunitatea. Actorii Teatrului Național visează la un loc unde publicul nu e doar spectator, ci și partener de dialog și de creștere.

„Un spațiu în care actorii se întâlnesc cu spectatorii și lucrează împreună pentru dezvoltarea comunității din care fac parte nu este un MIT, ci poate deveni realitate: un spațiu care să îi invite pe cei dornici de cunoaștere de sine să treacă de superficialitatea cotidiană și să se descopere cu ajutorul tehnicilor teatrale. Un spațiu de apropiere, de cunoaștere, de descoperire a ceea ce avem mai frumos, mai energic, mai jucăuș și creativ, un spațiu al încrederii, în care poveștile personale prind viață și construiesc poveștile comunității clujene.”, spune Ștefana Pop-Curșeu, director artistic al Teatrului Național Cluj

Cum poți ajuta la reabilitarea fostei cafenele a actorilor?

Simplu: Mergi pe 5 iunie, de la ora 18:30, la Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj. Te așteaptă o seară specială, în care muzica, generozitatea și dorința de a da ceva înapoi comunității fac casă bună împreună. Gala este organizată de Asociația Niște Oameni și Teatrul Național Cluj și are un scop clar: readucerea la viață a fostei cafenele a actorilor, transformată într-un studio cultural viu. Biletele le găsești aici.

Evenimentul are două părți: vei afla povestea proiectului și vei asculta un concert electrizant – finalul Turneului Național Origins: A Story of Rhythm, urmat de o sesiune de donații animată de actorii teatrului, cu energie, haz și inimă mare.

Poți participa în două moduri: cu bilet – mergi la concert, te bucuri de muzică, iar dacă vrei, poți rămâne și la partea a doua ca spectator. Dacă simți impulsul, poți dona direct, dar nu e obligatoriu. Cu invitație specială: dacă vrei să joci activ în partea a doua, te înscrii din timp și devii donator oficial. Asta înseamnă că participi la licitație și îți asumi o donație care poate fi achitată în termen de două luni.

Despre Turneul Origins: A Story of Rhythm

Ultimul concert din turneu de la Cluj aduce un plus de emoție: artiștii au decis să-l dedice în întregime acestei cauze. Matei Ioachimescu (flaut), Irina Rădulescu (marimbă), Răzvan Florescu (vibrafon), Arthur Balogh (contrabas) și Philip Goron (percuție) ne pregătesc o explozie sonoră care traversează continentele – de la flamenco și salsa, la inflexiuni balcanice, indiene și jazz.

Concertul e un dialog între tradiție și inovație și, implicit, între generații. O altă dimensiune a proiectului este Origins – Generations, o inițiativă prin care, în fiecare oraș al turneului, concertul principal va fi precedat de un moment muzical susținut de muzicieni tineri selectați special pentru acest program.

Ce proiecte pot vedea lumina zilei la Studio Art Club

Pentru a încuraja donațiile din cadrul Galei, actorii au pus pe masă idei concrete de proiecte care ar putea prinde contur în noul Art Club. Propunerile sunt diverse, vii și converg spre un scop comun: să aducă teatrul mai aproape de oameni, indiferent de vârstă, abilități sau preocupări.

Iată câteva dintre ele:

• Simt Sunetul – un atelier muzical de explorare pentru adolescenți, gândit de Radu Dogaru.
• Influenceri de ieri, influenceri de azi – întâlniri cu poveștile unor femei extraordinare din cultura română, dedicate adolescentelor și nu numai, propuse de Angelica Nicoară.
• Ochii care simt – ateliere muzicale și teatrale pentru persoane nevăzătoare, alături de mini-spectacole pregătite împreună, ideea îi aparține Patriciei Brad.
• Vocea orașului – un atelier de storytelling pentru adulți care nu sunt scriitori, dar au povești de spus, inițiat de Cosmin Stănilă.
• Creație de costume ECO – ateliere pentru copii și adolescenți, în care recuzita veche prinde viață sub alte forme, într-un demers creativ și sustenabil, coapte de Sânziana Tarța.
• Ateliere de mișcare și vorbire pentru adolescenți, susținute de Mihai Nițu, Elena Ivanca, Miriam Cuibus și Cătălin Codreanu.
• Mai am ceva de spus – ateliere dedicate seniorilor, inițiate de Elena Ivanca.
• Ateliere de scenografie, propuse de Tudor Lucanu.
• Teatru cu voce tare – spectacole-lectură din texte contemporane, îngrijite de Ștefana Pop-Curșeu.
• Teatroteca vie – seri de vizionări de spectacole legendare, urmate de discuții, tot o propunere de la Ștefana Pop-Curșeu.
• Poezia cea de toate zilele – seri de poezie contemporană sau adusă în actualitate, cu câte un poet diferit în fiecare săptămână, propuse de Ruslan Bârlea și Cristi Rigman.
• În spatele scenei – întâlniri înainte de premieră, în care publicul află de ce s-a ales un anumit text, ce dificultăți au întâmpinat actorii, cum s-a construit spectacolul.
• Vitrina teatrală – instalații performative vizibile din stradă, menite să surprindă trecătorii, imaginate de Ionuț Caras și Diana Buluga.
• Programa școlară din altă perspectivă – ateliere cu liceeni despre textele din manuale, repovestite și reinterpretate prin teatru, tot din partea Ionuț Caras și Diana Buluga.

Aceste idei nu sunt doar visuri pe hârtie. Sunt planuri care așteaptă să devină realitate într-un loc care merită să renască și să ne apropie.

Și ce frumos ne-ar sta dacă am reuși o mobilizare asemănătoare cu cea de la al doilea tur al alegerilor. Tare fain a fost acel sentiment de „am reușit împreună”. Ce-ar fi să repetăm obiceiul și acum?

E un sentiment neobișnuit să vezi o știre despre tine în presa locală. Dar, în același timp, știu cât am muncit, evoluat și visat până să ajung aici. Și mai știu că nu ar fi fost la fel fără voi, cei care citiți newsletterele, dați mai departe, răspundeți și încurajați.

În aparență, da, știrea e despre mine. În esență, e despre o comunitate care se strânge în jurul culturii, despre un oraș viu și despre nevoia noastră continuă de artă și dialog.

Luni, 26 mai

🎥 Punctul negru (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Copii care leșină și discursuri interminabile la festivitatea de începere a anului școlar. Mirosul caracteristic de tocană și al apei cu hipoclor din cantină. Palkó, în vârstă de zece ani, s-a mutat înapoi în Ungaria din Berlin, și este uimit de viața de zi cu zi a unei școli maghiare obișnuite. Singura care îl înțelege cu adevărat este tanti Juci, o profesoară la început de carieră, care este și ea o victimă a unui sistem instituțional blocat într-o cultură a informatorilor. Punctul negru, un film grotesc pe alocuri care continuă tradiția bazată pe viziunea scriitorului maghiar Örkény István, a fost realizat ca producție independentă în colaborare cu mai mulți producători maghiari și a câștigat trei premii la Locarno.

🖼️ A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt… || Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. Expoziția explorează profunzimea iubirii necondiționate, o forță ce transcende granițele timpului și ale spațiului. Sacrificiul legendar al lui Orfeu, care a coborât în lumea subterană pentru a-și recupera iubirea, Euridice, este un exemplu al iubiri romantice, întâlnindu-se nu doar în mitologia greacă, ci și în narațiuni universale despre dragoste și pierdere. Poveștile de dragoste care au marcat istoria, precum tragica legendă dintre Tristan și Isolda sau celebra poveste a lui Romeo și Julieta, subliniază teme de iubire interzisă, tânără și pasională, în fața adversității. Fiecare lucrare expusă în această colecție oferă o perspectivă unică asupra iubirii, explorând teme variate: de la nostalgia dorului, asemănătoare celei din operele lui Mihai Eminescu, până la tensiunea dintre pasiune și vulnerabilitate, asemenea muzicii lui Nick Cave, unde iubirea devine un spațiu al contrastelor profunde – între extaz și suferință, între apropiere și pierdere.

🎭 Orașul comoară (acces gratuit) de la ora 18:00 la Cinema Dacia. Orașul comoară este un spectacol care scormonește prin strălucirea de cinci stele a Clujului și se întreabă: cine plătește nota? Pe ritm de stand-up și cu multă ironie, spectacolul explorează cum fostele platforme industriale devin cartiere de lux, cum terenurile sunt vânate ca aurul și cum, în spatele fațadei de „oraș smart”, spațiul public dispare. Într-un oraș unde metrul pătrat are cel mai ridicat preț din țară, iar dezvoltatorii imobiliari par noii creatori de lume, omul de rând nu își mai găsește locul. „Orașul magnet”, „orașul de cinci stele”, „orașul smart”, „orașul comoară” sunt doar câteva dintre superlativele Clujului, prilej de laudă, dar și de critică din partea celor tot mai afectați de dinamica pieții imobiliare. Între promisiuni de progres și realitatea scumpirilor sufocante, Orașul comoară e o călătorie prin procesul urbanizării accelerate, cu umor, energie și, poate, un strop de nostalgie.

🖼️ Vernisaj LAYERS OF WHOLENESS de la ora 18:30 la Meron Gallery. Fiecare artist este în centrul propriei deveniri. Expresia artistică devine atât un drum al auto-descoperirii, cât și un ecou comun al inconștientului colectiv. Prin stiluri și viziuni distincte, artiștii contribuie la o reverberație unitară, în care autenticitatea personală devine parte dintr-un întreg mai mare. Ca elementele unui mandala, fiecare lucrare reflectă un ritm universal. Actul creației se transformă într-un proces de individualizare, atât pentru artist, cât și pentru privitor, deschizând poarta către o experiență introspectivă și revelatoare.

🎭 Curs de actorie film (cu plată) de la ora 19:30 la Casa de Cultură a Studenților. Acest curs se adresează celor care iubesc actoria, indiferent de pregătire, şi este conceput pentru a te ajuta să-ţi antrenezi mintea, corpul, vocea şi spiritul, fie că vrei să excelezi pe scenă, în faţa camerei sau în diferite aspecte ale vieţii. Cursul de film folosește tehnici care cultivă jocul actoricesc intuitiv, inteligența emoțională și convingerea că absolut oricine poate să facă asta atâta timp cât își dorește.

🎥 Proiecție aniversară The Shining (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Cu un trecut dominat de alcoolism și agresivitate față de propria familie, Jack Torrance, un scriitor aflat într-o criză de inspirație, decide să accepte postul de îngrijitor al luxosului complex hotelier Overlook, și, alături de familia sa, să petreacă iarna departe de civilizație, în mijlocul unui peisaj montan sălbatic și aproape inaccesibil. Dornic să se detașeze de trecut și să intre în contact cu propriile energii creatoare, Jack se lasă ademenit de iluzia pe care o proiectează izolarea, dar contactul cu hotelul se dovedește însă a fi devastator.

Marți, 27 mai

🎭 Iona | spectacol găzduit (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Această adaptare nonconformistă a piesei semnate de Marin Sorescu are, prin urmare, suflul unei experiențe existențiale universale, invitând publicul din toate colțurile lumii să intre într-o comuniune spirituală care să ne apropie de energiile primare ale naturii în care se manifestă divinitatea însăși. Ne pregătim de un regal teatral cu totul special, de un dialog intercultural care aduce laolaltă două spații pe cât de diferite, în aparență, pe atât de similare în simțire, dar și de un eșafodaj spectacular de excepție pe care vă invităm să-l descoperiți cu inima deschisă, în speranța de a regăsi aceeași liniște și stare de grație resimțită în fața frumuseții pure a naturii.

🖼️ Expo Maraton #7: Petre Andrei-David / Zăhan Andrei de la ora 19:00 la Galeria Casa Matei Corvin. „În sensul acelor de ceasornic” – Petre Andrei-David: Prin proiectul intitulat În sensul acelor de ceasornic și imaginat de Petre Andrei-David, se conturează două direcții diferite care se află în strânsă legătură, și anume procesul de pierdere, distrugere și degradare în timp a spațiului comun sau din exterior, dar și metodele prin care individul se raportează și adaptează la acestea. Ceasul nu doar măsoară timpul, dar reflectă o percepție colectivă asupra acestuia, un indicator care determină în mod subtil raporturile noastre cu lumea și cu sinele, în contextul schimbărilor constante. „Antropofagia” – Zăhan Andrei: Proiectul expozițional Antropofagia semnat de Andrei Zăhan înfățișează starea în care îi transpunem pe semenii noștri; „devorându-i” zi de zi, privim frapați la atrocitățile din războaie, față de care ne simțim complet străini. „Ori, veninul nostru e premergător oricărui măcel” afirmă tânărul artist.

🎥 Blow-up | CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Filmul spune povestea lui Thomas (David Hemmings), un fotograf de modă din Londra anilor ’60, care se bucură de faimă, dar este plictisit și nihilist. În timp ce se plimbă prin parc, fotografiază o tânără (pe Vanessa Redgrave) și pe iubitul ei. Tânăra îl urmărește pe fotograf și îi cere filmul, lucru care îi ridică semne de întrebare lui Thomas. Developând fotografiile, el descoperă că a surprins pe film derularea unei crime.

🎭 Marele B – un cabaret despre burnout (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. Corporatista Trista, Mama Deea Medeea și Doctorul Fără De Minți suferă, jelesc și se prăbușesc, ajutați de MC Pasiune și de Mica Pianistă Care Nu Există. Tu alegi care e cel mai terminat dintre ei. Marele B este un cabaret despre Burnout și Bani, cu muzică bună și o trupă… pe cât de neobișnuită, pe atât de savuroasă. Cu: Paula Maria Seichei, Cristina Tureanu, Endre Rácz, Renata Burcă și Adonis Tanța.

😊 Stand-up comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu Traian Dobra.

Miercuri, 28 mai

🖼️ Aerul crud al dimineții la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția aduce în prim-plan expresiile artistice emergente ale unei noi generații de creatori. Reunind lucrările a 30 de studenți din toate departamentele instituției, evenimentul explorează diversitatea tehnică și conceptuală a practicilor artistice contemporane. Prin implicarea colectivă a studenților în realizarea tuturor etapelor proiectului (concept, afiș, panotare etc.), expoziția devine o platformă de vizibilitate și dialog artistic, accentuând potențialul creativ al acestora într-un context interdisciplinar dinamic.

📖 Lansare de carte „Dosarul de securitate al Hertei Müller” de Valentina Glajar de la ora 18:00 la Librăria Humanitas Cluj. Deschis în 1983 şi activ mult după emigrarea ei în Republica Federală Germania în 1987, dosarul de supraveghere al Hertei Müller dezvăluie informaţii impresionante despre tacticile, metodele şi tehnologiile folosite de Securitate. Volumul de faţă oferă o analiză aprofundată a acestui dosar şi a altora corelate, în care sursele fie o spionau pe Herta Müller, fie îi erau prieteni, aşadar supuse automat supravegherii. Aria acoperită de autoare este vastă: de la felul în care textele de început ale Hertei Müller au atras atenţia Securităţii până la examinarea comparativă a diferenţelor dintre ediţiile româneşti şi cele vest-germane ale povestirilor din Niederungen, de la poveştile de dosar ale celor care au spionat-o până la rolul traducerii ori al traducerii greşite în transcrierile Securităţii şi multe altele. Desecretizate la mai bine de două decenii după 1989, aceste dosare pun în lumină faţete necunoscute ale temutei instituţii comuniste pe care Valentina Glajar le recuperează, oferindu-i cititorului o formă de rescriere a vieţii într-un mod reparator.

🖼️ Chloé Silbano – O remodelare temporară a lumii la Muzeul de Artă Cluj. Proiectul artistic „O remodelare temporară a lumii” conectează preocupările artistei Chloé Silbano pentru efectele climatice devastatoare asupra ecosistemului natural al planetei cu o reflecție personală, deopotrivă poetică și filosofică, asupra caracterului sacru al apei pentru diverse culturi și comunități, exprimate prin mediul picturii și al artei video. La prima vedere, pictura lui Chloé Silbano este lipsită de dramatism, de strălucire, de contraste puternice sau de culori vii. Universul său vizual nu este nici sumbru, posomorât sau tenebros, încărcat de tonuri întunecate, griuri și contraste în ton, nici exaltat, plin de vigoare, de pastă densă sau de pensulații ample, energice. Însă acestea nu sunt nici fotografice, și sunt doar în aparență realiste prin omniprezența figurativului. Maniera sa specifică de tratare a reprezentării preferă brunurile, tonurile estompate și vaste suprafețe neterminate, în care figura umană se pierde sau este întotdeauna absentă.

🖼️ Connecting to peers la Contemporar. Mai mult decât niște tehnologii, înțelegem adesea rețelele ca pe niște spații metaforice pe care le locuim. Ca “zone” private și forumuri publice, ca autostrăzi sau păduri întunecate, modul în care ne imaginăm aceste spații nu modelează doar percepțiile noastre, ci și politicile, reglementările, designul infrastructurilor și comportamentul nostru în rețea. Lucrările expuse propun priviri critice și speculative asupra rețelelor și infrastructurilor: de la infrastructuri organizate de la firul ierbii și idealuri Web 2.0, la scenarii speculative cu rețele organice, descentralizate, inclusive și ecologice.

Joi, 29 mai

🎶 Mircea Baniciu & Band (cu bilet) de la ora 18:00 la Euphoria Music Hall.

🗣️ Oamenii dreptății 2025 Cluj (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema „Florin Piersic”. Am simțit-o mulți dintre noi în ultimele luni – curajul de a spune lucrurilor pe nume devine uneori un act de rezistență. Totuși, în mijlocul acestor provocări, un lucru rămâne neschimbat: puterea poveștilor autentice care ne aduc mai aproape unii de alții, ne dau claritate, ne ajută să avem empatie și motivație să nu ne închidem în noi. Pe scenă vin, printre alții, criminologul Vlad Zaha, biologul Alexandru Stermin, profesoara Anda Culișir, activista Linda Greta, actorul István Téglás, scriitoarea Laura Ionescu, trupa de slam poetry Poethree, jurnaliștii de la Teleleu, echipa Politică la Minut sau trupa rock-alternative EYEDROPS.

🎭 Curs de improvizație teatrală (cu plată) de la ora 19:45 la Casa de Cultură a Studenților. Prin jocuri de rol, exerciţii dinamice şi interactive, explorarea relaţiilor şi conflictelor din viaţa de zi cu zi, participanţii la cursul de improvizaţie reuşesc să practice şi să îşi dezvolte spontaneitatea, flexibilitatea în gândire, spiritul de echipă, atenţia distributivă, memoria, concentrarea, viteza de reacţie şi empatia, toate aceste calităţi jucând astăzi un rol decisiv în succesul atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional, indiferent de domeniul de activitate. Însă pe lângă ţelul de a fi performant şi creativ în diverse aspecte ale vieţii, vă veți concentra în special pe ideea de a experimenta cu bucurie viaţa însăşi, reamintindu-ne că tot ceea ce trăim e până la urmă un joc, ce trebuie descoperit pas cu pas, cu uimirea şi curiozitatea unui copil.

🎶 Concert Ada Morar (intrare liberă) de la ora 20:00 la Cafe del Mars. „vin către voi cu un buchet de cântece și o invitație la a simți. pe final de lună ne vedem la Cafe del Mars să construim împreună o călătorie sonoră sinceră: doar eu, voi și pianul. se vor auzi și simți cântece noi, emoții nespuse și poate gânduri care n-au ieșit încă la lumină. e o întâlnire cu mine, dar și cu voi înșivă.”

🎶 Jack of All Trades • Lansare album “FIASCO MILENIAL” + guests: Rascal Rouge & Berzerk | MACHINES (cu bilet) de la ora 20:00 pe str. Republicii 110. Fondată în 2014, în București, Jack of All Trades s-a impus pe scena rockului alternativ românesc printr-un mix distinct de energie, nostalgie și inovație. Inspirată de artiști precum Badflower, Highly Suspect, Palaye Royale și Royal Blood, trupa combină sound-ul puternic al anilor 2000 cu influențe din pop, hip-hop și post-rock, creând un echilibru unic între post-grunge, nu-metal și elemente moderne de indie, punk, emo și trap. Rascal Rouge este o trupă tânără de alternative din Cluj care promite să spargă tiparele scenei locale. Cu o energie brută și un sound cinematic, trupa și-a făcut debutul cu o singură piesă lansată oficial, dar care spune multe despre direcția lor muzicală: intensă, sinceră și cu accente dark. Piesa Killing Me este un început extraordinar de drum ce urmează a fi continuat în viitor. Berzerk îmbină Hardcore Punk, Rock Alternativ și influențe din Hip-Hop-ul modern într-un mix exploziv. Energia lor întunecată străbate atât sunetul, cât și versurile, conturând o identitate puternică. Fără granițe stilistice, Berzerk nu e doar o trupă – e o forță care unește cultura underground.

Vineri, 30 mai

📖 Lansarea volumului „Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie” de Andrei Gorzo la Book Corner Librarium de la ora 18:00. Despre carte: Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie este în punctul de plecare un memoir. El spune în paralel povestea unui tată care aruncă umbre în semitonuri de noir și cea a fiului său care încearcă să reconstituie după moartea tatălui existența acestuia pornind de la literatura lui Graham Greene. Dar memoir-ul, gândit ca o anchetă, este modelat ca un thriller. Istoria României din ultimii 40 de ani e privită astfel din perspectiva unui medic legist de provincie care participă în anii 1980 la autopsia unui ștab comunist dispărut în circumstanțe tulburi. Închis (el a susținut mereu că din cauza asta) și apoi reabilitat, ajunge imediat după Revoluția din 1989 în structurile de intelligence de la marginea primelor guvernări postcomuniste, participând la detonarea unor bombe de presă înainte de a intra pentru multă vreme în circuitul unor publicații conspiraționiste.

🎶 Hai să facem muzică cu Mister Nicu de la ora 18:00 la Showroom SoundCreation Cluj. Împreună cu Mister Nicu, copiii (și părinții!) vor descoperi instrumente din toată lumea, vor cânta, vor dansa și se vor bucura de o experiență sonoră aparte.

🎨Atelier Pictură – Sumi-e (cu plată) de la ora 18:00 la Constantin Nottara. Sumi-e este o tehnică de pictură care utilizează cerneala neagră pentru a crea imagini de o frumusețe și delicatețe incomparabile. Originară din China, această formă de artă a fost perfecționată în Japonia, unde a devenit o expresie a spiritului Zen. În Sumi-e, fiecare linie și fiecare tușă de pensulă contează, reflectând echilibrul și armonia între artist și natură.

📖 Texte bune la Doamna T (cu rezervare) de la ora 19:00. Primele zece întâlniri au avut ca pretext texte de Ion Creangă, Mircea Nedelciu, Al. O. Teodoreanu, Urmuz și Matei Călinescu, Franz Kafka, Allen Ginsberg, Bob Dylan și Daniil Harms, Pirandello, Marcus Aurelius și Jean Claude Carrière. Pe 30 mai te așteaptă o audiție a unor basme românești care vă vor da fiori. Invitatul special al serii va fi actorul Matei Rotaru. Intrarea este liberă, în măsura locurilor disponibile.

🎭 Slujitorii frumuseții (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Într-o lume din ce în ce mai secată de sacralitate, dar cu războaie la hotare, performerul de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğullari continuă căutarea spirituală din Cântece Șamanice/The Quest, cu un spectacol inspirat din poemul filozofic Bhagavad Gita, parte a marii epopei hinduiste Mahabharata. Contopind versurile antice cu ritmuri și linii melodice compuse de Mihnea Blidariu, căutând gestul simbolic grăitor în performața fizică și vocală a tinerilor actori, Slujitorii frumuseții ne oferă o oră de răgaz, în care suntem invitați să ne oprim, să ne distanțăm de pedalarea continuă cerută de cotidianul contemporan și să cădem pe gânduri. Ce înseamnă înțelepciunea, atunci când ai de luat decizii grele pentru tine și pentru semenii tăi? Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a ajunge la răspunsuri și pentru ce ne consumăm energia vitală? Dialogul cu noi înșine și cu divinitatea poate avea deschideri nebănuite pentru fiecare dintre noi.” (Ștefana Pop-Curșeu)

🎥 BANFF Mountain Film Festival Romania (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. Ce te așteaptă la BANFF World Tour România 2025: Două ore de proiecții cu filme de scurt metraj (4-50 min), expediții montane spectaculoase: schi în Alaska, cățărare extremă, trail running, ornitologie, MTB și multe altele, filme câștigătoare la Banff 2024, cu povești despre sportivi inspiraționali, indiferent de vârstă sau abilități, o experiență cinematografică unică, ce te va purta în cele mai frumoase locuri de pe planetă.

📷 Momentum de la ora 19:00 la YOLKA. Invitat este Cosmin Bumbuț, unul dintre cei mai importanți fotografi documentari din România, cunoscut pentru profunzimea cu care abordează teme sociale precum migrația, detenția, sărăcia, violența domestică și viața în comunități vulnerabile. După o carieră de 15 ani în fotografia de modă și publicitate, în 2013 a decis să renunțe definitiv la proiectele comerciale. S-a mutat într-o autorulotă împreună cu jurnalista Elena Stancu, și a pornit la drum pentru a documenta România și diaspora românească din Europa, trăind de atunci nomad și dedicându-se fotografiei de profunzime și a jurnalismului etic. La Momentum, Cosmin Bumbuț va prezenta proiectul Plecat, început în 2019, care documentează migrația românească în 12 țări europene. Este o cronică vizuală amplă a vieții românilor plecați: muncitori sezonieri, tineri care și-au construit viața în altă parte, comunități rome, părinți despărțiți de copii. Este o reflecție asupra identității, pierderii și apartenenței.

🎶 Partizan | Lansare album „Nori peste Sălăjan” (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. Adrian Pleșca și Răzvan Moldovan fac gălăgie împreună de la începutul anilor ’70; în 1982 fondează Timpuri Noi, cu care scot aproape o jumătate de disc în anul 1989, apoi iau o pauză. Noul mileniu îi găseste în Partizan, când publică două albume fantastice apoi iau o pauză. Reuniți în 2010, de-a lungul decadei experimentează diverse direcții, anul 2019 stabilizând formula actuală cu venirea basistului Adrian Agheniței.

🎶 Mario Lanza Tribute | Concert cu Stephen Costello, Florin Estefan și Constantine Orbelian (acces gratuit) de la ora 20:00 la Casino – Centru de Cultură Urbană. Stephen Costello este recunoscut pe plan internațional pentru interpretările sale remarcabile pe marile scene ale lumii. De asemenea, maestrul Constantine Orbelian, director muzical și dirijor principal al New York City Opera, este apreciat pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul muzicii clasice.

🎭 și eu. sau (cu bilet) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. îmi amintesc momentul. o dimineață încărcată. o ceașcă plină. o vărsare stângace și. momentul în care am văzut pata asta. îmi amintesc. cum am pășit spre margine. vise. care undeva la linia orizontului. se uneau cu cerul. sar. sunt parte din. uneori. în momentele de liniște în care lumea dispare. mă trezesc căutând umbre. am purtat pata asta, la fel cum am purtat greutatea faptului că m-am pierdut. și eu. sau te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc și eu. este un performance colaj despre care am început să vorbesc acum 2 ani. De atunci și până acum am tot purtat: material, bagaj și dezbateri despre cu cine și pentru ce. E cu text. E cu dans. E cu muzică. Nu știu încă dacă e cu voie bună.

😊 Silviu Gherman prezintă: Triumful Sincerității de la ora 20:00 la Flying Circus. În 2025 Silviu Gherman vine cu un nou spectacol în care renunță la artificialitatea, pretenția și aroganța care-l caracterizează. În schimb va vorbi cu publicul ca cu un frate, va răspunde celor mai frecvente întrebări, va arăta noi materiale video și își va defalca procesul.

🎶 Lupii lui Calancea și Surorile Oșoianu (cu bilet) de la ora 20:00 la Euphoria Music Hall. Lupii lui Calancea revin pe scena Euphoria Music Hall și readuc cu ei ritmuri de Fusion Drum’n’Bass, înviorându-ne cu pasaje clasice și folclor urban distorsionat.

🎭 Premieră: Partea 3. Solidaritatea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Solidaritatea nu e caritate, solidaritatea nu e iubire? Poate solidaritatea exclude? E nevoie de violență pentru a arăta solidaritatea? Ce faci când nu te poți uita în altă parte și vezi o nedreptate? Avem capacitatea de a deveni o comunitate solidară, în ciuda diferențelor și a raporturilor de putere? În lipsa unor răspunsuri sigure, spunem povești. Povești despre încercările altora de a face bine, povești care au schimbat măcar parțial istoria, povești care ne pun și mai multe întrebări.Preț de 2 ore, solidaritatea poate fi acest moment pe care ni-l oferim și pe care alegem să îl petrecem împreună, în timp ce gătim, mâncăm și ne jucăm. Partea 3. Solidaritatea reprezintă ultima parte a trilogiei cu același nume din care fac parte și spectacolele Partea 1. Iubirea și Partea 2. Puterea. Spectacolele trilogiei funcționează independent, sunt de sine stătătoare și nu e necesar ca vizionarea lor să fie cronologică.

🎥 Manchester by the Sea | proiecție specială (cu bilet) de la ora 20:15 la Cinema ARTA. După moartea fratelui său, Lee (Casey Affleck) se vede nevoit să revină în orașul natal, Manchester by the Sea, pentru a avea grijă de nepotul său Patrick (Lucas Hedges). Șederea în casa fratelui pierdut îl obligă să se confrunte cu un trecut dureros – adevărata cauză a rupturii sale de comunitatea în care a crescut, dar și motivul despărțirii de soția sa, Randi (Michelle Williams): un incendiu accidental provocat de el, în urma căruia și-au pierdut viața cei trei copii ai lor. Deși reușește să construiască o relație de prietenie grozavă cu nepotul său Patrick, suferința sa se întrevede mereu.

Sâmbătă, 31 mai

🌱 grădina Reactor: Insinuări vegetale | întâlnire comunitară (cu înscriere) de la ora 11:00 la REACTOR de creație și experiment. Echipa REACTOR ne invită la o sesiune simbolică de lucru, în care povestim despre parcursul grădinii de până acum şi planurile pe mai departe, citim fragmente din cărţi care ne inspiră legate de plante şi convieţuire, servim limonadă cu mentă din grădină (sau leuştean, sau pătrunjel, sau busuoic, sau roiniţă) şi mai punem câte o sămânţă, mai scoatem o dală, ce se mai iveşte. Nu ai nevoie de nimic, nici de experienţă în grădină, nici de cunoştinţe botanice. Dacă ai, în schimb, un text pe care vrei să îl împărtăşeşti, o imagine, o fotografie, orice ţine de viaţa vegetală în spaţiul urban (dar nu exclusiv), ia-l sau ia-o cu tine.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari? Dar în spatele poveștii despre libertatea copilăriei se ascunde o realitate mai sumbră: lumea adulților, unde rasismul și nedreptatea socială fac parte din viața de zi cu zi a comunității. Oare cine și când ne învață să urâm? Micul Tom ajunge curând să înțeleagă că lumea nu este întotdeauna la fel de simplă și dreaptă precum o promit jocurile copilăriei, dar descoperă și că adevăratul curaj înseamnă, uneori, să te ridici singur împotriva lumii întregi.

🎭 Amor fati // spectacol găzduit (cu bilet) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Două priviri se întâlnesc într-un metrou. O clipă suspendată, un moment care ar putea schimba totul. Dar nimeni nu spune nimic. De atunci, fiecare vineri devine o așteptare. Poezii scrise pe bilețele, mesaje trimise în tăcere, o prezență care devine obsesie. Oare destinul își urmează cursul sau totul se pierde în frică și ezitare? Un spectacol despre întâlniri ratate, despre dorință și tăcere, despre curajul de a accepta viața așa cum vine. Amor Fati – iubirea pentru destin, chiar și atunci când acesta nu arată așa cum ne-am imaginat. Cu: Bogi Ifodi. Regia: Robert Kocsis.

🎭 Premieră: Partea 3. Solidaritatea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Solidaritatea nu e caritate, solidaritatea nu e iubire? Poate solidaritatea exclude? E nevoie de violență pentru a arăta solidaritatea? Ce faci când nu te poți uita în altă parte și vezi o nedreptate? Avem capacitatea de a deveni o comunitate solidară, în ciuda diferențelor și a raporturilor de putere? În lipsa unor răspunsuri sigure, spunem povești. Povești despre încercările altora de a face bine, povești care au schimbat măcar parțial istoria, povești care ne pun și mai multe întrebări.Preț de 2 ore, solidaritatea poate fi acest moment pe care ni-l oferim și pe care alegem să îl petrecem împreună, în timp ce gătim, mâncăm și ne jucăm. Partea 3. Solidaritatea reprezintă ultima parte a trilogiei cu același nume din care fac parte și spectacolele Partea 1. Iubirea și Partea 2. Puterea. Spectacolele trilogiei funcționează independent, sunt de sine stătătoare și nu e necesar ca vizionarea lor să fie cronologică.

Duminică, 1 iunie

🎥 Childhood on Screen (cu bilet) de la ora 14:30 la Cinema ARTA. Programul începe cu animația James și piersica uriașă, o aventură fantastică adaptată după cartea lui Roald Dahl, despre un băiat orfan care pornește într-o călătorie neașteptată alături de o piersică uriașă și insecte vorbitoare. Continuă cu Nina și secretul ariciului, o poveste sensibilă despre prietenia dintre o fetiță și un arici, care învață lecții valoroase despre curaj, încredere și comunicare. Les Quatre cents coups, un film emoționant în regia lui François Truffaut, inspirat din propria sa copilărie, se vede de la ora 18:00. Filmul urmărește viața unui adolescent rebel din Paris, care luptă pentru a-și găsi locul într-o lume care îl respinge. Programul se încheie cu Capernaüm – Haos și speranță, care va fi proiectat de la ora 20:00. Filmul spune povestea lui Zain, un copil furios, pierdut într-o lume nedreaptă, care își dă în judecată părinții pentru faptul că l-au adus pe lume.

🎶 Group Therapy: The musical | premieră (intrare liberă) de la ora 19:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Câțiva oameni se întâlnesc la o sesiune de terapie în grup, însă terapeutul nu mai apare… Aceștia se împrietenesc, se mai ceartă, se descoperă și autodescoperă și se simt mai puțin singuri. Spectacolul nostru explorează conceptul de singurătate, resimțit și confruntat de diversele personaje, prin filtrul propriei experiențe. Fiecare dorește să fie mai bine, apelând la terapia de grup. Reușesc acest lucru, într-o formă sau alta, însă în moduri surprinzătoare. Ești invitat/ă să faci parte din acest grup minunat: poate înveți și tu ceva despre tine.

🎭 Noi și orașul: Centru și periferie | performance-forum (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Evenimentul „Noi și orașul: Centru și periferie” este un performance în care scena Reactorului devine forum. Pornim de la a fi curioși unii de ceilalți și exersăm apropierea și recunoașterea reciprocă. Ne întâlnim timp de o oră să răspundem împreună la acele întrebări care ne unesc, artiști și public, locuitori ai unui Cluj complex, pe care îl iubim și care ne dă teme de gândire în fiecare zi. Cu: Ioana Hogman, Dragoș Alexandru Mușoiu, Doru Taloș.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Trimite ediția asta și altor oameni buni cărora crezi că le-ar prinde bine o doză săptămânală de aer proaspăt.

🔔 Urmărești activitatea Partidului Amabil pe Instagram? Dacă știi la ce mă refer, e musai să citești cel mai recent interviu pe care l-am publicat, în care am stat de vorbă cu Cătălina, fondatoarea Partidului.

Să ne citim cu bine! 🌞