dincolo de tăvălugul de durere,
e ceva sacru în blândețea cu care mi-ai dat drumul
și totuși nu m-ai lăsat de tot
doar ți-ai deschis căușul palmei cu grijă să nu-mi strivești aripile amorțite
și mi-ai spus:

tu ești puternică, iar cât oi exista pe pământul ăsta îți voi fi
poți reveni, alege, regândi, răzgândi, repeta, zburda
dar întâi vino să-ți spăl lacrimile uscate care ți-au brăzdat chipul
mai ceva ca iarba proaspăt cosită de tatăl tău în zori

încă trăiește în mine ce mi-ai zis în ultima noapte împreună
a fost puțin din tine
replica asta a prins rădăcini
rădăcini care-mi ies prin piele și se fac nevăzute în măruntaiele mele
asemeni celor ale nucului care-și scot nasul din pământ
în mijlocul curții martoră la primul meu gângurit și la primii pași
rădăcini de care m-aș putea împiedica când îmi întorc privirea deși le știu de-o viață

Săptămâna asta am participat la clubul de carte al echipei Thunder și am ajuns acasă pe la ora 22. După 3 ore jumătate de discuții despre cărți, societate, căutarea sensului, ce înseamnă să stai 8 ani într-o închisoare din China comunistă, cum ne schimbăm comportamentul în situații de criză, cum e să fii în trecut, prezent și viitor în același timp și câte și mai câte.

Mi-a prins atât de bine seara aceea. Mai ales în contextul în care în acea zi mi-a rătăcit mintea într-un viitor atât de îndepărtat, încât mi-a pierit cheful, motivația și mă simțeam parcă tot mai copleșită. Sigur știi sentimentul – atunci când nu te mai uiți la următoarea treaptă, ci la ultima.

Bine că am lângă mine oameni care mă readuc cu picioarele pe pământ și cu mintea în prezent. Dar pe lângă asta, m-au ajutat (și) oamenii prezenți la clubul de carte – cu zâmbetele, ideile, imaginația și poveștile lor.

Sentimentul de conectare cu alți oameni și bucuria împărtășirii. Mai ales cu cei pe care nu i-ai mai întâlnit până atunci, dar simți că vă leagă pasiuni comune, teme care vă gâdilă intelectul și sufletul sau anumite contexte de viață în care vă regăsiți și unii, și alții.

Am plecat de-acolo entuziasmată, dar și cu recomandări de cărți, las câteva și aici:

• „Dantelă vs chimio 1 – 0” de Agatha Peptea, ilustrată de Cristina Frei;
• „Sirenele de pe Titan” de Kurt Vonnegut;
• „Păturica roz. Întemnițat în China comunistă” de Marius Balo, care a fost alături de noi și ne-a împărtășit din experiența incredibilă prin care a trecut și, mai ales, cum a prelucrat-o emoțional;
• ”Mental Models: 30 Thinking Tools that Separate the Average From the Exceptional” de Peter Hollins.

Dă mai departe ediția de azi și prietenilor tăi și fii primul din gașcă află ce mișcă prin oraș și vine cu veștile bune.

Luni, 11 august

👨🏻‍🎨 OPEN CALL: Peripatetic Connections // Rezidențe în mișcare 2025 (ultima zi de înscrieri) până la ora 18:00 la MATCA Artspace. Proiectul invită artiști și artiste să propună un subiect de cercetare care poate fi aprofundat prin deplasare, într-un context în care fiecare aplicant are libertatea de a alege durata, locul și subiectul cercetării sale individuale. Sunt acceptate propuneri ale unor artiști sau artiste care locuiesc în România sau Republica Moldova, care doresc să se deplaseze în scop de cercetare într-una sau mai multe țări din Europa pentru o durată de minimum 5 zile. Fiecare artist selectat va stabili independent condițiile în care se deplasează și felul în care va gestiona bugetul primit – cu condiționarea ca deplasarea propusă să fie legată de tema generală a proiectului.

🎶 Concerte de închidere: ansamblurile camerale participante I ACMC2025 de la ora 19:00 la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

Marți, 12 august

🗣️ Curs intensiv de dicție și arta vorbirii (cu plată) între 12 și 14 august la Elena Ivanca Studio. Ce te așteaptă: Scurtă teorie a vocii, a modului și locului în care se formează corect sunetul, antrenament fizic și vocal, exerciții de dicție, voce și expresivitate, structura unui text; atenția pe accentele logice și tonice, ritmul și intensitate; exerciții adaptate fiecărui participant și ehnici actoricești aplicabile în situații reale. Este nevoie de înscriere.

🎶 Concerte de închidere: ansamblurile camerale participante I ACMC2025 de la ora 19:00 la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

Miercuri, 13 august

🖼️ Instances of Aloneness la The Cosmic House Foundation. Este o expoziție de grup care explorează circumstanțele a ceea ce am putea numi singurătate sau solitudine. Pentru a evita orice confuzie, trebuie să precizăm de la bun început că acești doi termeni trebuie citiți atât separat, cât și în relație unul cu celălalt. Mai apoi, Instances of Aloneness este o expoziție care se dezice de orice discuție despre conectivitate, interconectare, networking, rețele și web, sau orice alte buzzwords ce sunt mult prea folosiți în discursul contemporan.

Joi, 14 august

🗣️ Seară de Socializare Autentică (cu plată) de la ora 19:00 la Terente’s. De câte ori ai ieșit în oraș și ai stat doar cu prietenii tăi, pentru că ți s-a părut ciudat să intri în vorbă cu alți oameni? Nu e vina ta. Majoritatea evenimentelor sociale sunt fie haotice (muzică prea tare, nimeni nu vorbește cu oameni noi), fie prea formale (discursuri plictisitoare, networking forțat). Așa că ai prilej să încerci altceva. Cum decurge seara? Te așezi într-un grup cu alte 3 persoane și primiți o întrebare deschisă, gândită să ducă direct la o conversație interesantă. Fiecare are 3 minute să răspundă, fără să fie întrerupt. Dacă vrei să vorbești, ai spațiu. Dacă vrei doar să asculți, e perfect ok.

🎥 Materialists | Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. În centrul poveștii se află Lucy (Dakota Johnson), o pețitoare de elită din New York care și-a construit o carieră ajutând alți oameni să-și găsească partenerul „potrivit”, dar care ezită atunci când vine vorba de propriile alegeri în dragoste. Atunci când îl cunoaște pe Harry (Pedro Pascal), un milionar carismatic ce pare întruchiparea stabilității și a succesului, Lucy e pusă în fața unei decizii aparent simple. Totul se complică, însă, când în peisaj reapare John (Chris Evans), fostul ei iubit, un actor boem și imprevizibil. Pe măsură ce Lucy încearcă să decidă între siguranță și autenticitate, între atracție și pragmatism, filmul pune sub lupă ce înseamnă, de fapt, o relație „ideală” într-o lume guvernată de bani, statut și imagine.

🎶 Bingo muzical cu Adina de la ora 20:30 la YOLKA.

Vineri, 15 august

😊 Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:30 la GAP Piezișă. Cu: Dobra Traian, George Mesaros, Cristi Ciui si Cristina Lisnic.

🎥 A Bigger Splash | Summer Travels #5 (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema ARTA. O cântăreață rock (Tilda Swinton) și partenerul ei regizor de film (Matthias Schoenaerts) își petrec vara într-o vilă izolată, în încercarea de a se regăsi după o perioadă dificilă. Liniștea lor este tulburată de sosirea neașteptată a unui vechi prieten (Ralph Fiennes) și a fiicei sale (Dakota Johnson), iar vechile secrete și tensiunile nerezolvate încep să iasă la iveală, transformând vacanța într-un joc de putere, seducție și manipulare.

🎥 Movie Nights – Bonnie and Clyde (acces gratuit) de la ora 21:30 în Iulius Parc.

Sâmbătă, 16 august

🎥 Unfaithful | Late Night Screenings (cu bilet) de la ora 22:00 la Cinema ARTA. Connie și Edward Sumner formează un cuplu din clasa de mijloc superioară, care trăiește într-o suburbie liniștită din New York. Au un fiu, o casă frumoasă și o viață lipsită de griji vizibile. Totuși, rutina și previzibilitatea încep să macine din interior stabilitatea relației. Totul se schimbă când Connie îl întâlnește accidental pe Paul Martel (Olivier Martinez), un tânăr francez carismatic și misterios. Atracția dintre ei e instantanee și greu de ignorat. Connie se lasă pradă unei pasiuni care scapă rapid de sub control, iar aventura se transformă într-un vârtej de emoții, vinovăție și pericol.

Duminică, 17 august

🚶🏻‍➡️ Tura de duminică. Dacă ai chef de o plimbare și vrei să cunoști oameni, în fiecare duminică, Andrei Cătinaș (sau Andreea Chiuaru) te așteaptă la ora 8:45 în Parcul Central pentru ca la 9:00 să porniți la drum. Vă plimbați, povestiți, poate vă opriți la o cafea. Tura de duminică e pentru oricine vrea să se conecteze cu natura și cu alți oameni și să discute despre sănătate, comunitate, startups, marketing și câte și mai câte. Aici te poți înscrie la următoarele ture și poți afla mai multe detalii.

🎭 Ce se poartă anul ăsta: rușinea // performance de teatru fizic (intrare gratuită pe baza biletelor cu valoare 0) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Un one woman show despre cum e să trăiești într-un corp care nu se încadrează în „standard”. E povestea unei femei care se conformează, cedează, apoi spune „nu” și își revendică libertatea. Mișcarea, vocea și imaginile spun împreună un adevăr crud, dar necesar: corpul nu e decor, e luptă și eliberare.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Pe duminica viitoare! 🌞

Joi mi-am lăsat părți din suflet pe vitrinele din centrul Clujului, în cadrul proiectului Geamul cu Poezie. Dacă treceți pe lângă restaurantul Hugo și hotelul Hilton, ambele pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, vei găsi două strofe din cele mai recente poezii ale mele.

Doar să ridici privirea.

M-aș bucura și să-mi dai de veste dacă le-ai citit. Sau să le faci o poză și să le pui într-un story.

Pe lângă asta, aproape 30 de locații din Cluj au fost deschise să găzduiască poezii pe ferestrele lor. Așadar, să fii cu ochii în patru. Admir acest proiect marca Festivalul Internaţional de Carte Transilvania încă de la prima ediție, așadar mă bucur nespus că am putut contribui și eu la ediția din acest an.

Dă mai departe ediția de azi și prietenilor tăi și fii primul din gașcă află ce mișcă prin oraș și vine cu veștile bune.

Luni, 4 august

🕺🏻 Bachata Intensive Week (cu plată) de la ora 20:00 la Chic Dance Academy. Trei zile pline de dans, cu câte două lecții pe zi, fiecare aducând provocări noi, combinații fresh, detalii și flow. Accentul este pus pe tehnică, conectare, mișcare corporală și elemente de fusion, pentru un plus de dinamică. Este recomandată o experiență minimă de 6 luni de dans.

Marți, 5 august

🎭 ImproVibes – Ateliere de dezvoltare pentru adolescenți, prin teatru de improvizație de la ora 16:00 la Education Studio. Fiecare atelier e o ocazie să te descoperi pe tine într-un mod relaxat, creativ și plin de joacă – fără presiune, fără teorie, fără prelegeri. Nu e nevoie să ai vreo experiență de teatru, doar puțină curiozitate și deschidere.

🖼️ Closing night of art/if/acts. Praxis and Liminal Territories exhibition de la ora 18:30 la Meron Gallery. Seara de închidere a expoziției art/if/acts. Praxis and Liminal Territories. Vei avea ocazia să îi întâlnești pe artiștii expuși și pe curatoarea Andra Handaric, să stai de vorbă cu ei și să faci un ultim tur al expoziției.

🕺🏻 Ziua 2 – Bachata Intensive Week (cu plată) de la ora 20:00 la Chic Dance Academy.

Miercuri, 6 august

🖼️ Sinteză 120 | Gy. Szabó Béla de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. O selecție de lucrări de pictură, desen și xilogravură menită să sintetizeze cele șase decenii de activitate artistică a lui Gy. Szabó Béla. Lucrările expuse pe simezele sălilor sunt o mărturie nu numai a unui talent excepțional, dar și a unei viziuni și dorințe de exprimare artistică marcate de unicitate și structură narativă complexă.

🎥 Proiecție specială: Into the Wild / În sălbăticie | Cinemateca TIFF (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Crescut într-o suburbie bogată din Washington DC, Christopher McCandless decide la 24 de ani să întrerupă legăturile cu familia, să renunțe la conturile bancare și să plece în sălbăticie. Ajuns în Alaska, Christopher renunță la mașină, își arde și ultimii bani și decide să se decurce singur în ținuturile pustii, vânând și mâncând rădăcini.

🕺🏻 Ziua 3 – Bachata Intensive Week (cu plată) de la ora 20:00 la Chic Dance Academy.

Joi, 7 august

✍🏻 Moștenirea lui Sámuel Brassai la Cluj de la ora 11:00 la Biblioteca Academiei Române Cluj. Workshopul „Moștenirea lui Sámuel Brassai la Cluj” își propune să celebreze realizările remarcabile ale celui numit „ultimul polimat transilvănean“. Încă de la înființarea sa în 2014, Centrul Clujean pentru Studii Indiene și-a propus să promoveze și să valorifice interesele și reprezentările clujene, trecute sau actuale, ale culturii indiene în ansamblul său. Astfel că moștenirea savantului transilvănean Sámuel Brassai se impunea ca un reper esențial în spațiul academic clujean. Workshopul „Moștenirea lui Sámuel Brassai la Cluj” prilejuiește întâlnirea câtorva cercetători interesați de valorificarea – prin transcriere, traducere, editare, introducere critică și publicare – manuscriselor lui Sámuel Brassai.

🎭 Kids Thursdays – Cenușăreasa de la ora 18:00 în Iulius Parc. A fost odată o fată bună, pe care o chema Cenușăreasa. Cu ajutorul unei zâne bune și puțină magie, totul în viața ei s-a schimbat într-o noapte de neuitat… dar doar până la miezul nopții. Accesul este gratuit.

🖼️ Opening of Renascence of Imaginalia, a solo exhibition by Andrada Lolu de la ora 18:30 la Meron Gallery. În Renascence of Imaginalia, Andrada Lolu lucrează cu fragmente de memorie și percepție vizuală. Desenele și lucrările sale mixed media nu spun povești, ci sunt urme – subtile, intime, nerezolvate. Seria pornește dintr-un dialog cu scrierile lui C.S. Lewis despre imaginație ca formă de cunoaștere. Ceea ce se conturează nu este o lume, ci o stare: una în care imaginarul este lucid, precis și fidel a ceea ce nu poate fi pe deplin explicat. Fiecare lucrare rezistă interpretării – păstrând în schimb textura a ceea ce rămâne după ce narațiunea dispare.

🎶 Live Music – Seară de saxofon cu Matei Sax de la ora 19:00 la Samsara. Participarea presupune servirea cinei în restaurant și o contribuție de 10 lei pentru susținerea artistului.

🎥 Proiecție cu tapas & drinks: Before Sunset / Înainte de apus (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: La nouă ani după ce s-au cunoscut într-un tren, Jesse, scriitor american și Celine, activistă franceză, se reîntâlnesc la Paris. Cu doar câteva ore înainte ca el să plece, cei doi rememorează trecutul și explorează posibilitatea unei iubiri reluate, în ciuda vieților complicate pe care le duc. Program: 20-21: Gustare tapas și drinks; 21:00-22:20 Proiecție film.

Vineri, 8 august

🎤 Voice workshop: Back to basics | for all levels (cu plată) de la ora 13:00 la Galetheia Music Studio. Înveți cum îți funcționează aparatul fonator, cum se produce sunetul și cum îl poți „modela”, înveți să înțelegi și să identifici problemele specifice (tehnice, aplicative, dar și psihologice), afli cum să ai grijă de vocea ta, când e cazul să mergi la doctor și cum să te recuperezi după răceli sau alte afecțiuni ale vocii. Facem exerciții fun, le furi și le arăți și altora. Cânți ceva. Teo este artistă și vocal coach cu peste 18 ani de experiență în cântat profesional și 10 ani în lucrul cu vocea, perioadă în care a format nu doar elevi, ci și profesori de canto. Nu s-a bazat pe talent „din naștere”, ci a construit totul prin muncă, curiozitate și încăpățânare. Este pasionată de jazzuri, ciudățenii nordice și musicaluri și urmează în prezent un masterat în Regie – Artele Spectacolului Muzical, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.

🖼️ Instances of Aloneness de la ora 18:00 la The Cosmic House (Str. G-ral E. Grigorescu, nr. 106). Instances of Aloneness este o expoziție de grup care explorează circumstanțe a ceea ce am putea numi singurătate sau solitudine. Pentru a evita orice confuzie, trebuie să precizăm de la bun început că acești doi termeni trebuie citiți atât separat, cât și în relație unul cu celălalt. Mai apoi, Instances of Aloneness este o expoziție care se dezice de orice discuție despre conectivitate, interconectare, networking, rețele și web, sau orice alte buzzwords ce sunt mult prea folosiți în discursul contemporan. Expoziția poate fi vizitată în perioada 8 august-15 septembrie.

🕺🏻 Prezentare și discuție cu artiștii Anca Stoica și Sergiu Diță (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la OM Centru Coregrafic. Sergiu Diță și Anca Stoica – fondatori ai duo-ului Platforma 13, au petrecut două săptămâni la OM Centru Coregrafic în cadrul unei rezidențe în care au explorat procesul solarizării, ca punct de plecare pentru o practică de mișcare și reflecție asupra identității. Cei doi artiști au chestionat modul în care corpul, asemenea unei imagini expuse brusc la lumină, se transformă în contact cu spațiul – fizic, social, cultural sau emoțional. Solarizarea devine astfel o metaforă a deveniri, a contradicțiilor și a dimensiunilor ascunse ale sinelui, oferind un cadru pentru interogarea și extinderea modurilor de autoreprezentare.

🎶 KlausenMusik #11 – Quadrivium & Appasionato Quartets de la ora 19:00 la Biserica Piaristă.

🎥 Movie nights: The watchers de la ora 21:30 în Iulius Parc.

Sâmbătă, 9 august

🕺🏻 Festivalul „Flori de Speranță” de la ora 10:00 la Cinema Mărăști. Momente artistice precum balet, dans contemporan, teatru, canto care au scopul de a elimina prejudecățile și să doboare barierele sociale prin punerea în evidență a potențialul latent pe care persoanelor cu dizabilități îl reprezintă în contextul contribuției la și în îmbunătățirea comunității din care fac parte.

🎶 Concert Leonkoro Quartet | ACMC2025 (intrare liberă) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum. Jonathan Schwarz, vioară, Amelie Wallner, vioară, Mayu Konoe, violă și Lukas Schwarz, violoncel. Henriëtte Bosmans – Cvartet de coarde, Wolfgang Amadeus Mozart – Cvartetul de coarde nr. 23 in Fa major, K 590, Felix Mendelssohn Bartholdy – Cvartetul de coarde nr. 4 în mi minor op. 44 nr. 2, MWV R 26.

Duminică, 10 august

🕺🏻 Ziua 2 – Festivalul „Flori de Speranță” de la ora 10:00 la Cinema Mărăști. Momente artistice precum balet, dans contemporan, teatru, canto care au scopul de a elimina prejudecățile și să doboare barierele sociale prin punerea în evidență a potențialul latent pe care persoanelor cu dizabilități îl reprezintă în contextul contribuției la și în îmbunătățirea comunității din care fac parte.

🚶🏻‍➡️ Tura de duminică. Dacă ai chef de o plimbare și vrei să cunoști oameni, în fiecare duminică, Andrei Cătinaș (sau Andreea Chiuaru) te așteaptă la ora 8:45 în Parcul Central pentru ca la 9:00 să porniți la drum. Vă plimbați, povestiți, poate vă opriți la o cafea. Tura de duminică e pentru oricine vrea să se conecteze cu natura și cu alți oameni și să discute despre sănătate, comunitate, startups, marketing și câte și mai câte. Aici te poți înscrie la următoarele ture și poți afla mai multe detalii.

Ce te-ar mai putea interesa

De vorbă cu Burunov Florin, fondatorul The Wooden Goose: „Faptul că reușesc să realizez produse unicat din lemn salvat e un lucru extraordinar”

Ce a început ca o joacă cu câteva bucăți de lemn găsite prin curte s-a transformat într-un atelier viu, plin de texturi și miros de natură. Așa a prins contur „The Wooden Goose”, proiectul pornit de Florin Burunos prin care salvează lemnul și îi oferă o viață nouă. Și dincolo de faptul că mesele, tocătoarele sau platourile sale arată ca niște obiecte de artă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere chiar sunt, e vorba despre respectul pentru natură și meșteșug.

În spatele fiecărui obiect stă povestea lemnului lovit de fulger, a scândurii dintr-un butoi vechi de bere sau a unei bucăți de lemn dintr-un dulap vechi. Cu răbdare și curiozitate, Florin redă viața unor bucăți de natură sau istorie abandonate.

Cum te învață lemnul, cu toate imperfecțiunile lui, să ai răbdare, să asculți și să vezi dincolo de suprafață, afli din interviul de mai jos.

Coolturalist #22

O ediție proaspătă de newsletter, presărată cu de toate, cum ar fi:

• Povestea micro-muzeelor din Reșița;
• Cum stă România la capitolul cultură și educație;
• Ce schimbare a apărut în politica de acces la evenimente culturale din România;
• Cum gunoiul poate deveni artă;
• O poezie pe care am scris-o recent.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Să ne citim cu bine! 🌞

Joi am făcut ceva pentru sufletul meu – am scris poezii pe vitrinele din centrul Clujului în cadrul proiectului #GeamulCuPoezie, împreună cu echipa FICT și alți oameni din zona culturală. Mi-a trebuit curaj să-mi expun versurile și trăirile pe geamul restaurantului Hugo și hotelului Hilton, pe una dintre cele mai circulate străzi din oraș.

Așadar, dacă locuiești în Cluj și treci pe-acolo, ridică privirea. Ți-am lăsat un cadou. Dacă nu, ai în a doua parte a newsletterului una dintre poezii.

Dă mai departe acest newsletter dacă-l citești cu plăcere. E păcat să nu o facă și alții. 🙏🏻

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Burunov Florin, fondatorul The Wooden Goose: „Faptul că reușesc să realizez produse unicat din lemn salvat e un lucru extraordinar”

Ce a început ca o joacă cu câteva bucăți de lemn găsite prin curte s-a transformat într-un atelier viu, plin de texturi și miros de natură. Așa a prins contur „The Wooden Goose”, proiectul pornit de Florin Burunos prin care salvează lemnul și îi oferă o viață nouă. Și dincolo de faptul că mesele, tocătoarele sau platourile sale arată ca niște obiecte de artă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere chiar sunt, e vorba despre respectul pentru natură și meșteșug.

În spatele fiecărui obiect stă povestea lemnului lovit de fulger, a scândurii dintr-un butoi vechi de bere sau a unei bucăți de lemn dintr-un dulap vechi. Cu răbdare și curiozitate, Florin redă viața unor bucăți de natură sau istorie abandonate.

Cum te învață lemnul, cu toate imperfecțiunile lui, să ai răbdare, să asculți și să vezi dincolo de suprafață, afli din interviul de mai jos:

„Locurile și bucățile sunt extrem de variate, de la resturi dintr-o fabrică de mobilă până la copaci loviți de fulger și vechi butoaie de bere. Cred că cele mai deosebite bucăți au fost cele dintr-un salcâm lovit de fulger dintr-o curte din Andrașești.”

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Așteptându-l pe Sfântu-Așteaptă, un volum de poezii scrise de Andreea lulia Scridon care mi-a plăcut nespus.

📚 (de ținut minte) 7 dintre cele mai bune festivaluri de carte din lume (via Savantgarde).

🧑🏻‍🎨 (de explorat) Mergeți la Muzeul Geologic din București. Așa ajutați instituția să supraviețuiască (în iunie, Anca Isac, directoarea Institutului Geologic a spus public că, în lipsă de fonduri, ar putea fi forțată să închidă muzeul).

👩🏻‍🦰 (de conștientizat) „Așa a dat Dumnezeu!” – Experiența menstruației pentru femeile vulnerabile, un eseu care te va sensibiliza, publicat pe platforma Iscoada.

📽️ (de aflat) Cel mai amuzant actor din istoria cinematografiei, conform științei.

🏜️ (de știut) Egiptul descoperă un oraș vechi de 2.000 de ani, care a fost cândva un centru al creștinismului timpuriu.

🎶 (de ascultat) The VANNS – Accomplice:

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Reșița și rețeaua sa de micro-muzee îngrijite de doi oameni dedicați.

În Reșița, oraș adesea uitat, doi oameni au reușit să construiască o rețea de micro-muzee care aduce la viață poveștile trecutului: Andrei Bălbărău și Ioana Ciolea. Fără sprijin instituțional constant și fără un buget dedicat, ei au transformat curiozitatea personală și atașamentul față de oraș într-un efort susținut de conservare. Muzeul Cineastului Amator, Salonul de Artă și Industrie, Mociur Industrial Collection și muzeul jocurilor video sunt spații vii, pline de obiecte, amintiri și emoții. Nu urmează regulile muzeale clasice, dar tocmai această libertate le face aparte.

La început a fost Muzeul Cineastului Amator. A pornit dintr-o fostă sală de cinema descoperită întâmplător, iar de-a lungul anilor, proiectul a crescut organic. Andrei adună aparate de filmat și filme de arhivă, Ioana documentează artistic orașul prin fotografie și vitralii, iar împreună au creat și o arhivă digitală care spune povestea Reșiței prin imagini: industrie, viață cotidiană, transformări urbane. Deși mulți localnici încă privesc cu reținere trecutul comunist, colecțiile celor doi au început să trezească interesul și aprecierea, mai ales prin proiecte de mediere culturală și tururi ghidate.

Cu toate că fac munca administrației, cei doi nu se bucură încă de un sprijin clar din partea autorităților. Accesul la spații este adesea restricționat, iar proiectele lor sunt susținute din resurse proprii. Totuși, Ioana și Andrei continuă să recupereze piese de patrimoniu, să organizeze expoziții și să deschidă orașul către noi perspective. Vara aceasta, Reșița va găzdui un proiect european despre post-industrializare, iar contribuția lor va fi esențială. Munca lor dovedește că, atunci când statul nu intervine, pasiunea și implicarea pot deveni forțe puternice de conservare și regenerare culturală.

Cinematograful Marconi ar putea fi readus la viață.

ARCEN anunță un proiect ambițios de transformare a ruinelor Cinematografului Marconi, aflat la intersecția Calea Griviței cu strada Atelierului din București, într-un spațiu cultural multifuncțional. Planul prevede reactivarea completă a clădirii până în 2029, cu două săli de cinema, un hub pentru studenți din domeniul artelor, spații expoziționale, o cafenea, un restaurant și o terasă pentru proiecții în aer liber. Marconi, construit în 1926 și abandonat de zeci de ani, are șansa să devină un motor de revitalizare pentru zona Buzești-Berzei, grav afectată de demolările masive de acum două decenii.

Proiectul, coordonat de ARCEN împreună cu actualul proprietar privat, se va baza pe implicarea comunității și pe atragerea de fonduri europene, nu pe finanțare de stat. Evenimentul de lansare – „Prima proiecție după decenii de întuneric” – va avea loc pe 25 iulie 2025 și marchează începutul unei campanii publice care urmărește strângerea a cel puțin 3 milioane de euro în următorii patru ani. ARCEN vrea ca acest demers să devină un model european de salvare a patrimoniului și un semnal de alarmă pentru schimbarea legislației privind protejarea clădirilor istorice din România.

Cultura și educația, la coada listei de priorități.

În 2024, România a alocat cel mai mic buget din Uniunea Europeană pentru cercetare și dezvoltare: doar 19,1 euro pe cap de locuitor – de 15 ori mai puțin decât media europeană și la jumătate față de Bulgaria. Situația e cu atât mai alarmantă în cultură și educație, unde România este singura țară din UE care figurează cu zero euro alocați pe cap de locuitor. În realitate, sumele sunt strict simbolice: sub 0,2 milioane euro pentru cercetarea în cultură și 0,3 milioane pentru educație, la o populație de peste 19 milioane de oameni.

În timp ce alte țări europene – de la Germania la Islanda – investesc constant în cercetarea educațională și culturală ca sursă de inovație și coeziune socială, România pare să le considere domenii fără miză. De fapt, în ultimul deceniu, cheltuielile pentru cercetare s-au înjumătățit la noi, contrar trendului european de creștere. Fără investiții în educație și cultură, nu doar că rămânem în urma Europei, dar ne tăiem singuri șansele de a construi o societate capabilă să răspundă provocărilor viitorului.

Regizorul Robert Wilson a decedat.

Robert Wilson, unul dintre cei mai influenți regizori ai teatrului și operei contemporane, a decedat la vârsta de 83 de ani. Cunoscut pentru spectacolele sale experimentale și pentru modul în care a revoluționat scenografia prin folosirea luminii, Wilson a lăsat o amprentă profundă în artele spectacolului. Românii l-au cunoscut mai bine odată cu spectacolul „Rinocerii” de Eugène Ionesco, montat în 2014 la Teatrul Național din Craiova — un moment de referință pentru teatrul românesc. Tot aici, artistul a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa și a fost sărbătorit în mai multe ediții ale Festivalului Internațional Shakespeare.

Teatrul din Craiova a transmis un mesaj emoționant în memoria lui, amintindu-și de estetica lui „hipnotică” și de bucuria cu care a lucrat alături de echipa românească. „Scena noastră îți va păstra lumina”, încheie omagiul adus unui artist care a schimbat pentru totdeauna felul în care privim teatrul.

Muzeul de la Auschwitz combate negarea Holocaustului.

Muzeul fostului lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau a lansat campania „Stop Denial” pentru a combate negarea Holocaustului în mediul online. Noua platformă oferă utilizatorilor instrumente clare – documente, fotografii, mărturii și cercetări istorice – pentru a răspunde comentariilor negaționiste de pe rețelele sociale. Campania include și un ghid care arată cum se poate reacționa eficient la dezinformare, trimițând un link către siteul: stopdenial.auschwitz.org.

Inițiativa vine în contextul unui val recent de postări negaționiste și declarații publice care pun sub semnul întrebării ororile Holocaustului. Reprezentanții muzeului subliniază că, odată cu dispariția martorilor direcți, crește riscul ca vocile extremiste și antisemite să capete mai multă vizibilitate. Imagini generate de inteligența artificială sunt folosite pentru a distorsiona realitatea, iar răspunsul propus de Muzeul Auschwitz este clar: mai multă informare și acces la dovezi.

Numărul invitațiilor oficiale la evenimentele culturale va fi redus.

Ministerul Culturii schimbă modul în care funcționează accesul la marile evenimente culturale: numărul invitațiilor oficiale va fi redus semnificativ, iar locurile eliberate vor fi vândute la preț redus pentru studenți și pensionari. Măsura începe cu Festivalul Internațional George Enescu din acest an, unde 40% dintre invitațiile de protocol vor deveni bilete disponibile publicului, cu o reducere de 50%.

Noua politică își propune să aducă mai aproape de scenă publicul real, nu doar cel oficial. Ministerul spune că este un pas de la „formă” către „fond”, de la reprezentare la participare autentică. În continuare, vor exista locuri rezervate pentru invitați instituționali sau diplomatici, dar accentul se mută pe deschiderea evenimentelor către categoriile care până acum aveau acces mai greu la ele.

Când gunoiul devine artă.

Artistul american Brian Mock transformă resturile metalice în sculpturi spectaculoase și ne arată cât de multă frumusețe poate ieși din ingeniozitate și materiale pe care alții le aruncă. De peste 30 de ani, Mock adună obiecte precum cuțite, roți dințate, țevi sau șuruburi din ateliere și centre de reciclare, pe care apoi le sudează cu migală în lucrări complexe și pline de personalitate. De la animale uriașe din metal până la zei precum Shiva, fiecare sculptură are detalii care merită privite de aproape.

Pentru Mock, procesul artistic înseamnă să dai o nouă viață unor obiecte care altfel ar fi considerate inutile. Prin tot ce face, Brian vrea să arate că resursele sunt peste tot, dacă avem ochi să le vedem și mâini să le punem la treabă.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Buzău International Arts Festival are loc între 15 august și 13 septembrie.

În Buzău, vara nu se mai măsoară în temperaturi, ci în energie creativă. Din 15 august până pe 13 septembrie 2025, orașul devine teren de joacă pentru artiști și locuitori deopotrivă, odată cu ediția aniversară a Buzău International Arts Festival (BIAF). Festivalul propune o a cincea ediție curajoasă și vie, în care arta nu se mai consumă pasiv, ci se trăiește la pas, pe stradă, în parcuri, în săli sau în piețe, oriunde e loc pentru o emoție.

Cu peste 260 de evenimente și invitați precum Raoul Bova sau Mihai Mărgineanu, BIAF aduce film, muzică, dans, teatru și arte vizuale în spațiul public. În premieră, vor avea loc performanceuri stradale internaționale. Accesul rămâne gratuit, iar orașul se transformă într-un spațiu comun al descoperirii, al emoției împărtășite și al apartenenței.

Organizatorii spun că nu-și doresc doar un festival bine făcut, ci o experiență care să lase urme, o lună în care oamenii nu doar văd artă, ci se regăsesc în ea.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Benz Velo (motor cu un singur cilindru de 1045 cc, 20 km/h viteză maximă), primul vehicul cu particula Benz în nume produs în masă, începând cu 1894. Karl Benz e cel în costum negru, alături de copiii săi.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

25 iulie 2025

sunt o câmpie locuită de dor și tristețe
mângâiată de raze care, în loc de căldură, presară sare pe rană
cât vezi cu ochii, golul se întinde dincolo de malul unui râu secat
dincolo de albiile căruia caut să reînvăț cum se trăiește

pe câmpia asta e plin de ghemotoace mari cât baloții
rostogolite de mâinile noastre în ani și ani de noi
ghemotoace care vor rămâne mereu în țesătura mea
oricâte ploi, arșițe și trecători vor poposi prin mine

strâng ghemotoacele la piept,
le fac una cu trupul de teamă să nu se rostogolească niciunul
și mă las purtată de vântul sărat
acolo unde fiecare secundă cu tine are propriul ritm și propria voce

de aici pământul pare plat iar dincolo de orizont m-așteaptă abisul

a-ți trăi durerea și a-ți permite s-o simți e o formă de respect
s-o lași să se adune în spice și s-aștepți vremuri mai bune
cu răbdarea unui țăran care-și privește lanul auriu.

Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Ce a început ca o joacă cu câteva bucăți de lemn găsite prin curte s-a transformat într-un atelier viu, plin de texturi și miros de natură. Așa a prins contur „The Wooden Goose”, proiectul pornit de Florin Burunov prin care salvează lemnul și îi oferă o viață nouă. Și dincolo de faptul că mesele, tocătoarele sau platourile sale arată ca niște obiecte de artă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere chiar sunt, e vorba despre respectul pentru natură și meșteșug.

În spatele fiecărui obiect stă povestea lemnului lovit de fulger, a scândurii dintr-un butoi vechi de bere sau a unei bucăți de lemn dintr-un dulap vechi. Cu răbdare și curiozitate, Florin redă viața unor bucăți de natură sau istorie abandonate.

Cum te învață lemnul, cu toate imperfecțiunile lui, să ai răbdare, să asculți și să vezi dincolo de suprafață, afli din interviul de mai jos:

Izabella: Cum a început pasiunea ta pentru prelucrarea lemnului? Cum ai deprins acest meșteșug?

Florin: Mereu mi-a plăcut natura, modul fascinant și uneori greu de înțeles în care se dezvoltă și supraviețuiește totul în jurul oamenilor, frumosul pe care ni-l oferă și pe care noi îl apreciem din ce în ce mai rar și tindem să ne ducem într-o eră a prefabricatelor, a plasticelor, a superficialului.

Ca să revin la întrebare, am început această pasiune prin a transforma câteva bucăți de lemn găsite prin curte, dându-le altă viață prin curățare, finisare și uleiere. Apoi au venit câțiva prieteni care, văzând rezultatele mele, au dorit recondiționarea unor obiecte și așa a început totul.

„Cea mai mare bucurie este atunci când produsele sunt aproape de final”

I: Ce îți inspiră lemnul? Ce sentimente sau emoții îți induce lucrul cu acest material?

F: Lemnul mă aduce mai aproape de natură, iar lucrul cu acest material mă liniștește și relaxează. Lemnul îmi inspiră viață și prospețime, iar la lucrul cu lemnul este nevoie de atenție și răbdare. Momentul care îmi oferă cea mai mare bucurie este atunci când produsele sunt aproape de final, momentul în care le tratez cu ulei sau lac, când îmi dau seama de adevărata transformare. În acest proces de uleiere sau lăcuire, lemnul își arată adevărata culoare și fibra prinde viață.

I: Cum te împlinește pe tine lucrul cu lemnul și proiectul „The Wooden Goose”?

F: Faptul că reușesc să realizez produse unicat din bucăți de lemn salvat este un lucru extraordinar pentru mine și faptul că lumea reacționează pozitiv la aceste produse mă bucură enorm. Sper să am suficientă imaginație pentru a crea cât mai multe obiecte de acest fel.

I: De unde vine numele „The Wooden Goose”?

F: Aici e și un factor amuzant: când mai făceam câte o gafă, soția îmi zicea „Hai că ești gâscă” și, când a început să mi se înfiripe ideea dezvoltării acestui proiect, căutând variante pentru denumirea lui, acesta mi s-a părut cel mai bun.

I: Călătorești pentru a găsi bucăți unice sau ai surse din care te aprovizionezi constant?

F: Salvez lemnul din diferite locuri, acestea nu sunt stabilite și nici programate, totul este spontan pentru a crește factorul surpriză. Locurile și bucățile sunt extrem de variate, de la resturi dintr-o fabrică de mobilă până la copaci loviți de fulger și vechi butoaie de bere. Cred că cele mai deosebite bucăți au fost cele dintr-un salcâm lovit de fulger dintr-o curte din Andrașești. Mi se pare interesant când natura creează opere de artă.

I: Pe lângă aspectul estetic, cât de mult contează povestea sau istoria lemnului pentru tine și pentru clienții tăi?

F: Povestea este un factor apreciat și îndrăgit de unii dintre clienți, iar pentru mine contează destul de mult, mai ales dacă lemnul provine din obiecte pe care le-am utilizat de-a lungul anilor și acum le-am recondiționat, cum ar fi dulapuri, podele, scaune etc.

„Încerc cât de mult să reutilizez lemn care deja, în viziunea unora, și-a îndeplinit scopul”

I: Cum decurge procesul creativ? De unde-ți procuri materiile prime?

F: Mereu mi-a plăcut ce-ți oferă natura și ce te învață să faci și am apreciat acest lucru. Evit cât se poate să fiu nevoit să îmi procur materia primă din surse care se ocupă cu prelucrarea lemnului și încerc cât se poate de mult să reutilizez lemn care deja, în viziunea unora, și-a îndeplinit scopul și se descotorosesc de el, sau de cel pe care natura mi-l oferă (de exemplu, în urma unei rupturi a unui copac din cauza vântului puternic sau a lovirii unui fulger).

Procesul creativ este la fel de spontan ca găsirea materialelor. Totul se întâmplă pe moment, câteodată după finalizarea unui obiect îmi vin alte idei și îl modific.

I: Cum e lucrul cu diferite tipuri de lemn – stejar, salcâm, fag, frasin, tei etc? Cu care îți place să lucrezi mai mult și de ce?

F: Când am început cu tocătoarele și platourile foloseam mai mult fag și stejar. Cu timpul am început să folosesc și alte specii de esență tare precum caisul, salcâmul și nucul. Am făcut și câteva obiecte din plop și tei, care sunt mai ușor de lucrat pentru că sunt lemne de esență moale, iar structura lor se prelucrează lejer. Dintre esențele tari cu care am lucrat, cred că fagul este cel mai dur, dar și cel la care fibra lucrează cel mai mult, deci trebuie să fie uscat destul de bine și natural.

Dintre toate esențele cu care am lucrat, ca fibră și culoare, caisul îmi place cel mai mult.

I: Cum ai învățat să lucrezi cu rășina epoxidică și la ce trebuie să fii atent în acest proces?

F: Căutam un material cu care să repar bucățile de lemn crăpate sau deteriorate. Tot căutând un material am dat și peste rășina epoxidică, care este un material rezistent și care se îmbină foarte bine cu lemnul și îi crește duritatea. Cu timpul am văzut că rășina este un material versatil, iar în combinație cu lemnul am învățat să fac lucruri deosebite și spectaculoase.

Din lucrul cu rășina, procesul la care sunt cel mai atent și care încă îmi face probleme este sigilarea crăpăturilor sau a mulajelor înainte de turnarea rășinii. Rășina, fiind inițial lichidă, se strecoară peste tot, iar dacă nu este făcută o sigilare amănunțită și atentă, duce la scurgeri și mizerie în atelier.

I: Cât timp durează, în medie, crearea unui tocător și a unei măsuțe, de la concept la finisare și în ce constă procesul de lucru?

F: De obicei, pentru un platou sau tocător, timpul de finalizare este undeva la 4–6 săptămâni, depinde de complexitate. Cei mai costisitori pași din punct de vedere al timpului sunt cei în care trebuie să se usuce rășina și cei de finisare și uleiere.

Pașii pentru crearea unui obiect constau în calibrarea bucății de lemn, reparare cu rășină dacă sunt crăpături sau găuri, realizarea formei obiectului, șlefuirea și finisarea. Din punctul meu de vedere, șlefuirea și finisarea cred că sunt cei mai importanți pași, pentru că, în funcție de cât de bine sunt făcuți, fibra lemnului prinde viață, iar lemnul devine plăcut la atingere.

„Lucrul cu lemnul m-a învățat să respect mult mai mult natura”

I: Ce îți dorești să simtă oamenii atunci când țin în mână o piesă creată de tine?

F: Plăcere, liniște, vitalitate. Aș vrea să simtă catifelarea lemnului și splendoarea acestui material natural și viu, dar în mod special mi-ar plăcea să simtă reconectarea cu natura și naturalul.

I: Asta e principala ta activitate sau te ocupi de lucrul cu lemnul pe lângă job?

F: Nu este principala mea activitate, a început ca un hobby, o plăcere care s-a transformat și într-un fel de job.

I: În afară de elementele pe care le-am văzut în creațiile tale (conuri, dopuri, frunze), ai experimentat și alte inserții în rășină? Ce elemente ai de gând să mai integrezi?

F: Încerc diferite obiecte, am mai pus creioane colorate, fotografii și capace de metal. Pe viitor aș vrea să folosesc flori și fructe uscate.

I: Ce te învață lucrul cu lemnul?

F: Lemnul este un material viu care este într-o dezvoltare continuă, se modifică tot timpul, iar fără răbdare ca acesta să fie uscat natural și optim, rezultatele sunt neplăcute. Pe mine m-a învățat să respect mult mai mult natura și să înțeleg cât de complex este totul în jurul nostru și să dau mai multă atenție detaliilor.

I: Ce rol crezi că are meșteșugul acum când totul e dominat de producția în masă? Mai au oamenii respect pentru meșteșug și creații manuale?

F: Din păcate, consumerismul este din ce în ce mai popular, iar cei care apreciază cu adevărat ce înseamnă un produs artizanal sunt tot mai puțini.

Mi-aș dori să apară cât mai mulți artizani care să facă lucruri frumoase și să arătăm că produsele create manual sunt mai rezistente și mai frumoase.

Fotografiile incluse în interviu fac parte din arhiva personală a lui Florin, iar unele au fost preluate de pe pagina The Wooden Goose.

sunt o câmpie locuită de dor și tristețe
mângâiată de raze care, în loc de căldură, presară sare pe rană
cât vezi cu ochii, golul se întinde dincolo de malul unui râu secat
dincolo de albiile căruia caut să reînvăț cum se trăiește

pe câmpia asta e plin de ghemotoace mari cât baloții
rostogolite de mâinile noastre în ani și ani de noi
ghemotoace care vor rămâne mereu în țesătura mea
oricâte ploi, arșițe și trecători vor poposi prin mine

strâng ghemotoacele la piept,
le fac una cu trupul de teamă să nu se rostogolească niciunul
și mă las purtată de vântul sărat
acolo unde fiecare secundă cu tine are propriul ritm și propria voce

de aici pământul pare plat iar dincolo de orizont m-așteaptă abisul

a-ți trăi durerea și a-ți permite s-o simți e o formă de respect
s-o lași să se adune în spice și s-aștepți vremuri mai bune
cu răbdarea unui țăran care-și privește lanul auriu.