Puține lucruri se compară cu o discuție bună despre cărți. Pentru iubitorii de cărți din Cluj, am făcut un inventar al cluburilor de carte din oraș, care adună oamenii în jurul poveștilor și al lecturilor – fie că e vorba despre literatură contemporană, SF, fantasy, autori români sau cărți care ne iau sufletul și ni-l vindecă ori ni-l tulbură.

Despre unele cărți merită să vorbim. Pe-ndelete, pe nerăsuflate, pe marginea unei cești de ceai sau cafea. Ăsta e și motivul pentru care există toate contextele de întâlnire despre care afli în acest articol. Dacă ești în căutarea unui spațiu în care să discuți despre cărți și să cunoști oameni cu interese similare ție, ai de unde alege.

Lecturile Insomniacelor

Lecturile Insomniacelor este un club de carte îngrijit de echipa FICT (Festivalul Internațional de Carte Transilvania). Întâlnirile au loc lunar și au scopul de a promova și dezbate creațiile literare ale scriitoarelor contemporane. Participarea este gratuită, iar cei curioși sunt invitați să se alăture seriilor de întâlniri literare (fie că au citit cartea sau nu), într-un cadru intim și prietenos, la Insomnia.

Ideea clubului a pornit de la nevoia de a promova literatura scrisă de femei, în special de cele din România: „Avem multe autoare bune, dar puțin cunoscute. Nu știu cât e vina firii lor mai discrete sau cât se datorează lipsei de promovare a literaturii în general, dar eu simt că în zona de literatură pentru copii lucrurile încep să se miște, autorii contemporani încearcă să se promoveze, scriitoarele în schimb nu sunt foarte vizibile.”, spune Luminița Rusu, coordonatoarea clubului de carte „Lecturile Insomniacelor”, într-un interviu pentru The Woman.

Am participat la o singură întâlnire a insomniacelor, cea în care am vorbit despre scrierile Norei Iuga, și mi-a plăcut. Atmosfera-i caldă și prietenoasă, oamenii la fel, discuțiile captivante, argumentele bune. Am apreciat faptul că ne-am putut expune opiniile diferite, poate chiar contrare, cu lejeritate și bun simț.

The Guild Hall Book Club

Iubitori de cărți science fiction și fantasy pe-aici? Clubul de carte organizat de The Guild Hall începând cu anul 2019, este locul ideal pentru a vă întâlni și a vorbi despre fantezie și magie, despre roboți, legende și mituri. În fiecare lună, participanții se adună într-un cadru relaxat, cu niște băuturi calde alături și schimbă opinii despre cartea aleasă. Pentru varietate în teme și povești, clubul alternează între Sci-Fi și Fantasy în alegerea cărților.

În perioada pandemiei, întâlnirile au fost mutate online, pentru a păstra legătura și a nu pierde ocazia de a dezbate călătoriile prin galaxie. Clubul este deschis tuturor celor care doresc să participe, iar atmosfera este prietenoasă și informală, numa’ bună pentru a face noi recomandări de lectură și a lega prietenii.

Pentru a participa, e nevoie să achiți 25 lei pentru intrare sau să ai un abonament la The Guild Hall. Găsești mai multe detalii și informații în grupul de Facebook al clubului. Pont: la The Giuld Hall se organizează și seri de jocuri.

Clubul de carte organizat de Bogdana Todoruțiu la Librăria Humanitas Cluj

„Cum putem apropia oamenii de cărți? Cum poate deveni literatura mai accesibilă? Sunt doar două din întrebările care mă macină de câteva luni încoace. Pe lângă stârnirea interesului, expunerea (normalizarea cititului) și accesul la cărți, cred că e importantă și existența unei comunități. Așa am ajuns aici, la crearea unui nou context de întâlnire cu cărțile.”, scria Bogdana pe Instagram în martie, când a anunțat prima întâlnire a clubului de carte.

Clubul a ajuns deja la a unsprezecea întâlnire (are loc în 30 ianuarie, dar nu mai sunt locuri, se dau ca pâinea caldă) și, până acum, a creat dezbatere în jurul unor cărți precum: romanul „Între zi și noapte” de Henriette Yvonne Stahl, „Eu cânt și muntele dansează” de Irene Solà, o colecție de povestiri vibrante și pline de energie, „Noaptea nu uită”, un roman emoționant, cu participarea Silviei Dumitru, „Zorba Grecul” și „Teo de la 16 la 18”, cartea Ralucăi Nagy.

Detaliile despre următoarele întâlniri le vei găsi pe contul de Instagram al Bogdanei. De obicei, au loc spre finalul fiecărei luni la librăria Humanitas Cluj. Fii cu ochii-n patru, că locurile se epuizează în primele minute după ce anunță noua întâlnire.

Dacă vrei să participi la întâlnirea din ianuarie, o mai poți face doar online, în 31 ianuarie (Google Meet). Dă-i un semn Bogdanei și te va adăuga în grupul dedicat întâlnirilor online, unde trimite linkul întâlnirii și alte detalii.

The self-care book club – club de carte terapeutic

Organizat de Elena Ghițulescu (Cititor în pijama) și Andreea Cioban (The self-care box), clubul de carte e gândit sub forma unor întâlniri cu o frecvență lunară, iar cărțile alese se învârt în jurul temelor precum grija de sine și reconectarea la propria persoană. Se adresează oricărei persoane care își dorește să facă parte dintr-o comunitate, să dezbată cărțile citite, să discute despre sănătatea mintală și să participe la activități care o ajută să iasă din zona de confort și să se autodescopere.

Întâlnirile nu sunt gratuite și e nevoie să te înscrii și să achiți o taxă de participare. Au o durată de aproximativ două, trei ore și au loc în clădirea MUZA/ Mandala Urban Zen Alignment, Bulevardul 21 Dec nr. 102 A. Vei cunoaște oameni, vei asculta povești de viață, vei avea curaj să fii vulnerabil/ă și vei pleca de acolo cu multă energie bună și inspirație – și spun asta din „pățite”.

Elena e iubitoare de cărți, muzică și oameni. Râde cu gura până la urechi, îi place să iasă din zona de confort și adoră să facă emisiuni în care invită autori de cărți. Dacă ar exista un job cu numele „Cititor de cărți”, acolo s-ar angaja. Mamă de băiat, trecută cu brio prin viață de 35 de ani.

Andreea e călătoare prin viață de aproximativ 38 de ani, trecută prin suișuri și coborâșuri interioare ca noi toti, în căutare de grijă de sine, tihnă și viață trăită cu savoare. Iubitoare de umor negru, conversații profunde, cu ceva dificultăți în a întreține un small talk. Psihoterapeut de aproape 14 ani, mândra mamă de 3 copiii faini si jucăuși.

Am fost și eu la una dintre primele întâlniri și-am plecat de-acolo învăluită de energia contagioasă pe care o emană Elena și Andreea, plină de cadouri și cu sufletul deschis după o discuție sinceră și onestă despre empatie, vulnerabilitate și sine.

La răscruce de cărți

Un club de carte mai atipic, organizat cvasi-lunar de către Vlad Cărbune, cu scopul de a aduce aproape – față-n față – iubitorii de cărți și de a ne lăsa inspirați unii de alții într-ale cititului.

La răscruce de cărți nu urmează sistemul „citim toți aceeași carte și apoi ne întâlnim și discutăm despre ea” și nici „silent reading” unde citește fiecare în liniște ce vrea fără nicio interacțiune.

Fiecare persoană care participă la întâlnire are în mânecă o recomandare proprie și la sfârșit se creează o listă cu ceea ce a considerat fiecare că merită cu-adevărat citit. Din lista aceea, fiecare își poate alege ceea ce l-a atras mai mult.

Cum funcționează, mai pe-ndelete: în primă fază, ai o jumătate de minut să te prezinți foarte pe scurt: cum te cheamă, cu ce te ocupi, cum ai aflat de eveniment, ai mai participat sau nu la el. Apoi, ai un minut să vorbești despre ce citești, cum citești, ce fel de cărți preferi, pe ce suport (carte tipărită, kindle, ecran), cât de constant citești, în ce perioade ale zilei sau ale vieții, citești mai multe cărți în paralel sau nu și chiar dacă ai autori preferați, stiluri preferate – ficțiune, nonficțiune etc.

În a treia fază, ai două minute să inspiri – adică să recomanzi o carte sau un autor sau o colecție, cu argumente. E și mai fain dacă ai la tine cartea despre care vorbești. Pe măsură ce apar întrebări, vei avea timp extra să răspunzi.

Participarea este gratuită, dar există o limită de 30 de locuri. Pentru a participa, e musai să-i scrii lui Vlad în privat (pe mail, Messenger sau Whatsapp). Când limita de 30 a fost atinsă, vei fi inclus/ă pe o listă de așteptare.

Aici poți vedea și citi cum a fost la edițiile anterioare și afli detalii despre următoarele întâlniri.

Joia cu carte la Doamna T

Clubul de carte de la Doamna T se reunește lunar din noiembrie 2017. „Pentru că numele cafenelei vine de la o carte, «Patul lui Procust» de Camil Petrescu, era cumva firesc să existe aici un club de carte”, spune proprietara cafenelei.

Cărțile propuse spre citire se aleg democratic. Fiecare membru al clubului propune un titlu, iar la finalul fecărei întâlniri se stabilește volumul de citit pentru întâlnirea viitoare. Nu sunt încurajate prețiozismele și abordările academice, iar atmosfera este informală și relaxată.

Ce spunea Doamna T despre clubul de carte în 2019: „Am citit cărți pe care altfel nu le-aș fi citit, am reușit să văd în cărți lucruri pe care altfel nu le-aș fi văzut dacă le-aș fi citit singură. Am învățat că o carte poate fi privită în foarte multe feluri. Sunt aici persoane care o privesc din punct de vedere critic și foarte pertinent. Sunt cărți care-ți plac, dar nu știi să explici de ce ți-au plăcut. Ei bine, la clubul nostru afli de ce ți-a plăcut sau nu ți-a plăcut o anumită carte”.

Din câte am aflat, există un grup de Whatsapp unde membrii clubului comunică. Dacă vrei să participi, cred că poți trimite pentru început un mesaj pe pagina cafenelei Doamna T.

Cea mai vie amintire pe care o am eu de la Doamna T e din studenție, când am mers la un recital de poezie și am ieșit de-acolo cu sufletul mai vraiște decât am intrat.

Clubul de carte Lecturi călătoare, organizat de Cărturești Cluj la Casa Hintz

Clubul de lectură ne propune călătorii literare în jurul globului, de-aici și denumirea „Lecturi călătoare”. La fiecare trei luni, organizatorii vor alege o nouă destinație de lectură, iar lunar vor propune o temă în baza căreia se vor alege trei cărți care vor fi votate pentru a desemna cartea lunii.

Prima regiune explorată a fost America Latină, cu focus pe perspectiva feminină contemporană în literatura acestei zone, cartea aleasă fiind „Sezonul uraganelor” de Fernanda Melchior. După călătoria în America Latină, clubul și-a continuat explorarea – în luna octombrie s-a îndreptat spre supranatural, prin romanul „Empuzion” de Olga Tokarczuk.

Pentru a participa e nevoie să te înscrii prin intermediul unui formular, locurile sunt limitate. Fii cu ochii pe pagina Cărturești Cluj, să nu pierzi următoarele întâlniri și să nu ratezi înscrierea.

Cluj Reading Society

Clubul de lectură Cluj Reading Society a fost fondat de Lavinia Nicoara (Doamna de la HR), Anca Bibolar (Happy Winnes), Alice Frank și Oana în mai 2024 – cel puțin atunci a apărat prima postare pe contul de Instagram. Am tras cu ochiul la conținutul de-acolo și mi-a plăcut mult voia bună de la întâlniri, a trecut de ecrane și-a ajuns până la mine.

E un grup semi-închis pentru care anunță periodic înscrieri pe pagina de Instagram. Pe grupul de whatsapp membrii clubului comunică și dezbat cărțile alese, iar întâlnirile fizice au loc o dată pe lună.

Clubul de lectură al Asociației ReDescoperă Fericirea Stop Cancer

Este conceput ca terapie prin lectură pentru pacienții care au trecut prin cancer. Are loc o dată pe lună din 2021 încoace la sediul Asociației, pe Calea Dorobantilor nr. 42-44. Mai multe detalii despre club găsești pe pagina Asociației.

Clubul de carte de la ora 17

Comunitatea Excursii și socializare Cluj-Napoca are grijă de Clubul de lectură de la ora 17 de mai bine de un an. Există un grup dedicat lecturii cu 1400 de membri și deschidere către ideile cititorilor și scriitorilor, pentru a face întâlnirile cât mai variate.

Până acum, întâlnirile au avut loc în foișorul din Parcul Central, la Joben, la Enigma și în alte locuri din oraș. De obicei, următoarele întâlniri sunt anunțate pe pagina de facebook și în grupul de facebook dedicat și au loc aproape lunar. Dacă ai nevoie de mai multe detalii, Mădălina te poate ajuta.

Dacă știi alte inițiative, proiecte și năzdrăvănii asemănătoare, povestește-ne în comentarii la articol ce și cum se-ntâmplă. Spor la dat pagina, fie ea și virtuală!

Sursă imagine cover: Freepik.

îmi apăs limba pe cerul gurii să acopăr golul
îmi cos buzele de alte buze cu un bob de strugure
îmi scot fluturii de noapte din stomac și-mi ridic brațele spre cer
strâng pleoapele și-mi clătesc ochii cu neguri
sparg tăcerea cu ace de (ne)siguranță
fac disecții 
înșir monologuri
dau în vileag vrute și nevrute
reacții hiperbolice 
acoperite de surâsuri simbolice
aruncate printre rămășițe cosmice 
de suflete diabolice

s-au așternut în mine amurguri
au urlat în mine doruri
s-au spart în mine șiraguri
au crescut în mine versuri

sunt telegramă fără destinatar
iar tu ești sămânța din care nasc cele mai șoptite poeme.

pe unde o iei când nu știi pe unde s-o apuci
cui îi faci ochi dulci dacă ești doar tu aici
cum înveți din mers când nu-ți arată nimeni care-i mersul
cum vine pofta mâncând dacă tu n-ai poftă nici măcar de viață
pe unde o mai dai cotită când nu mai e niciun colț
mai bagi mâna în foc pentru cineva când te-ai ars deja de atâtea ori
de ce ți se spune că te dai mare când te simți mic în fața tuturor
cum ajungi până departe când visul tău e să dormi până târziu
cum poți să bagi pe cineva în ceață când tu nu te vezi de negură
când să tragi mâța de coadă dacă tu ai câine
de ce zici că tragi la sorți dacă cărțile au fost măsluite
de ce să dai vrabia din mână când nici cioara de pe gard nu mai pare interesantă
cum să nu pui botul când totul pare prea frumos ca să fie adevărat
cum să nu fii cu capul în nori când pe pământ e insipid, inodor și incolor
cui să-i stai pe cap când nu te bagă nimeni în seamă
îți mai sare țandăra când ai obosit să te enervezi
cum să fii într-o ureche când simți că nu ești ascultat
cum faci din țânțar armăsar dacă nici țânțarii nu mai sunt
de ce să-ți iei lumea în cap când nici ea nu pare interesată de tine
cu ce te-ajută că ești pe cai mari dacă nu vor să se urnească
când se întoarce roata dacă calul nu e înhămat la căruță
ce rost au alea două fețe când oamenii n-o mai recunosc nici măcar pe una
cum să pui carul înaintea boilor și să te-aștepți la rezultate bune
mai bagi de seamă ce se întâmplă în jur dacă lucrurile stau la fel
cum să nu pui paie pe foc când cineva tot aruncă scântei
cum dai colțul dacă nu găsești drumul spre el?

Am început anul 2024 bâjbâind și oscilând prin tot felul de stări care s-au lipit de mine cum se lipește noroiul de talpă, încăpățânându-se să se desprindă. Dar odată cu primăvara am mai ieșit și eu din încorsetarea asta mai mult sau mai puțin benevolă și-am tras aer în piept mai cu poftă.

În 2024 am scos din cuptor siteul și cele două newslettere – Coolturalist și CooltCluj. Am plecat hai-hui în Apuseni, de una singură și a fost minunat. Am jucat pentru prima dată biliard și încă niște jocuri pe care între timp le-am uitat, deși niște oameni au avut răbdare să-mi explice și de 3 ori regulile. Am făcut pentru prima dată blackout poetry și colaje.

Am făcut interviuri cu oameni pe care-i admir, pe care-i apreciez și cu care nici nu m-aș fi gândit că voi face. Am cunoscut oameni, am legat conexiuni și am extins puțin granițele bulei mici în care mă aflu. Am muncit cu drag, uneori cu epuizarea deghizată-n cearcăne și iritabilitate, alteori mai odihnită – dar cu chef și seriozitate. Am lucrat cu entuziasm la PozitiVești, cel mai proaspăt proiect al echipei Hacking Work.

Am fost pentru prima dată la Electric Castle. Am făcut pentru prima dată voluntariat la teatru. Am fost cu mami și tati la discoteca anilor ’80. Am mâncat pentru prima dată dulceață de păpădie. Am fost la școala din Borșa și le-am citit copiilor.

Am început să merg la psiholog și de fiecare dată ies de-acolo cu sufletul mai vraiște decât când am intrat. E inconfortabil să aflu lucruri despre mine și să-mi dau seama de ele, dar e necesar și, per total, îmi face bine.

Am scris poezii cu și pentru prieteni. Am oferit ce-am știut mai frumos și mai cald și am primit și mai și. I-am sărbătorit pe oamenii pe care-i iubesc. Am fost domnișoară de onoare la nunta unei (dragi) prietene. Mi-am ajutat părinții la renovări și-am dat la lopată până am făcut bășici și-a fost frumos. Am vizitat-o mai des pe mama Rozi – singura bunică pe care o mai am în viață.

M-au fascinat lucrurile simple – cum ar fi o gașcă de motocicliști străini, vârstnici, vibrând tinerețe, care-au poposit într-un colț ascuns din munți. Mi-am luat timp să admir natura, nervurile unei frunze, coama unui deal sau pereții unei peșteri.

Mi s-au cuibărit în brațe animale și în suflet oameni și râsete. Am sădit semințe și-am plantat idei, pe alocuri niște curaj (care de multe ori tot nu-i suficient) și-un brăduț călător – adus din Apuseni, relocat temporar la Cluj și împământenit la Sărmașu. Am fost în fiecare lună acasă, iar toamna am adunat nucile din curte și amintirile din copilărie care mă leagă de acest obicei.

Am scris, am întrebat, am pus la îndoială și iar am scris. Am colorat, am strâns fân, am dansat, am vopsit și mi-am luat scaun de birou. Am fost la radio și-am avut atâtea emoții cât am putut duce. Am umblat prin muzee, teatre, cinematografe, biblioteci și librării și-am purtat arta cu mine pe unde-am ajuns și poposit. Am prins gustul a tot ce-nseamnă Formula 1 și am urmărit mai multe curse în ultimele luni decât în toată viața. Am și construit prima mașină de Formula 1 din lego.

Am îmbrățișat cât de des am putut și-am întrebat „cum te simți?” de fiecare dacă când am avut ochii deschiși la cei din jur. Cel mai probabil n-am știut întotdeauna când ar fi fost nevoie și-am ratat momente. Au fost întrebări pe care nu le-am adresat, întrebări pe care le-am adresat dar au rămas nerăspunse, subiecte și trăiri de care-am fugit, într-o încercare stângace de apărare (tot de mine). Am luat unele decizii, altele au rămas tot neclare fie pentru că le-am tărăgănat și amânat intenționat, fie din alte motive.

Sunt și lucruri pe care le-am făcut deși nu voiam sau nu le-am făcut deși mi-am dorit. Îmi doresc ca 2025 să fie mai mult despre ce mi-am dorit și am făcut și mai puțin despre ce nu voiam să fac, dar am făcut.

Și asta vă doresc și vouă.

Să avem grijă de noi și de cei de pe lângă noi.

Să nu ne biciuim pentru că n-am bifat toate obiectivele încolțite în minte, suflet sau prin vreo agendă la fiecare început de an. Nici pentru că „de la 1 ianuarie” s-a transformat în „luna viitoare” și apoi în „de la anu’”. Să nu ne agățăm de retrospectivele celorlalți de la final de an, nu suntem în competiție cu nimeni.

Dar dacă totuși ne simțim mici, insuficienți, abătuți sau poate chiar triști când ne uităm cu coada ochiului în ograda altuia ori la capra vecinului – mai ales în social media unde e mai mult praf de stele și poleială – e în regulă. E normal și uman să ne simțim așa. Sunt stări și stări. Unele dintre ele ne vor duce mai departe și sunt punctul de start al progresului și al evoluției. Dar să nu ne privim viața prin lentila definiției succesului celor care se-nvârt pe lângă noi.

Au fost revelioane care m-au prins plângând. Alte revelioane pe care le-am petrecut singură. N-am pățit nimic. Viața și-a urmat cursul, planeta s-a învârtit la fel. Doar noi ne impunem și ne agățăm de ideea asta superficială, fadă și tâmpită că Anul Nou trebuie să fie într-o veselie și sărbătoare. Nu trebuie dacă nu simțim.

Ce contează e să fim conștienți și reali. Să pășim prin viață conștienți de noi și de oamenii pe care-i iubim, de limite, de ce mișună în jurul nostru și în societate și să căutăm să mergem spre mai bine. Indiferent cum ne definim și cum înțelegem acel bine. Să ajutăm pe unde și cât putem, să pășim dincolo de granițele bulei noastre și să fim cu urechile ciulite și cu ochii-n patru la realitatea majorității. Că e posibil să fie la ani lumină depărtare de a noastră.

E important să găsim un echilibru. Să ținem piept și să ne fie clar care sunt lucrurile pentru care și împotriva cărora vrem să luptăm, fără să îmbrăcăm mantia încrâncenării, a irascibilității și a frustrării ca pe a doua piele, zi de zi. Să fim mai blânzi cu noi atunci când, la fel ca șefu’ ăla toxic, ne setăm obiective imposibile și inumane. Să ne permitem pauze, să ne dăm voie să învățăm din greșeli, că toți greșim, fără a le transforma în bătălii interioare interminabile. Să ne amintim că e în regulă să încetinim și chiar s-o facem înainte să fim înglodați până la gât în nisipurile mișcătoare ale epuizării.

Viața e un continuu exercițiu de echilibristică, plin de giumbușlucuri. Între a rămâne în țară și a ne lua tălpășița. Între a ne băga picioarele și a lupta. Între a renunța și a continua. Între a păstra tăcerea și a deschide gura atunci când e cazul. Între a fugi de conflicte și a discuta matur lucrurile. Între a ne izola pe-un munte și a ieși în stradă. Ne clătinăm pe sfoara asta, uneori stăm pe ea într-un picior, alteori pare că înaintăm mai încrezători. Uneori vine cineva și ne ajută să ne menținem echilibrul, alteori suntem doar noi. Sunt perioade și perioade.

Ce contează e să nu ne pierdem voința. Să nu ne lăsăm pe mâna lui „fie ce-o fi” sau a lui „asta-i viața”, ci să încercăm, care cum și unde putem, să punem câte-o cărămidă, fie ea și de pământ bătătorit sau lovită pe la colțuri, la fundația unei lumi mai bune, mai corecte, mai blânde și mai sigure.

Și pe lângă acel „to do list” pe care-l dospim sau scriem, să ne facem și-un „to be list”.

La mulți ani!

Am aflat recent că prietenii de la REACTOR de creație și experiment oferă acces gratuit la toate spectacolele de teatru din anul 2025, în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Pentru cei care își doresc să-i sprijine, opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă.

Deși știu că actorii, regizorii și oamenii din domeniul artelor spectacolului nu trăiesc din banii de bilete, primul meu gând a fost „ce gest frumos, probabil n-a fost o decizie ușoară”. La finalul celui de-al zecelea an de existență, cu „Pune-ți o dorință!” ca slogan în 2024, echipa REACTOR alege să pună accent pe solidaritate și comunitate în noul an.

Mai multe despre inițiativă afli direct de la Doru Taloș și Oana Mardare, fondatorii spațiului care aduce oamenii împreună:

Cum ați ajuns la decizia asta – de a oferi acces gratuit la evenimentele din 2025? Cât de sustenabil (mai ales financiar) este pentru voi?

Doru și Oana: Este o decizie la care ne-am mai gândit și în anii trecuți, însă de câteva luni am început să o analizăm ceva mai temeinic din diferite unghiuri. Sunt mai mulți factori care au contribuit la asumarea ei.

În ultimii ani am lucrat pe parcursul unor perioade mai lungi cu teme-umbrelă, care să dea direcție și coerență proiectelor anuale sau multianuale pe care le construim. După pandemie, această temă a fost viitorul, pentru că eram foarte preocupați de felul în care schimbările prin care trecem vor afecta modul în care trăim.

Din 2024, această temă a dus destul de organic spre o alta: comunități, ca răspuns la nevoia de a putea influența ceva în viitorul cât mai apropiat. Am avut deja în 2024 câteva proiecte care și-au propus să unească sau să lărgească comunități, precum Coleg/Kollega – practici de colaborare sau Noi și orașul. Ne interesează să amestecăm publicurile, să ieșim din perimetrul nostru pe cât posibil și să aducem spectacolele cât mai aproape de oamenii aflați la diferite distanțe – fizice sau simbolice – de Reactor.

Pentru 2025 avem planificate deja alte proiecte care explorează relația cu orașul și cea cu/dintre oamenii care îl locuiesc.

Suntem foarte conștienți de valoarea simbolică a biletelor achiziționate pentru spațiile independente. Am derulat în 2015-2016 o întreagă campanie pe tema asta numită Teatru (in)dependent de bilet, care să justifice ceea ce a fost o minimă scumpire a biletelor de atunci, o campanie în care am colaborat cu spațiile care funcționau atunci (Zug.zone, Fabrica de Pensule). Nu e ceva ce vrem să contestăm, motiv pentru care am optat să păstrăm posibilitatea achiziționării unor bilete de diferite prețuri.

Ne dorim însă să vorbim mai puțin despre marketing, să ne permitem să susținem spectacole fără presiunea de a vinde, nu e mereu vorba de asta, căutăm să oferim și posibilitatea ca oamenii să vină la evenimentele noastre, chiar dacă nu își permit să cumpere un bilet.

Un alt factor care a contribuit la un fel de urgentare a deciziei a fost situația socio-politică și perspectiva îngrijorătoare a evoluției, ne putem trezi într-un timp foarte scurt cu o guvernare extremistă, iar în cazul în care se întâmplă asta, e important să fim cât mai uniți și cât mai numeroși în jurul valorilor pe care considerăm că trebuie să le apărăm.

Cum a fost pentru voi perioada asta de incertitudine, mai ales din ultima vreme? Ce ați simțit?

Doru: Am simțit mai puternic ca niciodată faptul că trăim într-o bulă și din păcate una foarte mică. Cred că întreaga atenție a fost mutată pe scena politică, au fost două săptămâni în care am simțit că nu e loc de altceva, totul s-a oprit, am văzut asta în vânzarea biletelor, în ziua în care a fost anunțată suspendarea alegerilor am vândut de două ori mai multe bilete decât în cele două săptămâni de înainte.

Oana: Cred că toți am simțit o formă de pericol și de frică, cu gândul că anumite lucruri pe care le facem acum într-un mod firesc, pot fi într-o considerate într-un viitor apropiat subversive.

Ce poate face teatrul într-o lume marcată de incertitudine, furie și polarizare?

Doru: În general, teatrul trebuie să construiască spații de dialog și să expună teme și situații care ar putea aduce o schimbare în modul în care ne raportăm la ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu știu ce poate face teatrul în situația pe care o traversăm, cred că situația actuală e una acută, îmi imaginez că am ratat o serie de acțiuni care ar fi putut duce la evitarea unei astfel de situații și îmi place să cred că investind în construcția și dezvoltarea unor comunități am putea evita adâncirea tensiunilor și am putea deconstrui un discurs toxic pe care îl simțim tot mai prezent în ultimele săptămâni.

Teatrul trebuie să creeze spații de dialog și să adreseze teme și întrebări care pot schimba ceva în bine în jurul nostru.

Oana: Cred că teatrul poate oferi un sentiment de siguranță și de speranță, prin crearea unui spațiu în care să fie posibile diferite procese colective – de înțelegere și procesare a ceea ce se întâmplă, de revoltă, de dezbatere, de imaginare a unor schimbări. Întâlnirea care are loc între oameni prin teatru e la fel de importantă.

Ne întâlnim tot mai mult în spații virtuale și tot mai puțin în spații fizice, iar dimensiunea comunitară a unui teatru e ceva ce ne dorim să întărim în aceste vremuri.

Cum vă pot susține oamenii, dincolo de achiziția biletelor?

Doru: E important pentru noi ca oamenii să vorbească despre spectacolele pe care le-au văzut, să le recomande, să vină la Reactor însoțiți de oameni care poate nu au fost niciodată la teatru, să rămână la discuțiile pe care le organizăm cu publicul.

Avem în fiecare an un call pentru voluntari și sunt mulți oameni care ne ajută la montarea și demontarea spectacolelor, la primirea publicului, la traducerea unor texte, la supratitrarea unor spectacole etc.

Oamenii pot redirecționa 3.5% din venit către organizațiile nonprofit, în măsura în care nu sunt deciși către alte inițiative suntem recunoscători când aleg să redirecționez acest procent către Reactor. Companiile pot redirecționa până la 20% din impozitul pe venit către noi, și asta e o formă de sprijin importantă.

Cum a fost la lansarea cărții album Reactor 10?

Oana: E o mare reușită faptul că am reușit să facem acest volum, care a presupus o muncă densă de privire în retrospectivă și analiză a primilor 10 ani. Lansarea în sine a fost un moment de adunare și de sărbătoare, alături de cei care au contribuit la volum și de prietenii apropiați spațiului. Întreg demersul a oferit un spațiu necesar pentru înțelegerea și parcurgerea unor etape din evoluția noastră, pentru a ne putea orienta mai bine înspre următoarele.

Ce ai învățat despre tine în acești 10 ani de muncă dedicată comunității și Reactorului?

Doru: Am învățat multe despre noi în acești ani, dar poate cel mai important lucru pe care l-am înțeles a fost că e important să avem răbdare și încredere că unele lucruri se așază de la sine, unele lucruri își găsesc singure o dinamică la momentul potrivit. Nu trebuie să controlăm tot.

Oana: Am învățat să am încredere în procese și în etape, dincolo de ce pot controla și înțelege. Să dau drumul lucrurilor care nu mai funcționează, să nu forțez ce nu sunt. Și să protejez un spațiu personal de care am nevoie.

Dacă ar fi să transmiți un mesaj generațiilor viitoare de artiști, care ar fi acela?

Doru: Perseverența aduce rezultate și nimeni nu poate critica munca. Curaj.

Ne vedem la teatru!

© Imagine cover: Gabriel Neacșu

5 luni, 22 de ediții și 741 de oameni însetați de cultură

Am început acest proiect în mijlocul verii cu energie, sens, determinare și puțină stângăcie, atât cât să-i dea o notă de naturalețe și firesc. Am trimis primele ediții cu emoții cât carul și cu un sâmbure de îndoială că poate ceva – orice – poate merge prost. După 22 de ediții încă am emoții și verific de 3-4 ori dacă am setat bine data și ora când e programată să apară noua ediție – duminica la 10:00 (azi fiind excepția care întărește regula).

Prima ediție a ajuns la 122 de oameni buni, care mi-au oferit încrederea lor încă dinainte să primească ceva în inbox – oameni care fie mă știau pe mine, fie au fost curioși de idee. Pe partea mea, asta vine cu responsabilitate, seriozitate și consecvență. Indiferent dacă sunteți 122 sau 741, seriozitatea și dedicarea pe care le pun în proiect sunt aceleași.

Nu vreau să încadrez numărul de abonați de la acest moment într-o măsură – nu știu dacă e mult sau puțin. Cred că depinde foarte mult de termenul de comparație. Pentru mine, faptul că există sute de oameni care își doresc să primească o dată pe săptămână ceva scris de mine e un lucru important. La fel ca la început, simt că mă-ndrept în direcția bună. Și mă bucur că simt asta și acum, după 5 luni în care lucrurile au evoluat și CooltCluj a făcut primii pași.

Pe măsură ce scriu retrospectiva asta, îmi dau seama că e mai mult pentru sufletul meu. Cred că aveam nevoie de un moment de reflectare – las mai jos o imagine care exprimă frumos parcursul de până azi și încrederea voastră. Voiam să împărtășesc gândurile astea cu voi, pentru că sunteți parte din poveste și pentru că țin la sinceritate, firesc și conversațiile pe bune.

Îți mulțumesc că mă citești, că ești aici și că le-ai spus și altor oameni despre CooltCluj. Fiecare recomandare a fost o mână de ajutor care a contribuit la momentul prezent.

Eu voi fi aici și în noul an, cu la fel de multă consecvență și apetit pentru cultură. Cu care sper să te molipsesc și pe tine! 😄

Printre tăiatul legumelor pentru salata de boeuf și prăjiturit, am mai cotrobăit după niște evenimente – mi-am zis că, poate-poate, cultura n-a fost pusă pe pauză chiar de tot în perioada asta. Las mai jos ce am găsit.

Vineri, 27 decembrie

🎹 Concert Horațiu Roman – Improvizații și cântece la pian (intrare liberă) de la ora 19:00 la Doamna T. Horațiu Roman, clujean stabilit în Copenhaga, cântă la pian din ~2003 și e activ pe scena jazz și a muzicii improvizate din Danemarca. Muzica lui se bazează adesea pe compoziții inventate pe moment, construite pe baza energiei din jur și a interacțiunii cu publicul, și îmbină poezia, umorul, filosofia și absurdul cu armonii deopotrivă dubioase și plăcute. Scrie cântece și înregistrează la mai multe instrumente din 2022, și a lansat câteva albume proprii pe rețelele de streaming.

🎥 Babygirl – avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Nicole Kidman revine pe marile ecrane într-un thriller erotic provocator care dezvăluie intrigi captivante și raporturi de putere din viața profesională, transpuse în viața personală. Aflată la vârful unei companii în poziția de CEO, o femeie de afaceri extrem de influentă, Romy (Kidman), își riscă cariera și viața de familie alături de Jacob (Antonio Banderas) atunci când începe o aventură plină de senzualitate cu un intern mult mai tânăr decât ea (Harris Dickinson).

Sâmbătă, 28 decembrie

🖼️ Călin Anton 60. Expoziție personală retrospectivă între orele 10 și 17 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția Călin Anton 60 este a treia personală a artistului la Muzeul de Artă Cluj, după cele din anii 2008, respectiv 2019, și are, de această dată, un caracter retrospectiv. Din numeroasele cronici despre creația sa artistică, elocvente sunt gândurile exprimate de Corneliu Antim: „Peisagistica lui Călin Anton are calitatea de a fi exactă sensibil și sintetic definită în datele ei descriptive și expresive, evitând emfaza rece a preciziei fotografice, dar și retorica spectaculozității scenografice. Poate fi vizitată până în 5 ianuarie 2025.

😊 Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu Tudor Costina, George Mesaroș, Paul Szabo și Paul Socol.

🎥 Avanpremieră Babygirl (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. O femeie de afaceri extrem de influentă, aflată la vârful unei companii în poziția de CEO își riscă viața de familie și cariera atunci când începe o aventură plină de senzualitate cu un intern mult mai tânăr decât ea.

Duminică, 29 decembrie

🎶 Concert extraordinar de Anul Nou (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎥 Avanpremieră: Sub cerul liber | creat de scenaristul nominalizat la Oscar, Guillermo Arriaga (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Doi frați adolescenți, Salvador și Fernando, pornesc la drum spre granița dintre Mexic și Statele Unite pentru a găsi vinovatul responsabil de accidentul de mașină care a provocat moartea tatălui lor. În această călătorie se alătură și noul membru al familiei, Paula, sora vitregă.

– Teatru și de restul solidaritate, vă rog.

În 2025, echipa REACTOR de creație și experiment ne oferă acces gratuit la toate spectacolele de teatru,  în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Pentru cei care își doresc să-i sprijine opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă.

„Anul acesta nu a fost unul ușor de înțeles. Trăim, în ultima vreme, cu incertitudine. Suntem martori ai unor evenimente care destabilizează, divizează și aduc în societate furie și frică – și când asta se întâmplă, suntem cel mai aproape de a ne pierde, de a nu ne mai vedea reciproc. Îndrăznim să sperăm că împreună, ascultându-ne și având grijă de spațiile noastre comune și comunitare, putem să fim bine.

Pentru 2025, dorința noastră este să ne orientăm proiectele și activitatea în jurul unei mari teme: comunitatea, pentru a reîntări dimensiunea care dă cel mai mult sens muncii noastre.”

Ce pot face mai bine? Spune-mi într-un minut.

Îmi doresc să fac lucrurile (și) mai bine, iar feedbackul tău îmi poate da niște direcții. Răspunde la sondajul de mai jos și spune-mi cum ți se pare acest newsletter și ce sugestii ai.

Înainte să mă-ntorc la împachetat sarmale, mai vreau să-ți pun ceva: în septembrie, la vreo două luni de la prima ediție CooltCluj, am pornit newsletterul Coolturalist cu noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de tot felul.

Dacă îți dorești să colaborăm sau vrei să sprijini acest proiect, dă-mi un mesaj aici.

Închei cu ceva de sezon:

Ne (re)citim în 5 ianuarie 2025! Sărbători cu sens și conexiune cu cei dragi! ❄️