Salut! Sper că ai avut o săptămână bună și acum te bucuri de un weekend pe măsură. A mea a fost cu de toate: proiecte lansate, multă muncă, o vizită la școala din Borșa (+ primit energie și lumină de la copii), concerte și tihnă acum pe final. 💚 Vreau doar să mai zic că am fost vineri la Cluj Symphony Experience și că acum știu ce-nseamnă să simți cum acordurile de vioară îți pătrund în corp, prin podea. Deliric împreună cu Filarmonica de Stat au creat ceva aparte, din altă lume (vezi video de la final).

Săptămâna viitoare nu mai avem atâtea evenimente de 3-4 zile concomitent, dar avem prima ediție a OM Transilvania International Dance Festival. Chiar lipsea un festival de dans în oraș, că de muzică, teatru și film mai avem.

Luni, 7 octombrie

🪐 Planetariu mobil revine la Cinema Dacia (cu bilet) de la ora 8:00 între 7 și 13 octombrie. Vizitatorii vor putea afla lucruri noi despre univers, constelații, asteroizi, exploratori ai universului, Galileo Galilei sau robotul Curiosity, în cadrul unei serii de proiecții spectaculoase însoțite de prezentări interactive, care vor avea loc într-un dome mobil cu diametrul de 8 metri și înălțimea de 5 metri.

🎶 Classic Unlimited in Harmony (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Sub motto-ul „In Harmony”, explorăm alături de muzicieni și compozitori contemporani evoluția armoniei muzică – (om) – natură, din baroc până în zilele noastre. Vei putea asculta lucrări ale unor compozitori renumiți precum: Johannes Brahms, Johann Sebastian Bach, Jean Philippe Rameau, Franz Liszt, George Enescu, Jean Sibelius și Claude Debussy, dar și creații ale tinerilor compozitori Anamaria Meza și Ciprian Gabriel Pop. Accesul la concerte este gratuit, dar puteți susține financiar turneul făcând o donație online, în momentul rezervării biletului sau la fața locului.

🎭 Teatru muzical original pentru adulți (cu plată) în fiecare luni, de la ora 19:00, la Stația Teatru/Muzical. Ce zici de o pauză de la tot ce e serios? Din septembrie, în fiecare luni de la 19:00, Adonis Tanța te așteaptă la Stația Teatru / Muzical să cântați, să scrieți și să transformați totul în artă.

🎶 Alone at Parties – lansarea albumului „Familiar Faces” (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Sound-ul formației este un amestec indie-folk de sintetizatoare, chitare electrice jucăușe și sunete acustice subtile care conturează cele nouă piese ce compun materialul de debut al formației. Alone at Parties este compusă din Andrei, Casiana, Dani, Florin și Lazăr.

Marți, 8 octombrie

🎻 Concert cameral de la ora 19:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Interpreți: Ildikó Line – vioară (Budapesta, Ungaria), Katalin Erzsébet Orza – pian (Budapesta, Ungaria).

🎭 Curs de teatru de improvizație – Unscripted (cu plată) de la ora 18:30 la Studio de Fericire (Memo 10). Înveți să te lupți cu nevoia de control, devii mai încrezător atunci când vorbești în public și poți să găsești umorul mai ușor în situațiile simple cu care te confrunți zilnic.

Miercuri, 9 octombrie

🖼️ Rodica Tarța | Adrian Tarța. O lectură a cernerii vieții de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Lucrări cum sunt Geneza sau Corespondențe ne ajută să vedem cu alți ochi creații cu titluri și reprezentări aparent simple, precum Deal, Dealurile copilăriei, Dincolo de sat, Copac singuratic sau Livada. La Rodica Tarța, discursul plastic se individualizează mai ales prin abordarea unor teme acut existențiale, între care și tema solilocviului. Remarcăm în acest sens ciclurile Jertfă și răscumpărare, Context zero și ființare, Urme și umbre. Expoziția poate fi vizitată până în 20 octombrie.

🖼️ Expoziție Nicolae Procopan (sculptură mică) | Gil Turculeț (pictură) de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Artiștii aduc în fata publicului două serii de lucrări care, prin specificitatea lor, oferă expoziției nu numai un caracter bicefal, o complementaritate fizică și spirituală, ci și o perspectivă care ne permite o contextualizare a creațiilor într-un cadru mai amplu, pe un plan imaginar mai extins. Cele două forme de exprimare sunt expresia aceleiași dimensiuni a spiritului uman și artistic, unde forma finită a expresiei gândului devine o punte între un imaginar și real individual și colectiv în același timp. Expoziția poate fi vizitată până în 20 octombrie.

🧠 Ziua Mondială a Sănătății Mintale (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Temele dezbătute în cadrul acestui eveniment de lansare vor include: anxietatea – ora 17, depresia – ora 18, relațiile interpersonale – ora 19, dependențele – ora 20. Această dezbatere nu este doar despre informare, ci și despre crearea unui spațiu sigur și deschis, unde poți afla soluții la problemele cu care te confrunți, poți pune întrebări și poți învăța direct de la specialiști.

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Iubire, Moarte și Mărci germane (cu bilet) de la ora 17:30 la Cinema Victoria. Aproape 60 de ani după sosirea muncitorilor din Turcia în Germania, regizorul Cem Kaya le oferă primilor imigranți un spațiu pentru împărtășiri din experințele lor – în paralel, el arată, prin materiale TV din acea perioadă, diversitatea disprețului german față de străini. Filmul are însă o abordare specială și se concentrează asupra muzicii din exil.

🎭 A douăsprezecea noapte sau cum doriți (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.

🎭 Magical deer – and the gravity // spectacol în cadrul programului comun Coleg / Kolléga (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Magical deer este o poveste despre migrare, o încercare de integrare, o luptă pentru a găsi un cămin, o oportunitate pentru o experiență comună. Spectacolul este o colaborare între artiști care, din cauza diferențelor culturale, a problemelor de subzistență, din nevoia de a căuta noi impulsuri sau pentru a se dezvolta pe plan personal și artistic, au decis să plece de acasă. János Viteazul nu apare deloc pe scenă, dar povestea lui se ascunde mereu în fundal. Ce este Acasă și ce înseamnă să ajungi Acasă?

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Toți vorbesc despre Vreme (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Pentru aniversarea de 60 de ani a mamei sale, Clara, doctorandă în filosofie, călătorește din Berlin în provincia Mecklenburg – iar existența sa independentă de la oraș se întâlnește cu originile familiale. Un studiu sensibil al societății despre locul natal și influențe, traume de după reunificarea Germaniei și medii sociale pe care, deși ne emancipăm, nu le putem depăși niciodată pe deplin.

Joi, 10 octombrie

🕺🏻 OM – Transilvania International Dance Festival (cu bilet) în perioada 10-13 octombrie. Inițiativa Oanei Mureșan, coregrafă, director artistic și fondatoare a Centrului Coregrafic OM, ne aduce patru zile dedicate dansului prin spectacole de dans contemporan, proiecții de film, evenimente sociale, ateliere, vernisaje, dezbateri și artist talks. Tema primei ediții, „Ritm comun”, explorează limbajul universal al ritmului care unește experiențele individuale și colective. Ritmul, prezent în fiecare aspect al existenței umane, devine un punct de conexiune între oameni, culturi și mișcare.

🎥 Opt ilustrate din lumea ideală și Sleep #2 [O&A cu Radu Jude] (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Opt ilustrate din lumea ideală este compus în întregime din fragmente de reclame care au marcat istoria publicității românești post-decembriste. Filmul explorează natura condiției umane în contextul tranziției economice, abordând tematici precum dragostea, moartea, fragilitatea corpului uman, dar și trecerea de la un sistem economic socialist la unul capitalist. Sleep #2 este un film de montaj de 62 de minute, cu imagini preluate dintr-o cameră web, realizat independent, cu sprijinul Programului DAAD Artists-in-Berlin.

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Soare și beton (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Victoria. Drama despre tineri a lui David Wnendt, bazată pe romanul de succes al podcasterului și comediantului Felix Lobrecht, declară orice formă de control social ca fiind inutilă; aici nici poliția, nici profesorii, nici părinții nu cunosc realitatea de pe străzi. Aceasta este explorată, în timpul unei veri fierbinți de la începutul mileniului, prin trăirile unui adolescent vulnerabil în vârstă de 15 ani. Vedem cum el și trei băieți vecini opun violenței din viața de zi cu zi umorul și prietenia lor.

🎶 Foc & Folk – concert la foc de tabără – cu Zmeul Liric (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Camping Colina.

🖼️ Dacă de mâine va începe războiul, în urma mea o să las asta de la ora 20:00 la White Club. Orice catastrofă de mari proporții s-ar întâmpla sau nu în viitorul apropiat, trei expoziții de grup ne aduc o imagine (simbolică) a felului cum gândesc acum o parte din artiștii contemporani din diferite generații, care răspund la acest scenariu ipotetic. Lăsatul în urmă poate însemna concret ceva palpabil din atelierele sau casele lor. Ce nu ar apuca să ia cu ei sau ce nu ar mai vrea să salveze. Desigur, poate să însemne și ce și-ar dori să lase drept moștenire simbolică.

🕺🏻 Reverse Discourse (cu bilet) de la ora 20:00 la ZIZ – Art and Social Area în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Reverse Discourse este un performance care explorează corpul și spațiul prin mișcare și lumină, transformând trupul într-un instrument de dialogare. Prin propunerea unui dialog inversat, unde cel care comunică este însuși trupul, spectacolul investighează politicile corporale și dezarhivează gesturi adânc înrădăcinate în memoria colectivă. Publicul devine observator al luptei subtile dintre supunere și asuprire, în care gesturile evoluează treptat, reflectând schimbarea perspectivei și energia transformării corporale.

Vineri, 11 octombrie

🕺🏻 Workshop: Corpul Prezent cu Arcadie Rusu (cu bilet) de la ora 12:00 la OM Centru Coregrafic. În atelierul „Corpul Prezent” vei explora dansul și interpretarea prin mișcare, printr-un proces de participare activă. Veți porni de la gesturi simple pe care le veți concentra în forme coregrafice, punând accent pe amprenta personală a fiecărui dansator implicat. În această întâlnire vă este propus studiul unei structuri coregrafice pe care o veți învăța, analiza, personaliza și transforma pe fiecare dansator în parte, astfel încât structura va rămâne aceeași, se va schimba doar interpretarea.

🎶 Șuie Paparude (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. „A fost odată, un Soundcheck, pentru Cea mai bună zi! Învățăturile, Cu zâmbetul pe buze, revin, ca să Nu te mai saturi de noi. Hai să afli Secretul Caracatiței!”

🎭 r.e.g.e.r.a.r.e. // spectacol de teatru-dans (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Corpul carcasă, corpul purtător de emoții, întâmplări și obiceiuri, corpul amprentă, corpul perceput în prezent și corpul proiectat în viitor, corpul cu procese organice ascunse, corpul expus cu informații la vedere, corpul între alte corpuri, corpul degradat și corpul forță. r.e.g.e.n.e.r.a.r.e. spune povești despre corpuri și etapele lor, despre ce am acumulat, conștient sau nu. O călătorie pe parcursul căreia vom staționa în experiențele diferite a 5 performeri în căutarea unui teritoriu atât de intim, cel al propriului corp.

Sâmbătă, 12 octombrie

✨ Road to self-discovery (cu plată) de la ora 10:00 la sediul MUZA | Mandala Urban Zen Alignement. “Road to self-discovery” este o invitație pentru a ne (re)descoperi, atât pe noi însene cât și pe fiecare dintre celelalte “călătoare pe acest drum al auto-cunoașterii”.

🔬 Romanian Science Festival (eveniment gratuit) de la ora 11:00 în Iulius Parc Cluj. Festivalul aduce peste 150 de experimente și prezentări științifice alături de elevi, studenți, profesori, cercetători și profesioniști ai domeniilor STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică). Un proiect gândit de tineri pentru tineri transformă educația STEAM prin metode practice și non-formale cu ajutorul diasporei academice.

🎶 byron (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. byron se pregătește să lanseze cel mai recent proiect al lor, „Sindromul Impostorului în 4 Acte”, în colaborare cu Muse Quartet.

🎥 Si c’était de l’amour/ Dacă ar fi dragoste – Film (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA, în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Sinopsis: Cincisprezece tineri dansatori de origini și orizonturi diferite sunt în turneu cu „Crowd”, piesa de dans epică a lui Gisèle Vienne, care explorează scena rave a anilor ’90. Din teatru în teatru, lucrarea se transformă în relații ciudate și intime. Contaminează scena viața reală – sau invers? O călătorie tulburătoare care explorează nopțile noastre, petrecerile noastre, iubirile noastre.

Duminică, 13 octombrie

🎭 Capra cu trei iezi (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema Mărăști. Golden Party te invită la un spectacol foarte îndrăgit de generaţii întregi de spectatori, respectând convenţia clasică a păpuşilor la paravan, în care copiii regăsesc detaliile poveştii consacrate.

🕺🏻 Insula (cu bilet) de la ora 19:00 la Sapienția, în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Spectacolul de dans contemporan Insula propune o punte între libertatea copilăriei și lupta adultului de a-și găsi propriul refugiu precum și sentimentul unic de comuniune și pace. Acțiunea se desfășoară pe o insulă pustie, unde interpretele traversează diferite stări, fenomene ale naturii și amintiri din trecutul apropiat și îndepărtat. Prin tot ceea ce o alcătuiește, Insula este un spectacol despre o utopică disciplină a existenței, dar și despre multiplele manifestări ale frumuseții de a cădea și de a te regăsi, chiar și pe o insulă pustie.

Dacă te bate gândul să-mi transmiți ceva ori ai vreo sugestie referitoare la proiect, nu sta pe gânduri. Scrie-mi mai jos și vedem unde va duce acest dialog.

📣 Mai am ceva pentru tine: Coolturalist, newsletterul pe care îl trimit de două ori pe lună și din care afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (de la care ai ce învăța) și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Pe duminica viitoare! 🌞

Salut, om care îndrăgește cultura și arta. Mă bucur nespus că ești aici. Pentru că ai avut răbdare să dau aripi acestui proiect și atâta încredere în idee, cu ocazia primei ediții am o surpriză pentru tine: ofer 10 invitații duble (prețul unui bilet este 215 lei) la Transylvania International Spoken Word Festival care are loc la Cluj în perioada 3-6 octombrie. 💌

Ce ai de făcut: o postare despre Coolturalist, pe profilul tău de Facebook sau Linkedin, în care să scrii, exact așa cum i-ai povesti unui prieten, ce-ți place la acest proiect și de ce îl recomanzi și altor oameni. Folosește hashtagul #Coolturalist în text și trimite-mi linkul postării într-un mesaj privat pe una dintre cele două platforme (mă găsești aici – Facebook și Linkedin). Poți face asta până marți, 1 octombrie, ora 00, iar eu miercuri dimineață voi alege 10 dintre cele mai originale și faine postări și voi trimite invitațiile.

În ediția de azi ți-am pregătit: un interviu cu Lena Chilari, vești din lumea cultural-artistică, evenimente, un jurnal de călătorie, recomandări presărate cu umor și puțin inedit. Fiecare rubrică din acest newsletter poartă numele unei cărți și am gândit-o atât ca recomandare, cât și ca modalitate de a încuraja lectura.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Lena Chilari: Acum se vorbește despre tot, însă nu știu câtă sinceritate, onestitate și empatie există în tot ce se vorbește.

Mă bucur enorm că acest interviu s-a aliniat cu lansarea site-ului și a newsletterului. E un exemplu atât de frumos de vulnerabilizare și îmbină forța cu fragilitatea la fel de natural și firesc cum reușește să o facă Lena și în scris.

Lena Chilari este poetă și profesoară, a debutat în 2020 cu volumul de poezie O cană de noviciok la bătrânețe, iar în acest an a lansat al doilea volum de poezii Ludmila răstoarnă munții. Este numită adesea „o forță a naturii”, iar dacă ai văzut-o vreodată în vreun performance sau ai făcut cunoștință cu poezia ei, știi de ce. Dacă nu, vei înțelege acum.

„Vulnerabilitatea te face să simți cu adevărat ce se întâmplă cu tine în orice moment, să oferi și să dai tot ce ai mai bun, dar te face și gol pe dinăuntru. După orice scenă, mereu plec acasă singură, goală emoțional și mizerabilă, cu un braț greu de flori în mână.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

• Radiohead la cafea cu Shakespeare. O adaptare a piesei de teatru „Hamlet” va fi pusă în scenă primăvara viitoare, la Manchester, cu muzica de pe cel de-al şaselea album al trupei rock britanice. Albumul „Hail to the Thief”, lansat în 2003, va fi interpretat live de aproximativ 20 de muzicieni şi actori, având în comun multiple teme cu celebra piesă: corupţia, decadenţa, guvernul disfuncţional și altele.
• Avem un nou oraș, desprins din filmele western: Clyde Town. Amplasat la marginea Clujului, pe o suprafață de 3.000 de metri pătrați, muzeul în aer liber reproduce atmosfera din Vestul Sălbatic. Orașul în miniatură are bancă, biroul șerifului, bar, școală, cimitir, și chiar biserică unde tinerii pot organiza (contra cost) ceremonii religioase. Muzeul este dotat cu mobilier și obiecte tipice vestului Americii din anii 1800-1900, pe care Daniel Manolescu, proprietarul, le-a achiziționat pe parcursul a trei ani.

• Premiera de gală a filmului Moromeții 3 va avea loc pe 13 noiembrie la Teatrul Național București. Evenimentul va recrea spiritul anilor ’50 și vor fi prezenți regizorul Stere Gulea, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, alături de actorii Horațiu Mălăele, Alex Călin, Olimpia Melinte și Mara Bugarin. „Frumusețea acestui film a cărui poveste continuă să stârnească interesul și curiozitatea românilor de pretutindeni este că a reușit să creeze un liant între generații. (…) Reacțiile oamenilor au fost de sinceră emoție în fața unei producții care încheie una din cele mai iubite și cunoscute povești din literatura noastră.”, a declarat Andrei Aivănoaei, distribution manager Transilvania Film.
• Chimiștii olandezi au dibuit auriul din pictura „Rondul de noapte” a lui Rembrandt. Cercetătorii au utilizat tehnici spectroscopice de înaltă tehnologie pentru a identifica pigmenții pararealgar (galben) și pararealgar semi-amorf (portocaliu/roșu) în detaliile faimoasei operă de artă. Se pare că Rembrandt a amestecat intenționat acești pigmenți de sulfură de arsenic cu alți pigmenți pentru a obține acel luciu auriu distinctiv.
• Maggie Smith, una dintre cele mai apreciate și premiate actrițe, s-a stins la vârsta de 89 de ani. Cariera sa impresionantă, începută în anii ‘50, cuprinde roluri în filme și piese de teatru precum „The Prime of Miss Jean Brodie”, seria „Harry Potter” și „Downton Abbey”. A câștigat două premii Oscar și opt premii BAFTA, fiind descrisă de colegi ca o actriță unică, cu un talent remarcabil și un spirit ascuțit. Maggie a fost apreciată nu doar pentru versatilitatea sa, ci și pentru umorul acid.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

• Inaccesibilul devine accesibil cu ajutorul inteligenței artificiale. În deșertul Rub’ al-Khali, o echipă de la Universitatea Khalifa din Abu Dhabi a dezvoltat un algoritm de învățare automată care analizează imagini radar pentru a identifica noi situri arheologice. Algoritmul a fost testat la Saruq Al-Hadid, un sit arheologic de 5.000 de ani, și a reușit să depășească obstacolele cauzate de vegetație și furtunile de nisip. Dacă se confirmă acuratețea predicțiilor, tehnologia ar putea fi extinsă în alte regiuni din Orientul Mijlociu și Africa. Bine, asta nu înseamnă că expertiza specialiștilor nu rămâne la fel de importantă.
• Inteligența artificială readuce culoarea pe pânză. Un nou proiect bazat pe inteligența artificială, numit PERCEIVE și susținut de UE, reunește 12 instituții culturale importante – precum Muzeul Munch din Oslo, Institutul de Artă din Chicago și Muzeul Victoria & Albert din Londra – și companii de tehnologie care lucrează la crearea unor unelte AI menite să ajute restauratorii și curatorii în revitalizarea culorilor originale ale statuilor, picturilor, fotografiilor și altor opere de artă asupra cărora trecerea timpului își spune cuvântul.O atenție sporită este dedicată reconstrucției digitale a culorilor din faimoasa lucrare Țipătul de Edvard Munch, care a suferit degradări majore în ultimul secol. Spre exemplu, prin programul „The Scream Time Machine” se simulează modul în care culorile originale au evoluat din 1893 până în azi și proiectează cum ar putea arăta acestea în viitor (anul 2093).

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🎥 (de văzut) Femeia-minune a munților: „Mountain Queen: The Summits of Lhakpa Sherpa”, un documentar despre viața alpinistei Lhakpa Sherpa, deținătoare a recordului feminin pentru escaladarea Muntelui Everest de 10 ori. „Vreau să le arăt oamenilor că femeile pot face asta”, a spus ea într-un interviu pentru BBC.

📖 (de citit) O altfel de călătorie: 14 cărți ale unor scriitori contemporani care să te ajute să vezi țara altfel, culese de Panorama. Scriitorii români contemporani devin ghizi, iar traseul e dat de orașele și satele în care aceștia au ales să-și plaseze poveștile.

☄️ (de experimentat) Te poți juca de-a Dumnezeu pentru o zi lansând ce fel de asteroid vrei tu, oriunde în lume. Doar în scop educațional și ludic, bineînțeles.

🧠 (de conștientizat) Pornografia neconsensuală creată cu ajutorul deepfake reprezintă 98% din totalul videourilor realizate cu acest tip de tehnologie. În 99% din cazuri victimele sunt femei şi fete. Află cum este folosită tehnologia deepfake împotriva femeilor, dintr-un articol Scena9.

🎶 (de ascultat) Trupa finlandeză Nightwish a lansat recent un album nou, Yesterwynde, numai bun de ascultat toamna. Este al zecelea album al lor și au muncit trei ani la el.

🎥 (de mers la cinema) „Anul Nou care n-a fost”, filmul multipremiat anul acesta la Bienala de Cinema de la Veneția din distribuția căruia fac parte 40 de actori români, poate fi văzut în cinematografe.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Evenimentul care sărbătorește poezia, Transylvania International Spoken Word Festival, se-ntâmplă la Cluj.

În perioada 3-6 octombrie 2024, orașul devine epicentrul poeziei performative. A doua ediție a festivalului aduce peste 50 de poeți locali și internaționali și face un mix armonios de toamnă, alăturând poezia cu muzica și arta contemporană.

Ni se pregătesc: concursuri de Slam Poetry, sesiuni open mic, recitaluri de poezie și alte surprize. Pe lângă asta, festivalul oferă un prilej de dialog între artiști și spectatori, într-un context modern, și explorează forme noi și inovatoare de exprimare artistică. Mă bucur nespus că începem să avem tot mai multe evenimente cu și despre poezie și spoken word în România.

🎁 Nu uita de cele 10 invitații duble pe care vi le ofer. Ți-am povestit la începutul ediției cum poți avea și tu una.

Animest, Festivalul Internațional de Film de Animație, revine pe marile ecrane.

Peste 350 de filme de scurt si lungmetraj din întreaga lume, grupate în 90 de proiecții, ajung la București între 4 – 13 octombrie 2024.

Organizatorii te așteaptă cu: Urban frames – secțiunea cu filme care te provoacă să privești orașul dintr-o nouă perspectivă, Memoir of a Snail, cel mai nou film al regizorului Adam Elliot, laureat cu Oscar, competiția internațională cu 44 de scurtmetraje, 32 de scurtmetraje studențești, 5 lungmetraje și 8 scurtmetraje VR, competiția românească, care aduce pe marele ecran 13 scurtmetraje îndrăznețe și animații accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe de auz.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

După ce se ghida Henry Miller când scria (în perioada 1922-1933). Chiar și arta presupune disciplină și consecvență. Mie mi-au plăcut mult 8 și 9. Ție?

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

⛰️ Am scris un jurnal de călătorie după ce, la finalul lunii august, am hoinărit 3 zile singură prin Apuseni. Găsești informații utile despre drum, cazare și trasee, dar și gânduri răzlețe, încolțite la popas sau în distanța dintre doi pași hotărâți prin pădure. Iar dacă vrei să-ți limpezești privirea cu un colț de natură, ai aici un album cu fotografii făcute pe unde-am umblat.

🎭 „Arta e făcută ca să se întâlnească cu spectatorii și trebuie să producă o reacție. Arta poate să existe, dar nu s-a întâmplat până nu a ajuns la public.”, îmi spunea Robert Kocsis acum câteva luni. Am stat la un pahar de vorbă și am vorbit despre cât de necesar și normal este eșecul, despre de ce e important să fii deschis la perspective noi, despre proces înaintea produsului final și despre teatru (radiofonic), artă și sectorul cultural independent.

🌱 Un exercițiu de vulnerabilitate scris acum câteva luni, publicat azi, relevant și mâine.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 martie 2024

sunt enigmatici
ochii tăi
problematici
îndemânatici sălbatici
mai ales când mă devorează
conturează
îmbujorează
acaparează
cu nerăbdare
cu nesaț
cu tot și netot
mă înalță din pustiu
mă revarsă în ocean
mă mângâie cu genele
mă ard fără să-mi spună pe nume

✍🏻 Poezia e prea lungă pentru newsletter, dar poți citi aici continuarea. Mai mult, pe site găsești și altele scrise de mine anul ăsta.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

De fiecare dată când ajung la o postare de pe thegaze_art mă opresc să-mi iau doza de umor inteligent. Dacă îți place să afli detalii surprinzătoare, ascunse sau neobservabile la prima vedere în picturi, ai ajuns unde trebuie.

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Populațiile de fluturi din Marea Britanie au scăzut în 2024, numărul lor ajungând la 935.000 de exemplare, cel mai mic nivel înregistrat în cei 14 ani de monitorizare. Tony Juniper, președintele Natural England, consideră că această scădere este un „avertisment din partea naturii”, cauzat de pierderea habitatelor și utilizarea pesticidelor, factori care reduc reziliența insectelor la condițiile meteorologice extreme, amplificate de încălzirea globală. Mai mult, e nevoie de măsuri concrete pentru recuperarea ecosistemelor și integrarea zonelor naturale în proiectele urbane. pentru a crea „centuri verzi” în jurul orașelor.

Nu știu dacă e așa sau nu, dar în timp ce citeam articolul mi-am dat seama că nici la țară, acasă la ai mei, nu am mai văzut în ultimii ani atât de mulți fluturi vara câți erau pe dealurile pline cu flori de câmp când eram eu copil.

Ți-a plăcut această primă ediție? Te rog să o trimiți prietenilor, colegilor și tuturor celor cărora le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc pentru sprijin și încredere. 😊

Dacă ești din Cluj sau ești în trecere, te invit să te abonezi la CooltCluj, newsletterul pe care îl trimit în fiecare duminică și care-ți aduce în inbox evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în oraș, ordonate frumos pe zile și categorii.

Ne recitim în ediția următoare (16 octombrie)! 🍁

Fotografie copertă © Svetlana Vakulovski Ermurachi

Lena Chilari este poetă și profesoară, a debutat în 2020 cu volumul de poezie O cană de noviciok la bătrânețe, iar în acest an a lansat al doilea volum de poezii Ludmila răstoarnă munții. Este numită adesea „o forță a naturii”, iar dacă ai văzut-o vreodată în vreun performance sau ai făcut cunoștință cu poezia ei, știi de ce. Dacă nu, vei înțelege acum.

Mai mult, Lena a cucerit scena internațională a poeziei și a câștigat marele premiu la International Poetry Slam 2025, desfășurat în cadrul festivalului Tell ’em din Rotterdam. Pe scena de la Theater Zuidplein, Lena a impresionat juriul și publicul prin forța și autenticitatea prestației sale, reprezentând cu mândrie atât Republica Moldova, cât și România. Festivalul Tell ’em este unul dintre cele mai importante evenimente europene dedicate poeziei performative, reunind artiști din întreaga lume într-o veritabilă celebrare a cuvintelor și emoțiilor.

Mă bucur enorm că acest interviu s-a aliniat cu lansarea site-ului și newsletterului Coolturalist. Și m-a copleșit căldura și dragul cu care Lena a răspuns invitației mele. Interviul cu Lena e un exemplu atât de frumos și intens de vulnerabilizare, care îmbină forța cu fragilitatea la fel cum o face și ea în scris. Și chiar dacă acum se vorbește despre tot, însă cu prea puțină onestitate și empatie, există o mână de oameni, printre care și Lena, care fac asta cu emoție și curaj.

Cum percepi procesul tău de transformare interioară prin actul artistic? Ce rol joacă vulnerabilitatea în evoluția asta?

Izabella, în primul rând vreau să te felicit pentru interviul amplu și genial pe care mi l-ai pregătit, se vede clar că ai depus mult suflet și mult efort.

Actul artistic trezește orice urmă umană din mine. Am trecut printr-un proces de suferință și autoflagelare maximă când am scris O cană de noviciok la bătrânețe. Când am scris Ludmila răstoarnă munții, aproape am renunțat la poezie din multă frustrare.

Pe scenă sunt cea mai fericită, dar depun cel mai mare efort înainte, în procesul pregătirii și chiar pe scenă. Recuperarea post-scenă, la fel, e extrem de dificilă. Săracul meu corp a trebuit să facă față la multe situații stresante și obositoare. Să-ți aștepți rândul pe scenă e întotdeauna o încercare enormă, să pleci de acolo în aplauze e o euforie.

În interviurile anterioare, ai menționat că poezia ta este adesea rezultatul unui proces terapeutic. Cum ai descrie evoluția acestui proces de la volumul O cană de noviciok la bătrânețe până la Ludmila răstoarnă munții?

Ludmila a fost scrisă în timp de 3 ani între scene. E un volum despre scenă, despre ce înseamnă actul artistic și atunci poezia de acolo e ca un act performativ. Sunt și detașată de ea, uit deseori de ea, chiar să o menționez în biografii. Primul volum a fost scris cu multă greutate și dificultate, mi-a salvat viața, i-a dat un sens. Ludmila m-a îmbrățișat într-un moment când am crezut că nu mai am ce spune în poezie.

Ce înseamnă Ludmila răstoarnă munții pentru tine?

Ludmila e tare tandră. Are și niște autoironie la suferința primului volum, e un răspuns, o adresare matură, umană și empatică. Ludmila se uită mult la lumea din jurul ei, nu mai țipă, răstoarnă munții îmbrățișându-i. E o carte frumoasă în sine, parcă nu am scris-o eu, nu e neapărat aproape de mine.

Cum e să îți oferi sufletul și trupul pe tavă la fiecare performance? Cât e pregătire și cât e improvizație?

Mă pregătesc enorm de mult pentru orice fel de situație pentru scenă. Dacă nu e muzică, să știu textul bine, dacă nu merge microfonul, să fie vocea bine încălzită, merg mult la baie înainte, nu mănânc prea multe, nu beau nimic alcoolic pentru că am nevoie să fiu lucidă, lucrez mult cu publicul. De curând, la Oradea am improvizat răsturnând un scaun, apoi m-am aplecat și i-am dat jos ochelarii minunatei fotografe de acolo, Laura Flora, ca să o privesc. La Posmuș, tot recent, am văzut niște țărani/muncitori atenți la mine cu mâinile în șolduri și atunci am interacționat mult cu ei și înspre ei, devenind publicul meu țintă.

Depinde de scenă, de lectură, de starea în care mă aflu, de context, dacă performez în deschidere sau la final. Fiecare scenă e un antrenament pentru următoarea scenă, de asta le iubesc și le apreciez pe majoritatea. Sunt unele pe care le regret, de exemplu, la Killer Spoken Word am lăsat pe scenă o persoană care nu avea ce să caute acolo lângă mine.

Abordezi în poeziile tale subiecte grele – fie că vorbim de traumele familiale ori de erotismul disfuncțional. Cum te-ai pregătit pentru asta și ce te-a determinat să le explorezi?

Am vrut să înțeleg și să mă înțeleg. Am vrut să fiu sinceră și vulnerabilă. Am observat, de altfel, un pattern care se repetă și în relația cu cei apropiați mie și care se proiectează și în viața mea personală și mai ales, amoroasă. Cumva, lucrurile sunt legate între ele și am simțit că e de datoria mea să încerc să înțeleg ce naiba se întâmplă. Poezia din Ludmila are multe definiții și conține multe teorii subiective la adresa temelor dificile despre care scriu. E o nevoie primordială să încerc să fac un sens și să trasez o legătură între aspecte.

Ești una dintre cele mai curajoase poete – cum simți tu asta?

Ioi, păi, se întâmplă ca modul meu de a fi să poarte cuvântul ăsta – curajoasă. De altfel, orice femeie, după mine, este curajoasă și mai ales, puternică. Eu cred că mai degrabă sunt un om tare norocos și privilegiat că pot să am curaj, că pot să scriu și să public și să performez pe scenă. Am noroc de tata, el m-a ajutat să cresc cum a fost mai bine pentru mine în viața adultă. Mama tot a fost un mentor bun în a nu considera că totul și toate mi se cuvin și nici nu au de ce. A trebuit să muncesc mult să ajung aici, am avut și un enorm noroc.

Cum gestionezi paradoxul dintre intensitatea trăirilor de pe scenă și revenirea ulterioară la cotidian? Ai nevoie de timp pentru asta?

Am un moment foarte dificil pe care nu o să-l pot divulga aici. E o dualitate care mă dă pur și simplu peste cap. Rudele mele apropiate nu sunt nici ele impresionate de mine, nici mama mea. Mai mult de atât, mă acuză că „nu sunt în rând cu lumea”. Nici Republica Moldova nu e prea impresionată de mine, sau cel puțin, așa mi se pare. Singura țară impresionată de mine este România.

Ai avut ocazia să participi la diferite performance-uri de spoken word poetry. Cum influențează aceste experiențe live, încărcate de vulnerabilitate, modul în care creezi?

Fac asta constant de 4 ani. Am obosit foarte tare. Am devenit la un moment dat o maimuță performativă cu multă energie și generozitate. Dar mă ajută acum să fiu sinceră cu sine și cu ceilalți. Mă accept în toate stările mele și consider că nimeni nu poate să îmi ia stăruința de a continua și a duce lucrurile pentru scenă și poezie la bun sfârșit.

Mai scriu și eu poezii uneori și mi s-a întâmplat să primesc feedback negativ. Recunosc că, pe moment, m-a dat puțin peste cap. Tu cum gestionezi critica și întrebările și comentariile provocatoare?

A trebuit să construiesc o relație cu critica. Ai mei m-au criticat mereu. Mama m-a criticat mereu, unchiul meu patern mereu a avut câteva cuvinte nasoale să mi le adreseze. Critica este bună atâta timp cât ai o barieră clară față de ea. Este important să fii rece în fața ei și să vezi dacă ce ți se spune are relevanță sau e doar răutate pură. Răutatea, de obicei, o simți, de asta e important să o lași la o parte.

Am momente în care simt poezia mă acaparează, zile în care nu aș face altceva decât să scriu și să trăiesc în gândurile mele. Dar, în același timp, vreau să fiu activă și să fac lucruri. Tu te confrunți cu treaba asta, cum faci?

Am devenit un robot funcțional. Tot ce trebuie să fac, este să îmi duc programul până la capăt. În ultimul an am învățat să îmi placă singurătatea, lectura izolată, plantele și grija față de sine, casă și motanul meu, Valentin, în solitudine.

Dar când am un program clar de lucru, când am o scenă, când trebuie să fiu undeva, o să le bifez pe toate, nu îmi permit să mă relaxez, nu are sens pentru mine. Cum să reușesc ceva dacă mă relaxez, mai ales la 29 de ani, când cei mai mulți oameni sunt „așezați” în viață. Mai degrabă, o să aleg să mor, decât să-mi zică cineva „sărăcuța de tine, cred că ai obosit, așa-i?”.

Am o curiozitate: cât (mai) revii asupra unei poezii scrise? O scrii, o lași deoparte și apoi revii la ea să o citești și să mai schimbi ici-colo una-alta?

Depinde, o simți dacă e bună. Dacă sunt scrise din ceva adevărat care s-a copt în mintea ta o perioadă bună de timp, o să cred în aceste poeme și o să le las așa cum sunt. Pot să revin la un poem după ce l-am scris într-un puseu emoțional și să-l înțeleg după, dar la fel, pot foarte ușor să renunț la ele și să le anihilez.

Care e misiunea ta, ca poetă, ca om?

Vreau doar să-mi spun povestea, să supraviețuiesc. Vreau să pot face tot ce e posibil să fac și să deschid cât mai multe uși pentru oameni și, mai ales, pentru fete ca mine.

Cum simți poezia din România și poezia din Republica Moldova? E vreo diferență?

Ambele sunt absolut geniale, e mult talent în spate, deși au viziuni și preocupări diferite. Starea țărilor se reflectă clar în poezie, România are în poezie o simplitate a existenței și a unei rutine, o bunătate onestă și specifică, Republica Moldova are întotdeauna o durere și un neajuns constant, o violență asupra sinelui și celorlalți.

Cu ce diferă spoken word de teatru? Cât de dezvoltat e spoken word poetry în străinătate – îl vezi evoluând la fel de bine în România?

Nu cunosc teatrul îndeajuns de bine, sau ce face teatrul teatru. Sunt multe tehnici asemănătoare în pregătire, însă spoken word e bazat pe propria creație și scriitură. Spoken word-ul îl construiești singur, momentele pe scenă sunt construite de către performer, sunt mai multe roluri într-unul, mai degrabă seamănă cu un one wo/man show. Spoken Word-ul este într-o ascendență colosală în România, tot mai multă lume este convinsă de Spoken Word.

Dincolo de poetă, ești și profesoară. Ce înseamnă pentru tine această profesie?

Contează să fii un om bun și deschis, e o muncă enormă să fiu alături de copii și să le dau constant din mine. Sper din tot sufletul că fac o treabă cât de cât bună.

Despre ce crezi că ar trebui să se vorbească mai des și nu se vorbește?

Cred că acuma se vorbește despre tot, însă nu știu câtă sinceritate, onestitate, politețe și empatie există în tot ce se vorbește.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Mi-e dor de tata și nepotul meu. Mi-e dor de bunica mea, Jănia. Uneori de mama, dar nu putem sta mult împreună, mie îmi face mult rău să stau lângă ea, regresez într-un copil neajutorat și lipsit de iubire și înțelegere. Mi-e dor de mine mică. Mi-aș fi dorit să nu cunosc nicicând sexul sau relațiile amoroase cu sexul opus, de niciuna nu mi-e dor deloc. Mi-e dor de lipsa de griji și suferințe enorme. Mi-e dor de liniște, fericire și acceptare completă fără remușcări, regrete și vocile celor care m-au supărat enorm și m-au trădat.

Mi-e dor de babusia mea, străbunica, care îmi bătea un gălbenuș cu zahăr și o amenința pe mama că o s-o bată cu cârja (bastonul) ei dacă mă mai bate sau mă mai face să plâng. Mi-e dor de momentul din copilărie când m-am uitat prima dată la Spirited Away de Studio Ghibli împreună cu fratele meu mai mare.

Fotografie copertă © Svetlana Vakulovski Ermurachi

Te aștept în comentarii să-mi spui cum ți s-a părut interviul și te invit să-l dai mai departe dacă crezi că le-ar plăcea și prietenilor tăi.

Dacă vrei să primești noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști, profesioniști din diverse domenii, oameni autentici și mici antreprenori și recomandări de ce să mai citești, vezi sau asculți, te poți abona aici.

Am dospit, rumegat și amânat ideea de a pleca singură la munte multă vreme, pentru ca o dată la câteva luni să revină cu și mai multă înverșunare și încăpățânare. La final de august eram, din nou, cu același chef de ducă, dorință de explorat natura și nevoie de inspirat (aer proaspăt). Ori poate fugeam de luat decizii și voiam o pauză de la tot ce-nseamnă să fii om mare?

Mă bătea gândul să merg la Gârda de Sus, județul Alba, din simplul motiv că am mai fost acolo când eram adolescentă, mi-a plăcut mult zona și voiam să o redescopăr, să o privesc cu ochi de adult. Îmi aminteam de oamenii locului, de simplitatea, de graiul, de bunătatea lor firească, care nu cere nimic la schimb. N-am mai stat pe gânduri și am început să mă informez cum ajung acolo, unde m-aș putea caza și ce trasee pot face.

După ce am reușit să-mi planific plecarea și să-mi rezerv o cameră la pensiunea Mama Uța, am devenit tot mai entuziasmată. Înainte să plec mi-am spus că voi lăsa în urmă onlineul și orice m-ar fi putut îndepărta de natură. În mare parte am reușit. Bine, m-a ajutat și lipsa semnalului. În prima zi am simțit un sâmbure de fear of missing out, dar în următoarele zile s-a așternut în mine o liniște și o stare de aici și acum care mi-a luat gândul de la social media, mailuri sau proiecte. Mă simțeam la ani lumină distanță.

Mi-am propus să-mi scriu gândurile și să fac un jurnal de călătorie, așa că în fiecare zi de hoinăreală plecam cu agenda în rucsac. Fiecare popas a devenit o pauză de scris. Aștern aici gândurile notate prin agendă ori telefon, înregistrate în notițe audio sau coapte în minte în cele patru zile.

Joi, 5 septembrie

După câteva ore dormite cu teama „să nu care cumva să adorm”, am deschis ochii la 4:45. Bagajul mi-era pregătit de seara, îmi mai rămăsese doar să-mi împachetez mâncarea. Mă miram că deși dormisem doar vreo patru ore, mintea mi-era atât de trează. La 5:28 eram deja în fața blocului, așteptând un Uber. Mă simțeam puțin stresată de drum, mai exact de mersul autobuzelor. La 6 urma să sosească autobuzul spre Câmpeni, iar de acolo nu știam cu ce voi ajunge la Gârda. Pornisem din ideea că dacă nu găsesc vreun autobuz local, merg pe varianta „ia-mă, nene”.

Am ajuns la autogară, a venit autobuzul, 40 de lei Cluj-Câmpeni (118 km). Am aflat de la șofer că am autobuz din Câmpeni spre Gârda la 9:20, chiar după ce ajungem acolo. M-am liniștit, stresul drumului s-a evaporat. Mi-am ocupat un loc în față, să pot fi atentă la drum. Matinalii de la Europa FM vorbesc despre un subiect despre care am scris recent în newsletterul Hacking Work – japonezii apelează la agenții specializate în demisii atunci când vor să plece dintr-o companie. Acolo, demisia e considerată lipsă de respect, iar frica de consecințe și cultura muncii le răpește curajul de a merge și comunica acest lucru angajatorilor verde-n față.

Revenind, e prima mea hoinăreală la munte singură. Sunt entuziasmată. M-am imaginat de multe ori făcând trasee, bucurându-mă de soare, de brazi, de aer curat și de muzicalitatea naturii. Mi-e dor să mă doară picioarele de la kilometri parcurși în drumeții și să simt, la finalul zilei, cum oboseala dulce îmi îmbrățișează corpul.

Am ajuns la Câmpeni la 9:05, iar după 10 minute a venit microbuzul care merge la Oradea și trece prin Gârda. Urc, plătesc 15 lei, mă bucur de peisaj vreo oră și 10 minute și ajung. La 10:30 eram deja cu bagajele în cameră, fericită că am ajuns din timp și-mi pot începe hoinăreala. Am despachetat, am mâncat, mi-am pus în frigider mâncarea adusă pentru mic-dejunuri (mi-am luat cazare fără mese incluse, 130 lei/noapte), m-am echipat și am pornit spre Cheile Ordâncușei și peștera Poarta lui Ionele.

Peștera se află în Chei la o altitudine de 810 metri, are 131 metri lungime sectorul amenajat și 324 metri lungimea totală și am făcut aproximativ o oră pe jos din centrul comunei. Înainte să ajung la peșteră, m-a întâmpinat tanti Sabina cu dulceața din voce și din borcane la baza grotei Corobana lui Gârțău, loc numa’ bun de picnic și repaus înainte de a te aventura spre Poarta lui Ionele.

I-am promis bunicuței că la întoarcere mă uit pe-ndelete la tolba ei cu bunătăți. Intrarea în peșteră se face printr-un portal de peste 10 metri înălțime. De la ghid am aflat informații despre colonia de lilieci care și-a găsit cămin într-o parte a peșterii închisă cercetărilor și despre legenda după care a fost numită peștera. Conform ei, în peșteră s-ar fi adăpostit un haiduc, Ionel. Iubita acestuia îi aducea seara de mâncare, dar autoritățile acelei vremuri au urmărit-o și haiducul a fost prins.

Uneori, în capătul peșterii se formează un lac temporar, al cărui volum de apă este influențat de precipitații și dezghețul zăpezii, iar primăvara, apa inundă peștera.

Am mai admirat pereții peșterii, contrastul dintre cer și tavanul ei, am mai schimbat câteva vorbe cu ceilalți turiști, am făcut câteva poze și m-am întors la tanti Sabina. Din interacțiunea cu ea am ieșit mai bogată – mi-am luat o minune de dulceață de păpădie. O frântură aurie de vară catifelată ca petalele din interiorul borcanului.

Apoi, am luat-o la pas prin Chei, o strâmtoare săpată de pârâul Ordâncușa prin două masive stâncoase. Mi-a plăcut atât de mult șerpuirea drumului. E genul ăla de loc în care să mergi pentru liniște atunci când vrei să reflectezi la viață.

Am ajuns înapoi la pensiune pe la ora 17:00 după un traseu de 12 km (dus-întors). M-am odihnit puțin și-am coborât la restaurantul pensiunii pentru cină. Am mâncat o ciorbă țărănească delicioasă, acompaniată de Joan Baez (piesa Diamonds and rust) și vocile celorlalți oameni pe fundal și m-a cuprins o moleșeală dulce.

Mă gândeam că, pentru prima dată, mă aflu singură într-un restaurant de la munte și privesc pădurea prin fereastra din fața mea, în timp ce, din spatele meu, se aude viața. Gălăgioasă, frumoasă, autentică și imprevizibilă.

Asta nu înseamnă că nu am simțit priviri ațintite întrebător asupra mea când treceam pe lângă mulțimea de oameni de pe terasă și pe lângă ospătari. Unul dintre ei chiar a intrat în vorbă cu mine, întrebându-mă de unde sunt, cum de-am ajuns pe-acolo, cum de am mers singură etc. Nu m-am simțit nici foarte chestionată, nici nelalocul meu. Dimpotrivă, era într-un fel interesant faptul că oamenii considerau asta ca fiind ceva neobișnuit. Poate e, poate nu.

Vineri, 6 septembrie

E ora 7:30 și mă pregătesc de traseu. Azi am în plan așa: cazare – Muzeul Pătrăhăițești – Cascada Buciniș – Arieșeni – cazare. Urmează o zi lungă, mai ales că mă doare piciorul. Mă jenează unul dintre bocanci la piciorul stâng, mă apasă îngrozitor pe osul exterior al gleznei. Am simțit asta abia aseară, înainte să ajung la pensiune. Mi-am luat niște șosete mai lungi, mi-am îndoit-o pe cea de la piciorul stâng ca să fie dublă, mi-am pus doi plasturi și am lăsat șiretul mai lejer, în speranța că nu mă va durea prea tare și pot să ajung pe unde mi-am propus.

Sunt răcoroase diminețile la munte, sunt 12 grade la ora 9, dar e soare. Se va încălzi. Am luat-o la pas pe marginea șoselei, de-a lungul pârâului, apoi m-am abătut pe un drum mai îngust, spre Dealu Bajului.

Ce peisaje superbe și ce verde intens! Pentru mine, să pot fi în inima munților și a pădurilor de brazi a fost cel mai frumos mod în care puteam să-mi iau la revedere de la vară. Mă gândeam la oamenii care-și trăiesc aici întreaga viață. Fiind atât de familiarizați cu locul ăsta, parcă i-au absorbit frumusețea. Pentru ei, codrul, văile, peșterile, izvoarele și cascadele înseamnă acasă, nu sunt obiective turistice. Mă gândeam la nivelul lor de trai și la sursele de venit, pe lângă turism. Probabil viața nu e atât de ușoară din punct de vedere financiar, dar e mai simplă și mai frumoasă.

Casele răsfirate printre văi, pe lângă care treceam după ore de urcuș sau pe care le vedeam în depărtare, îmi aminteau de zona în care am crescut. Nu e munte, dar și acolo cei mai apropiați vecini sunt la zeci sau sute de metri distanță, deci faptul că în 3 ore de mers pe jos am văzut vreo două mașini și un om, doi în vreo curte mi-a dat un calm aparte.

Am ajuns la muzeu pe la ora 11. Să ne-nțelegem: muzeul Pătrăhăițești e căminul unor sculptori în lemn. Pe un perete de cărămidă te întâmpină o tăbliță cu versuri care te-ndeamnă să te odihnești și să savurezi o cafea sau „un pahar de tărie”. Soția sculptorului era înăuntru, ușa era larg deschisă, am intrat în timp ce am bătut la ușă și i-am dat bună ziua. Era o doamnă în vârstă, o moață autentică, m-a invitat în încăperile pline de tulnice, ciubere, donițe, pahare și fluiere sculptate de soțul ei și de ii, traiste și ștergare țesute de ea.

Intrare la muzeu nu se plătește, dar fiecare obiect poate fi achiziționat. Te încurajez să faci asta dacă ajungi pe-acolo, că merită răsplătită fiecare clipă de dedicare și muncă a acestei familii. Mi-a povestit despre soțul ei care e bolnav și nu prea mai reușește să sculpteze. Apoi, m-a sfătuit pe unde să o iau ca să ajung la poteca care duce la cascada Buciniș și mi-a spus că, dacă vreau, îmi face plăcinte până mă întorc. Am refuzat plăcintele pe de-o parte pentru că nu voiam să depună atâta efort pentru mine, iar pe de altă parte pentru că nu voiam să pierd mult timp pe drum, știind cât mai am de mers.

În drum spre cascadă, m-am întâlnit cu alți doi turiști și am mers împreună o bună bucată de drum. Erau mirați de faptul că am venit atâta drum pe jos și că am luat-o singură prin munți, tocmai din Cluj. Poteca care duce spre cascadă e desprinsă din romanele de aventură. Sau din filmele thriller-horror, depinde cum privești lucrurile. E o cărare plină de pietre și rădăcini, în inima pădurii pline de vegetație. Din loc în loc, câte un brad căzut i-a forțat pe turiști să devieze de la drum și să schimbe traseul potecii.

Pe măsură ce înaintezi, știi că te apropii de cascadă. Nu o vezi, dar o auzi. Știi că e acolo, misterioasă, maiestuoasă, grăbită, puternică. Te așteaptă să te așezi pe una dintre pietrele umede de la baza ei, să o admiri, să-i asculți șoaptele și să o lași să te stropească blând. E ca o nimfă, înaltă de 14 metri, care își așteaptă iubiții în sanctuarul ei, codrul.

M-am despărțit de nimfa munților și am pornit spre atelier. De-acolo am luat-o spre Arieșeni, prin sătucul Galbena. Fiind într-o zonă fără semnal, am apucat-o pe un drum greșit, mai lung, și am mai pierdut niște timp. Începeam să simt durere în gleznă, dar nimic nu mai conta când îmi ridicam privirea de la drumul plin de pietre și praf și priveam curburile văilor.

În Galbena, am ajuns la un pârâu care traversa drumul. Sau, mai bine zis, drumul trecea prin pârâu. M-am oprit pe o piatră în mijlocul pârâului să fac câteva poze. Simțeam deja oboseală în picioare, usturime în tălpi și nesiguranță în menținerea echilibrului, mai ales pe pietrele umede.

În jur de ora 15 am ajuns în Arieșeni. De aici, mai aveam vreo 6 km până la Mama Uța. Cred că au fost cei mai greoi kilometri pe care i-am parcurs în ultimii ani. M-am interesat de o farmacie și-am făcut rost de niște tifon, leucoplast și unguent pentru răni.

O singură pauză am făcut. Trebuia să-mi odihnesc puțin tălpile și să mănânc. M-am oprit la marginea râului paralel cu șoseaua, m-am descălțat, am intrat cu picioarele în râu, m-am așezat pe o piatră și am mâncat. La pensiune am ajuns pe la 17:30, șchiopătând la fiecare pas.

Am luat cina la restaurantul pensiunii, am băut un pahar de vin (la propriu, că aici un pahar de vin e cât 3 la restaurantele din orașe) și am privit cum se întunecă afară, în timp ce moleșeala mă cuprindea tot mai hotărâtă.

O zi, 22 kilometri – bășici în tălpi, trupul obosit, mintea goală, sufletul plin.

Sâmbătă, 7 septembrie

Abia am făcut câțiva pași prin cameră. În timp ce-mi bandajez un picior și-mi pun plasturi pe celălalt, mă gândesc cum ajung eu până la peștera Scărișoara. Cu bocancii nu am nicio șansă, mi-au dat lacrimile când i-am încălțat. Am pornit la drum cu papucii sport, mi-am pus bocancii în rucsac, să-i am la mine în caz că voi merge pe traseul din pădure.

La 10:45 am ajuns la drumul care duce spre peșteră, tot numai urcuș. Toți care au trecut pe lângă mine erau cu mașina, nimeni nu făcea pe jos traseul ăsta. Am trecut pe la Izbucul Cotețul Dobreștilor, dar în afară de stâncă nu am văzut niciun fir de apă la suprafață (m-a întristat puțin). Fie am nimerit eu perioada de pauză (izbuc intermitent, când apa nu iese la suprafață), fie e și ăsta un efect al secetei și temperaturilor ridicate.

Spre Scărișoara am traversat cătunul Munună. În 2021, avea 74 de locuitori. Sunt câteva cabane și pensiuni răsfirate și case vechi în care probabil locuiesc vârstnici. Pe drum am vorbit cu un localnic care mi-a spus că gheața din peșteră s-a mai topit și nu mai e prea multă, cel puțin nu la suprafață. După ce-am trecut pe lângă pajiști întregi pline cu brândușe înflorite, am ajuns la intrarea în peșteră.

Era ora 14, iar eu ascultam ghidul vorbind despre cei 80.000 metri cubi de gheață care aproape că nu se mai văd. Sunt câteva dâlme de gheață, dar spectaculoasele formațiuni din fotografiile de pe magneții de vânzare la intrare s-au ascuns de ochii lumii. Oricum ar fi, peștera e frumoasă și merită vizitată.

Am plecat de acolo mai încărcată față de cum am ajuns – am luat o sticlă de sirop de muguri de pin și un borcan de miere de brad. Și mai obosită. Știind cât de departe sunt de cazare, nu am mai pierdut timpul și am pornit încet înapoi. Mă simțeam ușurată că tot acel urcuș va fi coborâre acum și nu va fi la fel de solicitant.

M-am odihnit pe un buștean de la marginea pădurii, am luat cu mine o brândușă și am pus-o la presat în agendă, am mâncat, am băut apă și mi-am continuat drumul. Era ora 16, mai aveam vreo două ore de mers, dar fiecare pas era o înțepătură de durere și usturime. Părea că cele două ore s-au dilatat într-o eternitate. Tot amânam următoarea pauză, ca să simt că înaintez și mă apropii de Gârda. Era ora 18 când am ajuns la pensiune. După un duș lung am reușit să-mi mai adun ultima fărâmă de energie și să merg să mănânc.

O nouă zi, 24 kilometri – durere în 40.000 de pași și împlinire în distanța dintre ei.

Duminică, 8 septembrie

Ziua întoarcerii la Cluj. A fost puțin complicat cu transportul, dar am găsit o soluție astfel încât să nu apelez la vreun străin din zonă. Urmează să iau autobuzul la 14 din Gârda spre Alba Iulia și de acolo să merg la Cluj cu trenul. Nu am cu ce să ajung la ora 14 în Câmpeni ca să iau autobuzul direct spre Cluj, așa că o iau mai pe ocolite.

Sunt la restaurant, am mâncat o supă de pui. Ascult vocile oamenilor din spatele meu, motoarele mașinilor și motocicletelor care poposesc aici pentru un prânz sau pentru mai multe zile. Mai devreme a trecut pe aici un grup de motocicliști nemți, vârstnici, femei și bărbați. Transmiteau tinerețe, vigoare și libertate. Mă gândesc când vom ajunge și noi să avem un nivel de trai care să ne permită genul ăsta de activități după o anumită vârstă. În România, odată ce te-ai pensionat, ești uitat. Viața se rezumă la îngrijit nepoți, nostalgia trecutului și supraviețuire.

Mi-au făcut bine zilele astea aici. Mi-au dat curaj și încredere în mine. Încredere că pot, că mă descurc și că vreau să fac mai des ieșiri ca asta. Am fost conștientă de pericole și de riscuri, dar am ales să nu mă concentrez la ele și să nu le las să-mi influențeze deciziile. Mă întorc cu energie, forțe proaspete și cu certitudinea că fac bine ce fac.

Am făcut aici un album întreg cu fotografii de la munte.

Salut! Azi (29 septembrie) e ziua cea mare: la ora 12:00 trimit prima ediție a newsletterului Coolturalist și vine cu o surpriză pentru voi, cei abonați – am de oferit 10 invitații duble la Transylvania International Spoken Word Festival (3-6 octombrie). 🎫 Așadar, dacă încă nu te-ai abonat, te tentează festivalul și vrei să afli cum poți avea și tu o invitație, mai ai timp să faci asta până la 12:00. Îți las aici linkul.

Săptămâna viitoare aduce unele dintre cele mai faine evenimente din toamna asta. 7 zile, festivaluri de teatru, poezie și muzică în paralel și zeci de evenimente. Altfel spus, e despre cum pot deveni complicate până și cele mai simple decizii.

Luni, 30 septembrie

🎶 Premieră: Bărbierul din Sevilla (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională. Spectacolul îl readuce în lumina reflectoarelor pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor, curajos și romantic, care conferă farmec poveștii de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina. Creația lui Gioachino Rossini a înregistrat un succes răsunător chiar de la premiera sa absolută din anul 1816, atunci când a fost prezentată sub titlul inițial, sugestiv de altfel, ,,Almaviva” (Inutila precauțiune). Veselul bărbier ține și în prezent capetele de afiș ale teatrelor de operă din întreaga lume.

🎥 Marele final – avanpremieră (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema ARTA. Filmul, câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu la Berlinale 2024, spune povestea unui cuplu căsătorit aflat în pragul morții și a copiilor lor prea preocupați de propriile vieți pentru a se implica.

🎭 Ochii mamei (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Spectacolul explorează relația dintre un fiu și mama sa, pe parcursul ultimelor luni din viața acesteia. Boala mamei și așteptarea morții declanșează un flux neașteptat de amintiri reprimate, cuvinte nespuse și revelații transformatoare. Împreună, cei doi trăiesc o viață întreagă înghesuită într-o singură vară. Pentru prima dată, Aleksy își privește mama drept în ochi. Cu furie și cu tandrețe, Aleksy își privește mama și descoperă firele invizibile care ne leagă, în moduri nebănuite, de cei care nu mai sunt alături de noi. Vara în care mama a avut ochii verzi nu s-a terminat niciodată. Dramatizare după romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”, o carte pe care demult vreau s-o citesc.

Marți, 1 octombrie

🕺🏻 Cursuri gratuite de street dance (pe bază de înscriere) în 1 și 3 octombrie la Street Groove Studio (str. Dacia 2).

🎭 Față-verso. O poveste de teatru cu Marius Bodochi (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național (studio Euphorion). Marius Bodochi se întoarce pe scena Teatrului Național Cluj-Napoca pentru o seară de amintiri, confesiuni, râsete și aplauze acompaniate de ritmuri muzicale. Dialogul condus de actrița Narcisa Pintea se va desfășura într-o atmosferă întreținută de cvartetul de coarde format din Diana Man (vioară), Silvia Ghermet (vioară), Cristian Suărășan (violă) și Daniel Demian (violoncel).

🎥 Avanpremieră: Profesorul care a promis marea (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Povestea emoționantă a unui profesor neconvențional dintr-un mic sat izolat în complicata Spanie a anului 1935, Antoni Benaiges. Acesta reușește să se apropie foarte mult de elevii săi, și le face o promisiune: să plece împreună într-o călătorie să le arate marea pentru prima dată în viața lor.

Miercuri, 2 octombrie

🖼️ Vernisaj Rodica Tarța | Adrian Tarța. O lectură a cernelii vieții de la ora 18:00 la Muzeul de Artă. Cei doi artiști nu suspectează lumea contemporană de vreun fel de „pierdere a centrului” (Hans Sedlmayr), ci dimpotrivă, reușesc să-l regăsească atât în identificarea unor subiecte de rezonanță spirituală, cât și în practicarea unei picturi de solidă formație academică. Expoziția poate fi vizitată până în 20 octombrie 2024.

🎶 Live Music – Andrei Petruș & Timea Fekete (taxă de participare și rezervare) de la ora 18:00 la Samsara.

Joi, 3 octombrie

🎭 Festivalul Internațional de Teatru Transilvania în perioada 3-6 octombrie. Festivalul va prezenta premiere artistice și colaborări inedite între actori, muzicieni și coregrafi internaționali de renume ce vor împărtăși pasiunea pentru teatru pe scene neconvenționale în aer liber – str. Universității -, precum și pe scenele unor instituții emblematice din Cluj-Napoca: Teatrul National Cluj-Napoca, Teatrul de Păpuși Puck, Casa de Cultură a Studenților Dumitru Fărcaș, Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima și Cinema Dacia.

🍽️ Mediere Culturală+: Metabucătăria (pe bază de înscriere) de la ora 16:00, online, organizat de Centrul Cultural Clujean. Metabucătăria  este o instalație concepută de Stardust Architects* (Brîndușa Tudor și Anca Nechita-Cioarec), care aduce laolaltă, în jurul unei mese circulare, diferite inițiative care au în comun un interes pentru recuperarea meșteșugurilor tradiționale , lucrul cu materiale și practici sociale sau spațiale care pot fi modele de sustenabilitate. În cadrul atelierului, Brîndușa și Anca ne vor împărtăși conceptul din spatele Metabucătăriei , practicile prezentate în cadrul instalației, dar și activitățile participative pe care le-au orchestrat în jurul acesteia.

🎤 Transylvania International Spoken Word Festival (cu bilet) în perioada 3-6 octombrie la Cluj Arena și în Piața Universității. Cu un line-up de zile mari cu peste 50 de poeți locali și internaționali, festivalul ne aduce o experiență unică, care îmbină poezia cu muzica și arta contemporană. Echipa ne pregătește concursuri de Slam Poetry, sesiuni open mic, recitaluri de poezie și alte surprize la fel de faine.

🎭 Am bombardat New Haven sau cum o sfeclim mereu – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național. Cu: Ionuț Caras, Sânziana Tarța, Matei Rotaru, Ovidiu Crişan, Mihai-Florian Nițu, Cosmin Stănilă, Radu Dogaru, Adrian Cucu, Silvius Iorga, Cătălin Herlo, Radu Lărgeanu, Mihnea Blidariu, Flaviu Balint, Denis Istudor, Rareș Nistor și Andrei Potârniche.

🎹 Piano Battle la Jazz Fan Rising: Rita Marcotulli & Thomas Enhco (cu bilet) de la ora 19:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Ambii artiști explorează teritorii dincolo de jazz, precum muzica de film sau marile șlagăre rock, pop, sau muzica tradițională. Și amândoi sunt mai degrabă motivați de neprevăzut, și de realizarea de concerte unice.

🎭 Papiloma Party – spectacol lectură (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Papiloma Party este o petrecere despre inadaptare, vină, acceptare de sine și multe tulpini de HPV (Human Papiloma Virus). România este țara cu cele mai multe cazuri de infectări cu HPV din Europa. Nu există tratament specific pentru acest virus, trebuie crescut sistemul imunitar până când organismul ajunge să îl elimine. Piesa combină mai multe experiențe personale și este ca o călătorie prin ceea ce simte cineva după ce află că are HPV: panica, rușinea, spitalele, forumurile, părerile, tratamentele naturiste, frica permanentă, groaza de sex, excitarea, descoperirile.

😊 Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Cu: Dragoș Stan, Cristi Ciui, Sașa Ciobanu și Giurgiu.

Vineri, 4 octombrie

🎭 Pălăria buclucașă (cu bilet) de la ora 16:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. „Pălăria buclucașă” este povestea incredibilă a unui tată și a fiicei lui, ale căror vieți se schimbă în ziua în care o pasăre își face cuib într-un loc neobișnuit. Viața le este dată peste cap, dar le schimbă și felul în care privesc lumea.

🎶 Music Gallery – Backstage Pass 2024 (cu bilet) în perioada 4-18 octombrie (vineri de la ora 17:00) la Muzeul de Artă. O expoziție care ne duce în culise și ne arată ce e în spatele muzicii: ce înseamnă viața de artist sau de organizator de concerte, ce înseamnă presiunea de a compune muzică, dar și ce înseamnă contextul social și politic pe care arta îl are ca sursă de inspirație. De la ora 18:00, are loc concertul Jojo Mayer (cu bilet), care vine în premieră cu un proiect solo, ME/MACHINE, descris ca o simbioză între puterea arhaică a prestației muzicale umane live și inteligența artificială generativă de muzică.

🎶 Cluj Symphony Experience (cu bilet) în perioada 4-6 octombrie la Sala Polivalentă de la ora 19:00. Muzica simfonică combinată cu rock, pop, folclor și alte genuri muzicale ale artiștilor: Subcarpați Simfonic, Trupa Hara, Deliric & Silent Strike, Holograf, Lupii lui Calancea & Surorile Osoianu și Bosquito.

🎭 Wonders of Transylvania (cu bilet) în 4 și 5 octombrie de la ora 19:00 la ZIZ – Art and social area. O companie de teatru româno-maghiară pune în scenă un spectacol despre „Minunile Transilvaniei” în cadrul unui proiect european. O regizoare de la Budapesta e invitată să participe în producție, dar ceea ce inițial părea un proces promițător întâlnește pe parcurs o serie de obstacole. Povestea unei istorii și unor valori culturale comune se dovedește mai dificil de spus decât se aștepta echipa, iar politica, bolile și evenimente de forță majoră formează un lung lanț de ghinion la care trebuie să își adapteze atât spectacolul, cât și propriile idei.

🎙️ Atelier de storytelling și creație podcast | Conexiuni fragmentare (pe bază de înscriere) în perioada 4-6 octombrie de la ora 19:00 la Create. Act. Enjoy. Atelierul oferă oportunitatea de a explora și exprima, prin intermediul storytelling-ului, relația personală cu tema singurătății, un sentiment universal care poate avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Veți analiza împreună cum singurătatea se manifestă diferit în funcție de vârstă și experiență și cum poate deveni un subiect central în arta și comunicarea noastră. Termen limită de înscriere: 1 octombrie.

🎶 Carla’s Dreams (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. Cel mai de succes proiect muzical din istoria trupelor muzicale românești, trupa, compusă dintr-un grup de cântăreți și compozitori care își ascund identitatea, aduce realitățile vieții cotidiene, puse în versuri, într-un argou personalizat, într-o combinație de mai multe genuri muzicale: hip hop, rock, jazz și pop.

🎶 ALICE după Lewis Carroll, de Ada Milea (acces gratuit) de la ora 20:30 pe Strada Universității în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Transilvania. Varianta de concert a spectacolului ALICE al Universității de Arte din Târgu Mureș, variantă care are la bază spectacolul ALICE de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.

😊 Stand-up Comedy cu Ales Mocanu, Andrei Garici și Sorin Șetreanu (cu bilet) de la ora 20:30 la Bruto.

💃🏻 Sonrisa Special Weekend (cu plată și rezervare) în 4 și 5 octombrie la Sonrisa Dance Center de la ora 21:00. Te-așteaptă: workshopuri de salsa, bachata și afro cuban și concursuri de dans.

Sâmbătă, 5 octombrie

✨ non-48 (pe bază de înscriere) de la ora 10:00 și duminică de la ora 12:00 la NON Centru de Arte Performative. NON găzduiește timp de (aproape) 48 de ore orice moment/idee/mișcare care vrea să fie testată într-un cadru performativ, cu lumini și obiecte pretențioase sau doar cu podeaua goală, cu un public (sau nu!), cu un concept adus de acasă sau găsit la noi în sală. Așadar, dacă ai o idee, un moment performativ în lucru sau ceva deja finalizat și cauți un loc de expunere sau testare ori nu ai încă ideea, dar te-ai juca puțin cu ce găsești la centru, aici e de tine.

🎭 Inner Storm | Spectacol de teatru-dans (pe bază de înscriere) de la ora 17:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Inner storm este un spectacol de teatru fizic, care își propune să îl facă pe spectator conștient de tot ce presupune viața pe care o trăiește. Formată din multe momente pline de agitație, ceață, zgomot și grabă, viața reușește să treacă pe lângă om. Dar când omul simte toate acestea în profunzimea ființei sale, atunci apar marile provocări. Furtuna gândurilor și a sentimentelor naște reacții neașteptate ce pot duce la o manifestare explozivă.

🎶 Mădălina Pavăl Orchestra | Concert | Music Gallery (cu bilet) 2024 de la ora 18:00 la Muzeul de Artă. Acestea includ vizitarea galeriei și concertul. Cred că am fost la vreo patru concerte de-ale lor și aș mai merge la încă pe atâtea. În plus, de data asta va fi și mai și: curtea muzeului devine o sufragerie urbană în care Mădălina și orchestra ei vor susține un concert în care și publicul face parte din setup-ul de scenă.

🎭 Shirley Valentine (cu bilet) de la ora 18:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. Un one-woman show genial și distractiv, „Shirley Valentine” o are în prim plan pe Kézdi Imola, actrița distinsă cu premiul Jászai Mari și laureată cu premiul UNITER. În rolul lui Shirley, Imola Kézdi vorbește liber și deschis despre opresiune, feminitate și trecerea timpului, folosindu-și pe scenă umorul și inteligența unică. Piesa de teatru semnată de Willy Russel este o monodramă plină de căldură și umor strălucitor. Shirley este o femeie casnică din Liverpool, mamă a doi copii, care într-o zi primește un bilet de avion către Grecia, fapt ce îi schimbă radical viața.

🎭 Ce abureală nemaipomenită | commedia dell’arte (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Facultatea de Teatru și Film. „Ce abureală nemaipomenită” este un spectacol de teatru cu măști de Commedia dell’ arte despre o lume confruntată cu o ceață apocaliptică. Toate personajele se agită in jurul lui Antonio, omul care nu mai râde, nu mai plânge și nu mai e mișcat de nimic. Ceața nu e numai afară, ea învăluie și mințile personajelor care duc o luptă tragi-comică pentru a înțelege cum să-și croiască, lipsiți de hartă, drumul Destinului.

🎶 Concert Vlad Corb & prietenii (eveniment gratuit) de la ora 20:00 pe str. Universității, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Transilvania. Vlad Corb a început să înregistreze și să producă muzică în 2018 și a debutat cu albumul său de debut, intitulat „Teenage Requiem”.

Duminică, 6 octombrie

🎭 zeițe de categoria B (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național. „zeițe de categoria B” chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative.

🩰 HAMLET – Jesús Herrera Flamenco Ballet (cu bilet) de la ora 20:30 la Casa de Cultură a Studenților în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Transilvania. Jesús Herrera, dansator și coregraf de renume, a reușit să transpună complexitatea emoțională a lui Hamlet prin intermediul unor stiluri flamenco autentice, precum petenera, bulería, tarantas și seguiriyas, creând o legătură profundă între stările sufletești ale personajului și expresia corporală specifică acestui dans.

🎭 Extra: Education Studio organizează niște programe bazate pe teatru, improvizație și exprimare creativă la care te poți înscrie până în 1 octombrie (cu plată). Îți las aici linkuri spre cele trei: ACTItudine – Program de dezvoltare prin teatru de improvizație, ACTItudine Advanced – Program de aprofundare în teatru de improvizație și Odiseea – Program de autocunoaștere și exprimare creativă.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii. Eu încă nu știu la care voi (mai) ajunge, dar la Transylvania International Spoken Word o să merg. Bine-ar fi de-am putea fi în mai multe locuri în același timp. 😄

Vreau să fac lucrurile (tot) mai bine, iar feedbackul tău mă poate ajuta. Spune-mi ce părere ai despre CooltCluj și dă-mi de veste dacă ai vreo idee sau sugestie de îmbunătățire.

Să ne citim cu bine! 🍁

Vulnerabilitate. Un cuvânt rostit parcă tot mai des, dar înțeles atât de puțin și superficial. Avem oare curajul să fim cu adevărat vulnerabili? Avem curajul să stăm față în față cu noi înșine complet dezgoliți de orice mecanism de apărare? Avem curajul să-i lăsăm pe cei din jurul nostru să ne vadă exact așa cum suntem – cu toate temerile, neliniștile și complexitățile noastre, fără a ne pune vreo mască? Avem curaj să ne luăm viața în propriile mâini, să ne asumăm alegerile și deciziile, fără a încerca să căutăm argumente și responsabili pentru acele arii ale vieții noastre de care nu suntem mulțumiți ori în care ne complacem?

Vulnerabilitatea este un proces. Un proces inconfortabil, dureros, dificil, dar necesar și benefic. Vulnerabilitatea este sensibilitate, umanitate, încredere și compasiune. Este curajul de a fi tu însuți și de a înceta să crezi că nu ești de ajuns sau că nu faci suficient. Este speranță, empatie, responsabilitate și demnitate, chiar dacă o asociem cu sentimente negative – rușine, ezitare, tristețe ori dezamăgire. Vulnerabilitatea este emoție, dar niciodată slăbiciune. Iar atunci când aceasta este reciprocă se transformă într-o consolidare a încrederii și a conexiunii afective.

Iubirea e vulnerabilitate. Când iubești pe cineva s-ar putea ca acea persoană să nu simtă la fel. Mai mult, nu ai nicio garanție a siguranței – s-ar putea ca acea persoană să plece în orice moment, fără niciun fel de înștiințare. Iubirea este incertitudine, risc și expunere. Da, de multe ori ne sperie, însă cum am putea trăi fără să iubim și să fim iubiți? Cum am putea trăi fără vulnerabilitate?

Dacă ne anesteziem capacitatea de a fi vulnerabili devenim incapabili de a simți – atât emoțiile negative, cât și pe cele pozitive. Nu putem alege ce să simțim și ce nu. Când încercăm să reducem profunzimea suferinței, automat o reducem și pe cea a bucuriei. Oare chiar asta e ceea ce ne dorim – să ne detașăm și să ne amorțim emoțional doar ca să evităm să fim vulnerabili?

Pentru mine, vulnerabilitatea e asemănătoare unei căderi în gol. E o senzație nemăsurată de groază, urmată de un sentiment visceral de eliberare. E ca și cum aș sta dezbrăcată în mijlocul unor oameni îmbrăcați. E ca atunci când auzi o împușcătură și aștepți să vezi dacă tu ești cel în care s-a tras. E atunci când fac primul pas către ceea ce mă sperie și mă îngrozește cel mai mult.

Sunt vulnerabilă când am încredere în oameni. Sunt vulnerabilă când îi las pe ceilalți să vadă părți din mine despre care mi-e greu să vorbesc și pe care mi-e greu să le scot la lumină. Sunt vulnerabilă în relația cu mine însămi. Sunt vulnerabilă când vorbesc despre lucruri inconfortabile ori de care mi-e rușine. Sunt vulnerabilă când o persoană mă descoperă. Sunt vulnerabilă când fac ceva ce nu am mai făcut niciodată. Sunt vulnerabilă când mă simt mică și slabă. Sunt vulnerabilă când trebuie să iau o decizie. Sunt vulnerabilă când recunosc că am nevoie de ajutor și când accept că mi-e teamă.

Sunt vulnerabilă pentru că am sentimentul că nu fac destul și că nu sunt îndeajuns. Sunt vulnerabilă pentru că îmi sunt, deseori, cel mai avid critic. Sunt vulnerabilă pentru că mă las cuprinsă de sentimente. Sunt vulnerabilă pentru că aleg să plâng, râd, simt, trăiesc. Însă de multe ori, teama mă împiedică să fiu vulnerabilă și să mă arăt lumii.

Totuși, caut să fac asta mai des, mai profund, cu mai mulți oameni, în contexte mai variate. De aceea, consider acest proiect un exercițiu continuu și amplu de vulnerabilitate. Este curajul de a da viață unei idei încolțite demult în suflet și minte. Este curajul de a le oferi celorlalți posibilitatea să citească ce scriu, ce gândesc și ce mă preocupă.

Este curajul de a mă expune prin cuvintele, ideile, cărțile citite și fotografiile făcute fără nicio asigurare că vor fi apreciate sau înțelese. Este necunoscut, aventură, entuziasm, neliniște, îngrijorare, determinare și pasiune. Este curajul de a-mi conștientiza și îmbrățișa propria vulnerabilitate.

Imagine copertă: © Felicia Simion