Mă surprind deseori căutând și ascultând muzica artistei Françoise Hardy. Fie în după-amiezi boeme în care doresc să las inspirația să mă cuprindă, fie în seri în care nostalgia își pune amprenta pe starea mea, atmosfera și aerul muzicii sale amplificându-le. Spunându-vă asta, probabil ați ghicit deja ce muzică se derulează pe fundal în timp ce scriu articolul.

O figură feminină importantă a muzicii franceze, creațiile ei transcend timpul și ne conduc pașii spre anii ’60 să asistăm la debutul ei fulminant când s-a remarcat prin balade sentimentale proprii. Într-adevăr, în acea perioadă era printre puținii artiști care își scriau singuri cântecele. Ba mai mult, era printre singurele prezențe feminine într-o industrie dominată de bărbați.

Cunoscută de către public ca fiind o persoană timidă, dezamăgirea față de celebritate s-a aliat cu nesiguranța, îndoiala și anxietățile sale, amprente care se simt cu claritate în atmosfera pieselor sale. Însăși artista împărtășește că „inspirația pentru versurile mele a venit, în parte, din anxietățile mele”. Caracterizată de sentimentalism și romantism, Françoise crede cu tărie că o temă melodică grandioasă vine dintr-o inspirație parțial divină, frumusețea, în toate formele ei, fiind o expresie a divinului.

Muzica artistei este definită și condusă de linii melodice tulburătoare și versuri emoționante despre dragoste și viață. Artista susține că melodia este cel mai important element al unui cântec, numind-o priorité des priorités (prioritatea priorităților). „Ceea ce cântă o persoană este o expresie a ceea ce este. Din fericire pentru mine, cele mai frumoase melodii nu sunt melodii vesele. Cântecele pe care le amintim sunt cele triste și romantice”.

Cred că puține persoane cunosc faptul că a avut două cariere, una (bine-cunoscută) în industria muzicii, iar cealaltă în astrologie. A publicat de-a lungul anilor mai multe cărți în acest domeniu. Susținea faptul că situația sistemului solar din momentul nașterii fiecăruia dintre noi ne condiționează parțial și ne influențează modul în care ne comportăm (suntem deschiși către lumea exterioară sau nu, avem flexibilitate sau nu, suntem lenți sau rapizi).

În copilărie a petrecut mult timp la bunici, artista mărturisind că „bunica mi-a spus în repetate rânduri că sunt neatrăgătoare și că sunt o persoană foarte rea, ceea ce m-a făcut să cred încă de atunci că nu voi întâlni niciodată pe nimeni”. În ciuda cuvintelor bunicii, Françoise s-a căsătorit cu dragostea vieții sale, muzicianul Jacques Dutronc care a devenit tatăl fiului lor. În perioada liceului s-a îndrăgostit iremediabil de muzica pop, iar chitara primită cadou de la părinți a înfățișat-o cu revelația că poate face infinite lucruri cu trei acorduri.

Fără o pregătire formală, a început să scrie și să înregistreze, vocea ei ducând-o mai departe decât se gândea că va ajunge. La Londra a început să lucreze cu producători și muzicieni profesioniști. Printre cei mai faimoși artiști ai generației Yé-yé, a devenit imaginea mai multor case de modă și coperta numeroaselor reviste. Melodiile precum Les temps l’amour păstrează atemporalitatea și amprenta artistei. Direcția notelor și liniilor melodice și-a schimbat puțin subtilitățile pe măsură ce ne îndreptăm spre albumele din prezent, acestea devenind mai rafinate.

Când o auzi vorbind sau o privești este greu să ți-o imaginezi pe Françoise separată de lumea anilor ’60 și străzile pitorești pariziene. Este însăși o experiență suprarealistă și cu toate că artista ți se relevă exact cum te aștepți – rafinată, elegantă, rezervată – este de fiecare dată o surpriză.

Consideră că particularitatea industriei muzicale actuale constă în multitudinea albumelor lansate de către artiști talentați. „Avem albume noi peste albume noi, cărți noi peste cărți noi – iar prea multă producție distruge producția”, susține artista. În continuare, muzica sa este, fără îndoială, o aventură melancolică cu caracteristici impresioniste. Conduce ascultătorul cu gândul spre regret, acceptare, dragoste pierdută sau chiar – într-un mod simbolist – spre trenul care ne va scoate din această lume.

Nostalgia este un laitmotiv în creația sa, deseori gândindu-se la trecut într-un mod care o inspiră. Încă de la debutul său, emană o melancolie indefinibilă care contrastează cu echilibrul ei și frumusețea captivantă. Oamenii se îndrăgosteau de percepția pe care o sugerau cântecele despre ea. Faptul că ea părea nepreocupată sau aparent inconștientă de propria frumusețe îi alimenta cu originalitate alura.

La cei 78 de ani, Françoise Hardy radiază o eleganță și o liniște spirituală palpabilă, privirea ei fixându-te cu o vigilență surprinzătoare care poate fi aproape neliniștitoare. Păstrându-și caracterul enigmatic, este în continuare o artistă încă neconvinsă de efectul pe care l-a avut asupra oamenilor. „Întotdeauna a fost o mare surpriză pentru mine că oamenii, chiar și muzicienii foarte buni, au fost mișcați de vocea mea”, spune ea.

Copertă: Jean Marie-Périer | Pinterest

Articolul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.

Cristina Frei, ilustratoare, mamă și freelancer, inspiră în fiecare zi prin simplitatea și profunzimea ilustrațiilor sale delicate. Este o artistă pe care o admir și cu stilul căreia rezonez. Am invitat-o să discute cu noi despre profesie, temeri, (ne)încrederea în sine, proiecte frumoase și vindecare.

Bună, Cristina! Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a purta această discuție. Cum este să fii freelancer și ilustratoare în același timp? Care sunt provocările cu care te-ai confruntat?

Bună! Îți mulțumesc pentru invitație. Pentru mine, să fii freelancer este greu și vine cu foarte multe provocări pentru că tu ești omul care trebuie să le facă pe toate uneori nu știi să le faci pe toate cum ar trebui. E puțin mai grea partea de organizare, mai ales de când sunt mămică. Sunt zile în care aș vrea să lucrez, dar nu pot și, din cauza asta, organizarea timpului nu e la fel ca atunci când ai un job.

Fiind atât de greu de gestionat uneori, au fost momente în care te-ai gândit să renunți?

Sincer, nu. Dar am vrut să renunț la ilustrație înainte de a începe. Am fost descurajată de un profesor și atunci am simțit că poate nu ar trebui să fac asta și că nu sunt talentată. Am luat o pauză de câteva luni în care am încercat să fac alte lucruri, dar am pus mâna pe creion și hârtie destul de repede și mi-am revenit. Mă simt o persoană norocoasă pentru că îmi place atât de mult ceea ce fac și pentru că îmi permit să fac asta. În plus, după ce ai depus atât de multă muncă nu prea îți vine să renunți.

Consider că ai fost o persoană curajoasă când ai ales acest drum. Sunt multe persoane cărora le e teamă să înceapă și să își asume anumite riscuri.

Le înțeleg perfect. Am vrut să iau decizia asta cu mult timp în urmă dar nu am avut curaj. Am avut un job care îmi plăcea dar s-au întâmplat niște lucruri care mi-au dat un impuls și am hotărât că ăla ar fi momentul. Pe lângă curaj, e nevoie de niște împrejurări care să te ajute sau un moment în care să simți că ar fi potrivit să faci acel pas. Când am luat acea decizie nu aveam familie și copil, nu aveam ce lucruri să pierd și cred că de-asta mi-a fost mai ușor.

Care au fost fricile tale la început și cum le-ai depășit?

Neîncrederea în mine cred că a fost și încă e cea mai mare frică a mea, mai ales la proiectele mai mari unde intru în panică că nu o să mă ridic la anumite standarde, că nu o să placă sau că nu o să fie perfect. Învăț să îmi controlez emoțiile și încă lucrez la modul în care o gestionez.

Care sunt gândurile tale la începerea unui nou proiect?

La proiectele pe care le primesc, tot timpul mă gândesc ce mesaj vreau să transmit prin desenul respectiv. Apoi realizez niște schițe și de multe ori fac schița principală iar apoi dau frâu liber imaginației direct pe perete sau geam. La proiectele mele personale, pornesc de la un mesaj pe care îl am deja în minte iar apoi încerc să transmit cât mai mult ceea ce am gândit sau simțit. De fiecare dată desenez ce gândesc, ce simt, ce visez, ce mi se-ntâmplă.

Ce calități ai descoperit la tine de când ai început să faci ilustrații?

Cred că am devenit mai ambițioasă și mai muncitoare. Îmi doresc foarte mult să evoluez cât mai mult și să cresc treptat. Mi-am dat seama că toate lucrurile mari se-ntâmplă în timp, se întâmplă încet și că e nevoie de răbdare și de multă muncă. De exemplu, eu în perioada liceului nu eram o persoană foarte ambițioasă și tot timpul trebuia să mă împingă puțin cineva de la spate ca să încep ceva, dar de când am început să fac asta parcă dorința mea de a munci e tot mai mare.

„De fiecare dată desenez ce gândesc, ce simt, ce visez, ce mi se-ntâmplă.”

Și pornind de la astea, ai avut mai multă încredere în tine?

Mereu încrederea a fost o problemă, dar treptat simt că evoluez și încep să am încredere în mine. Ajută mult faptul că primesc feedback și văd că munca mea e apreciată. Lucrez la asta și văd o schimbare de-a lungul anilor, iar asta se întâmplă tot datorită faptului că muncesc mai mult și am mai multe proiecte.

Cred că încrederea și succesul vin mână-n mână. Cu cât lucrezi mai mult și cu cât primești mai mult feedback îți crește încrederea în tine și probabil de-acolo vine și succesul pe care eu îl văd ca pe ceva natural. În cazul meu, munca, încrederea și succesul nu există una fără cealaltă.

Cum te caracterizezi ca artistă?

Simplă și sinceră. Cred că asta mă caracterizează. Și din felul în care răspund oamenii îmi dau seama că rezonează cu ceea ce fac. Cred că le aduc aminte de lucruri de care uneori uităm să ne bucurăm.

De curând te-ai mutat în alt oraș. Spune-ne ce este Collect și cum se vor desfășura lucrurile acolo având în vedere această schimbare.

Împreună cu câteva prietene căutam un spațiu de unde să lucreze fiecare la afacerea proprie, am găsit unul foarte frumos în centrul Clujului, iar pentru că era destul de mare ne-am gândit să facem o parte de showroom. Ideea era să utilizăm la maxim spațiul, așadar am făcut o selecție de branduri românești care aveau nevoie de expunere fizică a produselor care să se potrivească între ele, dar și cu spațiul.

Numele Collect vine de la dorința noastră de a face o colecție de produse frumoase românești unde oamenii să vină și să se bucure de ele. Collect e un studio-atelier care aduce împreună oameni și produse frumoase.

Chiar dacă eu am plecat de acolo, a rămas colega mea, Florina, care va face lucruri la fel de frumoase. Proiectul nu se va destrăma, eu sper să crească în continuare cum ne-am imaginat noi la început. Sunt convinsă că așa va fi, iar oamenii care ne-au vizitat ne-au încurajat și ne-au spus doar cuvinte frumoase despre proiect.

Sunt sigură că proiectul tău cu articole vestimentare este unul special. Ce semnifică pentru tine?

Mama mea e în spatele acestui mesaj pentru că ea pentru mine e o super mamă și acum o super bunică. De la ea a pornit ideea și mesajul iar apoi am întrebat-o dacă nu ar vrea să facem pozele pentru produs împreună. E un proiect mic, iar mie îmi plac genul ăsta de proiecte pentru că le simt mai speciale și apropiate de sufletul meu. În prezent nu mai am niciun tricou și nici o bluză, au fost în ediție limitată, dar îmi va rămâne mereu în suflet. Am o relație foarte specială cu ea și mă inspiră să am aceeași relație cu copilul meu.

În unele din ilustrațiile tale apare tema vindecării (I am healing, I am growing). Ce înseamnă pentru tine această vindecare?

Când desenez despre asta probabil trec printr-o perioadă mai dificilă sau îmi aduc aminte de lucruri care sunt mai greu de spus. Mesajul de vindecare e un fel de reminder care să-mi aducă aminte că e normal ce simt, e normal să trec prin acel lucru, e normal să doară și e normal să trec peste.

Cred că toată lumea are nevoie să-și aducă aminte că-i normal să treacă prin greutăți și că ele ne întăresc și ne fac să mergem mai departe. E un mesaj care-ți spune că e în regulă și să vorbești și să nu vorbești, important e să îți găsești felul tău de a trece prin acele sentimente și trăiri. E un mesaj cu care rezonează foarte multe persoane, ilustrația I am growing fiind una dintre cele mai apreciate.

Ce reprezintă pentru tine pacea și calmul?

Sunt două elemente esențiale pentru mine. Când am o perioadă în care nu am parte de calm și de liniște încerc să iau o pauză și să mă deconectez de la tot sau să mă axez pe lucrurile care nu țin de ilustrație. Vreau să transmit un sentiment de pace, iar dacă eu nu am starea asta în niciun caz nu o pot transmite mai departe.

Care este relația ta cu natura și cu plantele atât de prezente în ilustrațiile tale?

Cred că natura și plantele oferă o altă energie oricărui loc. La fel simt și în legătură cu desenele mele, uneori sunt de-ajuns personajele, iar uneori simt că lipsește ceva și când adaug plantele simt că adaug o altă energiei ilustrației. Am nevoie de plante și natură în viața mea, simt că mă încarcă. Mereu când vreau să transmit mesajul I am growing fac referire la o plantă sau niște frunze pentru că ele au puterea de crește indiferent ce se întâmplă în jur.

Ce sfat le oferi celor care vor să înceapă o carieră de ilustrator în România sau să-și  construiască un drum în domeniul ilustrației și se simt descurajați?

Să continue să deseneze în fiecare zi. Dacă  îți place foarte mult continuă să faci ceea ce îți place, chiar dacă sunt 10 minute pe zi. La început m-am simțit descurajată pentru că aveam impresia că dacă desenez și îmi fac un portofoliu o să înceapă să vină proiectele, dar a durat mult până să se întâmple.

Trebuie să ai încredere în timp și să ai răbdare pentru că e un proces de durată. Îi încurajez să posteze în online ceea ce fac pentru că primești feedback și pentru că te văd alții, altfel e greu să fii descoperit. La început, de pe aceste platforme pornesc majoritatea legăturilor, proiectelor și colaborărilor.

Mi-a spus mie cineva odată că visele nu ți le poate lua nimeni și de atunci mi-a rămas asta în minte. Încurajez pe toată lumea să creadă și să muncească pentru visele lor și să lupte pentru a ajunge acolo unde își doresc.

Ilustrațiile Cristinei pot fi achiziționate de pe site. Vă invit să o urmăriți pe Instagram @cristina.frei, unde veți vedea mai multe despre munca și creațiile ei. Dacă sunteți sau treceți prin Cluj vă încurajez să vizitați studio-ul Collect (@collect.stories) din Piața Unirii nr. 26 și să vă lăsați inspirați și să vă bucurați de colecția frumoasă de branduri românești.

Interviul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.

Am făcut cunoștință cu Neri Oxman prin intermediul unei serii documentare din 2017 (Abstract: The Art of Design) care evidențiază artiști din domeniul design-ului. Am fost profund impresionată și fascinată de personalitatea ei, de ceea ce a reușit să creeze împreună cu echipa de la MIT, de modul incredibil în care domenii care aparent nu au nicio legătură se întrepătrund.

Designer și profesoară la MIT Media Lab, Neri Oxman se remarcă prin arta și arhitectura care îmbină designul cu biologia și ingineria materialelor. Cu un număr de peste 150 de publicații și invenții, operele sale fac parte din colecții permanente ale celor mai mari muzee internaționale, printre care MoMA, Muzeul de Arte Moderne din San Francisco, Muzeul de Arte Frumoase din Boston și  Muzeul de Arte Aplicate din Viena. Curatorul MoMA, Paola Antonelli, o consideră „cu un pas înaintea timpului său”. Într-un mod unic și plin de noutate, Neri este personificarea artei, designului, științei și ingineriei într-o singură persoană.

Ecologia materială, după cum o numește Neri, reunește știința materialelor, tehnologiile de fabricație digitală și designul organic pentru a crea noi posibilități pentru viitor. Din cele patru elemente – știință, inginerie, design și artă – a format un cerc în care știința convertește informațiile în cunoștințe, ingineria convertește cunoștințele în utilitate, iar designul convertește utilitatea în comportament cultural și context. Arta, cea care încheie acest ciclu, ia acel comportament cultural și ne face să ne punem întrebări despre cum percepem lumea.

În cadrul colecției designer-ului Iris van Herpen, prezentată în 2013 la Săptămâna Modei din Paris, a fost inclusă o piesă vestimentară printată 3D și realizată în colaborare cu Neri Oxman. „Posibilitățile incredibile oferite de aceste noi tehnologii ne-au permis să reinterpretăm tradiția couture-ului ca tech-couture în care broderia delicată realizată manual și acul sunt înlocuite de cod. Abilitatea de a varia moliciunea și elasticitatea ne-a inspirat să proiectăm nu numai forma hainei, ci și mișcarea acesteia”, ne împărtășește ea.

În 2016, Neri Oxman a colaborat cu artista islandeză Björk pentru a crea o serie de măști numită Rottlace care s-a bazat pe o scanare 3D a feței cântăreței care a fost imprimată prin același proces. Björk a purtat două dintre ele în cadrul spectacolului de deschidere a piesei Quicksand la Muzeul Miraikan din Tokyo din același an. Au urmărit transmiterea ideii de vulnerabilitate și de autovindecare, Neri susținând că modul în care artista crede în muzică ca formă de artă seamănă cu modul ei de raportare la design.

„Visarea viitorului este cel mai bun semnal de trezire pe care îl putem cere.” 

Seria Wanderers este o altă creație unică, atât prin prisma artei, cât și a științei, relevându-ne cum cele două domenii se unesc într-un singur obiect de artă. Fiecare dintre cele patru creații a fost concepută în așa fel încât microorganismele proiectate prin printarea 3D să transforme elementele din mediul extern în oxigen (respirație), fotoni (văz), biomasă (hrană) sau biocombustibili (mișcare) în funcție de mediul cu care interacționează. Jupiter, Saturn, Mercur și Luna sunt corpurile astronomice cărora le sunt destinate.

Dincolo de scopul lor, nu putem să nu remarcăm design-ul și viziunea artistică care a însoțit-o pe Neri în crearea acestor „piese vestimentare”. Fiecare are un design unic, o culoare distinctă și vibrantă care contribuie la spectaculozitatea acestor creații remarcabile. „A purta o haină frumoasă și nouă este ca și cum ai purta o idee nouă” este una dintre afirmațiile pe care artista le împărtășește cu convingere și cu care personal rezonez.

Personalitate admirabilă și creativă, Neri crede cu tărie în capacitatea noastră de a gândi, de a visa și de a pune întrebări. De asemenea, munca ei ne îndeamnă să luăm o pauză și să ne revizuim sistemele pe care le-am creat pentru noi și mediul nostru. Neri susține că visarea viitorului este cel mai bun semnal de trezire pe care îl putem cere.

Modul său de a gândi m-a fascinat cel mai mult: „Pentru a crea, trebuie să îți pui întrebări. Și când spui mă întreb, sursa cuvântului este îndoiala. Nu pot crea fără îndoieli”. Transmite sensibilitate și în același timp o încredere curajoasă care îi permite să gândească îndrăzneț.

Cu toate că s-a îndepărtat de locurile natale și de Israel, o parte din ea a rămas acolo, iar învățăturile părinților ei arhitecți au rămas alături de ea. Tatăl ei îi spunea că atunci când creezi trebuie să te simți puțin inconfortabil, iar dacă te simți singur și inconfortabil știi că faci ceva bine. Cu siguranță, este o arhitectă și un designer cu un mod de a gândi revoluționar, progresist și neconvențional, situându-se printre cele mai influente și remarcabile femei din domeniul designului.

Copertă: © Noah Kalina (2017)

Articolul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.