sunt enigmatici ochii tăi
problematici
îndemânatici
sălbatici
mai ales când mă devorează
conturează
îmbujorează
acaparează
cu nerăbdare
cu nesaț
cu tot
și netot
mă înalță din pustiu
mă revarsă în ocean
mă mângâie cu genele
mă ard fără să-mi spună pe nume
visez și-acum
că ochii tăi curioși
mă cheamă
mă caută
de jur împrejur
iar eu îi simt și m-apropii
iar ei m-așteaptă zâmbind
iar eu îmi simt obrajii fierbinți
iar ei mi-i sărută
iar eu
iar ei
ne întâmplăm
necontenit
neapărat
neobosit
negreșit.

Salut! Înainte de toate, vreau să-ți spun un lucru: ediția asta a ajuns la tine și la încă 148 de oameni curioși. 🤩

Săptămâna asta am cules evenimentele pe principiul „fă rai din ce ai”. Vara, perioada concediilor și a vacanțelor își spun cuvântul, dar asta nu m-a împiedicat să pun aici tot ce-am găsit mai fain. Hai că nu mai e mult și din septembrie iar ne va fi „greu” să alegem un eveniment dintre cele 4-5 la care ne-am dori să ajungem (în aceeași zi). 😅

Luni, 5 august

🧑🏻‍🎨 Înscrieri ARTA CA TERAPIE by CAE | NEW GENERATION – program de formare pentru artiști și lucrători culturali, interesați de practici artistice pentru creșterea stării de bine, care își doresc să intervină în sprijinul grupurilor vulnerabile, echipați cu instrumente de lucru specifice, testate și aplicabile. Programul se va desfășura în perioada septembrie 2024 – iulie 2025, iar participarea este gratuită. Te poți înscrie aici, până în 7 august.

🎥 Program Cinema Victoria 5-11 august. Găsești aici filme care mai de care, multe dintre ele nominalizate la Oscar.

📸 Zona Călata – văzută de pictorul Edvi Illés Aladár la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (str. Memorandumului nr. 21). Expoziția oferă o selecție din fotografiile inedite, realizate de artist în perioada 1902–1904, din lucrările autentice și reproducerile realizate pe baza unor opere ale pictorului. Expoziția este deschisă până în 25 august 2024.

💃🏻 Curs de dans pentru începători – Salsa & Bachata de la ora 18:30 pe strada Iazului nr. 21.

Marți, 6 august

🛍️ Tradiții de Vară – Ediția a VII-a de la ora 10:00 în Piața Avram Iancu. La cele 45 de standuri, meșterii populari și producătorii locali vor expune obiecte de artizanat lucrate cu măiestrie și produse locale de sezon.

🎶 Concert de deschidere: Cvartetul Arcadia – Arcadia Chamber Music Classes 2024 de la ora 18:00 la Auditorium Maximum. Evenimentul marchează deschiderea oficială celei de-a patra ediții a atelierului de muzică de cameră și seriile de concerte intitulate Arcadia Chamber Music Classes (ACMC), ce se va desfășura între 6-18 august 2024. Intrarea este liberă.

🗣️ Întâlnire gratuită de vorbit în public – Toastmasters Cluj de la ora 18:45 la ClujHub. Îți exersezi abilitățile de vorbit în public într-un mediu prietenos, relaxat, în care poți învăța și experimenta fără teama de a fi judecat.

🎲 Quiz Night #17 Concurs de cultură generală de la ora 20:00 la Insomnia. Aici e de mers cu prietenii.

Miercuri, 7 august

🍰 Salvezi o viață cu fiecare felie de cheesecake la The Cheesecake House. Fiecare felie de cheesecake va ajuta la educația a 100 de copii cu boli grave de la Asociația Păsări. Așa că dacă ai poftă de ceva dulce, știi unde să mergi.

🎶 Live Music – Matei Sax at Samsara Foodhouse de la ora 18:00. Matei este un muzician cu peste 8 ani experiență care a cântat în toată lumea, din Transilvania până la plajele din Tenerife.

🎶 Paula Rad concert caritabil pentru biblioteca mobilă BookTruck de la ora 19:00 la centrul comunitar Cărțile pe Față din cadrul Iconic Garden de la Iulius Parc.

Joi, 8 august

🖼️ Necunoscutul cunoscut. Expoziție de grup – Atelier Plus de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția explorează teme care pot fi abordate cu predilecție, cum ar fi evadarea din materie, ecoul unei alte lumi, imersiunea în necunoscut și subiecte legate de suferință, moarte, precum și revenirea la Divin. Expoziția poate fi vizitată până în 11 august.

🧪 Atelier de săpunuri artizanale de la ora 10:00, 11:30 și 14:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MNIT. Activitatea durează cca. 50 minute și include ghidaj prin muzeu, activitate practică de ghicit ingrediente și activitate de realizat artizanal mini săpunuri. Aceasta din urmă include inspectarea unor săpunuri medicinale gata pregătite, inventarea unei formule de săpun, pornind de la o serie de ingrediente naturale și realizarea săpunului care este oferit ca suvenir de către Muzeul Farmaciei. Înscrie-te cu minim 3 zile înainte.

🎲 Social | Music Bingo w. Adina de la ora 20:00 la YOLKA. Asculți fragmente de muzică bună, recunoști piesele și strigi bingo.

🎶 Untold Festival 2024 în perioada 8-11 august.

Vineri, 9 august

🗿 Expoziție Adriana Popescu. Obiecte dintr-un muzeu imaginar la Galeria Quadro. Expoziția poate fi vizitată până în 20 septembrie 2024. Adriana a folosit arta pentru a spune istoria necunoscută a Pământului într-o instituție utopică. Un fel de muzeu de istorie naturală compus din obiecte de sticlă bizare, în care omenirea nu doar observă, ci devine parte din el.

🎭 marș pasiv @TeatruAUZIT, la ora 19:00, online. În timpul antrenamentului pe banda de mers, la sală, unei tinere îi aleargă în paralel gânduri și amintiri pe care le împarte cu noi. Pornim astfel împreună într-un marș pasiv prin întâmplări din copilărie, tragedii personale, povești despre familie, job, iubiri și prietenii. Cu: Sara Pongrac, text și regia – George Roșu, montaj și sound design – Andrei Pop, sunet priză directă – Robert Kocsis. (cred că mă îndrăgostesc de teatru radiofonic)

🎥 Movie Nights – Wonka de la ora 21:30 în Iulius Parc. Acces gratuit.

Sâmbătă, 10 august

🧪 Atelier de săpunuri artizanale de la ora 10:00, 11:30 și 14:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MNIT. Activitatea durează cca. 50 minute și include ghidaj prin muzeu, activitate practică de ghicit ingrediente și activitate de realizat artizanal mini săpunuri. Aceasta din urmă include inspectarea unor săpunuri medicinale gata pregătite, inventarea unei formule de săpun, pornind de la o serie de ingrediente naturale și realizarea săpunului care este oferit ca suvenir de către Muzeul Farmaciei. Înscrie-te cu minim 3 zile înainte.

😃 Stand-up Comedy Show cu Radu Isac, George Mesaroș și Traian Dobra de la ora 20:00 la Flying Circus.

Duminică, 11 august

🎥 Proiecție unică: Mic dejun la Tiffany / Breakfast at Tiffany’s | Cinema Together de la ora 17:30 la Cinema Victoria.

Tu la care plănuiești să mergi? Eu mi-am luat bilet la Dogman pentru joi. Abia aștept să-l văd, că am auzit doar de bine despre el. L-ai văzut, ți-a plăcut?

Dacă știi că au loc și alte evenimente în săptămâna care urmează te rog scrie-mi în comentarii, să aflăm mai mulți de ele. 😊

Îmi doresc să fac lucrurile (tot) mai bine, iar feedbackul tău e mai mult decât binevenit și așteptat. Spune-mi cum ți se pare această ediție și dă-mi de veste dacă ai vreo idee sau sugestie de îmbunătățire.

📣 Ce mai pregătesc: Coolturalist, newsletterul bilunar pe care îl voi trimite de-ndată ce CooltCluj face primii pași. Afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și descoperi ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Salut! It’s happening. 🤩 De când am lansat formularul de abonare nu fac altceva decât să dau refresh la pagină, să mă uit cum vă alăturați acestui proiect și să-mi simt sufletul plin de bucurie și căldură.

Îți mulțumesc că ești printre cei peste 120 de oameni buni care primesc această primă ediție. Te rog să dai mai departe vestea despre CooltCluj și împreună să dăm o mână de ajutor inițiativelor culturale clujene și oamenilor care au grijă ca ele să existe.

Luni, 29 iulie

💎 Sticla în istoria artei – tabără de vară de zi între 29 iulie și 2 august, orele 9:00-16:00. Galeria Quadro organizează o tabără de vară de istoria artei și de creație pentru copii cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani. Sesiunile vor avea la bază expoziția artistei sticlar Adriana Popescu de la Galeria Quadro, dar vor vizita și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Muzeul de Istorie din Turda, vor petrece o zi întreagă la atelierul de sticlă al Universității de Artă și Design din Cluj, vor întâlni artiști și sticlari și vor lăsa loc energiilor creative, experimentării și creației.

🏖️ Vamos a la playa Ediția 6 by Urbannect (toată săptămâna) de la ora 12:00 pe Plaja Grigorescu. Te-așteaptă: muzică chill, concerte în aer liber, DJ set, jocuri de plajă, campionat de table (cu premii), petanque și frisbee, boho lounge & bar, food point și picnic. Intrare gratuită.

Marți, 30 iulie

🗿 CALIDOSCOPIUM [expoziție sculptură] de la ora 17:30 pe str. Iuliu Maniu nr. 43. „Calidoscopium” este o microexpoziție care deschide calea unui dialog direct între rezultatele tangibile ale praxisului de atelier al artistului și publicul neavizat. Bandi Daniel David și NoS Society își doresc să ofere o experiență unică, neafectată de filtrul amprentator al vreunei galerii sau curator. Aceasta este prima dintr-o serie de expoziții menite să deschidă o linie de dialog direct între artist și public. Ce te așteaptă: muzică live, prosecco și socializare.

🗣️ Întâlnire gratuită de vorbit în public – Toastmasters Cluj de la ora 18:45 la ClujHub. Uite un mediu prietenos, relaxat, în care poți învăța și experimenta vorbitul în public fără teama de a fi judecat. Ca participant: asculți discursuri interesante pe teme de actualitate; poți improviza un discurs de două minute la rândul tău; înveți pe baza feedbackului primit, cunoști oameni pasionați de public speaking și urmărești progresul colegilor și crești alături de ei. Toastmasters Cluj este un club de vorbit în public cu peste 12 ani experiență. (eu încă-mi fac curaj să merg 😅)

🎲 QUIZ NIGHT #16 Concurs de cultură generală (cu premii) de la ora 20:00 la Insomnia. Ia-ți prietenii și puneți-vă mintea la contribuție cu un quiz pregătit de oamenii faini de la Insomnia.

Miercuri, 31 iulie

🖼️ Costume tradiționale românești. Laura Feneșan (vernisaj) de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Laura Feneșan este meșter popular și absolventă al Școlii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca. Expoziția cuprinde atât ii, cât și cămăși bărbătești tradiționale. Iile pot fi clasificate, în funcție de structura morfologică, în ia încrețită la gât și ia cu platcă. Poate fi vizitată până în 11 august 2024, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.

🖼️ Necunoscutul necunoscut. Expoziție de grup – Atelier Plus (vernisaj) de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Vor fi expuse lucrări realizate de 13 artiști din România, reuniți în grupul de creație artistică Atelier Plus. Lucrările sunt elaborate în tehnici diverse, precum pictură, grafică, grafică digitală, fotografie și sculptură.

Joi, 1 august

🎭 Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare de la ora 19:30 la Urania Palace. Intrarea liberă pe bază de invitație.

🫧 Atelier de săpunuri artizanale de la ora 10:00, 11:30 și 14:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MINT. Activitatea durează cca. 50 minute și include ghidaj prin muzeu, activitate practică de ghicit ingrediente și activitate de realizat artizanal mini săpunuri. Aceasta din urmă include inspectarea unor săpunuri medicinale gata pregătite, inventarea unei formule de săpun, pornind de la o serie de ingrediente naturale și realizarea săpunului care este oferit ca suvenir de către Muzeul Farmaciei. (!) Pentru participare este nevoie de programare cu minim 3 zile înainte.

Vineri, 2 august

🎥 Movie Nights – The Color Purple de la ora 21:30 în Iulius Parc. Ne aflăm în Sudul Statelor Unite, în secolul XX, alături de Celine, o afro-americană care duce o viață plină de încercări. Va reuși ea să le înfrunte pe toate? Va deveni mai încrezătoare în forțele proprii? Acces gratuit.

🎶 Wonder Family Fest la Wonderland Cluj de la ora 10:00. Festivalul include şi activităţi de joacă, sporturi şi jocuri tematice, potrivite pentru întreaga familie, concursuri captivante şi ateliere creative (desen, lut, bijuterii handmade, facepainting, ukulele etc). Festivalul îşi propune să adune zeci de artişti de talie internaţională: de la acrobaţi, jongleri şi magicieni, la muzicieni şi dansatori.

Sâmbătă, 3 august

🎭 Fata din CLOUD de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. Scenariul prezintă povestea unui tânăr căruia îi moare iubita, iar acesta încearcă să-i construiască iubitei dispărute, o replică digitală sub forma unui avatar, o hologramă obținută din toate urmele digitale pe care prezența iubitei în lume le-a lăsat de-a lungul vieții: mesaje vocale, filmări și fotografii. FATA DIN CLOUD este un spectacol care, într-o manieră modernă și elaborată, analizează atât probleme de cuplu, cât și posibilitatea creării, în viitorul apropiat, a unor replici digitale ale persoanelor decedate. Întrebarea rămâne: viața virtuală poate substitui viața reală?

🫧 Atelier de săpunuri artizanale de la ora 10:00, 11:30 și 14:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MINT. Activitatea durează cca. 50 minute și include ghidaj prin muzeu, activitate practică de ghicit ingrediente și activitate de realizat artizanal mini săpunuri. Aceasta din urmă include inspectarea unor săpunuri medicinale gata pregătite, inventarea unei formule de săpun, pornind de la o serie de ingrediente naturale și realizarea săpunului care este oferit ca suvenir de către Muzeul Farmaciei. (!) Este nevoie de programare cu minim 3 zile înainte.

🛍️ Bazar de bine (charity shop) de la ora 10:00 pe Eroilor, nr. 16. Muzică, cafea, limonadă, cumpărături eclectice, prețuri minuscule și povești interminabile. Banii ajung la Linda Pata Rât, un program medical pentru câinii de la Pata Rât, creat de oameni cu suflet.

🎶 Wonder Family Fest la Wonderland Cluj de la ora 10:00.

Duminică, 4 august

🎭 STORYTELLING de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. Cu toții povestim și asta ne ocupă aproape tot timpul. Ceea ce ni se întâmplă, ceea ce li s-a întâmplat celorlalți, ce-am văzut, ce-am auzit zilnic devine, mai devreme sau mai târziu, poveste, bârfă, glumă de împărtășit. Povestirile de duminică seara sunt despre căutarea de sine prin iubire.

🎶 Wonder Family Fest la Wonderland Cluj de la ora 10:00.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Eu vreau să merg la Fata din CLOUD, demult am pus ochii pe spectacolul ăsta. Scenariul mi-a amintit de episodul „Be right back” din Black Mirror, unul dintre serialele pe care le-am devorat și pe care mă bate gândul să-l revăd.

Îmi doresc să fac lucrurile mai bine, iar feedbackul tău este busola mea. Te rog să-mi spui cum ți se pare această primă ediție (dacă se citește bine și ușor, dacă cumva mailul a intrat în spam, dacă ai dat de altă problemă ori ai vreo idee sau sugestie de îmbunătățire).

📣 Mai am ceva pentru tine: Coolturalist, newsletterul pe care îl voi trimite de două ori pe lună de-ndată ce CooltCluj face primii pași. Afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (de la care ai ce învăța) și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Haihui prin Rimetea

Libertate, monstruleți și simbolism la UAD Cluj

Haihui prin Apuseni

Arta se întâmplă

Din subtilitățile naturii

Exerciții de autenticitate

Cauți să explorezi, să mai ieși din zona familiară sau stai „unde e călduț și bine”? Cum te raportezi la eșec – îl consideri sinonim cu învățarea sau îl lași să te doboare?

Acestea sunt doar două dintre temele despre care am vorbit cu regizorul Robert Kocsis. Vei descoperi perspective asupra vieții, asupra artei și rolului ei, asupra teatrului și sectorului cultural independent, asupra curiozității, eșecului și curajului. Mai mult, vei afla de multe cărți și filme care abia te așteaptă să le explorezi.

Bună, Robert! Mulțumesc pentru că ai acceptat invitația. Ziceai că ai cochetat cu teatrul încă de la grădiniță. De ce regie și nu actorie?

Nu știu. Am făcut liceul de actorie și mi-e dor uneori să mai joc, dar am simțit că regia e potrivită. Cred că după liceu nici n-aveam curajul și maturitatea necesare. Nu că le-aș fi avut la regie în primii doi ani, dar a fost mai ușor să-mi găsesc curajul.

Cred că meseria asta nu ține de talent – desigur, talentul ajută, dar e vorba de a lucra cu tine și a ajunge la un tip de relaxare. E foarte important să fii relaxat, să fii conștient că regia nu o înveți în totalitate în cei trei ani de facultate și doi de master, o înveți după facultate, făcând. Abia atunci descoperi mai mult decât în cei trei ani și poți să experimentezi.

Nu cred că ar fi sănătos ca toate proiectele tale să fie reușite și să aibă succes. E mai important procesul de lucru decât produsul final, atât în teatru, cât și în film. Dacă mă simt bine într-un proiect, mă simt bine cu echipa și începem să ne cunoaștem mai bine, pentru mine e deja o reușită, iar dacă produsul final e și el extraordinar sau coerent e un plus.

Nu cred în regizorul dictator, chiar dacă în unele proiecte simțeam că dacă nu sunt regizor dictator, proiectul nu merge mai departe. La început propun, întreb dacă actorii sunt comozi, dacă mi se răspunde „da” mergem mai departe. Îmi place să vină actorii cu propuneri.

Nu am mai lucrat cu caiet de regie din anul trei de facultate. Cum spunea și Ducu Darie: „Dacă îți faci caietul de regie înainte să înceapă repetițiile, arta ta se termină înainte să începi repetiția”. În prima zi de repetiții nu încep de la zero. Am niște gânduri, o parte din scenografie, niște principii pe care vreau să le lucrez cu actorii, dar e foarte important să descoperi lucrurile.

Tocmai de asta îi apreciez pe cei trei actori cu care lucrez acum la spectacolul „Înaintea erei MEGA” – Sabina Lazar, Alex Tudor și Diana Amitroaie. Sabina a mai lucrat cu mine în zona performativă, dar pentru Alex și Diana a fost prima dată și, cu toate astea, erau curioși, dacă nu se simțeau bine în acea zonă îmi spuneau și lucram să ajungă să le fie aproape zona performativă.

Cred că și actorii apreciază regizorul care le permite să vină cu aportul lor și să improvizeze.

Da, mie așa îmi place, chiar mi-a zis Diana la un moment dat că vorbea cu Alex că „Vrem și noi la un moment dat să ne simțim mai liberi, să putem lucra, să venim cu propuneri”, și după ce au lucrat câteva zile cu mine îmi zice Diana: „Da, Robert, ne lași libertate, dar acum nu știm ce să facem cu ea”.

„Îmi place cuvântul regizor în maghiară, care e <<rendező>> și dacă l-am traduce mot-a-mot ar fi „cel care aranjează”. Cred că asta e, de fapt, definiția regizorului.”

Care a fost primul spectacol cu care ai ieșit în public ca regizor, după facultate?

După facultate a fost „Cu Marte pe Marte călcând” care a fost tot în zona performativă. Mi-a plăcut super mult că am lucrat cu zona personală, să fim noi pe scenă și – chiar dacă a fost un proces oarecum stresant – pe mine m-a ajutat că a fost un declic și dintre produsele mele mi-e cel mai drag.

Când l-am jucat în martie la Cluj m-a bucurat, mă duceam la lume și întrebam: „Hei, cum ți se pare?”. Lumea mă întreba: „Despre ce-i spectacolul?” și eu le ziceam că e despre ce au simțit sau gândit în timpul spectacolului. Două lucruri foarte repetate la feedback au fost „E un spectacol foarte cald” și „se vede că vă simțiți bine și că sunteți prieteni”. E foarte valoros să aud asta, spune foarte mult despre spectacol.

E foarte important ca publicul să fie curios să vadă teatru. Dacă nu ești curios și te oprești la primul contact pe care l-ai avut ca spectator pierzi foarte mult. Cred că reacția, mai ales când dai de o zonă nouă de exprimare artistică, și ca artist, și ca spectator, nu ar trebui să fie „Nu-mi place”, ci ar trebui să fie „Ok, e ceva nou, hai să înțeleg”.

Dacă eu vedeam un film sau un spectacol regizat de mine când eram în liceu, aș fi spus „Asta e o prostie, nu e teatru, nu e film”. Am avut norocul să cunosc oameni, am avut oportunitatea să văd o gamă largă de teatru și film, iar asta m-a făcut să văd că sunt foarte multe zone.

Da, ești foarte tentat să zici „Nu înțeleg, asta nu e pentru mine, nu mai vin, nu mai încerc” și să stai în zona confortabilă și familiară în care te afli.

Da, de exemplu mă mai întreabă lumea – „te uiți la filme indiene?”. Normal că mă uit la filme indiene, mi se pare foarte greșit doar să râdem de acestea. E foarte greu să înțelegem în totalitate estetica respectivă dar, până la un anumit moment, mi se pare greșit să fugim de zone care nu ne plac.

Pentru mine e valoros când un film indian, de exemplu, ne provoacă o reacție. E mai valoros că zicem „Mamă, ce penibil” sau „Mamă, cum e” decât să ieșim de la un film și să zicem „ok”.

„Arta trebuie să producă o reacție.”

Din interviurile pe care le-ai mai acordat reiese latura ta exploratoare, de om curios. Cum te ajută asta în regie?

Dacă reducem la esență, regia ține de curiozitate, fiindcă așa descoperi, cunoști și îți creezi un limbaj. Ne putem exprima în atât de multe moduri încât ar fi bine să le cunoaștem pe toate și să asimilăm orice tip de informație, nu cred că ajută repulsia față de genuri de teatru, film, cărți sau muzică.

Înțeleg să nu îți placă, dar e important să ai o referință pentru că nu știi niciodată când îți vine în ajutor. Nu știi niciodată când un film care l-ai văzut acum cinci ani te-a pornit pe un fir al gândirii care ți-a dat o soluție acum.

Trebuie să ai un bagaj de referințe ca să știi cum să lucrezi. Uneori se comunică mai ușor cu echipa dacă aveți referințe, de la o chestie de genul „Uite, vreau să pornim de la asta” și le arăți clipul de pe YouTube. Trăim într-o lume foarte vizuală și cred că de asta e important să comunicăm la lucrul unui spectacol nu doar prin vorbe, cât și prin imagini.

Tu activezi în sectorul independent. Care crezi că sunt problemele sau dificultățile cu care se confruntă artiștii din acest sector?

Evident, e problema finanțărilor. De la începutul anului o parte din scena culturală clujeană am mers la ședințele de Consiliu ca să discutăm de faptul că acum finanțările la Cluj vin pe legea 310, care e o lege foarte ciudată pentru că nu există o comisie avizată, nu știi exact suma pe care o primești și ar fi foarte sănătos ca finanțările să fie prin legea OG51, unde există o comisie avizată, poți să scrii ce sumă dorești, poți să ceri un feedback, poți să contești decizia etc.

Clujul e un oraș nemotivat de scump. Nu-ți permiți să închiriezi un spațiu în care să lucrezi și asta încurcă. Cred că lumea nu are idee de fapt cât de mulți regizori, regizoare sau oameni din domeniu au, de fapt, alte locuri de muncă pe lângă. Normal ar fi să putem trăi din meseria noastră principală nu să fim nevoiți să ne luăm alte joburi.

E o lipsă de spații în care să te manifești, e o lipsă de timp fiindcă nu apuci să asimilezi, să găsești persoanele cu care te simți comod să lucrezi, e o agitație foarte mare. Uneori stai și te gândești că nu mai ai viață personală.

Produsul artistic, spectacolul de teatru, nu are mai puțină valoare dacă e jucat într-un apartament. Dar problema e că nu poți trăi doar din bilete dacă ai un spectacole numai în apartament. Ar trebui să putem face teatru fără să ne gândim că facem bani din bilete și ar trebui să fie normal ca finanțările să fie accesibile, să existe un sistem care să ne susțină.

Cred că nu conștientizăm cât de important e să existe produse artistice. Teatrul ar trebui să fie locul în care se strânge comunitatea, locul în care oamenii simt că pot merge să vorbească de probleme sau simt că acestea sunt reprezentate. De asta e foarte important să existe produse culturale cât mai vaste, e important să avem ocazia să le producem, să experimentăm, să găsim limbaje noi și să nu rămânem cu ceea ce ne-am obișnuit.

Chiar nu-mi dau seama ce se vinde și ce-și dorește publicul. Cred că încă mai e nevoie de teatre cu estetică nouă în Cluj. Să existe două teatre de stat, o mână de teatre independente și o mână de case de producții de film sau de produs vizual e semn că suntem departe de a fi un oraș european. Faptul că dintre cei 40 de absolvenți din generația mea (regie, actorie, teatrologie) doar doi își fac meseria în Cluj, restul au plecat spre București, spre alte orașe, e semn că mai e mult de construit în Cluj.

De exemplu, „Morning Routine”, filmul meu de disertație de la facultate, un produs 100% clujean, a fost nominalizat la premiile Gopo având un buget zero. În echipă suntem trei băieți, doi care trăiesc în București fiindcă au spus „În Cluj nu pot să trăiesc făcându-mi meseria”, unul dintre ei fiind clujean. Și chiar dacă filmul a avut un oarecare succes, noi am făcut zero lei, l-am făcut de drag, ne-a plăcut.

Uneori e un miraj faptul că la București e mai bine, dar cred că ar trebui să rămânem în Cluj și să luptăm. De asta eu încă mai am răbdare să rămân în Cluj și să sper că pot să-mi fac meseria aici. Nu îți dă nimeni siguranța că dacă te-ai mutat la București îți faci meseria. Una dintre probleme e că toți ne gândim să mergem la București și suntem prea mulți.

Apreciez mult persoanele care se duc într-o comunitate în care nu există teatru și reușesc să facă ceva sustenabil. Pentru că toți ar trebui să avem acces la produse culturale și toți ar trebui să putem să le facem. Nu ar trebui să faci regie de teatru sau regie de film doar în momentul în care ai cele două facultăți.

Cât de importante crezi că sunt nominalizările, precum premiile Gopo, în cariera unui artist?

Cred că ajută. Pentru o perioadă scurtă de timp, o nominalizare sau un premiu e o carte de vizită. Dar nu ar trebui niciun moment să validăm pe cineva pe baza premiilor sau nominalizărilor pe care le-a luat.

Faptul că spunem că cineva a făcut un lucru bun doar când a luat un premiu cred că e o gândire 100% românească. Și eu am gândirea asta și mi-e ciudă că nu pot scăpa de ea uneori.

Recent ați scos la lumină proiectul AUZIT, spațiu de învățare și de joc cu sunetele. Am ascultat și eu „Ce vrei să te faci când crești mare” și mi-a plăcut enorm, ba chiar aș zice că e o experiență senzorială în sine. Cum a fost primit primul spectacol? Cum e perceput teatrul radiofonic în România?

Eu am mai lucrat cu sunetul înainte, compun muzică, am avut o emisiune la radio, aveam experiență în a lucra cu sunetul. Aici, lucrând mult cu emoția, mi-am dat seama cum dramaturgia și regia sunetului pot să ajute produsul.

E primul meu spectacol radiofonic, dar am avut noroc că aveam niște principii, aveam workshopuri de teatru radiofonic, workshopuri de sound design, cunoșteam limbajul și principiile și la Auzit am început să punem în practică ceea ce știm.

În România nu e foarte căutat teatrul radiofonic, nu-mi dau seama de ce, că nu e ca și nu s-a consumat teatru radiofonic. Mai erau momente în care mă întâlneam cu lumea, le spuneam că sunt regizor de teatru și de film și mă întrebau „Ai ceva radiofonic?”.

Cred că e vorba de acces, radiofonicul nu ajunge atât de ușor la lume cum nu are componenta vizuală de a te promova, de a te face văzut. Cred că există curiozitate, boom-ul ăsta de podcasturi și de documentare audio din ultimii patru ani a deschis apetitul pentru produsul artistic sonor și de asta e important să avem curaj să facem. Trebuie să fim conștienți că momentan lumea are nevoie de puțin timp să se obișnuiască cu acest produs artistic.

Eu de la podcast am ajuns să consum radiofonic. Știu că e ciudat doar să stai și să asculți, dar e foarte valoros să luăm pauze în care să facem asta. În același timp, noi încurajăm oamenii să ne asculte produsele cât timp fac altceva – spală vasele, fac cumpărături etc. E mai ușor să consumăm produse sonore e atunci când facem ceva mecanic, dar e important și doar să stăm și să ascultăm.

Care e diferența dintre teatru radiofonic și spectacolul-lectură?

În primul rând, în teatru radiofonic îți folosești imaginația completând ceea ce nu îți oferim noi. Și nu e numai citit, ne jucăm cu limbajul sunetului, uneori poate nici nu-ți dai seama, dar lucrăm foarte mult cu vocea actorului. Mai mult, în momentul în care apare imaginea nu mai poate fi vorba de teatru radiofonic.

Ești co-fondator, alături de Dan Boldea și Iustin Filip, al festivalului Nopțile scurt-metrajului românesc care are loc în perioada asta (16-19 mai 2024). Cum a evoluat proiectul și ce ați pregătit pentru a treia ediție?

Anul acesta competiția e pe plan național, până acum erau doar filmele de la Cluj, acum intră filme din orice facultate. M-aș bucura să avem filme de la masterele de antropologie, dar cred că încă nu știu de noi.

Echipa NSS e formată din trei persoane – eu, Sabina Lazăr și Dan Boldea. Da, mai sunt persoane care ne ajută, dar e foarte greu să faci un festival cu doar trei oameni. Nu îl facem pentru bani, ci pentru că vrem ca studenții să aibă ocazia să își cheme prieteni să le vadă filmul într-un cinematograf, nu pe canapeluță, acasă. Și dorința noastră e să crească festivalul să putem aduce toți participanții în oraș să se cunoască. Încurajez lumea să vină la proiecții, intrarea e liberă.

Super! E foarte valoroasă oportunitatea asta.

Da, dar în același timp e la fel de valoros dacă tu și încă cinci colegi vorbiți cu o cafenea și le zici că vrei să faci o seară de film cu filmele tale. Filmele mele au fost proiectate în niște dughene și în niște locuri care nu erau de cinema, dar pe mine mă bucură.

E important să ai curajul, chiar dacă știi că produsul nu e bun, să-l arăți publicului. Înveți mai mult din asta. Un produs prost e foarte posibil să nu te definească. Și dau două exemple.

Denis Villeneuve a ajuns să fie unul dintre cei mai importanți regizori de film din lume. În anii ’90 a făcut două lungmetraje de care era conștient că sunt slabe, le-a scos la public declarând că nu mai face niciun film. Timp de nouă ani a stat acasă și a avut grijă de copii. Mai făcea câte un scurtmetraj din când în când, dar se dedica în principal copiilor. După nouă ani a lansat Polytechnique, film care i-a lansat cariera. Apoi a urmat Incendies, film nominalizat la Oscar.

Un alt exemplu este scenaristul serialului Cernobîl, unul dintre cele mai apreciate seriale din ultimii 10 ani, considerat chiar unul dintre cele mai bune. Dacă ne uităm pe IMDB ce a făcut înainte de Cernobîl, vom găsi Scary Movie 3, Scary Movie 4, comedii, parodii care aveau note sub 6. A stat un pic, s-a perfecționat, a învățat și a creat Cernobîl.

Trebuie să ai curajul să-ți arunci produsele artistice spre public. Doar făcând și ducând la public înveți, te dezvolți, îți găsești vocea și îți dai seama cu ce ești comod. Pe lângă asta, ideile noi vin doar dacă ai pus în practică ideile pe care le ai.

Într-un interviu din 2020 Răzvan Rocaș te întreba dacă tot ceea ce se petrece pe scenă merită să poarte numele de teatru și ziceai că te vei gândi la întrebarea asta. Ce ai răspunde acum?

Dacă cel care a creat produsul artistic zice că e artă, atunci e artă. Sper să mai primesc întrebarea peste cinci ani, sunt foarte curios ce aș răspunde, căci părerile ni se schimbă, gândirea ni se schimbă, trecem prin experiențe noi.

Ai vreun vis artistic pe care îți dorești să îl realizezi într-o zi?

Mi-ar plăcea să fac spectacole de teatru foarte lungi, de peste opt ore. Vorbeam la un moment dat cu un prieten cum vindem un spectacol de 8 ore. Și răspunsul a fost „Nu zicem durata”. Cred că încă nu suntem obișnuiți cu spectacolele duraționale și nu cred că ar strica să avem curiozitate.

În ce alte modalități artistice te exprimi?

Poate mai fac și altceva, nu-mi dau seama. Dar asta voi spune tot timpul: dacă simți nevoia să te exprimi într-un mod artistic și nu e ce ai studiat sau ce ai lucrat, exprimă-te. Nu ar trebui să te lași definit de facultatea pe care ai absolvit-o sau de domeniul în care activezi.

Aș fi curios de dans, să învăț coregrafie, dar sunt foarte aritmic și când fac muzică dacă îmi zice cineva „dă-mi un fa, dă-mi o si”, nu știu să dau, nu știu să cânt la niciun instrument, compun foarte mult din sampling, de fapt așa fac muzică.

Ce ai mai citit în ultima vreme?

Am început să citesc cărțile cu și despre Walter Murch, monteur și om de sunet de film. Felul în care vede el arta mi se pare foarte sănătos, e de studiat chiar dacă nu faci film. Am citit de curând „In the blink of an eye” și acum citesc „The Conversations”, unde el e în conversație cu Michael Ondaatje.

Citesc cărțile lui James Bridle, am citit „Femeia minimarket” de Sayaka Murata ca inspirație pentru spectacolul pe care îl montez acum. Am mai citit o carte super bună anul ăsta – „Regizori regizând”, unde sunt interviuri cu diferiți regizori.

E sănătos să citești și ce nu e din domeniul tău sau pentru domeniul tău. Mi-e dor să citesc benzi desenate. Este o carte despre benzi desenate făcută ca o bandă desenată despre care am făcut o cronică și știu că există dezbaterea despre cât de mult îți folosești imaginația când citești benzi desenate, iar autorul cărții spunea că o folosești completând ceea ce e între căsuțe.

Recomandă-ne trei filme interesante, documentare sau nu.

Uite, la București a fost One World Romania, festival de filme documentare, și o să zic cele două pe care am apucat să le văd – Fairy Garden și As the Tide Comes In. Și un film documentar pe care nu l-am recomandat demult, dar e unul dintre cele care m-a făcut să-mi doresc să fac film documentar e Midnight Family, regizat de  Luke Lorentzen.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Cred că de o discuție bună, de a simți un anumit tip de liniște, de a fi bucuros că vezi un produs bun, de oameni, de un sentiment.

Ah, mi-era super dor să descopăr o trupă nouă pe care să n-o mai las din căști și am pățit-o de curând cu trupa Idles.

Dacă îți dorești să vezi filmul Morning Routine, te rog să-i trimiți lui Robert un mesaj, îți va da link-ul cu plăcere. Stai cu ochii în patru și cu urechile ciulite pe profilul lui Robert pentru noutăți despre spectacole, filme și teatru radiofonic.

Interviul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.

Recent am fost la expoziția de semestru a studenților de la UAD Cluj. Ce explozie de texturi, mirosuri, culoare, materiale și creativitate! Deși merg frecvent la expoziții și vizitez muzee, să pășesc în atelier, să simt acele mirosuri, să văd încăperea plină de materiale, de lucrări începute e o experiență mult mai bogată.

Persoana care mi-a ghidat pașii în călătoria asta este Axenia Roșca, artistă și profă la universitate. Pe lângă asta, creează niște inimi și semințe de curaj absolut minunate, pe care odată ce le vezi vei vrea să le porți sau să le dăruiești. Te invit să te încarci cu inspirație dintr-o discuție despre vulnerabilitate, artă (în România), lucrul cu studenții și creativitate.

Bună, Axenia. Pentru început spune-mi cum echilibrezi cariera de profesor universitar cu activitatea de artist.

Simt și eu că energia mea e împărțită între ele, dar îmi plac ambele cu aceeași intensitate și fiecare are capacitatea de a activa părți diferite din ființa mea.

În ce măsură experiența academică te-a ajutat în evoluția artistică?

Educația artistică mi-a oferit o bază solidă de cunoștințe și abilități și am avut ocazia să experimentez diverse tehnici, materiale și stiluri sub îndrumarea profesorilor.

Consider că ceea ce a contribuit în mod particular la dezvoltarea mea artistică este curiozitatea de a înțelege sufletul uman, iar asta a condus la interese în zona psihologiei și experiența mea din anii de terapie și coaching. Mi-am dorit să îmbin aceste două lumi în munca mea, să exprim conceptele pe care le-am integrat de-a lungul anilor, într-un mod artistic și creativ.

În atelier ai nevoie de o anumită stare ca să poți crea sau inspirația vine de la sine când începi să lucrezi?

Evit să lucrez atunci când nu am o stare bună sau sunt obosită, deoarece există riscul să fac greșeli și să fie nevoie să o iau de la capăt. Îmi creez un mediu plăcut și curat, aprind un bețișor parfumat și ascult muzică sau un podcast în fundal pentru relaxare și inspirație.

Îmi vin idei noi constant, dar pe parcurs am redus timpul petrecut în starea în care aceste idei vin și am început să le pun în practică. Așa evit acumularea unui număr mare de idei nefăcute.

Cum ți-a venit ideea de inimă anatomică?

Prima inimă anatomică a venit ca subiect pentru o temă de terapie. Vorbeam atunci cu terapeutul meu că simt nevoia de o nouă direcție în creația mea. Voiam să schimb niște lucruri, simțeam să fac mai mult pentru oameni, pentru suflet, să fac ceva frumos care să ajungă la cât mai multe persoane. Iar el îmi propusese să încep să creez ceva mai real și mi-a zis să fac o inimă fix așa cum consider eu.

Am avut oportunitatea să fiu îndrumată de un mentor specializat în artiști și oameni creativi, așa că m-a înțeles și am făcut atunci o inimă. I-am făcut și lui una, însă am uitat de ea vreun an și jumătate, că nu eram mulțumită de cum a ieșit.

Apoi am lucrat la un atelier de ceramică și am început să mă joc cu forma inimii. La început nu știam care e scopul, dar încercam să exprim prin formă și culoare anumite stări, emoții, probabil multe dintre ele inconștiente.

După ce am făcut câteva zeci de inimi, deja îmi plăcea cum se contura forma. Voiam să fie un simbol, o metaforă a inimii anatomice și de aceea nu am vrut să fie prea descriptivă în detalii, dar în același timp să se înțeleagă că este o inimă anatomică. A durat cam 3 ani procesul, cam atât durează uneori să se așeze și să se materializeze unele idei.

Ce te-a determinat să alegi rășina ca material principal pentru bijuterii?

Am experimentat diverse materiale, iar rășina este suficient de solidă pentru a rezista în timp și la șocuri mecanice. Poate fi colorată și poți crea efecte spectaculoase.

Am dorit să creez un produs sustenabil, care să reziste în timp și să se potrivească oricărui eveniment, un accesoriu pe care să-l poți purta în orice moment al zilei. Clientele mele îl poartă în diverse contexte: la sală, la birou sau la evenimente speciale. Am avut mirese care au ales inima ca accesoriu, iar acesta s-a integrat perfect în orice stil vestimentar.

În ce constă procesul creativ? Care sunt pașii de realizare și cât durează?

Procesul îmbină mai multe tehnici pe care le-am învățat la universitate cu tehnici pe care le-am descoperit experimentând în atelier. Nu pot spune că am un proces clasic, ci mai degrabă este o combinație de tehnici.

Ce dificultăți ai întâmpinat în procesul de transformare a pasiunii tale într-un proiect antreprenorial?

Una dintre principalele dificultăți a fost lipsa cunoștințelor despre antreprenoriat. Am descoperit singură cum să gestionez lucrurile și cum să aliniez aspectele astea cu identitatea brandului meu.

Trebuie să-ți identifici piața, să stabilești un avatar de client și să găsești metode pentru a ajunge la acești oameni. Pentru mine a fost o provocare să lansez un produs nou pe piață, deoarece nu știam dacă oamenii îl vor înțelege și dacă îl vor achiziționa.

O altă dificultate a constat în stabilirea prețului, mai ales într-o piață în care nu există prea multe puncte de referință. Să determini corect prețul unei lucrări handmade înseamnă să găsești un echilibru între valoarea lucrării și suma pe care oamenii sunt dispuși să o plătească.

Ce ai descoperit despre tine de când ai început proiectul Axenia Roșca Artist?

Pe măsură ce proiectul a crescut, am crescut și eu odată cu el, câștigând încredere și curaj. Unul dintre avantajele majore este că intru în contact cu o mulțime de oameni valoroși. Îmi plac oamenii, dar nu sunt întotdeauna persoana care inițiază discuții, iar inimile devin un liant între mine și cei din jur.

Mi-am consolidat valorile și identitatea. La început, am lucrat intuitiv, fără să pot articula cu claritate conceptele. Aveam o direcție generală în minte, dar nu era definită în mod clar. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au limpezit și am realizat că ceea ce am creat intuitiv la început se bazează pe valorile mele profunde și autentice.

Cum îi inspiri și motivezi pe studenți să își exprime creativitatea și să își dezvolte propriul stil artistic?

Încerc să descopăr la fiecare la ce excelează și să-i încurajez în direcția respectivă. Unii au un simț cromatic bine dezvoltat, alții au o manualitate foarte bună, unii pot dezvolta idei conceptuale, alții sunt mai buni în lucrul digital, iar alții sunt extrem de creativi când experimentează. Încerc să identific nevoile fiecărui student și să îi ofer sprijinul de care au nevoie sau – am un motto :)) – dacă nu pot să-l ajut, măcar să nu-l încurc.

În februarie ați avut expoziția de semestru. În ce a constat aceasta, pe ce tehnici s-au bazat lucrările studenților tăi și când e următoarea expoziție?

În departamentul nostru, studenții sunt expuși la o varietate de tehnici textile: țesut, împâslire, tehnici artistice precum tehnica batik și shibori, care au rezistat testului timpului, dar și tehnici moderne ca tufting-ul sau decolorarea. Studenții explorează tehnicile digitale și creează ornamente și compoziții care sunt folosite în designul textil de interior.

Mai mult, nu ne oprim la planul bidimensional al materialului textil, ci implicăm studenții și în crearea obiectelor tridimensionale, sculptând forme și conturând idei în spațiu prin instalații artistice. Arta textilă nu se limitează doar la creații statice, ci explorăm și lumea scenografiei și a costumelor.

Următoarea expoziție va avea loc la Turnul Pompierilor pe data de 18 aprilie 2024, iar în cadrul Nopții Muzeelor, vom găzdui o expoziție la Muzeul de Artă din Dej, care va fi vernisată pe 17 mai 2024.

Prezintă câteva lucrări care au făcut parte din expoziția de semestru și explică-ne tehnica pe care o au la bază și materialele folosite.

O să încep prin lucrările în tehnica shibori care au fost realizate în cadrul cursului susținut de mine cu studenții anului 1, nivel Licență. Shibori este o tehnică tradițională japoneză de vopsire a textilelor, care implică crearea de modele prin tehnici speciale de pliere, legare, strângere sau cusătură a materialului înainte de a fi vopsit. Aceste tehnici generează modele unice și complexe pe țesături, bazându-se pe efectele de rezistență la vopsea obținute în timpul procesului de vopsire. Prefer această tehnică deoarece oferă studenților oportunitatea de a experimenta și de a lucra cu culoarea în mod intuitiv, iar rezultatele sunt spectaculoase.

Următoarea tehnică este predată de colega mea conf. Univ. Dr. Livia Petrescu studenților de anul 1 și 2 și este vorba de împâslirea cu acul. Procesul implică înțeparea cu un ac special a fibrelor de lână într-o bază textilă cu scopul de a le fixa împreună și a forma structuri solide. Cu cât este mai mare numărul de înțepături, cu atât fibra devine mai densă și mai solidă. Împâslirea cu acul este apreciată pentru versatilitatea sa și pentru faptul că permite artistului să creeze forme și texturi complexe, cu detalii fine.

Următoarele lucrări sunt realizate în tehnica tradițională de țesere, curs predat de Conf. Univ. Dr. Anca Pintilie pentru studenții de anul 2. Tehnica țeserii este un proces de realizare al tapiseriilor în care noi folosim un cadru, pe care sunt întinse firele longitudinale, cunoscute sub numele de fire de urzeală. În următoarea etapă, firele transversale, sunt introduse în mod alternativ deasupra și sub firele de urzeală pentru a forma modelul și textura țesăturii.

Care sunt lucrurile pe care le-ai învățat din rolul de profesor în cadrul UAD?

Universitatea ne permite să adoptăm o abordare individualizată. În special la cursurile desfășurate în atelier, ne luăm timp să cunoaștem fiecare student și să purtăm discuții individuale cu ei. Am învățat că progresul este diferit pentru fiecare persoană, iar ritmul de învățare variază în funcție de particularități.

„Cred că este esențial să fii flexibil și să nu îți dorești să controlezi fiecare aspect al procesului și rezultatului.”

Prin această libertate, studentul are oportunitatea să-și găsească propriul mod de exprimare. Învățarea este un proces continuu, chiar și pentru mine și fac tot posibilul să țin pasul cu noutățile și să rămân mereu informată.

Ce rol crezi că joacă arta în societatea contemporană și cum contribuie la schimbare și evoluție?

Arta are un rol vital în societate și contribuie la schimbare și evoluție. Este adesea un mijloc prin care artiștii pot aduce în atenția publicului teme sociale, politice, culturale și ecologice, provocându-i să gândească critic și să își schimbe perspectivele.

Arta are puterea de a crea conexiuni emoționale între oameni și de a stimula empatia. Aici mă regăsesc și eu. Arta este mijlocul prin care oamenii se conectează cu ceilalți și cu ei înșiși. În plus, arta încurajează inovația și creativitatea și alimentează schimbarea și evoluția în societate.

Cred că arta este o forță vitală în societate care are puterea de a inspira, de a provoca gândirea critică și de a contribui la schimbare și evoluție în multiple moduri.

Cum vezi dificultățile cu care se confruntă artiștii în România?

În România avem nevoie de o recunoaștere mai mare a valorii culturii și artei. Mi-am dat seama destul de repede că artiștii sunt pe cont propriu, iar fiecare trebuie să își găsească propriul mod de a reuși deoarece nu există prea multe finanțări și resurse de la guvern, există în schimb multe reglementări și birocrație, iar locuri de muncă sunt puține. De obicei oamenii creativi au două joburi ca să se poată întreține.

Mi-am dat seama de minusurile care sunt în acest domeniu dar nu mă vedeam făcând altceva, așa că am făcut tot ce am putut eu ca să construiesc ceva. În opinia mea ca să reușești ca artist trebuie să îți dezvolți multe alte laturi pe lângă creativitate, să îți dezvolți spiritul antreprenorial, să te adaptezi ușor, să nu te sperii de birocrație și să fii activ în social media.

Ce înseamnă pentru tine vulnerabilitatea?

Când mă gândesc la vulnerabilitate, mă gândesc la umanitatea noastră. Societatea ne învață să fim exact opusul, iar social media amplifica presiunea.

Pentru mine, vulnerabilitatea înseamnă capacitatea de a fi sincer și autentic în fața celorlalți chiar și atunci când acest lucru implică expunerea la riscuri sau la posibilele consecințe negative. Este capacitatea de a-ți arăta adevăratul sine, fără a te ascunde în spatele unui zid de aparențe sau de protecție.

Vulnerabilitatea implică recunoașterea și acceptarea faptului că toți avem slăbiciuni, frici, emoții și nevoi umane. Este să îți asumi că poți fi rănit sau respins, dar să alegi totuși să fii deschis și autentic în relațiile tale.

Cred că vulnerabilitatea este o sursă de putere și autenticitate. Atunci când ne permitem să fim vulnerabili, ne oferim șansa să avem relații mai profunde și mai autentice, de a ne conecta cu alții într-un mod sincer și de a crește ca ființe umane.

Vulnerabilitatea înseamnă să fim umani, să ne recunoaștem și să ne acceptăm imperfecțiunile și să ne îndreptăm către o conexiune mai profundă și mai autentică cu ceilalți.

Mai multe informații despre Axenia și creațiile sale găsești aici. Fii la curent cu lucrările studenților de la UAD Cluj aici.

Interviul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.