Recent am fost la expoziția de semestru a studenților de la UAD Cluj. Ce explozie de texturi, mirosuri, culoare, materiale și creativitate! Deși merg frecvent la expoziții și vizitez muzee, să pășesc în atelier, să simt acele mirosuri, să văd încăperea plină de materiale, de lucrări începute e o experiență mult mai bogată.

Persoana care mi-a ghidat pașii în călătoria asta este Axenia Roșca, artistă și profă la universitate. Pe lângă asta, creează niște inimi și semințe de curaj absolut minunate, pe care odată ce le vezi vei vrea să le porți sau să le dăruiești. Te invit să te încarci cu inspirație dintr-o discuție despre vulnerabilitate, artă (în România), lucrul cu studenții și creativitate.

Bună, Axenia. Pentru început spune-mi cum echilibrezi cariera de profesor universitar cu activitatea de artist.

Simt și eu că energia mea e împărțită între ele, dar îmi plac ambele cu aceeași intensitate și fiecare are capacitatea de a activa părți diferite din ființa mea.

„Încerc să iau fiecare zi în parte, să mă organizez, să fiu recunoscătoare pentru ce am reușit să fac și să fiu blândă cu mine în caz că las ceva pe următoarea zi.”

În ce măsură experiența academică te-a ajutat în evoluția artistică?

Educația artistică mi-a oferit o bază solidă de cunoștințe și abilități și am avut ocazia să experimentez diverse tehnici, materiale și stiluri sub îndrumarea profesorilor.

Consider că ceea ce a contribuit în mod particular la dezvoltarea mea artistică este curiozitatea de a înțelege sufletul uman, iar asta a condus la interese în zona psihologiei și experiența mea din anii de terapie și coaching. Mi-am dorit să îmbin aceste două lumi în munca mea, să exprim conceptele pe care le-am integrat de-a lungul anilor, într-un mod artistic și creativ.

În atelier ai nevoie de o anumită stare ca să poți crea sau inspirația vine de la sine când începi să lucrezi?

Evit să lucrez atunci când nu am o stare bună sau sunt obosită, deoarece există riscul să fac greșeli și să fie nevoie să o iau de la capăt. Îmi creez un mediu plăcut și curat, aprind un bețișor parfumat și ascult muzică sau un podcast în fundal pentru relaxare și inspirație.

Îmi vin idei noi constant, dar pe parcurs am redus timpul petrecut în starea în care aceste idei vin și am început să le pun în practică. Așa evit acumularea unui număr mare de idei nefăcute.

Cum ți-a venit ideea de inimă anatomică?

Prima inimă anatomică a venit ca subiect pentru o temă de terapie. Vorbeam atunci cu terapeutul meu că simt nevoia de o nouă direcție în creația mea. Voiam să schimb niște lucruri, simțeam să fac mai mult pentru oameni, pentru suflet, să fac ceva frumos care să ajungă la cât mai multe persoane. Iar el îmi propusese să încep să creez ceva mai real și mi-a zis să fac o inimă fix așa cum consider eu.

Am avut oportunitatea să fiu îndrumată de un mentor specializat în artiști și oameni creativi, așa că m-a înțeles și am făcut atunci o inimă. I-am făcut și lui una, însă am uitat de ea vreun an și jumătate, că nu eram mulțumită de cum a ieșit.

Apoi am lucrat la un atelier de ceramică și am început să mă joc cu forma inimii. La început nu știam care e scopul, dar încercam să exprim prin formă și culoare anumite stări, emoții, probabil multe dintre ele inconștiente.

După ce am făcut câteva zeci de inimi, deja îmi plăcea cum se contura forma. Voiam să fie un simbol, o metaforă a inimii anatomice și de aceea nu am vrut să fie prea descriptivă în detalii, dar în același timp să se înțeleagă că este o inimă anatomică. A durat cam 3 ani procesul, cam atât durează uneori să se așeze și să se materializeze unele idei.

Ce te-a determinat să alegi rășina ca material principal pentru bijuterii?

Am experimentat diverse materiale, iar rășina este suficient de solidă pentru a rezista în timp și la șocuri mecanice. Poate fi colorată și poți crea efecte spectaculoase.

Am dorit să creez un produs sustenabil, care să reziste în timp și să se potrivească oricărui eveniment, un accesoriu pe care să-l poți purta în orice moment al zilei. Clientele mele îl poartă în diverse contexte: la sală, la birou sau la evenimente speciale. Am avut mirese care au ales inima ca accesoriu, iar acesta s-a integrat perfect în orice stil vestimentar.

În ce constă procesul creativ? Care sunt pașii de realizare și cât durează?

Procesul îmbină mai multe tehnici pe care le-am învățat la universitate cu tehnici pe care le-am descoperit experimentând în atelier. Nu pot spune că am un proces clasic, ci mai degrabă este o combinație de tehnici.

Ce dificultăți ai întâmpinat în procesul de transformare a pasiunii tale într-un proiect antreprenorial?

Una dintre principalele dificultăți a fost lipsa cunoștințelor despre antreprenoriat. Am descoperit singură cum să gestionez lucrurile și cum să aliniez aspectele astea cu identitatea brandului meu.

Trebuie să-ți identifici piața, să stabilești un avatar de client și să găsești metode pentru a ajunge la acești oameni. Pentru mine a fost o provocare să lansez un produs nou pe piață, deoarece nu știam dacă oamenii îl vor înțelege și dacă îl vor achiziționa.

O altă dificultate a constat în stabilirea prețului, mai ales într-o piață în care nu există prea multe puncte de referință. Să determini corect prețul unei lucrări handmade înseamnă să găsești un echilibru între valoarea lucrării și suma pe care oamenii sunt dispuși să o plătească.

Ce ai descoperit despre tine de când ai început proiectul Axenia Roșca Artist?

Pe măsură ce proiectul a crescut, am crescut și eu odată cu el, câștigând încredere și curaj. Unul dintre avantajele majore este că intru în contact cu o mulțime de oameni valoroși. Îmi plac oamenii, dar nu sunt întotdeauna persoana care inițiază discuții, iar inimile devin un liant între mine și cei din jur.

Mi-am consolidat valorile și identitatea. La început, am lucrat intuitiv, fără să pot articula cu claritate conceptele. Aveam o direcție generală în minte, dar nu era definită în mod clar. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au limpezit și am realizat că ceea ce am creat intuitiv la început se bazează pe valorile mele profunde și autentice.

Cum îi inspiri și motivezi pe studenți să își exprime creativitatea și să își dezvolte propriul stil artistic?

Încerc să descopăr la fiecare la ce excelează și să-i încurajez în direcția respectivă. Unii au un simț cromatic bine dezvoltat, alții au o manualitate foarte bună, unii pot dezvolta idei conceptuale, alții sunt mai buni în lucrul digital, iar alții sunt extrem de creativi când experimentează. Încerc să identific nevoile fiecărui student și să îi ofer sprijinul de care au nevoie sau – am un motto :)) – dacă nu pot să-l ajut, măcar să nu-l încurc.

În februarie ați avut expoziția de semestru. În ce a constat aceasta, pe ce tehnici s-au bazat lucrările studenților tăi și când e următoarea expoziție?

În departamentul nostru, studenții sunt expuși la o varietate de tehnici textile: țesut, împâslire, tehnici artistice precum tehnica batik și shibori, care au rezistat testului timpului, dar și tehnici moderne ca tufting-ul sau decolorarea. Studenții explorează tehnicile digitale și creează ornamente și compoziții care sunt folosite în designul textil de interior.

Mai mult, nu ne oprim la planul bidimensional al materialului textil, ci implicăm studenții și în crearea obiectelor tridimensionale, sculptând forme și conturând idei în spațiu prin instalații artistice. Arta textilă nu se limitează doar la creații statice, ci explorăm și lumea scenografiei și a costumelor.

Următoarea expoziție va avea loc la Turnul Pompierilor pe data de 18 aprilie 2024, iar în cadrul Nopții Muzeelor, vom găzdui o expoziție la Muzeul de Artă din Dej, care va fi vernisată pe 17 mai 2024.

Prezintă câteva lucrări care au făcut parte din expoziția de semestru și explică-ne tehnica pe care o au la bază și materialele folosite.

O să încep prin lucrările în tehnica shibori care au fost realizate în cadrul cursului susținut de mine cu studenții anului 1, nivel Licență. Shibori este o tehnică tradițională japoneză de vopsire a textilelor, care implică crearea de modele prin tehnici speciale de pliere, legare, strângere sau cusătură a materialului înainte de a fi vopsit. Aceste tehnici generează modele unice și complexe pe țesături, bazându-se pe efectele de rezistență la vopsea obținute în timpul procesului de vopsire. Prefer această tehnică deoarece oferă studenților oportunitatea de a experimenta și de a lucra cu culoarea în mod intuitiv, iar rezultatele sunt spectaculoase.

Următoarea tehnică este predată de colega mea conf. Univ. Dr. Livia Petrescu studenților de anul 1 și 2 și este vorba de împâslirea cu acul. Procesul implică înțeparea cu un ac special a fibrelor de lână într-o bază textilă cu scopul de a le fixa împreună și a forma structuri solide. Cu cât este mai mare numărul de înțepături, cu atât fibra devine mai densă și mai solidă. Împâslirea cu acul este apreciată pentru versatilitatea sa și pentru faptul că permite artistului să creeze forme și texturi complexe, cu detalii fine.

Următoarele lucrări sunt realizate în tehnica tradițională de țesere, curs predat de Conf. Univ. Dr. Anca Pintilie pentru studenții de anul 2. Tehnica țeserii este un proces de realizare al tapiseriilor în care noi folosim un cadru, pe care sunt întinse firele longitudinale, cunoscute sub numele de fire de urzeală. În următoarea etapă, firele transversale, sunt introduse în mod alternativ deasupra și sub firele de urzeală pentru a forma modelul și textura țesăturii.

Care sunt lucrurile pe care le-ai învățat din rolul de profesor în cadrul UAD?

Universitatea ne permite să adoptăm o abordare individualizată. În special la cursurile desfășurate în atelier, ne luăm timp să cunoaștem fiecare student și să purtăm discuții individuale cu ei. Am învățat că progresul este diferit pentru fiecare persoană, iar ritmul de învățare variază în funcție de particularități.

„Cred că este esențial să fii flexibil și să nu îți dorești să controlezi fiecare aspect al procesului și rezultatului.”

Prin această libertate, studentul are oportunitatea să-și găsească propriul mod de exprimare. Învățarea este un proces continuu, chiar și pentru mine și fac tot posibilul să țin pasul cu noutățile și să rămân mereu informată.

Ce rol crezi că joacă arta în societatea contemporană și cum contribuie la schimbare și evoluție?

Arta are un rol vital în societate și contribuie la schimbare și evoluție. Este adesea un mijloc prin care artiștii pot aduce în atenția publicului teme sociale, politice, culturale și ecologice, provocându-i să gândească critic și să își schimbe perspectivele.

Arta are puterea de a crea conexiuni emoționale între oameni și de a stimula empatia. Aici mă regăsesc și eu. Arta este mijlocul prin care oamenii se conectează cu ceilalți și cu ei înșiși. În plus, arta încurajează inovația și creativitatea și alimentează schimbarea și evoluția în societate.

Cred că arta este o forță vitală în societate care are puterea de a inspira, de a provoca gândirea critică și de a contribui la schimbare și evoluție în multiple moduri.

Cum vezi dificultățile cu care se confruntă artiștii în România?

În România avem nevoie de o recunoaștere mai mare a valorii culturii și artei. Mi-am dat seama destul de repede că artiștii sunt pe cont propriu, iar fiecare trebuie să își găsească propriul mod de a reuși deoarece nu există prea multe finanțări și resurse de la guvern, există în schimb multe reglementări și birocrație, iar locuri de muncă sunt puține. De obicei oamenii creativi au două joburi ca să se poată întreține.

Mi-am dat seama de minusurile care sunt în acest domeniu dar nu mă vedeam făcând altceva, așa că am făcut tot ce am putut eu ca să construiesc ceva. În opinia mea ca să reușești ca artist trebuie să îți dezvolți multe alte laturi pe lângă creativitate, să îți dezvolți spiritul antreprenorial, să te adaptezi ușor, să nu te sperii de birocrație și să fii activ în social media.

Ce înseamnă pentru tine vulnerabilitatea?

Când mă gândesc la vulnerabilitate, mă gândesc la umanitatea noastră. Societatea ne învață să fim exact opusul, iar social media amplifica presiunea.

„E greu să accepți că nu ești perfect, cum ești cu filtre, că nu le știi pe toate, că trupul e efemer și suntem fragili în fața bolilor. E greu să acceptăm că nu suntem niște mașini de productivitate care lucrează fără oprire. E greu să iei pauză fără să te simți vinovat, e greu să vezi că nu ai reușit să bifezi toate lucrurile pe care ți le-ai propus.”

Pentru mine, vulnerabilitatea înseamnă capacitatea de a fi sincer și autentic în fața celorlalți chiar și atunci când acest lucru implică expunerea la riscuri sau la posibilele consecințe negative. Este capacitatea de a-ți arăta adevăratul sine, fără a te ascunde în spatele unui zid de aparențe sau de protecție.

Vulnerabilitatea implică recunoașterea și acceptarea faptului că toți avem slăbiciuni, frici, emoții și nevoi umane. Este să îți asumi că poți fi rănit sau respins, dar să alegi totuși să fii deschis și autentic în relațiile tale.

Cred că vulnerabilitatea este o sursă de putere și autenticitate. Atunci când ne permitem să fim vulnerabili, ne oferim șansa să avem relații mai profunde și mai autentice, de a ne conecta cu alții într-un mod sincer și de a crește ca ființe umane.

Vulnerabilitatea înseamnă să fim umani, să ne recunoaștem și să ne acceptăm imperfecțiunile și să ne îndreptăm către o conexiune mai profundă și mai autentică cu ceilalți.

---

Mai multe informații despre Axenia și creațiile sale găsești aici. Fii la curent cu lucrările studenților de la UAD Cluj aici.

---

Interviul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.