Ce a început ca o joacă cu câteva bucăți de lemn găsite prin curte s-a transformat într-un atelier viu, plin de texturi și miros de natură. Așa a prins contur „The Wooden Goose”, proiectul pornit de Florin Burunov prin care salvează lemnul și îi oferă o viață nouă. Și dincolo de faptul că mesele, tocătoarele sau platourile sale arată ca niște obiecte de artă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere chiar sunt, e vorba despre respectul pentru natură și meșteșug.

În spatele fiecărui obiect stă povestea lemnului lovit de fulger, a scândurii dintr-un butoi vechi de bere sau a unei bucăți de lemn dintr-un dulap vechi. Cu răbdare și curiozitate, Florin redă viața unor bucăți de natură sau istorie abandonate.

Cum te învață lemnul, cu toate imperfecțiunile lui, să ai răbdare, să asculți și să vezi dincolo de suprafață, afli din interviul de mai jos:

Izabella: Cum a început pasiunea ta pentru prelucrarea lemnului? Cum ai deprins acest meșteșug?

Florin: Mereu mi-a plăcut natura, modul fascinant și uneori greu de înțeles în care se dezvoltă și supraviețuiește totul în jurul oamenilor, frumosul pe care ni-l oferă și pe care noi îl apreciem din ce în ce mai rar și tindem să ne ducem într-o eră a prefabricatelor, a plasticelor, a superficialului.

Ca să revin la întrebare, am început această pasiune prin a transforma câteva bucăți de lemn găsite prin curte, dându-le altă viață prin curățare, finisare și uleiere. Apoi au venit câțiva prieteni care, văzând rezultatele mele, au dorit recondiționarea unor obiecte și așa a început totul.

„Cea mai mare bucurie este atunci când produsele sunt aproape de final”

I: Ce îți inspiră lemnul? Ce sentimente sau emoții îți induce lucrul cu acest material?

F: Lemnul mă aduce mai aproape de natură, iar lucrul cu acest material mă liniștește și relaxează. Lemnul îmi inspiră viață și prospețime, iar la lucrul cu lemnul este nevoie de atenție și răbdare. Momentul care îmi oferă cea mai mare bucurie este atunci când produsele sunt aproape de final, momentul în care le tratez cu ulei sau lac, când îmi dau seama de adevărata transformare. În acest proces de uleiere sau lăcuire, lemnul își arată adevărata culoare și fibra prinde viață.

I: Cum te împlinește pe tine lucrul cu lemnul și proiectul „The Wooden Goose”?

F: Faptul că reușesc să realizez produse unicat din bucăți de lemn salvat este un lucru extraordinar pentru mine și faptul că lumea reacționează pozitiv la aceste produse mă bucură enorm. Sper să am suficientă imaginație pentru a crea cât mai multe obiecte de acest fel.

I: De unde vine numele „The Wooden Goose”?

F: Aici e și un factor amuzant: când mai făceam câte o gafă, soția îmi zicea „Hai că ești gâscă” și, când a început să mi se înfiripe ideea dezvoltării acestui proiect, căutând variante pentru denumirea lui, acesta mi s-a părut cel mai bun.

I: Călătorești pentru a găsi bucăți unice sau ai surse din care te aprovizionezi constant?

F: Salvez lemnul din diferite locuri, acestea nu sunt stabilite și nici programate, totul este spontan pentru a crește factorul surpriză. Locurile și bucățile sunt extrem de variate, de la resturi dintr-o fabrică de mobilă până la copaci loviți de fulger și vechi butoaie de bere. Cred că cele mai deosebite bucăți au fost cele dintr-un salcâm lovit de fulger dintr-o curte din Andrașești. Mi se pare interesant când natura creează opere de artă.

I: Pe lângă aspectul estetic, cât de mult contează povestea sau istoria lemnului pentru tine și pentru clienții tăi?

F: Povestea este un factor apreciat și îndrăgit de unii dintre clienți, iar pentru mine contează destul de mult, mai ales dacă lemnul provine din obiecte pe care le-am utilizat de-a lungul anilor și acum le-am recondiționat, cum ar fi dulapuri, podele, scaune etc.

„Încerc cât de mult să reutilizez lemn care deja, în viziunea unora, și-a îndeplinit scopul”

I: Cum decurge procesul creativ? De unde-ți procuri materiile prime?

F: Mereu mi-a plăcut ce-ți oferă natura și ce te învață să faci și am apreciat acest lucru. Evit cât se poate să fiu nevoit să îmi procur materia primă din surse care se ocupă cu prelucrarea lemnului și încerc cât se poate de mult să reutilizez lemn care deja, în viziunea unora, și-a îndeplinit scopul și se descotorosesc de el, sau de cel pe care natura mi-l oferă (de exemplu, în urma unei rupturi a unui copac din cauza vântului puternic sau a lovirii unui fulger).

Procesul creativ este la fel de spontan ca găsirea materialelor. Totul se întâmplă pe moment, câteodată după finalizarea unui obiect îmi vin alte idei și îl modific.

I: Cum e lucrul cu diferite tipuri de lemn – stejar, salcâm, fag, frasin, tei etc? Cu care îți place să lucrezi mai mult și de ce?

F: Când am început cu tocătoarele și platourile foloseam mai mult fag și stejar. Cu timpul am început să folosesc și alte specii de esență tare precum caisul, salcâmul și nucul. Am făcut și câteva obiecte din plop și tei, care sunt mai ușor de lucrat pentru că sunt lemne de esență moale, iar structura lor se prelucrează lejer. Dintre esențele tari cu care am lucrat, cred că fagul este cel mai dur, dar și cel la care fibra lucrează cel mai mult, deci trebuie să fie uscat destul de bine și natural.

Dintre toate esențele cu care am lucrat, ca fibră și culoare, caisul îmi place cel mai mult.

I: Cum ai învățat să lucrezi cu rășina epoxidică și la ce trebuie să fii atent în acest proces?

F: Căutam un material cu care să repar bucățile de lemn crăpate sau deteriorate. Tot căutând un material am dat și peste rășina epoxidică, care este un material rezistent și care se îmbină foarte bine cu lemnul și îi crește duritatea. Cu timpul am văzut că rășina este un material versatil, iar în combinație cu lemnul am învățat să fac lucruri deosebite și spectaculoase.

Din lucrul cu rășina, procesul la care sunt cel mai atent și care încă îmi face probleme este sigilarea crăpăturilor sau a mulajelor înainte de turnarea rășinii. Rășina, fiind inițial lichidă, se strecoară peste tot, iar dacă nu este făcută o sigilare amănunțită și atentă, duce la scurgeri și mizerie în atelier.

I: Cât timp durează, în medie, crearea unui tocător și a unei măsuțe, de la concept la finisare și în ce constă procesul de lucru?

F: De obicei, pentru un platou sau tocător, timpul de finalizare este undeva la 4–6 săptămâni, depinde de complexitate. Cei mai costisitori pași din punct de vedere al timpului sunt cei în care trebuie să se usuce rășina și cei de finisare și uleiere.

Pașii pentru crearea unui obiect constau în calibrarea bucății de lemn, reparare cu rășină dacă sunt crăpături sau găuri, realizarea formei obiectului, șlefuirea și finisarea. Din punctul meu de vedere, șlefuirea și finisarea cred că sunt cei mai importanți pași, pentru că, în funcție de cât de bine sunt făcuți, fibra lemnului prinde viață, iar lemnul devine plăcut la atingere.

„Lucrul cu lemnul m-a învățat să respect mult mai mult natura”

I: Ce îți dorești să simtă oamenii atunci când țin în mână o piesă creată de tine?

F: Plăcere, liniște, vitalitate. Aș vrea să simtă catifelarea lemnului și splendoarea acestui material natural și viu, dar în mod special mi-ar plăcea să simtă reconectarea cu natura și naturalul.

I: Asta e principala ta activitate sau te ocupi de lucrul cu lemnul pe lângă job?

F: Nu este principala mea activitate, a început ca un hobby, o plăcere care s-a transformat și într-un fel de job.

I: În afară de elementele pe care le-am văzut în creațiile tale (conuri, dopuri, frunze), ai experimentat și alte inserții în rășină? Ce elemente ai de gând să mai integrezi?

F: Încerc diferite obiecte, am mai pus creioane colorate, fotografii și capace de metal. Pe viitor aș vrea să folosesc flori și fructe uscate.

I: Ce te învață lucrul cu lemnul?

F: Lemnul este un material viu care este într-o dezvoltare continuă, se modifică tot timpul, iar fără răbdare ca acesta să fie uscat natural și optim, rezultatele sunt neplăcute. Pe mine m-a învățat să respect mult mai mult natura și să înțeleg cât de complex este totul în jurul nostru și să dau mai multă atenție detaliilor.

I: Ce rol crezi că are meșteșugul acum când totul e dominat de producția în masă? Mai au oamenii respect pentru meșteșug și creații manuale?

F: Din păcate, consumerismul este din ce în ce mai popular, iar cei care apreciază cu adevărat ce înseamnă un produs artizanal sunt tot mai puțini.

Mi-aș dori să apară cât mai mulți artizani care să facă lucruri frumoase și să arătăm că produsele create manual sunt mai rezistente și mai frumoase.

Fotografiile incluse în interviu fac parte din arhiva personală a lui Florin, iar unele au fost preluate de pe pagina The Wooden Goose.