Voi unde vă duceți când nu știți ce să mai gătiți sau vreți să vă inspirați dintr-un loc care transmite suflet, grijă și respect pentru mâncare? Eu mă duc la Cosânzene(le Gătesc). De-acolo „fur” idei de rețete și ele sunt salvarea mea când n-am nicio idee de ce să mai meșteresc în bucătărie.

Am intrat în bucătăria în care Ame și Maria creează povești prin rețete și ne insuflă credința că și noi putem face mâncăruri pe care ți-e mai mare dragul să le admiri, încerci și savurezi. Și mai e ceva: în interviul de mai jos am pășit și în bucătăria lor interioară în care am găsit câteva ingrediente care nu sunt greu de dibuit, dar sunt fundația a tot ce fac ele – respectul, munca, colaborarea și creativitatea.

Aici e hrana pentru minți și suflete:

Cum ați învățat toate abilitățile de care are nevoie un creator de conținut? Ce v-a fost cel mai greu la început?

Ame: Am învățat totul pas cu pas. La început, habar n-aveam de lumini, unghiuri bune, algoritmi sau ce înseamnă, de fapt, să „spui o poveste” într-un reel de 30 de secunde. Nouă ne plăcea să gătim și ne doream să împărțim cu alții și să inspirăm frumos.

Cum eu mă ocup de filmat și editat, partea tehnică a fost ca o limbă străină pentru mine. Am învățat din tutoriale, din greșeli, din nopțile în care editam un video și mă prindea ora 2 încercând să sincronizez un sunet cu un close-up de aluat care nu coopera deloc.

Cred că cel mai greu la început a fost să mă ascult pe mine și să nu mă pierd printre „ce se cere” sau „ce merge pe Instagram”. Am învățat să păstrez autenticitatea, chiar și atunci când algoritmul nu e de partea mea.

Și poate cel mai important: am învățat să nu uit că în spatele oricărui conținut, e un om. Un om care simte, care se bucură, care poate are nevoie să vadă fix acea prăjitură cu unt și vanilie într-o zi în care nimic nu merge bine. Ne place să spunem povești și să trezim emoții și, cred eu, că reușim să facem asta prin materialele pe care le aducem comunității noastre.

Maria: Eu am fost mereu cu sufletul lângă Ame :)) Am învățat și eu, odată cu ea, ce înseamnă să pui lumină bună la o supă sau să editezi o poză fără să-i furi din căldură. Ce mi s-a părut cel mai frumos a fost să văd cum un gest simplu, ca a împărți o rețetă, poate să creeze comunitate și bucurie.

Ce mi s-a părut cel mai greu? Să ies din zona mea de confort. Dar cu răbdare și încredere, am descoperit că e tare frumos și în fața camerei, mai ales când ai alături un om care crede în tine mai mult decât crezi tu uneori.

Îmi puteți povesti câteva aspecte behind the scenes din viața voastră de creatoare de conținut? Ce ați dori ca oamenii să știe despre munca voastră?

Ame: Din afară, pare că totul e frumos, curat și ușor: lumină perfectă pe o farfurie perfectă, o viață în care doar gătim, filmăm și postăm. Dar adevărul e că în spatele unui video de un minut se află uneori ore întregi de muncă: cumpărături, testat rețete, soare care nu cooperează, telefoane descărcate exact când aluaturile arată cel mai bine.

Sunt zile în care bucătăria arată ca după un uragan, iar noi suntem cu mâinile în aluat și mintea la copy-ul postării de diseară. Sunt momente în care edităm în timp ce mâncăm sau în care ne trezim la 6 doar ca să prindem lumina aia bună. Și chiar dacă facem asta din pasiune, e important să înțelegem că pasiunea nu exclude efortul.

Nu ne plângem. Dimpotrivă. Ne simțim norocoase să putem crea, să aducem inspirație și bucurie prin conținutul nostru. Dar ne-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că este, într-adevăr, un job real — cu deadlineuri, presiune, învățare continuă și multă muncă nevăzută. Iar recompensa nu vine doar din cifre sau vizualizări, ci din mesajele celor care ne spun: „Am făcut rețeta ta și am adus zâmbetul pe fața cuiva.” sau „Soțul meu nu mânca până acum ficăței dar, de când facem rețeta voastră, au devenit preferații lui!”… sau „Până să vă descopăr contul nu îmi plăcea deloc să gătesc. Acum mă simt ca un adevărat chef când intru în bucătărie. De fiecare dată gătesc altceva!” Acolo e magia.

Ce făceați înainte de a începe Cosânzenele Gătesc și cum v-au ajutat experiențele anterioare în noua voastră activitate?

Maria: Înainte de Cosânzenele Gătesc, am lucrat ca manager într-un brand de fashion, în retail. A fost primul meu job, m-am angajat la 19 ani, imediat ce am venit la București, la facultate. A fost o perioadă intensă, cu mult ritm, responsabilitate și provocări zilnice. Am învățat ce înseamnă să conduci o echipă, să fii organizat, să gestionezi situații sub presiune și să iei decizii rapide. Toată experiența aceea m-a pregătit, fără să-mi dau seama atunci, pentru ce facem azi.

Chiar dacă domeniul era diferit, m-a ajutat enorm să am structură, să văd „imaginea de ansamblu” și să știu cum să construiesc ceva cu răbdare și implicare. Acum, Cosânzenele Gătesc e principala mea ocupație și, mai mult decât atât, e locul în care pun tot ce am învățat, dar cu o energie nouă — una creativă, caldă și aproape de oameni.

Ame: Eu vin din presă și încă activez în zona asta. Scrisul, poveștile, ritmul editorial – toate fac parte din ADN-ul meu profesional. M-a ajutat enorm să știu cum să comunic, cum să traduc emoția în cuvinte sau în imagini, cum să construiesc o narațiune care să ajungă la oameni.

Când am decis să ne apucăm de Cosânzenele Gătesc, am simțit că se leagă perfect cu ce știam să fac, dar într-un mod mai personal, mai apropiat de suflet. Am început să îmbin scrisul cu mâncarea, poveștile cu rețetele, și a fost ca și cum o parte din mine a găsit, în sfârșit, locul potrivit. Deși încă lucrez în presă, Cosânzenele Gătesc a devenit principala mea ocupație. Nu neapărat în sensul clasic de „job”, ci ca spațiu central al energiei și timpului meu. Pentru că e mai mult decât muncă – e bucurie, conexiune și sens.

Cum funcționează colaborarea voastră ca echipă? Cum vă împărțiți sarcinile și cum luați deciziile creative?

Maria: Colaborarea noastră este bazată pe un echilibru foarte frumos între creativitate și structură. Eu sunt mai orientată spre planificare, coordonare și detalii logistice, iar Ame e sufletul creativ, mereu plină de idei inovative. De multe ori, eu mă ocup de partea de organizare a timpului și resurselor, eu fac cumpărăturile, în timp ce ea preia partea de creație, dar totul se întâmplă într-un dialog constant. Ne completăm perfect.

Când vine vorba de deciziile creative, nu există un „eu” și „tu”. Discutăm fiecare idee, analizăm împreună ce se potrivește mai bine cu viziunea noastră și ce mesaj vrem să transmitem. Fiecare dintre noi vine cu propriul punct de vedere și, chiar dacă avem abordări diferite, ajungem la un numitor comun care ne reprezintă pe amândouă. Este un proces colaborativ, iar încrederea reciprocă face totul să curgă natural.

Ame: Pentru mine, lucrul cu Maria este foarte fain. Sincer, este cea mai bună colegă de birou :)), că mie așa îmi place să-i spun. Eu sunt mai spontană, adesea vin cu idei care se leagă de ceea ce simt pe moment, iar Maria este cea care reunește piesele și le face să aibă sens în ansamblu. Deciziile creative sunt o combinație între inspirație de moment și planificare, iar eu aduc tot timpul acel strop de „improvizație” care face ca fiecare proiect să fie unic.

Ce am învățat în timp este că trebuie să găsim un echilibru între spontaneitate și pragmatism. Maria mă ajută să dau o formă ideilor mele și să le aduc într-o direcție clară, iar eu o provoc să iasă din zona de confort și să fie mai îndrăzneață în alegerea unor abordări noi. Așa, în echipa noastră, fiecare zi aduce un mix de planificare și inspirație care face procesul creativ nu doar productiv, dar și foarte plăcut.

Care sunt punctele forte ale fiecăreia dintre voi și cum se completează ele în cadrul echipei?

Maria: Unul dintre punctele forte ale lui Ame este creativitatea ei neîngrădită. Ea are o capacitate rară de a aduna idei din cele mai neașteptate colțuri și de a le transforma în ceva spectaculos. Nu există limită pentru ea când vine vorba de imaginație — găsește mereu soluții noi, unghiuri interesante și modalități inedite de a transmite mesajul. Tot ce atinge, devine mai viu, mai autentic. Ea reușește să aducă un strop de magie în orice proiect, iar entuziasmul ei este molipsitor.

Ame: Maria este o adevărată stâncă de stabilitate și organizare. Ea este cea care face ca orice idee să devină realitate. Are o abilitate incredibilă de a pune ordine într-o mulțime de gânduri și planuri, și face ca totul să pară simplu, chiar și atunci când lucrurile devin complicate. Fără ea, multe dintre proiectele noastre ar rămâne doar idei frumoase. Ea este pragmatica care știe cum să pună la punct fiecare detaliu, iar asta face ca tot ce creăm să funcționeze cu adevărat.

Există diferențe în stilul vostru personal de a găti sau de a prezenta rețetele? Cum le îmbinați pentru a crea conținut unitar?

Maria: Da, există diferențe clare în stilul nostru de a găti și de a prezenta rețetele. Eu sunt mai tradițională în ceea ce privește preparatele: îmi place să gătesc mâncăruri clasice, precum șnițele, piureuri, chiftele sau supe și ciorbe, acele rețete care aduc un sentiment de confort și familiaritate. De obicei, mă concentrez pe gătitul cu ingrediente simple, dar care să transmită acea esență a gustului autentic.

Ame: Eu, în schimb, sunt tot timpul tentată să experimentez și să încerc noi combinații. Îmi place să testez ingrediente mai puțin obișnuite și să aduc un strop de originalitate în preparatele noastre, chiar și atunci când facem rețete tradiționale. Poate că sunt mai aventuroasă în ceea ce privește combinarea ingredientelor sau folosirea unor tehnici de gătit mai moderne. Însă, în ceea ce privește prezentarea, suntem pe aceeași lungime de undă: ne dorim ca mâncarea să arate bine, pentru că știm că primul test este întotdeauna vizualul. Mâncarea trebuie să fie simplă, dar frumoasă, și asta ne face să fim atente la fiecare detaliu al felului în care o punem pe masă. Chiar dacă uneori încercăm ceva nou, nu pierdem din vedere importanța aspectului, pentru că mâncarea trebuie să fie nu doar gustoasă, ci și plăcută ochiului.

A existat vreun moment în care ați simțit că activitatea online v-a adus o presiune neașteptată? Dar în care v-ați îndoit de drumul ales?

Ame: Nu știm dacă putem spune că am simțit că activitatea online ne-a depășit, dar a fost un moment care a decis viitorul pentru Cosânzenele Gătesc – și acesta a fost cel în care Maria nu mai putea să ajute atât de mult din cauza jobului ei full-time. În acea perioadă (au fost câteva luni bune), eu munceam mai mult singură și ea mă ajuta în weekenduri. Atunci am avut amândouă o discuție și ne-am dat seama că, pentru a face acest proiect să crească și să evolueze, era nevoie de mai multă dedicare. Astfel, Maria a luat decizia curajoasă de a-și da demisia și de a crede în Cosânzenele Gătesc, dedicându-se complet acestui proiect. Acesta a fost momentul în care am simțit cu adevărat că am făcut pasul spre un alt nivel. Nu a mai fost doar o pasiune de weekend, ci un job oficial.

De la acel moment, am înțeles că acest drum nu mai este doar un hobby, ci un proiect serios care necesită dedicare și muncă constantă. Deși nu ne-am îndoit niciodată de drumul ales, am realizat că pentru a-l duce mai departe, aveam nevoie să facem sacrificii și să credem cu adevărat în ceea ce facem.

Care este cea mai emoționantă amintire legată de mâncare pe care o aveți fiecare?

Maria: Cea mai emoționantă amintire legată de mâncare este din copilărie, într-o bucătărie mică, din Balș, Olt. Aveam doar câțiva anișori. Îmi amintesc cum stăteam pe un scăunel înalt, cu un șorț mult prea mare pentru mine, și o priveam pe mama pregătind foi pentru o prăjitură. Îmi dădea întotdeauna o bucată de aluat să „ajut”, iar eu mă simțeam importantă, ca și cum aveam un rol-cheie în pregătirea rețetei. Mâncarea nu era doar hrană, era felul nostru de a ne spune „te iubesc”, fără cuvinte. Cred că de-asta îmi place mie să frământ aluat atât de mult.

Ame: Țin minte o seară cu ploaie, eram mici, mama era plecată la muncă și tata ne-a gătit pentru prima dată: ne-a făcut cartofi prăjiți cu ouă ochiuri, brânză rasă și cârnăciori. Nimic fancy, dar era genul ăla de moment care rămâne cu tine. Am mâncat în mijlocul sufrageriei, pe un ziar întins, direct din tigaie. A fost cald, simplu și perfect.

Dacă ar fi să salvați doar trei rețete tradiționale românești de la uitare, care ar fi acelea și de ce sunt atât de importante pentru voi?

Maria: Dacă ar fi să salvez trei rețete tradiționale românești, acestea ar fi: cârnații afumați făcuți în casă (pe care în Oltenia îi numim „trandafiri”), supa cu găluște și jumările. Cârnații afumați sunt o tradiție de familie la noi (bunica și mama îi făceau în fiecare iarnă și îi atârnau în vatră) iar mirosul lor afumat îți aduce aminte de vacanțele petrecute la țară. Sunt gustul autentic al copilăriei, al celor mai dragi momente în familie. Supa cu găluște este, pentru mine, confortul suprem – o rețetă simplă, dar plină de savoare, care te încălzește din interior și care mereu îți dă senzația că totul va fi bine. Iar jumările, acelea crocante și delicioase, sunt un simbol al tradiției noastre, oferindu-ne o legătură profundă cu trecutul. Eu încă îmi cumpăr jumări săptămânal de la carmangeria de lângă grădinița lui Adam, copilul meu cel mic. Toate aceste rețete sunt esențiale pentru mine, pentru că ele sunt legătura cu rădăcinile și cu momentele cele mai autentice ale vieții de familie.

Ame: Pentru mine, cele trei rețete tradiționale românești pe care le-aș salva ar fi mamaliga cu brânză și smântână (și cu unt și ou – amestecate toate într-un castron; cred că doar în Oltenia facem asta), sarmalele făcute în casă și pâinea făcută în cuptor și dată cu bulion. Mămăliga cu brânză și smântână este acel preparat simplu și plin de gust care îți dă senzația de „acasă”, indiferent unde te-ai afla. Pentru mine, sarmalele făcute în casă sunt amintirea supremă a copilăriei. Mirosul lor ce inundează toată casa e un semn că sărbătoarea e aproape. Iar pâinea făcută în cuptor, unsă cu bulion, reprezintă o parte din farmecul tradițional al fiecărei mese, fiind simbolul muncii în gospodărie și al meselor de familie. Fiecare dintre aceste rețete are o valoare sentimentală enormă și sunt esențiale pentru a păstra tradițiile vii și pentru a ne aminti de rădăcinile noastre.

Ce ați învățat de când ați început să împărtășiți rețetele voastre online?

Maria: Am învățat că autenticitatea și simplitatea sunt cheia pentru a ajunge la oameni. Oamenii apreciază momentele de „acasă”, acele rețete care le amintesc de copilărie, de familie și de tradiție. Am realizat că oamenii sunt în căutarea unor rețete care nu sunt doar delicioase, ci și ușor de preparat, care aduc un strop de confort și care pot fi făcute cu ingrediente accesibile.

De asemenea, am învățat să fiu mai flexibilă și să îmi ascult publicul – reacțiile lor, întrebările și sugestiile sunt o sursă valoroasă de inspirație pentru a crea conținut care să răspundă nevoilor lor.

Ame: Pentru mine, cea mai mare lecție de până acum a fost să înțeleg cât de mult contează să fiu sinceră și să împărtășesc nu doar rețete, dar și poveștile care stau în spatele lor. Oamenii nu caută doar „ceva de gătit”, ci vor să simtă conexiunea cu preparatele noastre, să înțeleagă de ce le iubim atât de mult și ce le face speciale. Am învățat că fiecare rețetă are o poveste, iar împărtășirea acesteia ajută la crearea unei legături mai puternice cu cei care ne urmăresc. De asemenea, am descoperit că gătitul nu trebuie să fie perfect – este un proces de învățare continuă și, uneori, greșelile sau încercările de a experimenta fac parte din magie. Asta mi-a dat încredere să fiu mai deschisă și mai creativă în ceea ce fac.

Cum a evoluat relația voastră cu mâncarea și gătitul de când ați transformat această activitate într-una publică?

Maria: De când am transformat această activitate într-una publică, relația noastră cu mâncarea și gătitul a evoluat… destul de intens! Practic, gătitul a devenit un job full-time, iar în fiecare zi trebuie să venim cu ceva nou pentru a posta. Știi cum erau mamele noastre cu o zi înainte de Crăciun sau de Paște? Ei bine, noi suntem cam așa în fiecare zi. :)) Gătim la foc automat. Aș putea să spun că, dacă nu gătesc o rețetă în ziua respectivă, simt că am „ratat ziua”. Gătim non-stop, dar partea amuzantă este că nu mâncăm aproape niciodată același fel de mâncare de două ori. Vrem diversitate, atât în rețete, cât și în conținutul pe care îl creăm, așa că e o provocare continuă să ținem pasul cu toate ideile noi care ne vin.

Ame: Pentru mine, gătitul a devenit un proces continuu de cercetare. Când nu gătesc, sunt într-un research constant – mă uit la show-uri de cooking sau răsfoiesc cărți de bucate. Mereu vreau să învăț ceva nou și să experimentez. De multe ori, dacă nu am rețete noi în minte, caut inspirație în alte culturi culinare sau încerc să regândesc rețetele tradiționale într-o manieră modernă. E o adevărată pasiune, dar și o necesitate, având în vedere că trebuie să avem mereu conținut proaspăt și interesant pe paginile noastre. Ne-am obișnuit comunitatea cu a posta cel puțin o rețetă pe zi și vrem să facem asta în continuare!

Care sunt criteriile principale pe care le urmăriți atunci când creați sau alegeți rețete pentru contul vostru?

Maria & Ame: Atunci când alegem sau creăm rețete pentru contul nostru, ne ghidăm în primul rând după sezon. Ne place să folosim ingrediente proaspete și naturale, care sunt la apogeu în fiecare perioadă a anului. Dar nu este vorba doar despre ce punem în farfurie, ci și despre cum vrem să facem oamenii să se simtă. Fiecare rețetă pe care o alegem sau o creăm trebuie să aibă o poveste – să fie mai mult decât o simplă masă. Vrem ca oamenii să se reconecteze cu gusturile copilăriei, cu momentele de bucurie și de relaxare, și să simtă că ceea ce gătesc are un sens și un impact pozitiv asupra lor. Fiecare rețetă este un mic dar pe care îl oferim comunității noastre, încercând să aducem emoție în viața lor, nu doar o nouă combinație de ingrediente.

Care credeți că este impactul conținutului vostru asupra percepției bucătăriei românești?

Maria & Ame: Impactul pe care îl avem asupra percepției bucătăriei românești este unul care, pe lângă faptul că aduce rețetele tradiționale în atenția unei audiențe mai largi, are și rolul de a schimba modul în care sunt văzute. Mâncarea românească este uneori considerată complicată și greu de reprodus, dar noi încercăm să arătăm că este un univers de gusturi accesibile, delicioase și pline de tradiție. Prin fiecare rețetă pe care o postăm, vrem să oferim inspirație, dar și să aducem în prim-plan acele rețete simple, din ingrediente naturale, care nu sunt doar bune pentru organism, ci și pentru suflet.

În plus, am observat că oamenii se conectează mai bine cu mâncarea atunci când o simt aproape de ei, iar filmările noastre realizate în locuri autentice, cum ar fi casa bunicii sau peisaje tradiționale, ajută la recrearea acelei atmosfere calde și familiare. Așadar, prin fiecare postare, nu doar că împărtășim rețete, dar ne străduim să răspândim o stare de bine și o legătură autentică cu tradițiile noastre.

Cum vedeți rolul vostru în menținerea și promovarea identității gastronomice românești?

Maria & Ame: Într-o lume tot mai globalizată, cu influențe externe puternice, este important să arătăm că tradițiile noastre culinare sunt încă valoroase și actuale. Prin conținutul nostru, avem responsabilitatea de a transmite mai departe rețetele și obiceiurile care ne definesc, arătându-le ca fiind nu doar parte din trecut, ci și o comoară de care trebuie să avem grijă. Gastronomia românească nu este doar despre mâncare, ci despre povești, familie și legătura cu rădăcinile noastre.

Un exemplu clar al impactului nostru este că cele mai vizualizate clipuri de pe pagina noastră sunt cele filmate la țară, la căsuța bunicii. Acestea sunt cele care aduc oamenii mai aproape de simplitatea și tradiția autentică, iar noi suntem foarte fericite că reușim să transmitem emoții și să întoarcem Cosânzenele din comunitate în copilăria lor, atunci când totul era mai simplu și mai frumos.

Este un semn că oamenii încă apreciază lucrurile simple, că mâncarea nu trebuie să fie sofisticată pentru a fi delicioasă, iar printr-un simplu video putem aduce un zâmbet pe buzele celor care vizionează. Ne bucurăm enorm că reușim să păstrăm tradițiile vii și să le aducem în fața unei noi generații, care poate redescoperi farmecul lor autentic.

Există formate de conținut noi pe care ați dori să le explorați? Care e visul cel mai îndrăzneț pe care îl aveți pentru Cosânzenele Gătesc?

Maria: Ooh, da… timp să avem! Avem mereu idei noi pe care vrem să le explorăm, fie că vorbim despre formate de conținut mai interactive, fie despre evenimente offline. Ne dorim să organizăm întâlniri cu comunitatea noastră, să le aducem o experiență autentică, poate chiar să gătim împreună sau să facem sesiuni de live cooking. De asemenea, am vrea să realizăm și mici evenimente în natură sau în locații tradiționale, pentru a crea un context special în care oamenii să simtă cu adevărat magia bucătăriei românești.

Ame: Cel mai îndrăzneț vis al nostru este să reîntoarcem oamenii la rădăcini, să trăim și să învățăm împreună, să aducem tradiția într-un mod modern și să construim o comunitate unită de pasiunea pentru mâncare bună și autentică. Nu vorbim despre cifre, ci despre impactul real pe care îl putem avea asupra celor care ne urmează, printr-o legătură sinceră, prin rețete care aduc bucurie, dar și prin experiențe care lasă amintiri frumoase.

Dacă ați putea călători oriunde în lume pentru a explora o anumită cultură culinară, unde ați merge și de ce?

Maria: Dacă aș putea călători oriunde în lume pentru a explora o cultură culinară, aș alege să petrec trei luni în sătucurile din Italia. Mi-ar plăcea să învăț despre bucătăria lor tradițională, care este atât de simplă, dar atât de diversă. Sunt fascinată de modul în care, în Italia, fiecare rețetă are o poveste, iar ingredientele sunt folosite cu atenție și respect. Ar fi o experiență incredibilă să mă conectez cu localnicii, să învăț tehnici de gătit pe care nu le găsești în nicio carte și să simt vibrația unui loc unde mâncarea este atât de importantă în viața de zi cu zi.

Ame: Pentru mine, India ar fi locul perfect pentru a explora o cultură culinară. Mă fascinează diversitatea incredibilă a gusturilor și mirodeniilor care definesc bucătăria lor. Îmi imaginez că fiecare masă este o călătorie în sine, o poveste care se spune prin arome, culori și tradiții. Dacă aș putea călători, aș dori să mă pierd printre micile tarabe de pe străzi, să gust preparate tradiționale gătite cu ingrediente proaspete, dar și să învăț de la meșteșugari locali despre cum să combin fiecare condiment pentru a crea ceva magic. India este locul unde simplitatea ingredientelor se transformă în ceva spectaculos, iar această alchimie culinară m-ar inspira enorm.

Există un gust, un miros sau o rețetă care vă trezește un dor aparte?

Maria: Pentru mine, gustul și mirosul ciorbelor cu leuștean, gătite de bunica mea, sunt cele care mă fac să simt un dor adânc. De fiecare dată când miros leușteanul proaspăt, mă transport într-o vară caldă, în curtea casei bunicii, unde totul părea simplu și liniștit. Ciorbele astea reprezentau nu doar o masă, ci o ocazie de a fi împreună, de a povesti, de a simți că, indiferent ce s-ar întâmpla, avem un loc acasă. Este un gust care mi-a rămas în suflet și care mă face să apreciez legătura cu rădăcinile mele.

Ame: Un miros care îmi trezește un dor special este cel al pâinii coapte în cuptor, cu coaja crocantă și interiorul pufos. Mă duce cu gândul la copilăria mea simplă, dar incredibil de frumoasă, când mama și bunica făceau pâine în țest și curtea întreagă se umplea de mirosul acela minunat. În acel moment, simțeam că acasă e acolo unde e mirosul de pâine caldă, unde totul e pregătit cu răbdare și iubire.

Care sunt principalele preconcepții pe care le au oamenii despre bucătăria tradițională românească?

Maria & Ame: Una dintre principalele preconcepții despre bucătăria tradițională românească este că este greoaie și greu de pregătit, cu multe ingrediente sau etape complicate. Mulți cred că preparatele tradiționale sunt dificil de realizat în viața de zi cu zi, mai ales în rutina aglomerată de astăzi. Însă noi încercăm să demontăm această idee prin a arăta că bucătăria românească poate fi simplă, gustoasă și accesibilă pentru oricine, chiar și pentru cei care nu au mult timp la dispoziție. Ne concentrăm pe rețete tradiționale care pun accent pe ingrediente naturale și tehnici de gătit ușor de aplicat.

De asemenea, un alt mit este că bucătăria românească este doar despre mâncare „greu de digerat” sau prea bogată în calorii. În realitate, multe dintre preparatele tradiționale, cum ar fi supele, ciorbele sau mămăliga cu brânză și smântână, sunt simple, sănătoase și foarte echilibrate. Prin rețetele noastre, vrem să arătăm că tradiția nu înseamnă neapărat „greu de făcut” sau „prea mult”, ci poate fi o combinație perfectă de simplitate, gust și satisfacție.

Cât de importante credeți că sunt păstrarea tradițiilor și a moștenirii culturale pentru un popor?

Maria & Ame: Ele sunt legătura între trecut și prezent, iar fără ele am risca să pierdem o mare parte din ceea ce suntem. Tradițiile, în special în gastronomia românească, sunt mai mult decât simple rețete – ele sunt povești transmise din generație în generație, care ne conectează cu rădăcinile noastre și cu istoria comunității noastre.

Pentru noi, abordarea față de gastronomia românească se bazează pe autenticitate și respect pentru tradiție. Alegem să promovăm rețete care au fost transmise de bunici și părinți, dar le adaptăm cu dragoste și pasiune pentru a le face accesibile tuturor. Considerăm că este important să păstrăm esența acestora, dar, în același timp, să le prezentăm într-un mod simplu și plăcut pentru fiecare generație.

De ce vă e dor când vă e dor?

Maria: Când îmi e dor, îmi e dor de casa bunicii. Îmi e dor de acele momente simple, dar pline de sens, când totul părea atât de ușor și natural. Îmi e dor de aerul curat al satului, de mirosul de mâncare pregătită cu ingrediente din grădină și de masa pusă în curte, unde toată familia se aduna să mănânce împreună. Îmi e dor de sentimentul acela de liniște și de legătura cu pământul și cu tradițiile care mă definesc. Când îmi e dor, îmi e dor de acel „acasă” din copilărie, care nu mai poate fi găsit decât în amintiri.

Ame: Îmi e dor de momentele din copilărie, de senzația aceea de timp nelimitat. Îmi e dor de zilele când nu aveam griji și totul părea posibil. Îmi e dor de vacanțele lungi la bunici, când simțeam că fiecare zi era cât o săptămână – fie că eram afară, alergând prin grădină, fie că eram în bucătărie, ajutând la gătit. Îmi e dor de acele momente când totul era simplu și clar, când nu aveam nevoie de mai mult decât de o carte cu povești, o masă bună și oameni cu suflet fain în jurul meu. Când îmi e dor, îmi e dor de acea perioadă în care fiecare zi era o poveste, iar dorul era mai ușor de suportat pentru că nu știam cu adevărat ce înseamnă să te simți presat de timp sau de responsabilități.

Toate fotografiile fac parte din arhiva personală a Cosânzenelor.