Am aflat recent că „Oamenii dreptății”, spectacolul de storytelling, vine pentru prima dată la Cluj, ne așază la masă și ne construiește spațiul pentru dialog, reflexie și inspirație. Și mi-a plăcut la nebunie ideea acestui eveniment pentru că nu e doar despre oameni care vorbesc despre curaj, ci îl trăiesc în fiecare zi, în meseriile lor, în alegerile lor, în felul în care privesc lumea.

Eu văd viața drept un continuu exercițiu de curaj. O încercare de a spune lucrurilor pe nume, de a face un pas în necunoscut și de a fi tu. Știu că mulți dintre noi am observat, în ultimele luni, cum curajul de a spune lucrurilor pe nume devine sinonim cu un act de rezistență. Totuși, chiar și în haos, un lucru rămâne neschimbat: puterea poveștilor. Ele ne aduc mai aproape unii de alții, ne dau claritate, ne ajută să scoatem capul din nisip și să nu fim indiferenți. 

Notează-ți în calendar: 29 mai, de la ora 19:00, la Cinema „Florin Piersic”, ne întâlnim ca să ascultăm povești spuse de criminologul Vlad Zaha, scriitoarea Laura Ionescu, echipa Politică la Minut – Vlad Adamescu și Răzvan Petri, biologul Sandu Stermin și jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț de la Teleleu. Și pentru că poveștile se trăiesc altfel când sunt însoțite de artă, seara va fi completată cu film scurt, poezie, teatru și un mini-concert. Să nu-ți uiți servețelele acasă.

Până atunci, am pregătit ceva la fel de profund precum poveștile celor de pe scenă. Am vorbit cu Doru Toma, inițiatorul proiectului Oamenii Dreptății, despre ce înseamnă să aduci dreptatea mai aproape de oameni prin povești reale, spuse cu frică, curaj și speranță. Despre prilejul pe care ni-l oferă. Cel în care putem lăsa garda jos și ne putem privi unii pe ceilalți – toți cei care simțim, greșim și nu întoarcem capul când vedem o nedreptate.

Ce te-a determinat să pornești acest demers despre dreptate spusă prin povești și nu prin discursuri și statistici aride?

În viața mea de zi cu zi coordonez Leaders for Justice – singurul program de leadership pentru tineri juriști din România. În timp, dintr-o rețea profesională am devenit o comunitate în adevăratul sens al cuvântului, construită pe valori comune și motivația de a pune umărul la schimbări reale. Facem traininguri de storytelling și văd umanul din spatele unor profesioniști asupra cărora planează multe preconcepții sau antipatii dinspre societate.

Am mers ani de zile la evenimentele DOR Live, pe care le organiza fosta redacție Decât o Revistă (în 2019 au ajuns și în Cluj) și am visat cu ochii deschiși că într-o zi vom face și noi așa ceva: despre nedreptatea din jurul nostru și pentru a da juriștilor șansa să fie văzuți, auziți și înțeleși.

Am creat Oamenii Dreptății în 2019 în contextul unei lipse de încredere în societate. Timp de două ore aducem pe scenă povești spuse de profesioniști din justiție, activiști, artiști. Avem și muzică, teatru, film. Scopul e să dăm oamenilor curaj să se implice când văd nedreptate în comunitatea lor.

Cum a evoluat proiectul Oamenii Dreptății de la lansare și ce impact concret ai observat în rândul participanților?

În aprilie 2019, pe când tensiunea dintre justiție și politic era la cote maxime, ne-am luat inima în dinți să ieșim în lume cu un film documentar (aici pe YouTube) despre fața umană a justiției. A fost un exercițiu fantastic pentru noi, nu doar în online, ci și cu cele 35 de proiecții în 20 de orașe, însoțite de discuții cu publicul.

Așa ne-am luat curajul să pilotăm formatul de spectacol live pe scenă în decembrie 2019. De atunci, am crescut an de an și am ajuns să colaborăm cu jurnaliștii de la DOR în două turnee naționale: Iași-Timișoara-București în decembrie 2022 și Brașov-Sibiu-București octombrie-noiembrie 2024.

Strângem la final cartoline cu gândurile publicului și primim mesaje de la oameni că-și doresc să facă mai multe în comunitățile lor sau alături de oamenii de pe scenă. Poveștile de pe scenă primesc vizibilitate și recunoaștere, dar mai important e că își găsesc beneficiari, aliați sau sprijin financiar.

Las și un exemplu de la începuturile noastre: în 2021, Narcisa Toderaș-Alexa, o tânără avocată din Timișoara, a urcat pe scenă să ne povestească despre lupta ei cu infertilitatea și gura lumii. „Da’ tu când faci un copil?” a ajutat zeci de femei și de cupluri să vorbească deschis despre infertilitate și să afle de la Narcisa, în conversații unu la unu, care sunt pașii pe care îi au de urmat și cum pot învinge prejudecățile din societate.

Vorbiți despre dreptate în sensul larg, dincolo de sălile de judecată – în școli, spitale, pe stradă, în familie. Cum ilustrați această semnificație a dreptății și arătați că fiecare dintre noi are un rol în manifestarea ei?

În cele peste două ore ale unui spectacol căutăm să construim emoție, speranță și curaj. Alternăm momentele mai vesele cu cele triste, ne îngrijim ca experiența publicului să fie cât mai profundă, iar mesajele de pe scenă încurajatoare.

Pornim de la vulnerabilitatea pe care o arată cei de pe scenă și de la puterea cuvintelor. Cei mai mulți dintre ei nu au mai fost pe o scenă atât de mare sau în fața unui public de 300, 400 sau 500 de oameni. Cele mai multe momente sunt citite și însoțite de fotografii sau video.

Credem în puterea poveștilor personale de a schimba realitatea din jur. Și mai credem că ține de fiecare dintre noi să luăm parte la viața cetății, să îndreptăm ce nu funcționează.

Există un moment din spectacolele anterioare care te-a atins profund și pe care îl porți cu tine drept reper?

În 2023 a fost un moment de cumpănă pentru noi ca echipă. În acea toamnă am găsit doar resurse limitate cu care am acoperit minimul necesar: sala, echipa foto-video și artiștii. Am reușit atunci într-o echipă de trei oameni să construim nu doar un spectacol emoționant, ci să și umplem o sală de 500 de locuri. Tot atunci, am avut pe scenă câteva colege juriste care cu toată teama de a urca pe scenă, odată ce au ieșit în lumina reflectoarelor au plutit și au transmis publicului toată emoția lor.

Cristi Lupșa a scris despre acea seară un eseu în newsletterul Draft Four.

Dreptatea ține de vulnerabilitate, empatie și puterea exemplului. Cum putem cultiva aceste valori într-o societate polarizată?

Poveștile de viață bine spuse au acest dar de a ne aduce mai aproape unii de alții, de a ne da claritate și de a ne arăta în ce credem cu adevărat: atunci când te trece un fior, lași o lacrimă să curgă pe obraz sau tresari în scaun la ce ai auzit sau văzut, poți să recunoști valorile fundamentale pentru tine.

E un punct tare bun de pornire pentru fiecare dintre noi și ne ajută pe termen mediu și lung să nu mai întoarcem privirea la fiecare nedreptate din jur, oricât de mică.

Ce ai învățat despre curaj de când ai început Oamenii Dreptății și ce înseamnă pentru tine să fii un om al dreptății?

Eu nu sunt jurist, dar lucrez zi de zi cu unii dintre cei mai tineri și mai integri profesioniști în drept din țara asta. Le văd apăsările, durerile și problemele și caut să-i ajut cu tot ce-mi stă în putere.

Tot ce am construit a plecat de la încredere. Aleg să o acord oamenilor din start, nu să-mi fie câștigată. Poate e contraintuitiv pentru societatea noastră, dar eu cred că așa avem cu toții de câștigat. Tot așa îmi iau și curajul: îi văd pe cei din jur că prind curaj și ne alimentăm reciproc.

Oamenii Dreptății a început ca o punte între lumi, ca un punct de pornire pentru schimbări în comunități locale. Pentru că poveștile de viață bine spuse au acest dar. Și-mi place să o spun cu fiecare ocazie: cred în dreptate în sensul larg. Unii pentru alții, pe stradă, în școli, în spitale, instituții sau la locul de muncă.

În școală eram extrem de emotiv, sunt și astăzi un introvert. Oamenii Dreptății m-a învățat să nu-mi fie frică, oricât de greu pare. Dacă cei de pe scenă au mutat munți, noi suntem acolo să-i punem în lumină și să dăruim astfel publicului mai multă speranță și curajul de a face mai mult.

Cum vezi evoluția Oamenii Dreptății și cum speri ca proiectul să continue să construiască aceste „drumuri” pentru o societate mai justă în România?

Cred cu tărie că ce aducem pe scenă ajută comunitățile locale să prindă curaj și să devină mai puternice. De multe ori, oamenii au nevoie de contexte în care se simt din nou împreună.

Astăzi, cu o echipă restrânsă și oameni care acoperă mai multe roluri concomitent, reușim să ajungem în 4-5 orașe pe an. Cu sprijin financiar din mediul privat, am putea avea o echipă stabilă mai mare, impact și vizibilitate la nivel național cu cel puțin 6-8 spectacole pe an, însoțite în fiecare oraș de evenimente conexe (discuții deschise cu cei de pe scenă, ateliere despre dreptate pentru elevi și studenți, etc).

***

Ia de-aici niște emoție:

Fotografiile incluse în articol sunt primite de la Doru Toma.