De vorbă cu Ștefania Ruse: „Colajele mă găsesc pe mine – tot ce trebuie să fac este să nu mă ascund.”

Timp de citire: ~ minute
De vorbă cu Ștefania Ruse - colaj și artă vizuală

N-ai cum să fii pe acest pământ, să ai poticniri, visuri, neliniști și năravuri și să nu te regăsești măcar într-unul dintre colajele Ștefaniei. Vorbesc atât de sincer, simplu și cu bun simț despre lucruri pe care le simțim cu toții, încât par a fi universal valabile. Și poate că asta este magia lor – îți dau senzația că sunt create din amănunte ale propriei tale povești.

Mai multe despre făuritoarea de universuri vizuale care redau simplitatea cotidianului descoperi aici:

Izabella: Cine e Ștefania Ruse?

Ștefania: Este o fată care trăiește prin și pentru visurile ei. Fără ele, nu aș fi fost aceeași, căci visurile mi-au modelat sufletul, mi-au dat sens și m-au transformat în ceea ce sunt astăzi.

I: Fiecare lucrare a ta spune o poveste. Cum îți găsești inspirația? Ce apare mai întâi, textul sau partea vizuală?

Ș: Uneori, inspirația vine sub formă de text, alteori sub formă de imagine. De obicei, un text mi se strecoară în minte, îl notez și apoi încep să-mi imaginez cum aș putea transforma ideea într-un colaj. Totuși, există și momente când, căutând pe Pinterest o imagine potrivită pentru textul deja conturat, găsesc o imagine care, aproape instantaneu, îmi inspiră un text. E un proces simplu, pentru că iubesc ceea ce fac. Colajele mă găsesc pe mine – tot ce trebuie să fac este să renunț să mă mai ascund.

I: Care e procesul creativ?

Ș: Așa cum am menționat, imaginile le aleg mereu de pe Pinterest. Uneori caut ceva specific, alteori scrollez fără un scop precis, lăsând inspirația să vină de la sine. În ceea ce privește hârtia, folosesc aproape întotdeauna coperți de cărți; am încercat și pânza, dar foarte rar. Cât despre partea digitală, am avut o perioadă în care lucram exclusiv astfel, însă prefer să creez lucrări fizice, să le pot ține în mână și să le înrămez după ce le termin. Îmi doresc ca fiecare lucrare să fie unică, să aibă viața ei proprie.

Ștefania Ruse - colaj „Sunt lucruri care vin de la sine și lucruri care nu mai vin niciodată”
Colaj „Sunt lucruri care vin de la sine și lucruri care nu mai vin niciodată” | arhiva personală a Ștefaniei Ruse

„Poate tocmai de aceea au succes colajele – pentru că sunt sincere și autentice.”

I: Cum influențează identitatea și trăirile tale procesul creativ?

Ș: Colajele mele sunt o reflecție a mea. Trăirile mele influențează profund procesul creativ, iar ceea ce simt și ceea ce sunt se regăsește în fiecare colaj. Poate tocmai de aceea au succes – pentru că sunt sincere și autentice. În plus, mă las inspirată de ideile și universurile pe care le descopăr în lecturile mele.

I: Pot fi colajele o sursă de venit?

Ș: Da, cu siguranță! Orice poate deveni o sursă de venit dacă faci ceea ce îți place și lucrezi cu pasiune. Știam că, într-un fel sau altul, colajele pot fi cumpărate, dar nu mă așteptam să se vândă atât de bine. Atunci când cineva cumpără un colaj, mă bucur enorm, nu pentru bani, ci pentru că cineva se regăsește în ceea ce am creat. Mă încântă și gândul că acel colaj va ajunge într-o altă casă, unde va fi așteptat cu nerăbdare și va fi apreciat. Să ți se recunoască și aprecieze munca este un sentiment extraordinar. Nu pot descrie în cuvinte fericirea pe care o simt, mai ales atunci când creez ceva din nimic. Până la urmă, toată arta ia naștere din nimic. Iar acest „nimic” înseamnă, de fapt, totul.

Ștefania Ruse - Colaj „Un artist se naște din multe, numai din fericire nu”
Colaj „Un artist se naște din multe, numai din fericire nu” | arhiva personală a Ștefaniei Ruse

I: Cum percepi rolul colajului ca mediu de comunicare și de transmitere a mesajelor în comparație cu alte forme de artă?

Ș: Colajul, cu cât este mai simplu, cu atât devine mai complicat de realizat. Deși toată lumea poate crea colaje, nu este atât de ușor pe cât pare. Pentru mine, cel puțin, a fost o provocare. Trebuie să combini imaginea cu culorile, să alegi un fundal potrivit, să adaugi un text care să completeze întregul ansamblu. Fiecare element trebuie gândit în detaliu, iar rezultatul final trebuie să spună o poveste, să transmită un mesaj care să atingă privitorul. Și nu doar să-l atingă, ci să-l inspire atât de mult încât să-și dorească să împărtășească lucrarea, să o posteze la story sau chiar să o cumpere.

Spre deosebire de alte forme de artă, colajul are un impact imediat: îl privești și imediat te regăsești în el sau îl interpretezi prin prisma propriilor emoții. Nu ai nevoie de minute întregi, cum e în cazul muzicii, pentru a descoperi mesajul. Față de pictură sau sculptură, colajul are și avantajul accesibilității – oricine poate experimenta această formă de artă fără a avea nevoie de materiale sofisticate sau tehnici avansate. Este un limbaj universal, prin care fiecare poate transmite mesaje unice.

În plus, procesul de a crea colaje este o formă de terapie pură. Decuparea imaginilor, alegerea detaliilor și lipirea lor după bunul plac îți oferă o senzație de control, de libertate și relaxare. Este ca și cum ai recrea o lume din bucăți, una care te reprezintă, care prinde viață sub ochii tăi. Iar această lume, odată terminată, nu este doar o lucrare artistică, ci o reflecție a gândurilor și emoțiilor tale. Colajul e un mediu de comunicare, de introspecție și, mai ales, de conexiune cu cei care privesc.

„Nu aștepta să ai cu cine, du-te singur”.

I: Singurătatea e o temă recurentă în colajele tale. Care-i relația ta cu ea?

Ș: Dacă ar fi să mă exprim mai poetic, aș spune că suntem surori. Lăsând gluma deoparte, singurătatea este o prezență constantă în viața mea. Sunt momente în care simt nevoia să scap de ea, dar, în același timp, parcă aș vrea să mai rămână.

Cred că singurătatea este esențială pentru oricine. Îți oferă timp să reflectezi, să te cunoști mai bine, să te regăsești și, mai ales, să înveți să te iubești. Totuși, ca orice altceva, în exces, poate deveni copleșitoare.

Îmi amintesc un moment care mi-a schimbat perspectiva. Eram într-un autobuz când o doamnă s-a așezat lângă mine. Am început să vorbim – îmi place să port discuții cu oameni necunoscuți, iar asta mi se întâmplă des. Mi-a povestit despre cum tatăl ei nu o lăsa să citească și despre visul ei de a studia la Litere, pe care nu l-a putut urma. După o conversație lungă și plină de emoție, mi-a spus că în seara aceea era „Noaptea Muzeelor” și că intrarea era gratuită.

I-am spus că nu știu dacă voi merge. Atunci, parcă citindu-mi gândurile, mi-a zis: „Chiar dacă nu ai cu cine, du-te singură! Nu pierde ocazii doar pentru că ești singură”. Vorbele ei mi-au rămas întipărite și, de atunci, le urmez.

Anul trecut, de exemplu, am primit un bilet la un concert al Irinei Rimes. Persoana cu care trebuia să merg s-a răzgândit în ultimul moment. În loc să renunț, am invitat pe cineva la întâmplare din grupul facultății, o persoană pe care nu o cunoaștem deloc. Am spus pe grup că am un bilet și prima persoană care răspundea urma să fie aleasă. A fost o experiență minunată și mă bucur că nu am ratat ocazia. Mai mult, folosind și al doilea bilet, am oferit altcuiva șansa să se bucure împreună cu mine.

Ștefania Ruse Colaj „Nu aștepta să ai cu cine, du-te singur”
Colaj „Nu aștepta să ai cu cine, du-te singur” | arhiva personală a Ștefaniei Ruse

I: „Fericirea poate fi oriunde”. A ta pe unde e?

Ș: Fericirea mea se află alături de oamenii dragi și în lucrurile foarte simple. Da, fericirea mea poate fi oriunde, iar acest „oriunde” nu trebuie neapărat să fie un loc. Fericirea se găsește în trăiri, în oameni.

Acum câteva zile, am fost la un anticariat și am cumpărat mai multe cărți vechi. Spre surprinderea mea, într-una dintre cărți am găsit o floare de colț presată. Această descoperire m-a dus cu gândul la trecut, m-a făcut să-mi imaginez persoana care o pusese acolo și să mă întreb de cât timp se află acolo. Poate că pentru alții ar părea un lucru mic și neînsemnat, dar pentru mine are o însemnătate profundă. Am simțit-o ca pe un cadou din partea universului și am hotărât să pun floarea într-o ramă.

Dacă am învăța cu toții să ne bucurăm de aceste mici momente, am descoperi că, de fapt, avem tot ce ne trebuie.

„Dacă ceea ce se afla în spatele ușii ar fi fost pentru tine, ușa nu ar fi închisă.”

I: Te-ai simțit vreodată la capătul puterilor? Dacă da, cum te-ai ridicat?

Ș: M-am simțit de nenumărate ori la capătul puterilor. Cum am reușit să trec peste? M-am cufundat în muncă și am așteptat să treacă.

Munca nu ar trebui privită ca ceva neplăcut sau împovărător. Când îți place ceea ce faci, munca devine un refugiu, nu o povară. De multe ori, am încercat să mă relaxez, să nu fac nimic, dar, de fiecare dată, gândurile mă întorceau la ceea ce m-a adus în starea aceea. Pentru că, adevărat vorbind, la capătul puterilor nu ajungi întâmplător; este ceva profund psihic.

Așa că, în loc să mă las pradă gândurilor, am ales să-mi țin mintea ocupată. Am găsit liniștea cufundându-mă în munca mea.

I: Așteptăm să se deschidă ușa sau plecăm cu stolul?

Ș: Chiar dacă așteptăm să se deschidă o ușă sau alegem să plecăm cu stolul, într-un fel sau altul, tot ne va părea rău. Asta pentru că decizia „corectă” nu există – noi suntem cei care o facem să fie corectă.

Ștefania Ruse - Colaj „Aștept să se deschidă ușa”
Colaj „Aștept să se deschidă ușa” | arhiva personală a Ștefaniei Ruse

I: „Când vrei să începi ceva mâine, începe azi”. În cazul tău cum se întâmplă? Când e bună amânarea și când nu?

Ș: În cazul meu, amânarea nu este niciodată o soluție bună. Totuși, deși sunt conștientă de acest lucru, ajung mereu să mă apuc de lucruri pe ultima sută de metri sau, în cel mai rău caz, să nu le încep deloc. Nu înțeleg de ce am acest obicei, mai ales când vine vorba de lucruri foarte importante. Probabil pentru că simt nevoia unui plan bine organizat, dar nu reușesc niciodată să-l creez.

Îmi place să fac lucrurile atunci când simt că e momentul potrivit și să mă amăgesc că am suficient timp, doar pentru ca, în final, să le încep atunci când timpul s-a scurs aproape complet. Cu toate acestea, reușesc să finalizez ce am de făcut chiar și pe ultima sută de metri, însă îmi dau seama că rezultatele ar fi fost mai bune dacă aș fi început mai devreme. Acea lucrare reflectă întru totul felul meu de a fi.

„Cititul te face mai bun la toate, chiar și la suflet.”

I: Ce rol are arta în viața ta? Dar poezia?

Ș: Arta are un rol esențial în viața mea; este ceea ce mă definește. Fie că creez colaje, scriu sau citesc poezii și romane, arta este modul prin care mă exprim și mă descopăr. Dacă arta nu ar fi existat, ce gol și ce tristețe ar fi fost în lume.

De când am descoperit cărțile, am găsit nu doar o altă viață, ci și o altă latură a mea, una pe care nu o cunoșteam până atunci. Nu am fost mereu o cititoare, pentru că, așa cum am scris într-una dintre lucrările mele, „nu m-a învățat nimeni că trebuie să citesc”. Cititul nu a fost ceva natural sau firesc pentru mine la început, dar odată ce am descoperit magia lui, am înțeles cât de mult îmi poate îmbogăți sufletul și imaginația.

Arta și literatura sunt, pentru mine, nu doar un refugiu, ci și un mod de a trăi mai intens, de a vedea lumea cu alți ochi și de a o înțelege mai profund. Fiecare carte, fiecare lucrare creată, fiecare rând scris sunt bucăți din ceea ce sunt și din ceea ce devin în fiecare zi.

Ștefania Ruse colaj „Obiceiurile mici ne fac cine suntem”
Colaj „Obiceiurile mici ne fac cine suntem” | arhiva personală a Ștefaniei Ruse

I: „Obiceiurile mici ne fac cine suntem”, scriai într-o lucrare. În cazul tău care sunt acele obiceiuri mici?

Ș: Obiceiurile mele mici sunt cititul, scrisul, rugăciunea și obiceiul de a crede în mine. Nu sunt obiceiuri foarte interesante, dar sunt esențiale. Scrisul, de exemplu, nu este necesar pentru toată lumea, însă cititul este cu adevărat important: „Cititul te face mai bun la toate, chiar și la suflet”.

Cât despre rugăciune, consider că este ceva de care avem cu toții nevoie. Iar obiceiul de a crede în mine nu este doar o idee abstractă, ci și una concretă. Să crezi în tine nu înseamnă doar să stai și să ai încredere. Înseamnă să crezi și să acționezi. Acest obicei a fost greu de dobândit, dar știu că nu mă va mai părăsi niciodată.

I: Ce te-a atras către arta colajului? Cum ai descoperit această formă de exprimare?

Ș: Postam pe Instagram de mult timp, încă din 2018, când împărtășeam poezii și texte. La început, poeziile aveau un mare impact, dar, după o pauză destul de lungă, acest impact s-a pierdut. Apoi, am început să adaug și imagini cu texte, însă, chiar dacă aveau un oarecare succes, mă simțeam frustrată de aspectul contului. Niciodată nu eram pe deplin mulțumită, simțeam că lipsește ceva. Până într-o zi, când am descoperit o fată care crea colaje, Arzoiu Beatrice. Mi-au plăcut atât de mult încât am simțit că trebuie să încerc și eu.

Pentru mine, crearea colajelor este o formă de terapie. Procesul în sine este extraordinar, te face să te simți mai bine și te ajută să scapi de stres.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

Ș: Mi-e dor de bunici și simt o durere adâncă că nu am petrecut suficient timp alături de ei. Au plecat când eram prea mică pentru a înțelege pe deplin cât de mult însemnau pentru mine. De multe ori, ne dăm seama de adevărata valoare a lucrurilor mici din viața noastră abia atunci când le pierdem.

Distribuie articolul:

Comentarii:

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newslettere

    Articole recente

    Izabella Lukacs - 2025 © Toate drepturile rezervate.

    Un moment, te rog!

    Dacă ai ajuns până aici cu cititul, dă-mi voie să îți propun să te abonezi la newsletterele mele, să primești ultimele articole ce te-ar interesa sau să afli de evenimentele din Cluj.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.

    Un moment, te rog!

    Dacă nu ai făcut-o până acum, te poți abona mai jos la newsletterele mele culturale.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.
    Share to...