scobitura claviculei ei adăpostește o întreagă lume
fără războaie, capitalism și crize financiare recurente
fără acel perpetuu acum dominat de breaking news, abuzuri, crime și trenduri
fără așa-zisul progres care doarme în pat cu neliniștea
tensiunea dintre control și incertitudine
care ne ține treji ca pe niște soldați într-un război invizibil
cu fricile camuflate în obiective pe termen lung

în adâncitura aceea mică încape o planetă fără granițe
în care nimeni nu monetizează și nu optimizează nimic
unde nu există urgențe fabricate la minut
nici febra colectivă de a ști tot imediat
oamenii nu se măsoară în rezultate, vizibilitate sau capital acumulat
nici în cât de repede pot deveni altceva decât sunt

dacă rămân suficient de mult timp acolo
cuibărit în curbura aceea fragilă
departe de lumea asta care știe și poate enorm
dar încă învață să trăiască cu ea însăși
poate voi putea să respir fără greutatea asta pe piept
să las garda jos
și să iubesc fără opreliști.