Mi s-a inflitrat dorul de munte în suflet și anul ăsta. De fapt, cred că e mereu acolo și variabila e doar intensitatea. Cu ocazia asta nu am mai plecat de una singură, la fel ca anul trecut când am stat 3 zile la Gârda, în Apuseni (am documentat aici totul).

Am luat-o cu mine pe verișoara mea, Andreea, într-o aventură care urma să fie prima pe care o facem împreună, doar noi două. Acest lucru le-a dat acelor zile o semnificație aparte, iar faptul că am avut prilejul ăsta – să petrec timp cu ea, să o observ pe-ndelete, fără grabă, să cunosc mai îndeaproape adultul care a devenit și să conștientizez cât de frumoasă și curată e devenirea ei – e o bucurie.

Ne-am bătut în cuie planul: urma să mergem de vineri până luni, în perioada 22-25 august, la Rimetea, în județul Alba. De ce Rimetea? Pentru că îmi doream să poposesc câteva zile la munte (și) vara asta. Pentru că în urmă cu câteva săptămâni fusesem în trecere pe-acolo și frumusețea locului mi s-a cuibărit într-un colțișor de inimă.

Rimetea, satul-muzeu

Rimetea e un muzeu în aer liber. Nu mă miră deloc faptul că a devenit un loc tot mai căutat și îndrăgit de turiștii străini. Mult timp a fost unul dintre cele mai importante centre de prelucrare a fierului din Ardeal, ceea ce a adus prosperitate și a lăsat urme vizibile în cultura locală: mobilier pictat, unelte tradiționale, port popular aparte și broderii rare.

Azi, aceste bucăți de istorie pot fi admirate, cunoscute și trăite în muzeul satului. Casele vechi, construite după model săsesc, au transformat Rimetea într-o localitate premiată în 1999 cu distincția „Europa Nostra” și propusă pentru includerea pe lista UNESCO.

Un rol important în conservarea arhitecturală l-a avut proiectul început în 1996 de Transylvania Trust Foundation, cu sprijinul Consiliului Local al Districtului 5 din Budapesta. Scopul a fost protejarea aspectului tradițional al satului de schimbările recente, ceea ce face ca, în prezent, demolările și construcțiile să fie strict reglementate.

După declinul industriei miniere, Rimetea s-a orientat spre agroturism și etnoturism. La început, localnicii au privit cu reticență ideea de a primi turiști în casele lor, dar treptat au început să ofere camere vizitatorilor. Fenomenul s-a amplificat în anii 2000.

Cum am ajuns la Rimetea și unde ne-am cazat

Ca idee de transport: din Cluj până la Aiud sunt multe trenuri, atât în cursul săptămânii, cât și în weekend. Biletele de tren, pentru două persoane, dus-întors au costat 110 lei. Practic, astea au fost toate costurile noastre privind drumul. Din Aiud, mai sunt 25 de kilometri până în Rimetea. Din păcate, nu am informații despre autobuzele din zonă pentru că noi am mers cu mașina și nu am avut nevoie de transport local (dacă există). Dar dacă ajungi în zonă sigur găsești vreo ocazie, fie că e cineva de-al locului sau alți turiști.

Cazarea am rezervat-o cu aproape 3 săptămâni înainte de excursie, de pe booking.com. Ne-am cazat la Pensiunea Panorama și am plătit 750 de lei pentru 3 nopți (fără mic dejun sau altă masă inclusă). Și da, chiar am avut panoramă. Am primit o cameră cu vedere spre Piatra Secuiului. A fost magic să ne trezim în fiecare dimineață cu razele care dansau pe perdea și se infiltrau în încăpere.

Sunt foarte multe unități de cazare în Rimetea, n-ai de ce să-ți faci griji că nu vei găsi vreuna pe sufletul tău. La cele mai multe dintre ele check-in-ul se face începând cu ora 15:00, iar check-out-ul până la ora 11:00.

Ziua 1 – 22 august 2025

Noi am ajuns la Rimetea înainte de prânz. Am făcut un popas la cafeneaua Kovasz, unde am savurat câte-un flat white și un cappuccino pentru că proprietarii pensiunii nu erau acasă. Inițial, aveam de gând să ne lăsăm rucsacurile și plecăm să facem vreun traseu. Deși check-in-ul se făcea de la 15 încolo, ne-au dat camera pe la 12 pentru că era deja pregătită. Cu atât mai bine.

Cât am stat la cafenea, ne-am făcut un plan din punct de vedere al traseelor pe care aveam de gând să le facem. În documentare, ne-au fost de ajutor aplicația și siteul Munții Noștri, unde cred că găsești toate traseele montane din țară – cu hartă, marcaje, număr de kilometri, durată, dificultate, descriere, poze, tot ce ai nevoie.

Am hotărât ca în prima zi să urcăm pe Piatra Secuiului (parte din Munții Trascău). Am pornit la ora 13:00 și am ajuns pe vârf la 15:20. Am urmat marcajul cu cruce albastră (CA), care pornește din Rimetea. Urcușul e domol la început și urmează marcajul CA pe pajiște vreo 20 de minute. De la baza stâncilor a început „greul”, iar urcarea a devenit repede destul de solicitantă.

Pietre. Bolovani. Urcuș abrupt. Traseul continuă aproape permanent cu o pantă accentuată, cu mici serpentine, stâncărie și grohotiș. A fost musai să fim atente la fiecare pas, că exista riscul destul de mare să ne alunece piciorul. Am fost constant cu ochii în patru după siguranță și stabilitate, adică după pietrele care erau fixate în cărare.

Poteca e destul de evidentă, iar marcajul e și el vizibil pe stânci și copaci. Noi am mai făcut câte o scurtă oprire să ne tragem sufletul, să bem apă, să admirăm priveliștea superbă și satul pe care l-am lăsat în urmă, să ascultăm câte-un firicel de apă care își făcea loc printre bolovanii de pe cărare și să ne mai holbăm la câte-un bolovan vopsit cu te miri ce drapel. Ne-am întâlnit cu turiști români, maghiari și de alte naționalități, oameni cu copii, cu câini.

Pe la ora 15 am ajuns în creastă, pe un platou de unde traseul continuă spre dreapta, într-o urcare mai lejeră, până la Piatra Secuiului. Noi am găsit cele două borne vopsite în drapelul Ungariei (din câte am înțeles, nu întotdeauna e același steag).

Priveliștea ne-a tăiat respirația. Rimetea se vede ca din avion, iar peisajul parcă e desprins din picturile marilor artiști. Vârful are 1129 metri și-ți oferă o perspectivă incredibilă asupra împrejurimilor. În partea stângă vei observa ruinele Cetății Colțești (sau Trascău).

Sus, vântul e destul de puternic și rebel, dar, chiar și așa, am pus de un picnic la iarbă verde. Am stat aproape o oră acolo, ne-am odihnit, am absorbit din frumusețea și unicitatea locului, am mai făcut câteva poze și am pornit spre sat.

La întoarcere, am grăbit puțin pasul pentru că se adunau nori cenușii și aplicația meteo ne arăta că urmează să plouă. Cred că cel mai nasol lucru care poate interveni când te afli pe grohotiș și pietre lucioase și alunecoase e să plouă. Dar n-a fost să fie. La ora 18 eram deja în sat, adăpostite de o eventuală vreme capricioasă (care până la urmă nu a mai venit).

Ne-am petrecut seara prin Rimetea, la magazinul cu produse handmade și suveniruri al familiei care deține cafeneaua Kovasz, unde ne-am răsfățat cu câte un cocktail și o felie de cheesecake. Am plecat de la magazin cu desaga plină de săpunuri făcute manual, ceaiuri și creme de gălbenele.

A fost o zi superbă: cu nori albi și pufoși pe un albastru limpede, cu o adiere de vânt binevenită mai ales cât ne-am aflat pe traseu, cu o compoziție de culori de poveste și peisaje demne de surprins în picturi. Cu aproape 17.000 de pași și vreo 13 kilometri parcurși.

Ziua 2 – 23 august 2025

În următoarea zi, ne-am aventurat pe un traseu mai lung: Rimetea – Grota Studenților (Portalul Kőluk) – satul Colțești – Cetatea Colțești (Trascăului). Am urmat marcajul cu triunghi roșu (TR) până la Coltești și de acolo am continuat urmând marcajul triunghi albastru (TA).

Porțiunea Rimetea – Grota Studenților (Portalul Kőluk) – Colțești e un traseu de aproximativ 2 ore, de dificultate medie și o lungime de 4,74 kilometri. E destul de solicitant, cu aproximativ 350 de metri diferență de nivel.

Am pornit din Rimetea la 8:30, pe același traseu cu cruce albastră care duce la Piatra Secuiului. Pe pajiște, există o bifurcație, cu o cărare care o ia la dreapta (marcajul TR). O bună bucată din drum continuă pe pajiște, iar ultima parte a cărării care duce la Grotă e destul de abruptă și dificilă. Ne-am întâlnit și cu o turmă de oi și capre care-au fost vedetele dimineții și care ne-au analizat și privit curioase până am ieșit din raza lor vizuală.

Noi am avut încălțăminte potrivită, dar au fost multe zone în care m-am simțit nesigură sau am amețit. Sunt porțiuni unde cărarea e plină de pietriș care alunecă, dar mai sunt unele pietre sau smocuri de iarbă în care îți poți fixa piciorul, ca să nu ai constant impresia că-ți fuge pământul de sub picioare. Eu recunosc că m-am mai ținut și de câte o tufă sau vreun arbust, dacă mi-a fost la îndemână.

Cert este că merită efortul. Priveliștea înspre satele Rimetea și Coltești e minunată. Am ajuns la Grotă pe la 10:20, deci am făcut aproape două ore, dar am mers încet, am mai făcut pauze și am avut zone în care am înaintat greu. Dar, de multe ori, temerile erau mai mult închipuite.

Compusă din 3 arcade – una sudică imensă, una vestică cu formă de potcoavă și una mai mică care se deschide spre un perete de stâncă –, Grota seamănă cu un portal spre alte lumi. În peretele și tavanul de stâncă, și-au găsit cămin porumbei și lilieci.

Numele are legătură cu moment dramatic al istoriei: în timpul Revoluției din 1848–1849, sute de studenți maghiari de la Colegiul Bethlen din Aiud s-au refugiat în această grotă pentru a scăpa de violențele care aveau loc în zonă.

De acolo, am continuat traseul TR spre satul Colțești. La coborâre, în prima parte, este destul de abrupt, fiind o zonă cu grohotiș și pietre instabile care se pot desprinde și o pot lua la vale cu viteză la orice mișcare. Apoi, traseul continuă pe pajiște până în sat.

Din Colțești, am urmat marcajul cu triunghi albastru până la Cetatea construită pe un perete abrupt de stâncă. E un traseu ușor de aproximativ o oră. Până la indicatorul care semnalizează direcția spre intrarea în Cetate, drumul înconjoară puțin.

Ei bine, înainte să ajungeți la acel indicator, sfatul meu e să nu o luați de-a curmezișul pe cărarea abruptă care pare cel mai rapid traseu până la cetate. Am văzut câțiva turiști care s-au trezit cocoțați pe stânca și până la urmă s-au întors înapoi pe drumul principal pentru că nu au mai putut înainta.

Pe drum, un indicator semnala faptul că Cetatea e în renovare și accesul este interzis, dar am mers totuși să vedem până unde putem urca. Nu am putut intra în interiorul ruinelor sau în turn, e șantier în lucru, dar se poate urca fără probleme până la Cetate să te bucuri de priveliște. N-a fost experiența completă, dar măcar știu că nu am ratat-o pentru că nu am încercat.

Din câte am citit prin alte articole, pe o placă comemorativă de pe turnul nordic, cu o înălțime de 20 m, care datează din 1832, scrie: „Cetatea familiei Thorotzkay. Construită de Thorotzkay Ilies, vice – voievodul Ardealului, la finele secolului al XIII -lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703. Acest panou s-a executat în anul 1832“.

Cetatea Trascăului a avut o istorie tumultoasă: a fost confiscată în 1470 de regele Matia Corvin și dată voievodului Transilvaniei, a revenit în 1510 familiei nobiliare Thorotzkay, dar a fost devastată în 1514 de răscoala lui Gheorghe Doja. În 1703, după ce nobilii s-au opus Habsburgilor în revolta cetelor de răsculați conduse de Doja, cetatea a fost distrusă de trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege.

După ce-am mâncat prânzul lângă Cetate, am pornit spre Rimetea. La întoarcere, nu am mai urmat același traseu, ci am luat-o la pas prin satul Coltești, pe lângă șosea. Sunt cam 3 kilometri. Am trecut pe la Kovasz după o cafea bună și ne-am bucurat de ea și de priveliște în curtea pensiunii.

Simțeam nevoia unei cine mai consistente, așa că am intrat la restaurantul Base Camp și am mâncat cât pentru două zile. Nici nu ne-am putut termina porțiile, așa că am luat la pachet ce mai rămăsese în farfurie. A fost o surpriză să descoperim că aproape toate restaurantele închid la 19 sau 19:30. Așadar, dacă vreți să luați cina mai târziu nu prea aveți unde (asta dacă nu mâncați unde vă cazați).

Seara, după mai bine de 24.000 de pași și 19 kilometri, ne-am mai plimbat, am stat în parc și-am privit copiii cum se joacă și ne-am bucurat de cât de animat și plin de viață era satul. Era o atmosferă tare faină, care te încărca și te umplea de frumos.

Ziua 3 – 24 august 2025

La fel de punctuale, după 8:30 eram deja echipate și gata de drum. Urma să mergem la Vârful Ugerului – e traseul marcat cu cruce galbenă (CG) care pornește din Rimetea, ajunge la Vârf și se continuă până în Lunca Arieșului. În total, are 13,5 kilometri, dificultate medie și durează vreo 6 ore să-l faci pe tot. Noi cred că am parcurs un pic mai mult de jumătate din el.

Din Rimetea, traseul urcă printre pâlcuri de copaci și fânețe, până la o poiană unde sunt marcaje care duc spre versantul vestic al vârfului Ardașcheia. De aici până la Vârful Ugerului faci aproximativ 3 ore și jumătate. Traseul cu cruce galbenă ocolește muntele Sălaș și Pădurea Oprită, o pădure de fag deasă și întunecată.

Din pădurea de fag, cărarea coboară până la șaua dintre Vârful Ugerului și Ardașcheia. Îmi amintesc că ne întrebam de ce tot coborâm când știam foarte bine că avem de urcat. Apoi am ajuns într-o zonă unde traseul se intersectează cu marcajul cu cruce albastră care duce la Vidolm.

Aici aproape n-am mai știut pe unde să o luăm. Cred că am pierdut mai bine de 20 de minute încercând să găsim pe unde se continuă traseul nostru. E o zonă mai deschisă, fără prea mulți copaci, unde marcajele nu sunt prea dese. Culmea, exact acolo nu aveam semnal absolut deloc, deci nu puteam accesa harta ca să vedem pe unde suntem.

La un moment dat, ne-am despărțit și am luat-o fiecare pe unde ni s-a părut că ar fi o posibilă cărare. Era un drum care o lua spre dreapta, dar eram sigure că n-are cum să fie acela pentru că era traseul cu cruce albastră, așa că al nostru putea fi doar prin iarbă pe undeva. Până la urmă am găsit marcajul cu cruce galbenă pitit pe niște copaci subțiri și am reușit să ne continuăm drumul.

Din șa, urmează o porțiune de traseu solicitantă, de urcuș prin pădure. Eu inițial am pornit din ideea că acest traseu nu va fi prea abrupt, dar diferența de nivel e de peste 900 de metri. Cărarea serpuiește prin pădure, sunt zone în care ești aproape sigur că vei aluneca. Nici nu mai știu de câte ori m-am oprit și am zis că eu nu mai merg nicăieri, dar tot mai făceam câțiva pași după.

Am apreciat enorm cum Andreea încerca să mă liniștească și să mă motiveze. Să-mi amintească că frica e mai mult în mintea mea și că nu o să mă dezechilibrez. Sincer, singură nu știu dacă aș fi continuat acel traseu sau dacă aș fi avut curaj să merg atâtea ore prin pădure, fără să întâlnesc țipenie de om. Pentru că pe tot traseul cu ne-am întâlnit cu absolut nimeni.

Recunosc că m-a provocat și obosit destul de mult, dar asta și pentru că în mintea mea era gândul că o să-mi pierd echilibrul, o să alunec și o să sfârșesc prin vreo râpă din pădure într-o zonă fără rețea și fără un om pe o rază de kilometri întregi. În plus, mai erau zgomotele pădurii (pocnituri, scârțâituri, șuierături, vâjâit, murmure, orice-ți poți închipui) și teama de a nu ne întâlni cu vreun animal. Mai frică mi-era de probabilitatea apariției unor mistreți, sincer, decât a vreunui urs.

Am ajuns apoi la poiana largă de sub Vârful Ugerului. De aici, mai sunt 20 de minute până la Vârful Ugerului, care are o altitudine de 1285 de metri și e marcat printr-un par și craniul unei vaci, sculptat din lemn, așezat la baza lui. Oferă o priveliște panoramică asupra Văii Arieșului, cu localitățile Ocoliș, Lunca Arieșului și Vidolm, asupra amfiteatrului stâncos Scărița-Belioara și a Cheilor Poșegii și Cheilor Runcului. E spectaculos, mai ales dacă prinzi vreme bună și nu e înnorat sau ceață.

În total, traseul a durat vreo 4 ore și 20 de minute, cu tot cu împotmoliri și cele 20 de minute pierdute când n-am mai știut încotro. La întoarcere, a durat mai puțin, cam 3 ore. Faptul că n-am dat nas în nas cu niciun animal ne-a mai relaxat și detensionat.

A fost ziua cu cei mai mulți kilometri – în jur de 23. Ne-am recompensat cu un langoș și cu un moment de rememorare a celor 3 zile pline, petrecute în inima munților și codrului. De apreciere față de grija localnicilor pentru sat, față de munca strămoșilor lor, față de meșteșug și tradiție și față de turiști.

Nici nu e nevoie să fii vreun cunoscător ca să-ți dai seama cât respect au acești oameni pentru locul unde-și au rădăcinile și cât efort depun în a duce mai departe această valoare.

Ce gânduri și învățături am luat cu mine

De fiecare dată când plec la munte, mă întorc cu mult mai mult decât fotografii și amintiri. Munții au darul de a ne arăta nu doar frumusețea lumii, ci și lucruri despre noi, despre ceilalți și despre felul în care vrem să trăim.

Zilele petrecute la Rimetea au fost o combinație de efort și bucurie, de frică și curaj, de liniște, tihnă, adrenalină și descoperiri. Am rămas și cu câteva concluzii și gânduri pe care le port cu mine și care merită amintite și aici:

• Dorul de munte nu e doar o toană sau un moft trecător. E o prezență constantă în mine care îmi amintește cine sunt și care mi-s rădăcinile.
• Am simțit cât de prețios e să împart o astfel de experiență cu cineva drag. Faptul că am avut-o alături pe Andreea a adăugat profunzime acelor zile.
• Fricile mele – de a mă pierde, de instabilitate, de necunoscut – au fost acolo la fiecare pas. Dar am înțeles că cele mai multe dintre ele trăiesc doar în mintea mea și cu cât le alimentez mai mult cu atât devin mai puternice și mai vocale. Când le privesc cu răbdare, le înțeleg și când am lângă mine oameni care mă sprijină, devin mai mici și mai ușor de dus.
• Mi-am reamintit să fiu blândă cu mine: să accept pauzele, să știu să mă opresc să-mi trag sufletul, să recunosc oboseala, să nu-mi pun în cârcă mai mult decât pot duce.
• Rimetea mi-a arătat cât de puternic e un loc atunci când oamenii aleg să-și respecte rădăcinile. Faptul că și-au dat interesul să conserve satul, să ducă tradițiile și meșteșugurile mai departe, să împletească trecutul cu prezentul e o lecție de identitate și de comunitate cum rar vedem.
• Am înțeles cât de important e să faci un plan în timp ce lași loc neprevăzutului. Ne-am documentat despre trasee, iar asta ne-a dat liniște și certitudine, dar am știut să îmbrățișăm și micile abateri de la planul inițial.
• Mi-am dat seama cât de prețios e să fii prezent și atent la fiecare pas, la priveliște, la ciripitul păsărilor și mișcările crengilor. Muntele nu se-mpacă neam cu a trăi pe pilot automat: fiecare piatră și fiecare metru parcurs te obligă să fii acolo, fără scuze și ocolișuri.
• M-am întors cu certitudinea că frumusețea unei aventuri nu stă doar în priveliști, ci în urmele pe care le lasă în inimă: frica depășită, oboseala transformată în bucurie, moleșeala care te cuprinde după un traseu solicitant, liniștea pădurii și tihna din suflet.

Încep o nouă etapă. Cel puțin așa se simte.

Am muncit mult la un proiect nou în ultimele săptămâni. Cu entuziasm, cu multe întrebări de „oare cum să fie?”, cu planuri, cu frământări, alteori cu stres. Dar motivată și bucuroasă că înaintez și lucrurile se conturează.

Simt că am ajuns firesc la pasul ăsta și cred că am adunat destulă experiență și maturitate ca să mă arunc într-o apă un pic mai adâncă.

Așadar, azi e ziua cea mare: în cursul zilei lansez noul site – axat pe copywriting și content writing.

Practic, îmi scot nasu’-n lume și vă arăt și cealaltă latură a mea. De data asta pe cea profesională, care-i cel puțin la fel de importantă pentru mine ca cea culturală, pe care o cunoașteți deja.

Am pus în proiectul ăsta exact amestecul de emoție, seriozitate, empatie și disciplină pe care îl regăsesc în mine și-n munca mea.

Acum sunt pe ultima sută de metri cu lucrul la site. Iar momentul ăsta de dinainte de lansare vine cu emoții, recunoștință pentru ajutorul primit, oboseală și mândrie că m-am ținut de treabă și mă apropii de final.

Mă ajută să dai pontul mai departe dacă știi pe cineva care are nevoie de un strop de emoție, zvâc și claritate în ceea ce comunică.

Și mai am o veste: începând de-acum poți sprijini proiectele CooltCluj și Coolturalist prin donații. ❤️

Dacă îți dorești să mă sprijini în acest demers, dacă simți că proiectele acestea sunt utile, dacă măcar o dată ai găsit un eveniment interesant în CooltCluj sau dacă apreciezi munca pe care o depun săptămânal de mai bine de un an încoace. Oricum ar fi, eu sunt recunoscătoare.

Luni, 8 septembrie

🎶 VERUM SOLITUS International Vocal Competition 2025 | concurs de interpretare muzicală – canto în perioada 8-12 septembrie la Opera Națională Cluj. Verum Solitus Vocal Competition a luat naștere din dorința de a descoperi și susține interpreții de operă ai zilelor noastre, marcând anul 2023 cu o nouă competiție în România, adresată tinerelor talente ale universului operistic. Cea de a treia ediție a concursului se va desfășura în perioada 8-12 septembrie 2025 iar juriul va fi prezidat de maestrul IOAN HOLENDER – personalitate marcantă a universului liric internațional, iar alături îi vor fi numeroase personalități internaționale, precum și manageri din cadrul instituțiilor lirice din România.

🌵 Expoziția de plante carnivore până în 14 septembrie 2025. Expoziția reunește peste 100 de plante carnivore, prezentate într-un decor care reproduce mediul lor natural. Vizitatorii pot descoperi atât specii tropicale, originare din Africa, America, Asia și Australia, cât și plante din zone temperate, inclusiv câteva aparținând florei României. Printre acestea se numără și specii cu mișcări spectaculoase, precum închiderea rapidă a capcanelor la simpla atingere.

🗣️ Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: Cum e să dansezi în România? (intrare liberă) de la ora 15:00 la Casa Tranzit. Dialog despre ce înseamnă să fii dansator în România: care sunt posibilitățile reale, ce strategii de supraviețuire există și cum se descurcă dansatorii. Speakeri: Eva Danciu are un background în dansul clasic și licență în actorie. A absolvit Academia de Dans și Performance din cadrul CNDB și Daanasana School of Yoga din cadrul Move On. Anca Stoica este performer și coregraf emergent, stabilită în București. Practica sa artistică se concentrează pe implicațiile sociale ale artei și pe dezvoltarea unui corp neobișnuit, chiar grotesc. Colaborează cu Sergiu Diță ca duo artistic sub numele Platforma 13. Hunor Varga: Performer și coregraf, co-fondator al Asociației Hysteria. Absolvent al Facultății de Teatru și Film din Cluj-Napoca și al Academiei de Dans și Performance din cadrul CNDB.

Marți, 9 septembrie

🕺🏻 Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: Portret de coregraf (intrare liberă)de la ora 15:00 la Casa Tranzit. Prezentarea activităților invitaților, condiția coregrafului independent în România, strategii de supraviețuire într-un domeniu în care sprijinul poate fi îmbunătățit și oferirea de posibilități reale de dezvoltare instituțională. Camelia Neagoe este coregrafă, iar spectacolele sale recente oferă o perspectivă critică asupra mecanismelor socio-politice care modelează peisajul nostru cultural. Ioana Marchidan este performer și coregraf. Din 2016 este directoarea Asociației Dance Spot și director artistic la Linotip – Centru Independent Coregrafic.

🎭 Efectul Maia | spectacol-lectură (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Efectul Maia este o monodramă pe tema depresiei, a depresiei postnatale în mod particular. În ciuda unor schimbări existente în societate (din 2024, în România a fost instituită Săptămâna conștientizării depresiei postnatale), cred că tema aceasta continuă să fie insuficient explorată. Deși în centru se află relația acestei mame, Alina (40), cu fetița ei, Maia (4), acțiunea urmărește mai multe paliere, pentru că depresia postnatală atacă pe mai multe fronturi. Ea destabilizează atât relația cu propria identitate, fizică și psihică, dar și relațiile cu cei din jur: partener, prieteni, colegi, iar, în cele din urmă, forțează personajul să facă niște alegeri. Textul este, în fapt, o sumă a unor evenimente (mici) derulate pe parcursul mai multor zile, evenimente cu impact (mare) asupra stărilor fizice și psihice ale personajului feminin.

🎥 Proiecție unică: Badlands / Banda sălbatică (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Kit Carruthers (jucat de Martin Sheen), un tânăr gunoier rebel, intră într-o relație cu Holly Sargis (jucată de Sissy Spacek), o fată de 15 ani, fiica unui pictor de reclame. După ce tatăl fetei se opune relației, Kit îl ucide și fuge împreună cu Holly într-o călătorie prin preriile americane.

🥗 Opening Reactor: Stagiunea #12 // Cină comunitară (pe bază de înscriere) de la ora 20:30 la REACTOR. Stagiunea 12 stă sub semnul comunității, un fir roșu care ne ghidează în următorii ani și care se traduce în programul toamnei prin întâlniri, proiecte și experiențe care ne apropie. Meniul vegetarian al serii va fi pregătit de chef Andrada Balea, dar masa prinde viață prin fiecare contribuție: sunteți invitați (dacă ați avut chef ori vreme de bucătărit) să aduceți zacusca făcută peste vară, rețeta preferată de hummus, o salată, un desert sau orice altceva vă bucură să împărțiți cu alții.

😊 Stand-up Comedy Open-Mic cu Traian Dobra (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus.

Miercuri, 10 septembrie

🕺🏻 Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: Conferința CNDB & începuturile dansului contemporan de la ora 15:00 la Casa Tranzit. Prezentarea istoriei dansului contemporan în România: de unde a pornit, unde se află acum și ce s-a întâmplat între timp, cu accent pe istoria Centrului Național al Dansului București. Corina Cimpoieru este cercetătoare și coordonatoare a Mediatecii și Arhivei din cadrul Centrului Național al Dansului București (CNDB). În ultimii ani și-a dedicat timpul recuperării documentelor despre dans și performance, cercetând în arhive atât private, cât și instituționale, cu scopul reactivării istoriei dansului și a performance-ului prin practici de arhivare care reconfigurează potențialul lor pentru proiecte contemporane. În cadrul conferinței, Corina va prezenta și traducerea cărții „Epuizarea dansului. Performance și politica mișcării” de André Lepecki. Această carte, chiar și la 20 de ani de la apariția sa, este esențială pentru dezvoltarea studiilor de dans în România, oferind o revizuire semnificativă și radicală a modului în care ne gândim la dans.

🖼️ Octavian Cosman. Porțile veșniciei de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția cuprinde o creație copleșitoare prin valoare, coerență și extindere, dezvăluind, la un nivel estetic profund, atașamentul acestuia față de rafinata filtrare modernistă a valorilor tradiției în pictură. Expoziția retrospectivă Porțile veșniciei, a maestrului Octavian Cosman, va pune în valoare preponderent pictura, dar va etala și secțiuni relevante ale preocupărilor sale pentru sculptură și grafică.

🎥 Eu Geniu Cioclea | Proiecție specială + Q&A (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Veți avea ocazia să descoperiți figura inconfundabilă a poetului basarabean Eugen Cioclea. Eugen Cioclea (1948–2013), considerat de unii „cel mai trist poet din Europa”, a sfidat regimuri și a devenit idolul a generații întregi de literați. A provocat, a inspirat, a rostit discursuri memorabile. A iubit, s-a căsătorit, a avut copii, a divorțat și a iubit din nou. A legat prietenii, dar a și dezamăgit. A făcut promisiuni și le-a încălcat. Și-a câștigat un nume prin epopeile bahice trăite la intensitate maximă, prin admirația, mila, lehamitea sau chiar scârba celor din jur. A fost iubit și respins, aclamat și contestat, mereu autentic, mereu inconfundabil. Poetul și-a dus crucea cu o demnitate neobișnuită și a sfârșit exact așa cum și-a scris viața: în propriile figuri de stil.

🎭 Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: r.e.g.e.n.e.r.a.r.e. (intrare pe bază de rezervare) de la ora 19:00 la REACTOR. Un performance despre corp ca arhivă vie – corpul carcasă, corpul purtător de emoții și obiceiuri, corpul degradat, corpul forță „r.e.g.e.n.e.r.a.r.e.” spune povești personale și colective despre corpuri și transformările lor, explorând experiențele intime ale celor cinci performeri.

🎭 Vérmedve | Werebear | Comedie horror (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ Art and Social Area. Trupa Váróterem Projekt, sub conducerea regizorului Imecs-Magdó Levente, se pregătește pentru premiera piesei Ursul de Anton Pavlovici Cehov. Levente știe că, dacă spectacolul nu va avea succes, cariera sa de regizor va lua sfârșit. Se teme de premieră, dar nu suficient… Nici nu bănuiește că asupra trupei planează pericole mai întunecate decât eșecul și că nu toată lumea va supraviețui reprezentației. Spectacol de teatru în limba maghiară cu subtitrare în limba română.

🎭 Tango (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Artúr, un tânăr student universitar care visează la o nouă ordine mondială, caută îndrumare în moștenirea intelectuală a părinților și bunicilor săi. Dar, de îndată ce pornește în călătoria sa, se lovește de un zid, deoarece valorile pe care ar vrea să se bazeze au fost erodate de timp: în mijlocul reflexelor acumulate de generații, tradiția a devenit ridicolă, libertatea o rutină, iar rebeliunea o tendință vestimentară.

Joi, 11 septembrie

🕺🏻 Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: PERFORMING individuality w/ Anca Stoica (intrare liberă, pe bază de rezervare) de la ora 11:00 la Casa Tranzit. Un spațiu de explorare pentru tinerii interesați de dans, unde corpul devine mijloc de expresie și experiment. Anca Stoica este un performer și coregraf emergent, stabilită în București, România. Practica sa artistică se concentrează pe implicațiile sociale ale artei și pe dezvoltarea unui corp neobișnuit, chiar grotesc. Colaborează cu Sergiu Diță ca duo artistic sub numele Platforma 13, o inițiativă independentă dedicată experimentării multidisciplinare, cu accent pe dans contemporan și performance.

🖼️ Expoziția temporară Comori din mările Clujului de la ora 12:30 la Muzeul de Paleontologie și Stratigrafie, str. M. Kogălniceanu, nr. 1 și în spațiul pietonal din fața clădirii centrale a UBB. Scopul expoziției este promovarea colecțiilor paleontologice aflate în patrimoniul universității și, implicit, a patrimoniului natural al județului Cluj.

🖼️ E timpul prieteniei, 70+ | vernisaj de la ora 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția se dorește a fi un moment de celebrare, nu doar a vârstei de 70 de ani ai artistului dar și al unui principiu esențial din viața acestuia: Prietenia. Astfel, pe simezele Muzeului de Artă vor fi expuse 77 de lucrări realizate fiecare la patru mâini, rodul colaborării dintre Liviu Mocan și alți 77 de prieteni. Toate lucrările care compun această impresionantă și unică expoziție au fost elaborate special pentru acest eveniment fiind expresia sentimentului prieteniei dintre autori. Lucrările prezentate vor putea fi achiziționate de publicul vizitator iar toate fondurile obținute vor fi direcționate către comunitatea Atelier+, care se află într-un amplu proces de organizare și edificare a unui Centru de Artă Contemporană la Cluj.

🎥 Avanpremieră TATA în prezența regizorilor la Cinemateca TIFF (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: După ani de înstrăinare, Lina, o jurnalistă din Moldova, primește un mesaj video tulburător de la tatăl său, muncitor în Italia, care îi arată vânătăile de pe brațe provocate de angajatorul său. Călătoria Linei pentru a dezvălui adevărul despre abuzurile la care a fost supus tatăl său la locul de muncă deschide rănile trecutului și o conduce la descoperirea unui tipar de violență domestică și suferință ce i-a marcat familia timp de generații.

Vineri, 12 septembrie

🗣️ Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: Entități emergente din dansul contemporan (intrare liberă) de la ora 15:00 la Casa Tranzit. Prezentarea unor inițiative fresh în sectorul de dans contemporan clujean. Pivot Theatre – Jasmina Cloșcă: este regizoare și manager cultural, stabilită în Cluj. Practica ei se axează pe teatru-dans și pornește de la analiza felului în care mișcarea deprinde în timp un sens de bază specific, care în context performativ poate deveni situațional. OM Centru Coregrafic – Oana Mureșan: este coregraf și director artistic, fondatoarea Centrului Coregrafic OM din Cluj-Napoca și a OM-Transilvania International Dance Festival. NON Centru de Arte Performative – Dominik M. Iabloncic: este regizor, coregraf, performer și co-manager al NON Centrului de Arte Performative. Moderator: Hysteria Collective – Hunor Varga: performer și coregraf, este co-fondatorul Asociației Hysteria.

🎶 Music Production Workshops (cu plată) în 12 și 13 septembrie la Galetheia Music Studio. Atelierele sunt coordonate de Tibor-Albert Bazso, producător muzical cu o experiență de peste 20 de ani (Alias Music Studio), de asemenea cu experiență în producția video (HotShotVideos). Atelierul e adresat nivelurilor începător și mediu și se va axa pe bazele producției muzicale, tips & tricks și pe îmbunătățirea proiectelor proprii. Vei învăța: cum să-ți faci setările de bază corecte pentru un proiect muzical, că-s atâtea cifre pe acolo de te doare capul; cum să ai un mix echilibrat între voce și instrumental, să nu sune ca din budă; cum să folosești efecte pe voce astfel încât să sune plăcut, aerisit, nu încărcat sau supraprocesat (gen Smule *eyeroll); care sunt cele mai potrivite programe pentru nevoile tale și ce echipament să-ți iei pentru un basic home studio, fără să-ți vinzi un rinichi.

🎭 Pre-Hysteria: Dans. Public. Comunitate: AM I? (pe bază de rezervare) de la ora 19:00 la NON Centru de Arte Performative. Ne-am oprit și ne-am întrebat cât din „noi” suntem părinții noștri. Care e granița dintre mine și tata? Dintre mine și mama sau bunica ei? D̶e̶ ̶c̶e̶ ̶t̶r̶e̶b̶u̶i̶e̶ ̶o̶ ̶l̶i̶m̶i̶t̶ă̶ ̶f̶i̶x̶ă̶ ̶c̶â̶n̶d̶ ̶p̶o̶a̶t̶e̶ ̶f̶i̶ ̶t̶o̶t̶u̶l̶ ̶p̶a̶r̶t̶e̶ ̶d̶i̶n̶t̶r̶-̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶c̶e̶s̶ ̶î̶m̶p̶r̶e̶u̶n̶ă̶,̶ ̶i̶n̶t̶e̶r̶g̶e̶n̶e̶r̶a̶ț̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶d̶e̶ ̶v̶i̶n̶d̶e̶c̶a̶r̶e̶?̶ Ne e frică să ne privim prea mult în oglindă? S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶d̶u̶s̶ ̶c̶o̶l̶e̶c̶t̶i̶v̶?̶ Suntem produsele finale ale vieților oamenilor dinaintea noastră? Unde încep „eu” și unde se termină materia care îmi formează strămoșii? Cât lăsăm pentru următorii? A̶m̶ ̶î̶n̶c̶e̶p̶u̶t̶ ̶s̶ă̶ cartografiem corporal și comportamental traumele de familie. Am moștenit unele lucruri și asta se vede în felul în care ne pierdem răbdarea așteptând la coadă. D̶e̶ ̶f̶a̶p̶t̶,̶ ̶a̶m̶ ̶m̶o̶ș̶t̶e̶n̶i̶t̶ ̶c̶a̶m̶ ̶t̶o̶t̶ ̶c̶e̶ ̶a̶v̶e̶m̶ ̶ș̶i̶ ̶s̶u̶n̶t̶e̶m̶.

🎭 Partea 1. Iubirea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Spectacolul abordează tema iubirii în formele ei diverse, urmărind contextele în care învățăm să iubim sau să vorbim despre iubire. Ce bagaje emoționale moștenim? Cum facem față pierderilor? E iubirea un sentiment sau o acțiune? „Partea 1. Iubirea” e un colaj de momente care trece de la clișeu la autoironie, de la povești personale la autoficțiune și planuri imaginare. O încăpățânare de a ajunge la iubire, în timp ce în lume se întâmplă exact opusul.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.” – Attila Vidnyánszky Jr., regizorul spectacolului.

🎥 Tata: premieră + discuție post-vizionare | Ecrane Interioare (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. După o perioadă lungă de distanțare, Lina, o jurnalistă din Moldova, primește un mesaj video șocant de la tatăl său, care lucrează în Italia și îi arată vânătăile de pe brațe cauzate de angajatorul său. Această descoperire o determină pe Lina să pornească într-o călătorie pentru a scoate la lumină adevărul despre abuzurile suferite de tatăl ei la muncă. Pe măsură ce investighează, ea se confruntă cu răni emoționale vechi și dezvăluie un ciclu dureros de violență domestică și suferință care a afectat familia sa de-a lungul mai multor generații. Proiecția va fi urmată de o discuție cu regizorii și cu Oana Cobeanu – psihoterapeut.

🎥 Movie Nights – Alegerea publicului de la ora 21:30 în Iulius Parc. Ultima ediție Movie Nights din acest sezon.

Sâmbătă, 13 septembrie

🗣️ „Arta pe rețetă” cu Irina-Margareta Nistor. Un proiect Proud To Be Romanian (cu bilet) de la ora 11:00 la Casa de Cultură a Studenților. Pentru ca prevenția este esențială, cei mai valoroşi specialiști din universul sănătății vor aduce informații extrem de prețioase, printr-un dialog special cu Irina-Margareta Nistor. Expoziție de pictură în foyer și branduri româneşti la etaj, Sala Transilvania. Ziua se va încheia cu un superb film artistic românesc, ‘6 septembrie’, de Bogdan Ilieşiu.

🎭 Șase personaje în căutarea unui autor (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Șase personaje în căutarea unui autor este o mărturie a caracterului revoluționar al teatrului lui Pirandello. Ce formă pot lua căutările sale, meditația asupra rolului personajului și asupra raportului dintre viață și artă în contextul problemelor contemporane cu care se confruntă teatrul? Lăsați-vă ghidați de actori, regizor și dublurile lor vii în participarea la o incizie pe viu a mecanismelor intime ale artei scenice.

🎭 Orașul nostru (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Orașul nostru este o piesă ludică și emoționantă care ne îndeamnă să ne trezim și să începem să ne trăim viața cu adevărat. Piesa în trei acte începe în anul 1901. Emily, îndrumată de Regizorul tehnic, își reexaminează viața simplă, parcursul ei fiind străbătut de noi începuturi și sfârșituri. Însă călătoria ei este una plină de surprize, pe măsură ce amintirile se transformă în realitate.

😊 Stand-Up Comedy „Glume, Crowdwork si Rateuri” (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus Cluj. Cu: Spielmann Laszlo, Claudiu Toderici și Ștefan Radovici.

Duminică, 14 septembrie

🚶🏻‍➡️ Tura de duminică. Dacă ai chef de o plimbare și vrei să cunoști oameni, în fiecare duminică, Andrei Cătinaș (sau Andreea Chiuaru) te așteaptă la ora 8:45 în Parcul Central pentru ca la 9:00 să porniți la drum. Vă plimbați, povestiți, poate vă opriți la o cafea. Tura de duminică e pentru oricine vrea să se conecteze cu natura și cu alți oameni și să discute despre sănătate, comunitate, startups, marketing și câte și mai câte. Aici te poți înscrie la următoarele ture și poți afla mai multe detalii.

🎥 Grădina Artiștilor: Impresionismul american (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema ARTA. Documentarul explorează modul în care impresionismul american s-a inspirat din operele maeștrilor francezi – precum Monet și Renoir – dar și felul în care artiștii americani au reușit să dezvolte un stil distinct, adaptat peisajului și societății în schimbare a propriei țări. Într-o Americă aflată în plină industrializare, grădina devine nu doar un subiect artistic, ci un simbol profund al nevoii de natură, echilibru și intimitate într-o lume tot mai urbanizată.

🗣️ Seară de Socializare Autentică (cu bilet) de la ora 17:00 la Cotton Club Cluj. Ca să puteți avea conversații reale, fără tensiune sau superficialitate, veți respecta câteva principii simple ale comunicării autentice. Comunicarea autentică înseamnă să vorbești despre tine, să asculți cu adevărat și să creezi un spațiu unde fiecare poate fi el însuși, fără frică de judecată. Regulile jocului: vorbim despre experiențele noastre, nu despre ce „ar trebui” să facă alții, ascultăm fără să întrerupem sau să judecăm, nu dăm sfaturi aiurea, ce se discută la Adunat, rămâne la Adunat.

🎭 Chiritza în concert (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Chirița/Chiritza își găsește ușor multiple echivalențe în societatea noastră contemporană. Cu aerul ei de superioritate afișat, cocoloșindu-și fetele pe care le vede de zece ori mai frumoase decât sunt, mereu la vânătoare de bani și averi, tiranică, dar emoționându-se la orice mic cadou sau compliment, alunecoasă în relațiile cu bărbații și leșinând în fața atenției primite de la cei cu relații și influență, Chiritza nu ne poate fi totuși complet antipatică. E un Monsieur Jourdain în variantă feminină românească, pe care Ada Milea și Anca Hanu îl învestesc cu o nouă energie de un comic exploziv, ridiculizând toată gama de false pretenții, snobism, lipsă cultură și sensibilitate kitsch.

Aruncă o privire și la Coolturalist, newsletterul care apare de două ori pe lună și te pune la curent cu noutățile din artă și cultură, îți aduce aproape artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Abonează-te aici.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Să ne citim cu bine! 🌞

Mi-era dor de o nouă ediție CooltCluj. Și-am lucrat la newsletterul de azi din mijlocul naturii, al mirosului de roșii și bulion făcut la foc de lemne. Și nici că se putea mai frumos – azi e și ultima zi de vară. Mâine începe toamna, urmează să înceapă stagiunea la teatru și doamna Toamnă să-și facă simțită încet prezența.

Dacă deschizi acest newsletter cu plăcere, îl consideri util și ai cules măcar o dată o idee de eveniment pe sufletul tău, am nevoie de ajutorul tău. Din orice parte ai privi-o, dacă ai ceva relevant de spus referitor despre ceea ce fac, m-aș bucura să-mi lași o recenzie aici.

Îți sunt recunoscătoare pentru fiecare cuvânt și gând pe care decizi să mi-l acorzi. ❤️

Luni, 1 septembrie

🌵 Expoziția de plante carnivore de la ora 9:00 la Grădina Botanică. Expoziția reunește peste 100 de plante carnivore, prezentate într-un decor care reproduce mediul lor natural. Vizitatorii pot descoperi atât specii tropicale, originare din Africa, America, Asia și Australia, cât și plante din zone temperate, inclusiv câteva aparținând florei României. Printre acestea se numără și specii cu mișcări spectaculoase, precum închiderea rapidă a capcanelor la simpla atingere. Poate fi vizitată în serele mici, până în 14 septembrie.

🖼️ În căutarea formelor neștiute la Parter Gallery. Școala de ceramică la care s-a format Titu Toncian – într-un climat politic și instituțional particular – este eminamente una a experimentului artistic multimedial, a interogării obiectului, a valorizării materialității și a căutărilor formale ce hibridizează sau transgresează medii artistice diverse. Poate fi vizitată până în 5 octombrie.

Marți, 2 septembrie

📖 Club de lecture || Coin du livre francophone de la ora 18:00 la Bookstory. Ce ai citit, ce ți-a plăcut, ce te-a emoționat, ce te-a impresionat? Mergi să-ți împărtășești ideile într-un cadru plăcut.

🎥 McCabe & Mrs. Miller | CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Filmul spune povestea lui John McCabe (Warren Beatty), un aventurier cu vise de îmbogățire rapidă, care ajunge într-o așezare minieră din nord-vestul american și deschide un bordel cu ajutorul lui Constance Miller (Julie Christie). Relația dintre cei doi evoluează dintr-un parteneriat de afaceri într-o legătură complexă și emoționantă, pusă la încercare de venirea unei corporații care amenință să distrugă totul.

🎥 Proiecție unică: City of God / Orașul zeilor | Seria lunii: Heatwave (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Buscapé este un băiat timid din cartierul mărginaș Cidade de Deus (“Orașul Zeilor”) din Rio, care visează să devină fotograf și să scape de viața marcată de violență și razii ale poliției. În același timp, Dadinho, un puști de aceeași vârstă, își dorește să devină cel mai temut criminal din oraș. Sub influența șefilor de gașcă, el pornește pe drumul crimei, în timp ce Buscapé rămâne martor al transformării cartierului într-un tărâm dominat de violență și haos.

Miercuri, 3 septembrie

🎥 Proiecție specială: Oceanul cu David Attenborough (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Prin secvențe spectaculoase cu recife de corali și păduri de alge, Attenborough explică cum un ocean sănătos menține stabilitatea și prosperitatea întregii planete. Imagini cinematografice uimitoare și captivante surprind miracolul vieții subacvatice și dezvăluie, ca niciodată până acum, realitățile și provocările cu care se confruntă oceanul — de la tehnici de pescuit distructive până la pălirea în masă a recifurilor de corali.

Joi, 4 septembrie

🎭 Kids Thursdays – Pinocchio | teatru de păpuși de la ora 18:00 în Iulius Parc. A fost odată un bătrân tâmplar pe nume Geppetto, care a creat o păpușă din lemn. Dar păpușa nu era una obișnuită – se numea Pinocchio și visa să devină un băiat adevărat. Pe drumul spre visul său, a învățat ce înseamnă prietenia, sinceritatea și curajul… chiar dacă i-a mai crescut nasul din când în când!

🗣️ Meet the Artist: Lorelai Mursa, curator în dialog cu Andrada Lolu, artista (pe bază de înscriere) de la ora 18:30 la Meron Gallery. Pornind de la expoziția Renascence of Imaginalia, prezenta pana pe 24 septembrie la galerie, întâlnirea oferă publicului ocazia să descopere mai mult decât lucrările expuse – să pătrundă în universul personal și artistic al Andradei. De la copilărie, până la maturizarea ei creativă, de la influențele credinței și ale memoriei, la tehnicile și simbolurile care se regăsesc în lucrările sale, evenimentul va aduce în fața publicului o poveste de viață și de artă. Împreună cu Lorelai, Andrada va vorbi despre procesul ei artistic, despre Imaginalia ca teritoriu interior și despre felul în care pictura devine un dialog între vizibil și invizibil, între fragilitate și forță, între întrebări și revelații.

📖 Club de carte „Viața mincinoasă a adulților”, romanul Elenei Ferrante, de la ora 18:30 la Book Corner Librarium.

Vineri, 5 septembrie

🪴 Napoca Bonsai Expo 2025 în perioada 5-7 septembrie la Casino – Centru de Cultură Urbană.

🎭 9 RUȘINI şi alte tablouri scandaloase din istoria recentǎ a României (cu bilet) în 5 și 6 septembrie de la ora 19:00 la Edison Jazz Club. Este un spectacol în 2 părți, în seri consecutive și biletul asigură accesul în ambele seri. Durata primei seri: 1 orǎ şi 20 minute, urmate de discuții cu publicul, echipa artisticǎ şi un invitat special. Durata celei de-a doua seri: 1 orǎ şi 30 minute, urmate de discuții. Un tip de shadow work istoric teatral. O căutare sub preșul istoriei a întâmplărilor ascunse din rușine, dar care continuă încă să existe și să ne definească din umbra trecutului. Credem că rușinile încetează să mai aibă putere asupra noastră doar atunci când le scoatem la lumină, le discutăm și le acceptăm.

🎭 „Infernul” se joacă din nou (cu bilet) de la ora 20:00 la MINA Cluj. „Infernul” nu mai e doar un spectacol de teatru imersiv. E un fenomen. Un eveniment care a cutremurat deja sute de oameni și care revine, mai intens, mai profund, mai aproape ca oricând de public. Un spectacol total, în care TU ești parte din show. Cele 9 cercuri ale Iadului sunt proiectate 360 în jurul tău, pe picturile lui Ovidiu Avram. Jocul actorilor și muzica sunt tulburătoare. Experiența te răvășește.

🎥 Sorry, Baby – premieră de film + vinyl listening session (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. În debutul său în lungmetraj, scenarista și regizoarea Eva Victor o aduce pe ecran pe Agnes, o tânără profesoară de literatură care navighează printre complexitățile maturizării, identității și vindecării într-un mic oraș universitar din New England. O dramedie tandră și tăioasă despre reziliență, prietenie și acele momente tăcute care ne transformă în profunzime.

🎭 Choose me de la ora 21:00 la WonderPuck. Doi prieteni de o viață pornesc la drum cu mașina, fiecare cu o jumătate de inimă. La radio se aude o melodie din trecut, iar orașul ascunde atâtea vieți posibile. Între un smoothie din ce s-a ratat sau ce s-a împlinit – iubire, carieră, liniște – se ridică întrebările care dor și luminează deopotrivă: Tu ce ai ales? Tu ce alegi? Cine te-a ales? Un spectacol tandru despre prietenie, vulnerabilitate și alegerea de a fi împreună, cu muzică pop originală.

🎥 Movie Nights – Young Woman and the Sea de la ora 21:00 în Iulius Parc.

Sâmbătă, 6 septembrie

🎭 Premieră: Lalele, păsări și beton (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Este 1 martie. Educatoarele cară în brațe kilograme de flori. Cineva moare. Altcineva face gogoși. Cineva face sex. Altcineva moare. Stuful în flăcări mistuie melci. Bătrânii se uită la Etno TV, mamele tinere își găsesc liniștea la H&M, șobolanii descoperă metode contraceptive. Cineva moare. Cineva supraviețuiește. E o pasăre. Pe beton. Înconjurată de pișat și lalele galbene.

🚲 FANTASY BIKE PARADE – Powered by RentE & Steampunk Transylvania de la ora 19:00 în Parcul Feroviarilor. Cum participi: decorează-ți bicicleta sau îmbracă-te într-un costum spectaculos și cucerește publicul.

Duminică, 7 septembrie

🎶 September Story | Concert (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Pe scenă vor străluci interpreți cu o carismă aparte: solista Monica Anghel, baritonul Florin Estefan, și tenorii Cristian Mogoșan și Hector Lopez. Atmosfera va alterna între ritmuri pline de energie și momente de profunzime emoțională, toate unite de bucuria și căldura începutului de toamnă.

😊 Stand-up Comedy „În viața reală” (cu bilet) de la ora 20:00 la Klausen Pubhouse. Tudor, Paul și Traian și-au uitat parolele de la conturile de youtube și au venit de pe internet direct la Cluj.

Ți-a plăcut ediția de azi? Spune-mi aici, în câteva cuvinte. 🙏🏻

De vorbă cu Maria și Emi (Lumea pe fugă).

Călătoriile nu sunt doar bagaje și obiective bifate. Pentru Maria și Emi, ele au devenit un mod de a respira altfel, de a învăța lumea prin pași mărunți pe străzi necunoscute și prin povești spuse de oameni întâlniți întâmplător. S-au cunoscut în plină pandemie și au transformat dorul de ducă într-un stil de viață.

Azi, după 35 de țări și mii de kilometri străbătuți, încă privesc fiecare plecare ca pe o promisiune: că necunoscutul aduce nu doar adrenalină și curiozitate, ci și lecții de omenie, încredere și liniște interioară.

În interviul de mai jos descoperi cum arată lumea atunci când o privești prin ochii lor: cu bugete mici, dar cu inimi largi, cu planuri creionate, dar mereu deschiși pentru surprize. O conversație caldă, despre drumuri, oameni și acel sentiment că „acasă” poate fi oriunde, atâta timp cât ai pe cineva drag alături.

Coolturalist #24.

În cea mai recentă ediție Coolturalist găsești:

• un cântec rap semnată de o voce feminină, care vorbește despre burnout și o petiție pentru legea burnout pe care o poți semna;
• recomandări culturale variate – de la teatru și artă contemporană, la patrimoniu și poezie;
• un interviu cu un artist anonim care și-a umplut orașul cu desene cu mesaj;
• vești bune din educație, dans și știință;
• un film inspirat dintr-un jaf real, care promite să stârnească discuții aprinse;
• oportunități pentru trupele emergente și proiecte culturale care duc România pe harta Europei.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Pe duminica viitoare! 🌞

Puțini oameni știu că eu, în cea mai mare parte a adolescenței mele, am ascultat aproape exclusiv rap românesc. Uneori era ca o găleată cu apă rece turnată în cap, alteori mă ajuta să trec mai ușor prin anumite stări și emoții. Cert e că mereu m-am simțit apropiată de acest stil muzical și deseori mă întorc la el. Poate pentru că nu caută să înfrumusețeze realitatea. Nici s-o idealizeze. Dimpotrivă. Abordează curajos problemele societății.

În acest newsletter nu cred că am recomandat vreo piesă rap. Dar azi fac asta pentru că simt că e important. Te sfătuiesc să asculți „Raport final”, o melodie creată de artista Ladygirl, una dintre puținele voci feminine din rapul românesc, și să reflecți puțin la acest subiect greu – burnoutul sau epuizarea profesională.

Dacă te regăsești sau îți zboară gândul la prieteni, rude, colegi, apropiați de-ai tăi care au trecut prin burnout, te invit să semnezi petiția #VremLegeaBurnout – care cere măsuri clare pentru prevenirea stresului la muncă și combaterea epuizării profesionale în România. La fel cum se întâmplă deja în alte țări europene.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Maria & Emi (Lumea pe fugă): Călătoriile sunt printre cele mai bune forme de educație non-formală.

Călătoriile nu sunt doar bagaje și obiective bifate. Pentru Maria și Emi, ele au devenit un mod de a respira altfel, de a învăța lumea prin pași mărunți pe străzi necunoscute și prin povești spuse de oameni întâlniți întâmplător. S-au cunoscut în plină pandemie și au transformat dorul de ducă într-un stil de viață.

Azi, după 35 de țări și mii de kilometri străbătuți, încă privesc fiecare plecare ca pe o promisiune: că necunoscutul aduce nu doar adrenalină și curiozitate, ci și lecții de omenie, încredere și liniște interioară.

În interviul de azi descoperi cum arată lumea atunci când o privești prin ochii lor: cu bugete mici, dar cu inimi largi, cu planuri creionate, dar mereu deschiși pentru surprize. O conversație caldă, despre drumuri, oameni și acel sentiment că „acasă” poate fi oriunde, atâta timp cât ai pe cineva drag alături.

Simt că ne-am dezvoltat foarte mult, că avem mai multă încredere în noi, dar și în oamenii din jur. Simt că suntem mai deschiși la nou și la a trăi experiențe. Cât despre noi, cred că ne-am sedimentat foarte bine relația și avem încredere totală unul în celălalt, pentru că de-a lungul timpului ne-am împărțit, dar nu delimitat, sarcinile.

Fie că ești aici de mai multe ediții la rând sau tocmai te-ai abonat, mă bucur că mă citești. Dacă acest newsletter ți-a adus inspirație, idei sau pur și simplu ți-a făcut plăcere să-l parcurgi, m-ar ajuta mult o recenzie aici, mai jos. Sunt recunoscătoare. ❤️

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🖼️ (de aflat) O cercetătoare și o actriță își unesc vocile pentru a aduce în atenție memoria genocidului din Bosnia, printr-un spectacol inspirat din poezie și dus chiar la Srebrenica, orașul marcat de una dintre cele mai mari tragedii ale Europei recente.

👨🏻‍🔧 (de explorat) La Sibiu, vara aduce cu sine o scenă care pare desprinsă din Evul Mediu: tineri în haine de breaslă, cu ciocanul, dalta sau forja în mâini, lucrând sub privirile curioșilor. Sunt calfe, meșteșugari aflați în călătoria lor inițiatică – Die Waltz –, o tradiție veche de sute de ani, astăzi recunoscută patrimoniu UNESCO. Citește articolul frumos documentat și ilustrat pe Scena9.

📖 (de citit) Un interviu cu ORHAN – un nume fictiv ales să-i protejeze identitatea, artistul anonim care a umplut Bucureștiul cu desene cu impact social puternic: „Orice artist are obligația să spună adevărul”.

🎶 (de neratat) Ce dezmăț rock aici:

📆 (de bucurie) Poetul american Denver Butson vine la Festivalul Internațional de Poezie București, între 15 – 21 septembrie.

🧠 (de conștientizat) Calea Moșilor, una dintre cele mai vechi și lungi artere din București, între identitate și vulnerabilitate. Cât de fragil este patrimoniul arhitectural și care sunt fricile și nemulțumirile oamenilor. (via Iscoada)

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Dansul nu are vârstă: peste 100 de sibieni redescoperă bucuria mișcării după 50 de ani.

La Sibiu, dansul a devenit o formă de terapie și bucurie pentru peste o sută de persoane trecute de 50 de ani, care participă la proiectul „Dansul nu are vârstă”. Inițiativa, sprijinită de Primăria Sibiu și organizată de clubul Fantasy Dance, le oferă seniorilor șase luni de cursuri gratuite. Între pași de tango, vals, disco sau samba, participanții descoperă nu doar plăcerea mișcării, ci și prilejul de a socializa și de a-și redescoperi încrederea în propriul corp.

Instructorul Cristina Pițigoi, cu peste 15 ani de experiență, știe să îmbine rigoarea cu răbdarea și bucuria de a lucra cu oameni de toate vârstele. De la cei aflați la primii pași, până la dansatori de peste 80 de ani – ba chiar și o participantă de 90 de ani –, toți găsesc în aceste întâlniri o doză de energie și optimism. „Vârsta nu este o piedică, important este să îți dai voie și să crezi în tine”, spune Lăcrămioara Lomnășan, fost psihoterapeut.

Pentru unii, experiența înseamnă o reîntâlnire neașteptată cu trecutul. Fosta profesoară Luca Georgeta, 65 de ani, își redescoperă fosta elevă, Cristina Pițigoi, acum în rol de instructor. „Corpul și mintea se armonizează. Muzica mă echilibrează și mă conectează cu lumea”, mărturisește ea.

Radio Vis: poveștile copiilor din sate, duse în lume prin teatru sonor.

Radio Vis aduce pe scenă vocile copiilor din Podișul Hârtibaciului și le oferă șansa să fie creatori ai propriilor povești. Timp de câteva luni, o echipă de artiști și cercetători a lucrat alături de ei în ateliere de scriere, teatru, sunet și etică a mediului, descoperind un univers plin de imaginație și sensibilitate. Rezultatul este un teatru sonor fluid, în care radioul devine punte între lumi diferite și prilej de dialog între copii și public.

„Într-o vreme în care vocile copiilor din sate se aud prea rar, Radio Vis le oferă nu doar un microfon, ci și încrederea că au ceva valoros de spus”, spun inițiatorii.

Proiectul, inițiat de Asociația Minimorum, pornește de la ideea că fiecare copil are o creativitate nativă ce merită cultivată. În loc să fie priviți prin lentila lipsurilor, copiii sunt încurajați să își pună în valoare talentul și curiozitatea, participând la toate etapele unei producții artistice. Astfel, radioul – care altădată aducea lumea în sate – devine azi canalul prin care poveștile copiilor pleacă din sate spre lume, schimbând percepții și îmbogățind imaginarul colectiv. Următorul pas al echipei este participarea la Festivalul Orizont Sonor din București, pe 27 septembrie.

Aur pentru România: o studentă din Tulcea, campioană la Olimpiada Internațională de Lingvistică.

Ioana-Steliana Barbu, o studentă din Tulcea, a adus României aurul la Olimpiada Internațională de Lingvistică 2025, desfășurată la Taipei. Performanța ei – 83 de puncte la proba individuală – vine după ani de muncă și rezultate constante. Olimpiada, una dintre cele mai prestigioase competiții pentru liceeni, adună sute de participanți din întreaga lume și pune la încercare logica și creativitatea lingvistică, nu cunoștințele memorate.

Ioana, absolventă a Colegiului Național „Spiru Haret” din Tulcea și studentă la Automatică și Calculatoare, își dorește acum să contribuie la popularizarea olimpiadei în România. Inclusă deja în campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, ea este un exemplu de perseverență și de ambiție care arată că excelența nu se naște doar din talent, ci și din dorința de a transforma cunoașterea în proiecte cu impact real.

Dumitru Gorzo, primul artist român cu un solo show la MARe.

Dumitru Gorzo, unul dintre cei mai nonconformiști și versatili artiști români contemporani, va fi primul care va avea o expoziție solo la MARe – Muzeul de Artă Recentă din București. „Vrea cineva să fie eu?” se va desfășura între 18 septembrie 2025 și 18 ianuarie 2026 și marchează o premieră: lucrările lui Gorzo vor ocupa atât interiorul muzeului, cât și exteriorul, printr-un mural de mari dimensiuni care va transforma clădirea într-un suport artistic. Expoziția aduce publicului picturi, sculpturi, basoreliefuri și instalații realizate special pentru acest proiect, sub coordonarea curatorilor Gregory Lang și Dan Popescu.

Născut în Ieud și format în spiritul satiric al mișcării Rostopasca, Gorzo și-a construit un limbaj artistic care trece liber prin pictură, sculptură, reliefuri cu accente folclorice sau intervenții urbane. În toamna acestui an, vizitatorii muzeului vor putea să îl întâlnească direct pe artist, în cadrul unui atelier deschis între 18 septembrie și 3 octombrie. Evenimentul devine astfel mai mult decât o expoziție: o invitație de a intra în dialog cu unul dintre cei mai influenți artiști ai generației sale.

Iașiul devine capitala artei imersive: MINA deschide un nou muzeu permanent.

MINA – Museum of Immersive New Art, primul muzeu de artă imersivă din România, deschide pe 26 septembrie un nou spațiu permanent la Iași. După București și Cluj, Iași devine al treilea oraș care găzduiește o astfel de experiență, marcând și doi ani de la inaugurarea primului spațiu MINA. Noul muzeu își întâmpină publicul cu „Matisse: The Immersive Show”, un spectacol original ce aduce la viață peste 100 de lucrări ale artistului, printre care „Atelierul Roșu” și „La Danse”, într-o producție care combină proiecții de mari dimensiuni, animație și sunet.

Programul MINA Iași include și alte experiențe spectaculoase: o incursiune în Egiptul Antic, o călătorie în lumea dinozaurilor cu proiecții 360° și explorarea cosmosului, cu fragmente video din misiunea lui Dumitru Prunariu. Pentru cei mici, MINA Kids propune un spațiu de joacă interactiv cu 15 instalații digitale, conceput pentru copiii între 3 și 12 ani. Astfel, Iașiul devine un nou reper cultural și educațional, unde arta, tehnologia și imaginația se întâlnesc într-un mod accesibil tuturor.

Dunărea ca scenariu: rezidență artistică transformată în film experimental.

În septembrie, șase artiști români pornesc într-o călătorie artistică pe urmele Dunării, de la izvoare până în Germania, trecând prin Serbia, Ungaria, Slovacia și Austria. Rezidența Once UpON a Danube, organizată de Celula de Artă între 2 și 18 septembrie, le propune acestora o experiență ca un film experimental în care fluviul devine firul narativ, iar fiecare oprire – de la siturile mezolitice de la Lepenski Vir și civilizația neolitică de la Vinča, până la centre de artă contemporană din Novi Sad, Budapesta și Bratislava – adaugă noi straturi de reflecție, creație și documentare.

La finalul traseului, artiștii – Daniel Loagăr, Alex Manea, Andrei Stan, Gizella Popescu, Oana Iordăchescu și Andreea Eliza Petrov – vor transforma întreaga experiență într-un film experimental, instalații și lucrări care vor fi prezentate la festivalul Kulturnetzwerk UW Etzdorf, aproape de Chemnitz, Capitală Europeană a Culturii în 2025, dar și în cadrul European Heritage Days. Călătoria le oferă ocazia de a lega trecutul îndepărtat de prezentul artistic, într-un dialog viu între istorie, antropologie și expresie contemporană.

„Jaful Secolului” – între acțiune, umor negru și realitatea diasporei românești.

„Jaful Secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai și scris de Cristian Mungiu, ajunge în cinematografele din România pe 23 septembrie. Inspirat dintr-un caz real, filmul urmărește povestea a trei români plecați la muncă în Țările de Jos, care, sătui de umilințe și de condițiile grele de trai, pun la cale un jaf spectaculos: în mai puțin de două minute fură tablouri în valoare de peste 20 de milioane de euro. Firul narativ cuprinde teme precum migrația, prejudecățile și lupta pentru demnitate.

Producția, o coproducție România-Belgia-Olanda, are deja un palmares impresionant: Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia (2024), Premiul Publicului la Shanghai, Balkan Film Award la Sofia și Marele Premiu la Tokyo, unde Anamaria Vartolomei a primit și premiul pentru cea mai bună actriță. „Jaful Secolului” combină tensiunea unui film de acțiune cu umor negru și subiecte sociale incomode, ridicând întrebări despre felul în care sunt priviți românii în străinătate și despre raportul nostru complicat cu Occidentul. Un film care promite să stârnească atât adrenalină, cât și reflecție.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Roca Camp 2025: șansa trupelor emergente de a urca pe scena alternativă din România.

Au început înscrierile pentru Roca Camp 2025, programul Rocanotherworld dedicat trupelor emergente din România. Cinci formații din zona indie, alternative și rock vor avea șansa să parcurgă un traseu de mentorat și dezvoltare artistică, desfășurat în trei orașe – Iași, București și Cluj. Artiști consacrați și specialiști din industrie vor ghida trupele prin ateliere de songwriting, producție muzicală, comunicare, PR, booking, sustenabilitate și media training, oferindu-le resursele necesare pentru a se prezenta autentic și profesionist.

Experiența se va încheia la Cluj, prin showcase-uri live în fața publicului și a reprezentanților industriei muzicale – un posibil prim pas spre o carieră solidă. Înscrierile sunt deschise până pe 5 septembrie 2025 pe site-ul rocanotherworld.com, iar participarea este gratuită, costurile fiind acoperite de organizatori cu sprijinul AFCN.

„Roca Camp este felul nostru de a spune că artiștii merită să fie sprijiniți la început de drum și că scena alternativă românească are nevoie de resurse pentru a-și păstra autenticitatea”, spune Patricia Brohanschi, fondator și director al festivalului.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

The Rolling Stones, 1968. Fotografie preluată din The Guardian.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Fragment dintr-o poezie scrisă de Codruța Simina, publicată de Poezia de duminică.

***

Din când în când mai scriu și eu. Poți citi aici poeziile mele.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Călătoriile nu sunt doar bagaje și obiective bifate. Pentru Maria și Emi, ele au devenit un mod de a respira altfel, de a învăța lumea prin pași mărunți pe străzi necunoscute și prin povești spuse de oameni întâlniți întâmplător. S-au cunoscut în plină pandemie și au transformat dorul de ducă într-un stil de viață.

Azi, după 35 de țări și mii de kilometri străbătuți, încă privesc fiecare plecare ca pe o promisiune: că necunoscutul aduce nu doar adrenalină și curiozitate, ci și lecții de omenie, încredere și liniște interioară.

În interviul de azi descoperi cum arată lumea atunci când o privești prin ochii lor: cu bugete mici, dar cu inimi largi, cu planuri creionate, dar mereu deschiși pentru surprize. O conversație caldă, despre drumuri, oameni și acel sentiment că „acasă” poate fi oriunde, atâta timp cât ai pe cineva drag alături.

Izabella: Care e povestea „momentului zero”, clipa în care v-ați spus că veți transforma călătoriile în stil de viață, nu doar vacanțe ocazionale?

Maria: Eu am început în 2017, când eram studentă și am plecat în Portugalia pentru un semestru. Acolo am descoperit cât de ușor și ieftin se poate călători prin Europa, dacă te informezi puțin înainte.

Noi doi ne-am cunoscut în plină pandemie (august 2020), când dorința de plecat era mare, dar oferta de destinații foarte limitată. La două săptămâni după ce ne-am cunoscut, am plecat împreună în Maramureș și imediat după, la mare. N-a durat mult până s-au deschis granițele și am început să călătorim și în afara țării. Ne-am conectat perfect stilurile de la început: low budget, experiențe cât mai autentice și „pe fugă”.

I: După 35 de țări, ce vă face să continuați? E curiozitatea, adrenalina sau altceva mai profund?

Emi: Este un mix de curiozitate și adrenalină, dar și dorința de a cunoaște culturi noi și moduri diferite de a trăi. Există și acea emoție intensă pe care ți-o dă necunoscutul, mai ales când vizitezi locuri despre care nu găsești multe informații, cum ni s-a întâmplat, spre exemplu, în Kyrgyzstan. Cu cât descoperim mai multe, cu atât dorința de a continua devine mai puternică.

I: Câtă planificare, bugete, itinerarii e în spatele drumurilor voastre și cât lăsați în seama întâmplării?

Maria: În general, ne facem un itinerariu dinainte, dar lăsăm mereu loc pentru neprevăzut. Stilul nostru de călătorie, bazat pe transport în comun și autostop, nu poate fi 100% previzibil – și e normal să fie așa. Ne place să fim spontani, să ne adaptăm dacă aflăm de ceva interesant pe drum.

La partea de buget, încercăm să luăm din timp transportul pe distanțe lungi și cazările din zone turistice, ca să prindem prețuri mai bune. În rest, ne documentăm înainte despre costurile aproximative din fiecare zonă (mâncare, transport urban etc), dar linia o tragem mereu la sfârșitul călătoriei.

I: Cum alegeți următoarea destinație și câte zile obișnuiți să stați într-un loc?

Maria: Fiecare dintre noi are preferințe diferite – eu am visat mult la Asia Centrală, în timp ce Emi este atras mai degrabă de nordul Africii. Alegerea depinde de buget și de biletele de avion pe care le găsim.

Ca durată, dacă e o destinație europeană, stăm de obicei 3-4 zile (mai mult city-break), iar dacă e nevoie de zbor lung sau cu escală, alocăm cel puțin 10 zile.

I: Ați avut vreodată un moment în care v-ați gândit că „nu merită tot efortul”? Cum ați depășit acel punct?

Maria: Nu am avut niciodată sentimentul că nu merită. Călătoriile nu ne obosesc mental, dimpotrivă: spunem mereu că plecăm ca „să ne obosim picioarele și să ne odihnim mintea”. Dacă am putea, am colinda lumea fără oprire.

I: Care e locul sau întâlnirea care v-a răsturnat complet așteptările despre oameni și lume?

Emi: E greu să mă limitez la un singur loc, pentru că e un cumul de experiențe. Călătoriile sunt, pentru mine, cea mai bună formă de educație non-formală: îți descoperi abilități, înțelegi mai bine contexte sociale și istorice și te adaptezi necunoscutului.

Totuși, dacă ar fi să aleg, aș spune: orașul Fes din Maroc. La prima vedere pare haotic, lumea e agitată, străduțe înguste, gălăgie și orientare foarte greoaie pentru cineva care nu cunoaște labirintul orașului. Printre cele peste 1000 de străduțe din patrimoniul UNESCO, găsești și mulți localnici care se prezintă ca fiind „gardieni” – îți spun ce străduțe sunt închise, unde se roagă lumea și n-ai voie să treci, te conduc prin medina (orașul vechi), iar la final, îți cer bani. Fes e locul care m-a învățat că răspunsul frumos, calm și, de multe ori, în glumă, este soluția pentru a ieși din orice situație în care nu te simți confortabil.

I: Dacă priviți înapoi la prima voastră plecare, în ce fel simțiți că v-ați schimbat ca oameni, individual și ca pereche?

Emi: Simt că ne-am dezvoltat foarte mult, că avem mai multă încredere în noi, dar și în oamenii din jur. Simt că suntem mai deschiși la nou și la a trăi experiențe. Cât despre noi, cred că ne-am sedimentat foarte bine relația și avem încredere totală unul în celălalt, pentru că de-a lungul timpului ne-am împărțit, dar nu delimitat, sarcinile.

I: Ce ați descoperit unul la altul în toate aceste drumuri, ceva ce poate nu ați fi aflat dacă rămâneați acasă?

Maria: Am descoperit că lui Emi îi place cafeaua, deși acasă nu este mare fan. Când călătorim, avem mereu momentul nostru dimineața, când căutăm o cafenea drăguță și facem planul zilei. E un mic ritual pe care nu-l avem în alt context. ❤️

Emi: Eu am descoperit cât de mult ne putem baza unul pe celălalt. Când unul dintre noi e obosit sau defocusat, celălalt compensează. Mi se pare că este lucrul care ne dă cel mai mare confort psihic în călătorii.

I: Ce înseamnă pentru voi „acasă” după atâtea plecări și reveniri?

Maria: „Acasă” e oriunde suntem noi doi. În România, avem mai multe „acasă”: în București, dar și în Alexandria, Petroșani sau Lerești, unde ne-am născut sau am copilărit. Motivul real pentru care ne întoarcem mereu în țară sunt cei 5 prieteni blănoși: 3 pisici (de 6-7 ani) și 2 cățelușe adoptate anul trecut.

I: Care e cea mai importantă lecție de viață pe care v-au oferit-o călătoriile și cum vă hrănesc acestea?

Emi: Aș aminti întâlnirea cu un cuplu de georgieni care ne-a luat la autostop, undeva pe o șosea care leagă capitala – Tbilisi de nordul țării – Stepantsminda (aproape de granița cu Rusia). După ce le-am spus că suntem din România, ne-au tratat ca pe frații lor: au vrut să ne arate Georgia localnică abătându-se de la drumul lor, ca să le vedem țara așa cum o văd ei. Ne-au povestit istorie, ne-au dus la biserica lor preferată, ne-au invitat chiar și la ei acasă. A fost o lecție de omenie.

I: Care a fost cea mai mare diferență culturală pe care ați întâlnit-o și cum v-a schimbat felul în care priviți viața?

Emi: Una dintre cele mai mari diferențe pentru noi a fost viața din Malaysia. Acolo am descoperit cum trei culturi complet diferite – chinezii, indienii și malaii – trăiesc împreună, în armonie, respectându-și reciproc tradițiile, religiile și obiceiurile.

Chiar vorbeam cu un localnic care ne spunea cu mândrie că tocmai asta îi diferențiază de oricine altcineva: faptul că nu doar acceptă diversitatea, ci o sărbătoresc în fiecare zi. Pe o singură stradă poți trece pe lângă un templu budist, o moschee și un templu hindus, iar oamenii le privesc pe toate cu același respect.

Eu am luat din această țară frumusețea diferențelor. Am înțeles că lumea poate fi mult mai pașnică atunci când oamenii aleg să pună accent pe ce îi unește, nu pe ce îi desparte.

I: Ce ați recomanda din România unor turiști care sunt plecați prin lume, ca voi?

Maria: Am recomanda ce am căuta și noi într-o țară ca Romania.

• Cel puțin un oraș istoric – Sibiu sau Sighișoara sunt primele pe lista noastră
• Cel puțin un traseu montan – unii oameni ar fi tentați să aleagă Moldoveanu sau Omu, noi am recomanda Masivul Iezer-Păpușa, fiind mai puțin aglomerat, dar spectaculos, cu o creastă de unde poți admira Piatra Craiului sau Bucegii în zilele senine.
• Cel puțin o destinație aproape de apă – nu avem cum să nu recomandăm Delta Dunării. E tipul de experiență unică-n lume.
• Iar pentru aventurieri, Via Transilvanica este întotdeauna o alegere bună.

I: Dincolo de fotografii și povești, cum vă susțineți concret acest stil de viață – doar din proiectele de călătorie sau și din alte joburi?

Maria: Stilul nostru de călătorie este budget-friendly – alegem cazări ieftine, la localnici sau hosteluri, călătorim doar cu mijloace de transport în comun sau facem autostopul, alegem localuri frecventate de localnici sau mâncăm de la supermarket și evităm, pe cât se poate, locurile turistice. Ca atare, nici bugetul pentru fiecare călătorie nu este extrem de mare.

Cu toate acestea, amândoi avem un job stabil, cu zile de concediu prestabilite, cu task-uri și cu multe responsabilități. De multe ori, am lucrat din călătorii, mai ales în zilele de tranzit, ca să „economisesc” din zilele de concediu. :))

I: Care sunt primele trei lucruri pe care le faceți când ajungeți într-o țară nouă?

Emi: În primul rând, încercăm să înțelegem infrastructura de transport local, pentru că pe asta ne bazăm în mare parte: cum circulă autobuzele, trenurile, metroul, ce aplicații se folosesc sau cum funcționează biletele.

Apoi, încercăm să simțim atmosfera locului – ne plimbăm pe jos prin cartierul unde stăm, intrăm într-o piață sau pe o stradă principală, ca să vedem cum arată viața de zi cu zi.

Al treilea lucru este să încercăm mâncarea locală. Chiar dacă suntem atenți la buget, prima masă e mereu „de probă”, ca să simțim gustul locului.

I: Dacă ar trebui să lăsați un gând pentru cineva care visează să călătorească, dar nu are curaj să înceapă, care ar fi acela?

Maria: Să nu pornească la drum cu ideea că trebuie să bifeze neapărat o destinație anume. Din România există foarte multe zboruri low-cost (Pegasus, Wizz Air, Ryanair) către destinații accesibile și foarte frumoase. Important este să cauți, să fii flexibil și să lași ofertele să-ți aleagă direcția. Cele mai frumoase experiențe apar de multe ori când nu te aștepți.

Și chiar dacă mulți visează la destinații exotice, Italia, Grecia sau Spania sunt locuri perfecte de explorat pentru prima dată: au turism dezvoltat, dar dacă ieși puțin de pe traseele clasice, poți descoperi autenticul, cu oameni, tradiții și locuri care nu apar în ghidurile obișnuite. Călătoria nu începe cu o destinație, ci cu primul pas spre necunoscut.

I: Dacă ar fi să trăiți un an doar într-un singur loc din lume, pe care l-ați alege și de ce?

Maria: Pentru mine, răspunsul ar fi clar Portugalia. Țara asta are cam tot ce îmi doresc: natură, oceanul aproape, mâncare bună și variată, prețuri încă accesibile, muzică superbă și un vibe relaxat care te face să te simți mereu în vacanță. Are o istorie bogată și oameni calzi, atât de asemănători cu românii, încât simt că sunt „ca acasă”.

Pentru Emi, alegerea ar fi cu siguranță insula Gran Canaria. Acest loc în care este o eternă primăvară l-a fermecat din primul pas pe care l-a făcut pe insulă.

I: De ce vă e dor când vă e dor?

Emi: De cele mai multe ori, de mâncarea românească. Dar, cel mai tare, ne e dor de prietenii noștri blănoși, care ne așteaptă de fiecare dată să ne întoarcem acasă.

Imagine cover: Maria și Emi în Paisaje Lunar, Tenerife, Spania, , fotografie din noiembrie 2024

Unele vești trebuie date din timp. Vorbeam zilele trecute cu părinții mei despre cât de bine ne-am simțit anul trecut la Discoteca ‘80 și despre cum va fi anul ăsta. Le simțeam entuziasmul în voce. Ba chiar făceam planuri despre ce vom mai face în 20 septembrie până să ajungem pe ringul de dans.

Pentru mine, evenimentul de anul trecut e una dintre cele mai dragi amintiri cu ai mei. Și mă bucură fiecare prilej în care am ocazia să le ofer o felie de nostalgie și de zâmbet. Nu mai zic cât de mult mi-a plăcut și cât aștept evenimentul de anul ăsta.

Așadar, dacă-ți place muzica anilor ‘90 și ‘80, pe 19 și 20 septembrie e de tine la Sala Polivalentă BTarena. Ia-ți familia, prietenii și dansați la Discoteca ‘90 alături de Vengaboys, Blue, 2 Unlimited, Mr. President, Snap!, Andreea Bălan (André) și Akcent. La Discoteca ‘80, buna dispoziție e pe mâna unor artiști iubiți precum Bonnie Tyler, Boney M feat. Liz Mitchell, Sabrina, Samantha Fox, Joy și Lian Ross.

Biletele le găsești aici pentru Discoteca ‘90 și aici pentru Discoteca ‘80. 🪩

Încă un detaliu important: Pe 24 august CooltCluj ia o pauză. Voi fi plecată în munți câteva zile și voi reveni cu energie proaspătă și o ediție nouă de newsletter pe 31 august, ultima zi de vară.

Luni, 18 august

🎥 Kontinental `25 de la ora 21:00 la Tranzit House. Kontinental ’25 a fost realizat în doar unsprezece zile, depășind metodele tradiționale de realizare a filmelor, dar a câștigat totuși premiul Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film Berlinale. Personajul principal al filmului este Orsolya, executor judecătoresc, care într-o zi trebuie să evacueze un bărbat fără adăpost care locuiește într-o pivniță, pentru ca în locul imobilului să poată fi construit un hotel de lux. Evacuarea are consecințe catastrofale, în urma cărora Orsolya se confruntă cu dileme morale. Proiecția va fi urmată de o discuție cu protagonista filmului, Tompa Eszter.

🖼️ Kolozsvári Magyar Napok în perioada 17-24 august. Pe 18 august, de la ora 19:00 – va avea loc gala de deschidere ceremonială a Zilelor Maghiare în sala mare a Operei Maghiare din Cluj-Napoca. Breasla Barabás Miklós pregătește o expoziție de amploare la Muzeul de Artă din Cluj, din Palatul Bánffy – comemorând astfel cea de-a 95-a aniversare a primei expoziții comune a organizației. Strada Kogălniceanu va funcționa din nou ca stradă de festival, unde – organizat de Breasla Meșteșugurilor din Ardeal – îi va aștepta pe cei interesați un târg de artizanat.

Marți, 19 august

🖼️ Hermina Csata „În căutarea paradisului pierdut” de la ora 17:00 pe str. Donath nr. 142. Expoziția explorează momentul fondator al condiției umane, așa cum este prezentat de John Milton în poemul său „Paradisul Pierdut”: de la inocența primordială a lui Adam și Eva, trecând prin ispită și păcat, până la asumarea liberului arbitru. Lucrările de grafică devin ferestre către o lume suspendată între perfecțiune și pierzanie, între supunere și revoltă. Prin desen și experiment grafic, publicul este invitat să surprindă tensiunea dintre lumină și întuneric, dintre inocență și cunoaștere interzisă, punând în evidență faptul că libertatea umană este întotdeauna însoțită de consecințe. Hermina Csata s-a remarcat în fața publicului național și internațional prin viziunea sa artistică originală și inovația în artele decorative. Poate fi vizitată până în 8 septembrie 2025.

📖 Evocare acad. Dumitru Radu Popescu la 90 de ani de la naștere de la ora 18:00 în Grădina Academiei Române Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii, nr. 9 – cu intrare din str. Avram Iancu). Dumitru Radu Popescu (decedat la 2 ianuarie 2023), prozator și dramaturg de prim rang, poet, scenarist, eseist și editor, este una dintre figurile reprezentative ale generației ’60 din literatura română. A debutat în 1954 în revista „Steaua”, iar editorial în 1958 cu volumul de povestiri „Fuga”. De-a lungul unei cariere impresionante, a fost redactor la Steaua, redactor-șef la Tribuna, președinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981 – 1990), director general al Editurii Academiei Române și membru titular al aceleași prestigioase instituții. Evenimentul omagial va cuprinde lansarea cărții Scrieri alese. Volumul I. Nuvele, autor Dumitru Radu Popescu, urmată de un recital poetic susținut de actorul Dorel Vișan.

Bonus: 🗣️ Întâlnirile Hacking Work: Hai să vorbim despre burnout (pe bază de înscriere) de la ora 17:30 la ABC Incubator. Vom vorbi (da, voi fi acolo) despre ce te-a dărâmat și te-a făcut să simți că nu mai poți. Ce ai încercat și n-a mers. Care au fost momentele în care ai zis „gata, nu mai pot” și totuși ai mers mai departe. Poate lucruri pe care nu le-ai zis nimănui până acum, pentru că ți-a fost rușine sau ai crezut că ți se întâmplă doar ție. Poate întrebări la care nici tu nu știi răspunsul, dar care nu îți dau pace. Invitat: Irineu Darău, senator și membru în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, inițiatorul legii anti-burnout, să ne asculte experiențele și să înțeleagă mai bine cum putem contura o propunere de lege pentru burnout care să ne ajute în astfel de situații.

Miercuri, 20 august

🖼️ Roots and Routes – kiállításmegnyitó / vernisaj / exhibition opening de la ora 18:00 în Turnul Croitorilor (str. Baba Novac nr. 35). Expoziția explorează relația dintre om și natură, cu un accent special pe rolul local al râului Someșul Mic. Instalațiile digitale, realizate printr-un proces de creație colectivă, se bazează pe narațiuni locale, dar transmit o experiență universală a naturii, reflectând legătura profundă și mereu schimbătoare dintre om și mediu. Scopul expoziției organizate în cadrul cele de-a 16-a ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Cluj este de a atrage atenția asupra valorii și fragilității patrimoniului natural din jurul nostru, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Poate fi vizitată în perioada 16-24 august.

🎥 Femei pe fugă @ Kolozsvári Magyar Napok 2025 (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Program 20 august: Femei pe fugă. Personajul principal al filmului este o mamă care, după moartea soțului ei, decide să-i îndeplinească ultima dorință și aleargă la maraton în ștafetă cu fiicele ei. Problema este că niciuna dintre ele nu este pregătită fizic și psihic pentru cursă.

Joi, 21 august

🧠 Clipă de autocompasiune – Cum să fii mai de treabă cu tine (cu plată) de la ora 18:30 la Yoga Temple, Strada Teleorman 61. Atelier de autocompasiune într-un spațiu sigur și liniștit ca să explorezi noi moduri de a fi un pic mai de treabă cu tine însuți. Vei învăța, alături de două psiholoage cu experiență, cum să recunoști vocea aceea dură din mintea ta, și mai ales, cum să nu o mai confunzi cu adevărul. Psiholog Cătălina Petruș-Pop – dedicată să creeze un spațiu sigur unde oamenii pot fi curajoși și vulnerabili. În cabinet, îmbină tehnici din CBT și ACT, punând accent pe (auto)compasiune și autenticitate, esențiale pentru relații împlinite cu noi înșine și cu ceilalți. Psiholog Roxana Frunză – lucrează cu oamenii într-un mod colaborativ, ținând cont de nevoile și resursele fiecăruia. Pentru că spațiul din cabinet poate fi, uneori, limitativ, vede activitățile non-formale ca pe o oportunitate valoroasă în procesul de schimbare.

🎥 Punctul negru @ Kolozsvári Magyar Napok 2025 (cu bilet) de la ora 21:30 la Cinema ARTA. Copii care leșină și discursuri interminabile la festivitatea de începere a anului școlar. Mirosul caracteristic de tocană și al apei cu hipoclor din cantină. Palkó, în vârstă de zece ani, s-a mutat înapoi în Ungaria din Berlin, și este uimit de viața de zi cu zi a unei școli maghiare obișnuite. Singura care îl înțelege cu adevărat este tanti Juci, o profesoară la început de carieră, care este și ea o victimă a unui sistem instituțional blocat într-o cultură a informatorilor.

Vineri, 22 august

🗣️ Barabási Albert-László: Rejtett mintázatok / Tipare ascunse / Hidden Patterns – Professional panel (intrare liberă) de la ora 11:00 la Auditorium Maximum. Albert-László Barabási, membru de onoare al Academiei Române, membru extern al Academiei Maghiare de Științe, membru titular al Academiei Europaea și director al Centrului de Cercetare a Rețelelor Complexe din cadrul Universității Northeastern (Boston, SUA), este recunoscut pe plan mondial pentru fundamentarea teoretică a științei rețelelor și pentru impactul său asupra studiului sistemelor complexe. Cărțile sale de popularizare a științei – precum Linked sau Formula – au captat atenția unui public larg la nivel internațional, aducând conceptele teoriei rețelelor mai aproape de cititor printr-un limbaj accesibil. Evenimentul va avea traducere în limba română.

📖 Sci-fi & Fantasy Book Club de la ora 19:00 la The Guild Hall.

🎶 NIDAL – „Decolat” Solo Tour after w/ Poggo (cu bilet) de la ora 20:00 la Cotton Club. NIDAL este un artist român cu rădăcini arabe, cunoscut pentru stilul său inovativ și pentru abilitatea de a îmbina genuri muzicale diverse precum alternative, rock și electronic. Cu o voce distinctă și o prezență scenică puternică, NIDAL comunică profund cu publicul prin temele sale introspective și mesajele despre auto-descoperire și reziliență. Este recunoscut adesea pentru contribuția sa la refrenul melodiei „În jurul soarelui” din colaborarea cu Deliric și Silent Strike. Andrei Poggo este producător muzical din 2007. A început cu hip hop, dar din 2015 s-a orientat către muzica electronică – un univers mai jucăuș, mai complex, în care sunetele capătă viață în moduri neașteptate.

🎥 Movie Nights – Fly me to the moon (acces gratuit) de la ora 21:30 în Iulius Parc.

Sâmbătă, 23 august

🎥 Sirocco și Regatul Vânturilor @ Kolozsvári Magyar Napok 2025 (cu bilet) de la ora 15:00 la Cinema ARTA. De ziua ei, Juliette poate cere cadou orice dorește. Prima pe lista de dorințe este să pornească într-o aventură, ca eroinele despre care a aflat din cărți. Împreună cu sora ei, descoperă trecerea spre o lume extraordinară, unde fetele iau înfățișarea unor pisici și află despre existența lui Sirocco, vrăjitorul care controlează vânturile.

🎭 RESPIRĂ. Un spectacol 2+ despre lumea interioară (cu plată și înscriere) de la ora 18:00 la KUIB Art Studio. Respiră este un spectacol dedicat celor mici, între 2 și 7 ani, care le va deschide ochii și inima spre universul lor interior. Spectacolul urmărește povestea unei fetițe și a pisicii ei, care pornesc împreună într-o aventură plină de provocări și descoperiri. Frica, curajul, apartenența și gestionarea emoțiilor sunt teme esențiale, abordate printr-un limbaj vizual poetic.

Duminică, 24 august

🎥 Semmelweis @ Kolozsvári Magyar Napok 2025 (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. În 1847, o epidemie misterioasă face ravagii într-o maternitate din Viena, în timp ce medicul Ignác Semmelweis încearcă să învingă febra puerperală mergând împotriva tuturor teoriilor tradiționale.

🗞️ Lansarea revistei Contemporanul Nou de la ora 18:00 la YOLKA. Mediul cultural din România de astăzi este unul sumbru, iar viitorul se anunță a fi și mai rău. Printre austeritatea generală și tăieri de posturi și de cheltuieli, educația și cultura sunt împinse în linia întâi a războiului purtat de noul guvern al României împotriva celui mai nou om de paie: „deficitul bugetar”. Revista Autonomă Contemporanul Nou se naște, așadar, în condiții precare. Proiectul nu se vrea a fi unul pentru bani sau pentru satisfacerea ambițiilor personale. Contemporanul Nou este încă un semnal de alarmă: nu dictează nici politicul și nici profitul unde începe și unde se termină educația și cultura. Vă așteptăm la lansarea primului nostru volum, unde vom discuta atât despre starea de fapt a culturii românești, cât și despre alte teme de actualitate precum: ascensiunea fascismului și a extremei drepte, educație, mediul academic românesc și altele.

🎭 Tom Sawyer • 16. Kolozsvári Magyar Napok (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari?

🎥 Yungblud. Are You Ready, Boy? (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema ARTA. Filmul urmărește perioada imediat după finalizarea albumului „Idols”, cel mai ambițios și introspectiv proiect al lui Yungblud, lansat în vara acestui an – un manifest emoțional despre identitate, rebeliune și regăsire de sine. Documentarul surprinde sesiuni live intime, înregistrate fără public, care dezvăluie latura brută a creației muzicale – fără mască, fără repetiții, doar adevăr.

Dintre aparițiile recente

Nici nu am îndrăznit să visez la asta. Am fost o adolescentă timidă, cu încrederea în sine undeva sub nivelul mării (lucru cu care nici azi nu-s unde mi-aș dori, dar simt că fac progrese). Am crescut la țară, în mijlocul dealurilor care mi-au mângâiat copilăria. Am mers la o școală care pe-atunci avea wc în curte. Apoi la unicul și, implicit, cel mai bun liceu din localitate. Aveam momente în care-mi doream să evadez, să ies, să plec de-acolo. Să gust altfel din viață.

Aseară răspundeam la al patrulea interviu pe care l-am acordat în viața asta și mă gândeam la copilul sfios care-am fost. La copilul care n-a avut curaj să-și deschidă aripile în totalitate. La copilul care nu îndrăznea să se imagineze pe sine prea departe, dar care în adâncul sufletului cred că și-a dorit mereu să facă ceva cu rost.

M-am gândit la copilul care dacă s-ar fi întâlnit cu adultul de peste ani și i-ar fi spus că va fi invitat să vorbească în interviuri despre ceea ce va face, nu l-ar fi crezut. L-ar fi privit cu scepticism și neîncredere. Poate chiar l-ar fi înfricoșat ideea.

Știu, la prima vedere, un interviu nu-i mare scofală. Ieri mi-am dat seama că pentru copilul care-am fost e mare lucru. Chiar dacă nu mai e la primul interviu acordat.

În plus, fiecare ocazie de felul ăsta mă responsabilizează mai mult și-mi dă un plus de încredere, fără a mi se urca la cap în vreun fel.

Ce-am mai publicat: Coolturalist #23.

O ediție proaspătă, plină de noutăți din zona cultural-artistică, numai bune de dat mai departe:

• Dintr-un sat din Vâlcea spre lume: un muzeu unic dedicat fluierelor;
• Cel mai scump film românesc realizat vreodată, cu John Malkovich și Sean Bean;
• Cum poate arta să transforme un oraș mic într-un traseu de povești vii;
• Cum s-a schimbat relația noastră cu natura în ultimele două secole;
• Recomandări de articole, interviuri, filme și altele;
• Un proiect care adună povești despre singurătate pentru a construi un atlas emoțional;
• O lucrare de artă transformată în manifest împotriva schimbărilor climatice;
• O fotografie cutremurătoare a incendiilor din Grecia.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Ne recitim pe 31 august. 🌞