Să continui să scriu. Asta îmi spunea dirigintele din liceu. Atâta doar că, la vremea aia, nu scriam nimic. Niciun cuvințel, în afară de ce ținea de școală.

Peste ani mi-a mărturisit că-mi spunea asta pentru că avea în minte imaginea unei fete care se exprimă prin scris, fiind prea timidă s-o facă altfel.

Măcar pe jumătate era adevărat. De scris nu mă simțeam în stare. Deși i-am zis de câteva ori că nu scriu nimic, pe undeva îmi plăcea că vede asta în mine. Și a intuit foarte bine.

În ultimii ani am scris de toate – de la articole, poezii, newslettere, opinii, analize, știri, postări la descrieri de produse, de servicii, scripturi, interviuri și câte și mai câte.

Azi, scrisul e parte din identitatea mea, din felul în care-mi duc zilele, în care muncesc, trăiesc și simt. Ceea ce vedeți aici, în Coolturalist și CooltCluj, e o parte importantă – e modul meu de a face arta mai accesibilă și de a da o mână de ajutor acestui sector.

Dacă simți că acest newsletter ți-a oferit de-a lungul timpului povești, idei și recomandări pe sufletul tău, te invit să-l recomanzi mai departe alături de un gând bun. Ori să faci o donație. Ori să-l citești și să ții aproape.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

La doar 16 ani, Carina Giorgiu a devenit prima balerină româncă a Operei Naționale din Paris.

La doar 16 ani, Carina Giorgiu a reușit una dintre cele mai mari performanțe din lumea dansului: a devenit prima româncă admisă în corpul de balet al Operei Naționale din Paris, una dintre cele mai prestigioase companii de balet din lume. După ce a ocupat primul loc la concursul de recrutare din 2026, tânăra va începe pe 24 august un contract care îi oferă perspectiva unei cariere de lungă durată în cadrul instituției. Drumul ei a început la București, unde a descoperit baletul la doar patru ani, iar la 12 ani s-a mutat la Paris pentru a studia la renumita școală de balet a Operei.

De-a lungul anilor, Carina a câștigat competiții internaționale importante, iar în 2026 a urcat deja pe scena Operei din Paris ca solistă, înainte de a fi admisă oficial în companie. Ambasada României în Franța a descris această reușită drept dovada că „talentul uriaș, împreună cu munca, curajul și tenacitatea, pot scrie o poveste exemplară a unei vieți tinere, aureolată de recunoașterea pe cea mai înaltă scenă de operă a lumii”.

La Cluj, medicii au prescris teatru, muzeu și operă. Rezultatele au fost atât de bune, încât proiectul continuă.

La Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj, 240 de pacienți au primit, pe lângă tratamentul medical, și prescripții culturale: bilete gratuite la teatru, operă, filarmonică sau muzee, menite să îi ajute în gestionarea anxietății, recuperarea după boală și îmbunătățirea stării de bine. Medicii spun că efectele au fost vizibile, inclusiv prin creșterea eficienței tratamentului. „Îmi vine în minte un băiețel de 11 ani… petrecerea timpului împreună cu mama într-un mediu cultural a avut un rol vindecător”, povestește medicul pediatru Ioana Joca.

O prescripție culturală înseamnă acces gratuit, o dată pe lună, timp de șase luni, la evenimente organizate de șapte instituții culturale din Cluj. Pentru că proiectul pilot a avut rezultate încurajatoare și a fost apreciat de pacienți, acesta va fi reluat din septembrie, cu sprijinul unor parteneri privați. „Ne dorim foarte mult să continuăm”, spune Florin Estefan, director artistic al Operei Naționale Române Cluj, subliniind că inițiativa arată cum arta poate deveni un aliat valoros al sănătății.

La 88 de ani, Anthony Hopkins lansează primul său album de compoziții orchestrale.

La 88 de ani, Anthony Hopkins își adaugă un nou capitol impresionant în carieră: actorul premiat cu două Oscaruri va lansa pe 21 august albumul „Life Is a Dream”, o colecție de compoziții orchestrale scrise de-a lungul a șase decenii, după ce a semnat un contract cu Decca Classics. Primul single, „Bracken Road”, lansat deja, evocă amintirile copilăriei petrecute în Țara Galilor și este interpretat de Philharmonia Orchestra sub bagheta dirijorului Gustavo Dudamel. „Sir Anthony Hopkins este unul dintre acei artiști rari al căror glas creativ transcende orice mediu”, spune Dudamel, care descrie muzica actorului drept profundă, emoționantă și plină de imaginație.

Hopkins compune muzică încă din adolescență, iar multe dintre lucrările de pe album sunt inspirate de locurile și oamenii care i-au marcat viața. „Muzica a fost prima mea dorință, prima mea aspirație. Am compus muzică toată viața mea”, mărturisește actorul, care numește semnarea contractului cu Decca „onoarea vieții mele”. Deși acesta este primul său album realizat alături de o mare casă de discuri de muzică clasică, Hopkins nu este la început de drum: a primit un Classic Brit Award în 2012, iar în 2025 și-a făcut debutul pe scenă cu concertul „Life Is a Dream”, alături de Royal Philharmonic Orchestra.

S-a stins Bonnie Tyler, vocea inconfundabilă din „Total Eclipse of the Heart”, la 75 de ani.

Dovada că nu știi niciodată când va fi ultima dată. Am văzut-o anul trecut pe Bonnie la Discoteca anilor ‘80, la Cluj. Zilele astea am aflat vestea că una dintre cele mai iubite voci ale muzicii rock și pop a decedat într-un spital din Portugalia, după o perioadă în care s-a confruntat cu probleme grave de sănătate. Familia și echipa sa au transmis că sunt „devastate” de această pierdere și au cerut respectarea intimității în aceste momente dificile. Artista urma să concerteze pe 23 octombrie la Sala Palatului din București, în cadrul turneului care marca 50 de ani de carieră.

Născută în Țara Galilor, Bonnie Tyler și-a construit o carieră impresionantă, iar vocea sa răgușită – devenită emblematică după o operație la corzile vocale – a transformat piese precum „Total Eclipse of the Heart” și „Holding Out for a Hero” în hituri care au rămas în memoria mai multor generații. Anul acesta, „Total Eclipse of the Heart” a depășit un miliard de ascultări pe Spotify, confirmând că muzica sa continuă să emoționeze oameni din întreaga lume.

O expoziție din New York pune sub semnul întrebării viitorul artei contemporane

Noua expoziție „New Humans: Memories of the Future”, care marchează redeschiderea New Museum din New York, propune o perspectivă diferită asupra artei și a lumii în care trăim. În loc să se concentreze pe inteligența artificială sau alte teme tehnologice de actualitate, expoziția aduce împreună lucrări moderne și contemporane pentru a explora ce înseamnă să fii om într-o perioadă de schimbări rapide. Potrivit curatorului Massimiliano Gioni, expoziția „își imaginează muzeul mai puțin ca un spațiu al purității și mai mult ca un laborator dinamic de cercetare”.

Autorul articolului consideră că expoziția transmite un mesaj mai amplu: arta își păstrează forța prin experiențele care pot fi trăite doar în fața unei lucrări, alături de alți oameni. Sculpturile, instalațiile și lucrările istorice au un impact mai puternic decât imaginile de pe ecran, sugerând că viitorul muzeelor nu este să concureze cu mediul digital, ci să ofere ceea ce acesta nu poate înlocui: emoție, prezență și conexiuni autentice.

Dua Lipa a deschis o bibliotecă dedicată cărților interzise, într-una dintre cele mai faimoase librării din lume.

Dua Lipa a inaugurat Manifesto Library, o bibliotecă permanentă dedicată cărților interzise, găzduită de celebra Livraria Lello din Porto, Portugalia. Proiectul reunește 100 de volume care au fost cenzurate sau interzise în diferite țări, printre care 1984 și Povestea slujitoarei, și continuă demersul început de artistă prin clubul de lectură Service95.

Biblioteca a fost deschisă în cadrul unui festival internațional de carte și își propune să atragă atenția asupra libertății de exprimare și a accesului la cultură. Prin această inițiativă, artista arată că pasiunea pentru lectură poate merge mână în mână cu muzica și că proiectele construite în jurul unor valori clare pot avea un impact dincolo de domeniul în care o persoană este deja cunoscută.

Cum transformă o artistă hârtia în sculpturi spectaculoase inspirate de natură.

Artista Diana Beltrán Herrera, stabilită în Bristol, impresionează prin sculpturile sale din hârtie, care redau cu o precizie uimitoare flori, frunze și recife de corali. În cele mai recente creații, ea combină hârtia cu cartonul, cartonul ondulat și firele de broderie, pe care le folosește atât pentru detalii, cât și pentru a susține structura lucrărilor. „Broderia îmi oferă posibilitatea de a adapta tehnici specifice textilelor la lucrul cu hârtia, transformând firul într-un instrument de desen și construcție”, explică artista.

Lucrările sale au atras atenția publicului din întreaga lume, iar o colecție inspirată de corali va fi expusă la Deutsches Museum din München. Prin creativitatea și migala cu care lucrează, Diana Beltrán Herrera demonstrează că un material atât de simplu precum hârtia poate da naștere unor opere de artă surprinzătoare, care celebrează frumusețea și diversitatea naturii.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🗞️ (de citit) La doar două ore de zbor de București, Bienala de Artă de la Veneția reunește, o dată la doi ani, artiști și iubitori de artă din întreaga lume pentru a explora felul în care creația răspunde provocărilor prezentului. Ajunsă la cea de-a 61-a ediție, sub tema „In Minor Keys”, bienala curatoriată de Koyo Kouoh – prima femeie africană aflată la conducerea artistică a evenimentului – pune în prim-plan vulnerabilitatea, vindecarea și puterea artei de a crea conexiuni emoționale. Ediția din acest an reunește peste 100 de participări naționale și sute de artiști.

🎥 (de mers la cinema) „The Odyssey” de Christopher Nolan intră în cinematografe din 17 iulie. The Independent a scris că este „cel mai mare film al lui Nolan până acum”. Din distribuție fac parte: Matt Damon, Tom Holland, Zendaya, Anne Hathaway, Robert Pattinson, Charlize Theron, Lupita Nyong’o, Elliot Page, Jon Bernthal, Himesh Patel, John Leguizamo, Mia Goth, Benny Safdie, Travis Scott, Samantha Morton și Corey Hawkins.

🖼️ (de vizitat) Dacă nu ai ajuns încă la expoziția „DRAFT pentru o retrospectivă comună” semnată de Lia și Dan Perjovschi, mai ai timp: datorită interesului mare al publicului și al turiștilor, aceasta a fost prelungită până pe 30 august la ARCUB – Hanul Gabroveni. Este prima retrospectivă comună a celor doi artiști prezentată în România și marchează 40 de ani de creație, reunind desenele și intervențiile sociale ale lui Dan Perjovschi cu arhivele și instalațiile conceptuale ale Liei Perjovschi. Expoziția poate fi vizitată de miercuri până duminică, iar joia, între orele 16:00 și 21:00, accesul este gratuit.

🎶 (de ascultat) Low Hum – Comatose:

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Cum încearcă o tânără din Cluj să aducă jazzul mai aproape de generația Z.

Teodora Murăreanu, o tânără de 28 de ani pasionată de jazz, și-a propus să le arate tot mai multor oameni că acest gen muzical poate fi accesibil și actual. Prin proiectul Orange Jazz, lansat în 2025, realizează emisiuni și interviuri cu artiști din zona jazz și alternativă, promovând atât nume consacrate, cât și trupe tinere. „În adâncul sufletului, eu aș vrea ca jazzul să fie mainstream. Atunci vom ști că trăim într-o lume mai bună”, spune ea, convinsă că tot mai mulți tineri sunt deschiși să descopere muzică nouă și experiențe autentice.

Teodora a descoperit jazzul în timpul unei experiențe Erasmus și, dintr-o pasiune personală, a construit o comunitate în jurul acestui stil muzical. Ea observă că, după pandemie, generația Z caută tot mai des evenimente care îi ajută să se conecteze cu alți oameni și să iasă din rutină, iar jazzul răspunde acestei nevoi. Pe viitor, își dorește să transforme Orange Jazz într-o platformă dedicată promovării noii scene de jazz și să organizeze evenimente care să aducă publicul și artiștii mai aproape unii de alții.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Calea Victoriei devine din nou pietonală: tur ghidat gratuit, artă în aer liber și experiențe VR.

În weekendul 11-12 iulie, Calea Victoriei se transformă din nou într-o promenadă dedicată oamenilor, cu tururi ghidate, demonstrații de pictură și activități interactive pentru toate vârstele. Tema acestei ediții a programului „Străzi deschise – București, Promenadă urbană” este „Patrimoniu viu: Bucureștiul dintre istorie și creație”, iar sâmbătă dimineață cei interesați pot participa gratuit, pe bază de înscriere, la turul „De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei – istoria unui bulevard celebru”, susținut de Ovidiu Neacșu.

„Patrimoniu viu: Bucureștiul dintre istorie și creație” este tema care aduce împreună istoria, arta și educația în centrul Capitalei. Pe lângă demonstrațiile de pictură din Parcul Kretzulescu, vizitatorii vor putea descoperi în Piața Revoluției Caravana educațională USAMV, cu roboți, experiențe în realitate virtuală, jocuri și activități de orientare în carieră dedicate liceenilor și tinerilor aflați în căutarea unui drum profesional.

Mircea Cantor aduce „Constelațiile Antichității” la unul dintre cele mai importante muzee din Roma.

Artistul român Mircea Cantor expune, între 10 iulie și 27 septembrie, la Palazzo Altemps din Roma, în cadrul expoziției „Constelații ale Antichității”, organizată de Accademia di Romania in Roma și Muzeul Național de Istorie a României. Cele 15 lucrări și instalații create special pentru acest spațiu dialoghează cu celebra colecție de sculpturi antice a muzeului și invită vizitatorii să reflecteze asupra memoriei, timpului și legăturii dintre trecut și prezent. Potrivit organizatorilor, expoziția este concepută „nu doar ca o experiență emoțională, ci ca dialog cu prestigioasa colecție de sculpturi antice”.

Originar din Oradea și stabilit la Paris, Mircea Cantor este unul dintre cei mai apreciați artiști români contemporani, cu lucrări aflate în colecțiile unor muzee de renume precum MoMA din New York și Centre Pompidou din Paris. Singurul român distins cu prestigiosul Prix Marcel Duchamp, Cantor continuă să ducă arta românească pe marile scene culturale ale lumii.

InLight Theater Festival sărbătorește 10 ani cu peste 20 de spectacole și ateliere în București.

Între 13 și 26 iulie, Bucureștiul găzduiește ediția aniversară InLight Theater Festival, care marchează 10 ani de activitate printr-un program ce include peste 20 de spectacole, opt workshopuri și peste 150 de participanți. Desfășurat sub tema „Bucureștiul pe scenă”, festivalul reunește actori profesioniști și debutanți, adolescenți și cursanți din domenii diverse, iar spectacolele vor avea loc în mai multe teatre și spații culturale din Capitală.

Pe lângă competiția dedicată dramaturgiei, comediei, coregrafiei și creațiilor originale, publicul va putea participa la ateliere despre expresivitate, creativitate și comunicare. Potrivit organizatorilor, ediția din acest an pune accent pe „rolul teatrului ca spațiu de întâlnire, învățare și exprimare”, în care experiența artistică devine și o oportunitate de dezvoltare personală și de conectare între oameni.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

mă sperie multe în anul domnului 2026
șoferii care nu încetinesc deși văd că ai pus piciorul pe trecerea de pietoni
acest hustle culture care⁠-⁠mi șoptește că valorez cât produc
cafeaua la 30 de lei
cum am ajuns să citim doar nonficțiune ca și cum viața ar fi un proiect de optimizat fără oprire
corupția care nu ne mai miră
că idealul de azi promite libertate, dar cere să ne fie rușine de colăcei și celulită și să numim asta progres
animalele fără adăpost
cum pentru orice tristețe unica soluție e “du⁠-⁠te la terapie”
anunțurile de recrutare scrise cu AI sau mai rău
experiențele personale regurgitate de vreun AI fără suflet
sălile de teatru lipsite de spectatori
educația subfinanțată
că ne lăsăm creierul să ni se înmoaie într⁠-⁠un scroll infinit
fetițele care vorbesc despre bărbați prin podcasturi
ce⁠-⁠am citit în New York Times: dacă știi ce⁠-⁠nseamnă brain rot, s⁠-⁠ar putea să-l ai deja

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

De sezon, de la Gen, Revistă.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

E ultima ediție cu număr format din două cifre. Vine cu emoții această schimbare de prefix și trecere a pragului. Îți mulțumesc că ești aici de aproape 100 de ediții, că dai mai departe acest newsletter și că îl folosești în a decide la ce evenimente să mergi.

Dacă simți că acest newsletter ți-a fost de folos, te invit să faci o donație – să oferi cât simți că ai primit – și să recomanzi acest newsletter și altora printr-o postare sau un story pe rețelele de socializare. CooltCluj are 1.948 de abonați în prezent, ajută-mă să trecem de pragul de 2.000.

Îți mulțumesc! ❤️

Luni, 6 iulie

🖼️ Expoziția lucrărilor de diplomă ale absolvenților Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca în perioada 4-12 iulie la CREIC. Expoziția reunește proiectele de licență și disertație ale absolvenților de la specializările UAD: Pictură, Sculptură, Grafică, Bandă desenată și desen animat, Foto-Video, Conservare și Restaurare, Pedagogia artelor plastice și decorative, Ceramică-sticlă-Metal, Arte textile-design textil, Modă-design vestimentar, Design. Este o invitație de a descoperi teme, întrebări și perspective care definesc generația de astăzi și de a întâlni artiștii și designerii aflați la începutul parcursului lor profesional. Pentru a facilita accesul la expoziție, în weekendurile 4-5 iulie și 11-12 iulie vor fi disponibile curse gratuite CTP către CREIC.

🗣️ Ateliere de formare profesională ‖ Fresh Start 2026 în perioada 6-12 iulie la REACTOR. O serie de ateliere care încearcă să ofere un ABC al muncii în sectorul independent. Ne adresăm tinerilor artiști și lucrători culturali care își doresc să inițieze proiecte individuale sau colective și care au nevoie de informații și instrumente. Programul de ateliere oferă o introducere aplicată în managementul cultural, adresând teme esențiale pentru dezvoltarea și administrarea inițiativelor independente. Participanții vor explora evoluția sectorului cultural independent din România, modelele de management specifice, administrarea spațiilor culturale, sursele de finanțare și etapele de elaborare și implementare a proiectelor. De asemenea, vor dobândi cunoștințe despre antreprenoriatul cultural, formele juridice de organizare, programul Erasmus for Young Entrepreneurs și procesul de transformare a unei idei artistice într-un proiect sustenabil, prin elaborarea unui plan de afaceri bazat pe studii de caz și exerciții practice. Ultimele sesiuni sunt dedicate managementului financiar și de proiect, punând accent pe întocmirea bugetelor, eligibilitatea cheltuielilor și procesul de raportare și decontare a finanțărilor. Atelierele sunt susținute de Doru Taloș, actor, producător și co-manager al Reactor de creație și experiment, alături de Simina Corlat, manager cultural cu peste 14 ani de experiență în sectorul cultural independent, oferind participanților instrumente practice și expertiză relevantă pentru dezvoltarea proiectelor culturale.

🗣️ Răgaz pentru poezie – Cluj de lectură – discuție și open mic cu Rebeca Oanță de la ora 18:30 la Cărturești Casa Hintz.

🎭 Gaițele de la ora 19:00 la Cinema Dacia. Cu umor fin, replici savuroase și personaje pe cât de incomode, pe atât de familiare, această reinterpretare aduce în prezent celebra lume a Gaițelor. Intrigi de familie, orgolii, aparențe și secrete bine păstrate se împletesc într-un spectacol plin de energie și emoție, susținut de o distribuție extraordinară care dă viață unor personaje memorabile, într-o reinterpretare plină de umor, emoție și ironie a uneia dintre cele mai îndrăgite povești din teatrul românesc.

🖼️ Expoziție Mix & Match [Praxis] de la ora 18:00 la La Cave. Mix & Match este o expoziție care pornește de la ideea elementelor fundamentale – pământ, apă, aer, foc și metal – nu ca entități fixe sau simboluri închise, ci ca principii active, aflate într-o continuă transformare și relaționare. Elementele funcționează ca un limbaj comun și intuitiv, care permite citirea lucrărilor dincolo de tehnică sau mediu. Pământul este asociat cu materialitatea, sedimentarea și memoria. Apa introduce ideea de fluiditate, adaptare și trecere. Aerul trimite la fragilitate, mișcare, respirație și invizibil. Focul este legat de transformare, tensiune și consum, iar metalul apare ca element al intervenției umane, al construcției și al controlului. Expoziția face parte din „Praxis!”, proiect al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, care oferă o platformă de exprimare și de afirmare profesională tinerilor curatori, precum și o ocazie pentru publicul clujean de a se întâlni cu producțiile a numeroși artiști din diferite generații.

🎥 Aici mă simt acasă (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Rita, o femeie singuratică, este răpită de familia Árpád, ai cărei membri par convinşi că numele ei este de fapt Szilvi şi că face parte din familie. Încetul cu încetul, Rita înţelege că singura ei scăpare e să accepte întru totul acest joc sumbru şi se preface a fi Szilvi. Dar pe măsură ce află tot mai multe despre familie şi despre fata dispărută, Rita îşi dă seama că situaţia ei ar putea fi încă şi mai periculoasă decât credea.

Marți, 7 iulie

🎭 Memoriile unui Lolo (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Lolo s-a combătut întreaga ei viață cu foamea de validare, lucru care nu i-a adus decât frustrări, au afundat-o în singurătate și în episoade depresive. După ce a murit, toate textele i-au fost găsite în caietele ascunse în subsolul casei: de la basmele pe care le scria la 7 ani despre prințese care-și dezamăgesc părinții până la poeziile criptice pe care le scria în ultima parte a vieții. „Memoriile unui Lolo” e un spectacol pentru cei care nu pot dormi în unele nopți fiindcă se gândesc la momentele în care au fost penibili în clasa a 6-a.

🎥 Proiecție specială: Portrait of a Lady on Fire | Seria Pride on Screen (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. 1770. Marianne este o pictoriță angajată să picteze portretul lui Héloïse, o tânără aristocrată întoarsă de curând de la mănăstire, pe care o așteaptă un mariaj nedorit. Héloïse se opune destinului și refuză să pozeze. De aceea, Marianne va fi nevoită să o picteze în secret. Introdusă în cercul ei ca însoțitoare, ea o privește. După proiecție, rămâi la o discuție cu Serena Faur, psihoterapeut queer-affirming, creatoare de spații de dialog în care emoțiile, vulnerabilitatea, furia și experiențele queer pot exista fără patologizare și Alexandra Pop, psihoterapeut de traumă cu o formare de bază experiențială, umanistă, care merge mână în mână cu pasiunea ei pentru vitalitate, creativitate și vulnerabilitate.

🗣️ Business Networking Cocktail – Rezilienta in Business de la ora 18:00 la ClujHub. 45 de minute de workshop practic: „Cele 4 rezerve ale unei afaceri reziliente” — pleci cu un instrument cu care îți scanezi firma în 2 minute. Apoi: cocktail, networking și conversații care contează.

Miercuri, 8 iulie

🎭 Mă împart la zero (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Într-un service de telefonie mobilă, unde garantăm că toată lumea este 100% umană și vorbește 100% normal, apare un telefon cu fișa goală. Singurul indiciu: un bilețel pe spatele telefonului, care enunță „Vreau să mă cunoști“. Prin aplicațiile de pe telefonul proprietarului anonim, angajatele descoperă o lume plină de culoare, ură de sine, singurătate și femei.

🎥 Ultimul viking (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Proaspăt ieșit din închisoare după 20 de ani, Anker este hotărât să recupereze banii pe care i-a furat. Însă fratele și complicele său, Manfred (Mads Mikkelsen), suferă de o tulburare de identitate disociativă: acum se crede John Lennon, iar „John” nu își amintește unde a îngropat Manfred banii.

Joi, 9 iulie

🗣️ Workshopul „Și dacă vocea ta chiar ar conta?” (cu înscriere) de la ora 13:30 la Centrul pentru Tineret, str. Iuliu Maniu nr. 1. Ce te-ar face să spui „da” unei idei, unui proiect sau unei invitații de a te implica în comunitate? Vrem să aflăm direct de la tineri: ce îi motivează să se implice civic (în comunitate, în acțiuni de voluntariat, în consultările publice etc.); ce îi face să ezite sau să spună pas unei inițiative, chiar dacă rezonează cu ea și cum ar trebui să arate oportunitățile care să-i convingă să acționeze. Dacă ai între 14 și 30 de ani și vrei să îți faci vocea auzită sau reprezinți o organizație/ instituție care lucrează cu tineri, inclusiv cu tineri cu dizabilități sau din grupuri insuficient reprezentate, te așteptăm la workshop.

🖼️ Tur ghidat al expoziției Once Upon a Time in the Living Room of the Tiny Dollhouse, alături de curatoarea Gabriela Moldovan (intrare liberă) de la ora 19:00 la Contemporar. O expoziție poate fi văzută în câteva minute, dar să înțelegi de ce o casă de păpuși, ca punct central al acesteia, arată complet diferit de imaginile care ne sunt atât de familiare și cum poate deschide, de fapt, o conversație despre libertatea jocului, memorie și imaginație cere să mergi mai departe de simpla descoperire a lucrărilor. Este o ocazie de a înțelege conceptul expoziției, descoperind referințele care au stat la baza construcției sale, de a interacționa cu lucrările și de a descoperi straturi de interpretare și detalii care pot trece ușor neobservate într-o vizită individuală.

🏍️ Expoziție & Concurs Moto Custom | DGR Cluj & MOTO MUS de la ora 17:30 la Moto Mus. Eveniment dedicat pasiunii pentru motocicletele custom și susținerii sănătății mintale. O seară cu discuții deschise, inspirație și comunitate: o sesiune Q&A, o prezentare despre sănătatea mintală susținută de psiholog Mihaela Vornicu de la clinica Medicus și o expoziție cu premiere custom moto, dedicată celor mai spectaculoase proiecte pe două roți. Ai o motocicletă custom, clasică, retro, cafe racer, scrambler, bobber, neo-retro sau un proiect special pe două roți? Înscrie-te la expoziția moto și vino să îți prezinți motocicleta în fața comunității.

🎥 Y (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Olga, tatăl ei și cele două surori duc o viață fără griji datorită averii bunicii sale, Ileana, fostă avocată. Moartea ei subită perturbă echilibrul familiei. Cea mai afectată este Olga, care poartă povara unei mărturisiri făcute de bunica sa pe patul de moarte: dosarele de adopție internațională de care s-a ocupat după Revoluția Română sunt pline de neajunsuri și se știu puține lucruri despre soarta unor copii. Pentru a descoperi dovezi care ar putea curăța numele Ileanei și propria conștiință, Olga este nevoită să dezgroape trecutul și să facă pace cu el.

🎭 Box Bunny (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Trenul R31c70R operat de FC Fresh – operator teatral experimental din direcția necunoscută sosește la scenă cu o întrebare: ce se întâmplă când pierzi trenul, amintirile, locurile, persoanele… sau pe tine însuți? Ce rămâne în urmă? Vă rugăm să fiți atenți la Box Bunny și vă dorim călătorie plăcută!

🎭 blestem (pe bază de înscriere) de la ora 21:00 în Parcul Detunata. Spectacol itinerant organizat de Teatrul Magic Puppet. Două reprezentații în fiecare seară în perioada 7 – 12 iulie, de la 21:00 și 21:30. „blestem” este un spectacol care invită publicul într-o călătorie prin pădure, memorie și spațiile nevăzute dintre oameni. Pe un traseu atipic, prin cotloane întunecate, publicul este invitat să însoțească un personaj ce încearcă să iasă dintr-o poveste pe care el însuși a scris-o greșit. Există despărțiri care lasă o urmă. Rămân în tine ca o umbră, ca o răsuflare greșită, ca un obstacol pe care l-ai pus singur în drum. Spectacolul „blestem” vorbește despre ceea ce vrei să uiți, dar și despre ceea ce te urmărește până înveți să asculți. „blestem” e despre greșeli pe care nu le mai poți lua înapoi, despre priviri care au venit prea târziu, despre cum rătăcirea în pădure seamănă izbitor de mult cu rătăcirea în noi înșine.

Vineri, 10 iulie

🎭 Răscoala (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Inegalitate socială, manipulare, neîncredere în clasa politică, tensiuni acumulate care așteaptă doar un mic imbold pentru a erupe violent. Este anul 1907, România e tânără, lumea clocotește. Ceva mai mult de o sută de ani mai târziu, ne uităm înapoi la acest moment cu o senzație incomodă de familiaritate. Lumea din romanul lui Rebreanu, adusă pe scena Reactor aproape ca un act de auto-sfidare, e pestriță, crudă și fascinantă – un strămoș excelent mumificat, care deține cheia identității noastre; care ne poate spune de unde venim și, dacă nu suntem atenți, unde putem ajunge.

🎥 Movie Nights – „Nuremberg” (acces gratuit) de la ora 19:30 în Iulius Parc.

🎥 Roman Holiday | Vacanță la Roma + Serată italiană (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Criticul Peter Bradshaw (The Guardian) l-a numit un basm modern, ai cărui doi protagoniști radiază un farmec și o inocență care luminează întregul film, iar Milton Luban (The Hollywood Reporter) a remarcat scenariul plin de spirit și umor, dar și felul în care reperele Romei devin parte din povestea în sine.

🎥 Obsesia (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. După ce rupe o crenguță din misterioasa „Salcie a unei singure dorințe” ca să cucerească inima fetei pe care o place, un romantic incurabil obține exact ce și-a dorit. Curând însă descoperă că unele dorințe vin cu un preț sumbru și sinistru.

🎥 Proiecție în aer liber: Michael Jackson – Concert live în București ‘92 de la ora 20:30 la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. Nu va fi doar o simplă proiecție de concert, ci o punte între trecut și prezent. Este momentul perfect pentru cei care au trăit acele zile să își revadă tinerețea și entuziasmul. În același timp, este o invitație deschisă pentru noile generații – tinerii care astăzi îi descoperă muzica pe platformele de streaming, îi copiază mișcările de dans pe TikTok sau îi ascultă piesele la căști. Vrem să le arătăm unde a început totul și cum s-a simțit acea energie pe viu, pe un stadion arhiplin.

🎭 blestem (pe bază de înscriere) de la ora 21:00 în Parcul Detunata. Spectacol itinerant organizat de Teatrul Magic Puppet. Două reprezentații în fiecare seară în perioada 7 – 12 iulie, de la 21:00 și 21:30. „blestem” este un spectacol care invită publicul într-o călătorie prin pădure, memorie și spațiile nevăzute dintre oameni. Pe un traseu atipic, prin cotloane întunecate, publicul este invitat să însoțească un personaj ce încearcă să iasă dintr-o poveste pe care el însuși a scris-o greșit. Există despărțiri care lasă o urmă. Rămân în tine ca o umbră, ca o răsuflare greșită, ca un obstacol pe care l-ai pus singur în drum. Spectacolul „blestem” vorbește despre ceea ce vrei să uiți, dar și despre ceea ce te urmărește până înveți să asculți. „blestem” e despre greșeli pe care nu le mai poți lua înapoi, despre priviri care au venit prea târziu, despre cum rătăcirea în pădure seamănă izbitor de mult cu rătăcirea în noi înșine.

Sâmbătă, 11 iulie

🏚️ Intrare gratuită la Parcul Etnografic Național ”Romulus Vuia” dacă ai o carte la tine de la ora 10:00.

📖 Silent reading club de la ora 10:30 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Eveniment organizat de asociația Cărțile pe Față, misiunea noastră este să încurajăm oamenii să citească (măcar) două cărți pe lună. În parc va fi și biblioteca mobilă BookTruck, cu ea împrumută cărți copiilor din mediul rural așa că te invită să aduci donație o carte pentru copii până în clasa a 8-a. Nu e musai să fie nouă, dar să fie în stare bună și tipărită după anul 2000.

📖 Schimb de cărți de la ora 12:00 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Cărțile deja citite (și iubite) merită să fie descoperite și de alți oameni. În cadrul evenimentului ”Intrare gratuită la Parcul Etnografic Național Romulus Vuia dacă ai o carte la tine” te invităm și la schimb de cărți. Câteva reguli: adu maxim 5 cărți pe care să le schimbi, cărțile să fie faine, în stare bună și tipărite după anul 2000, vei primi câte un voucher pentru fiecare carte adusă și vei putea lua câte o altă carte pentru fiecare voucher.

🗣️ La o poveste cu Doina Gecse-Borgovan de la ora 14:00 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Doina Gecse-Borgovan (născută la Brăila în 1974) este scriitoare, traducătoare și jurnalist cultural. Realizează emisiuni culturale la Radio România Cluj și colaborează la Radio România Cultural. A debutat în 2023 cu cartea de proză scurtă autoficțională ”Rătăciri deliberate” (editura Litera), pentru care a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. În 2025, cartea a apărut în limba maghiară cu titlul „Haza: úton” în traducerea Júliei Vallasek, la Lector Kiadó din Târgu Mureș. În 2024 a publicat romanul pentru adolescenți ”Libelula”, apărut în colecția Prima dragoste a editurii Paralela 45.

🎥 Premieră Documentar Implantum: Armonia Dintre Știință Și Om – Un Eveniment Caritabil (cu rezervare) de la ora 15:00 la Cinema Teatrul „Florin Piersic”. 55 de minute despre implantologia modernă, despre relația dintre medic și pacient, și despre o profesie privită cu răbdare și respect.

🎭 blestem (pe bază de înscriere) de la ora 21:00 în Parcul Detunata. Spectacol itinerant organizat de Teatrul Magic Puppet. Două reprezentații în fiecare seară în perioada 7 – 12 iulie, de la 21:00 și 21:30. „blestem” este un spectacol care invită publicul într-o călătorie prin pădure, memorie și spațiile nevăzute dintre oameni. Pe un traseu atipic, prin cotloane întunecate, publicul este invitat să însoțească un personaj ce încearcă să iasă dintr-o poveste pe care el însuși a scris-o greșit. Există despărțiri care lasă o urmă. Rămân în tine ca o umbră, ca o răsuflare greșită, ca un obstacol pe care l-ai pus singur în drum. Spectacolul „blestem” vorbește despre ceea ce vrei să uiți, dar și despre ceea ce te urmărește până înveți să asculți. „blestem” e despre greșeli pe care nu le mai poți lua înapoi, despre priviri care au venit prea târziu, despre cum rătăcirea în pădure seamănă izbitor de mult cu rătăcirea în noi înșine.

Duminică, 12 iulie

😊 Stand-up Comedy Show | Maraton de Stand-Up | by The Stairs Comedy (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Line-up: George Mesaroș, Claudiu Toderici, Teo Diaconu, Laszlo Spielmann, Gabriel Țepeș, Adrian Florea, Billy Adrian, Moho.

🎭 blestem (pe bază de înscriere) de la ora 21:00 în Parcul Detunata. Spectacol itinerant organizat de Teatrul Magic Puppet. Două reprezentații în fiecare seară în perioada 7 – 12 iulie, de la 21:00 și 21:30. „blestem” este un spectacol care invită publicul într-o călătorie prin pădure, memorie și spațiile nevăzute dintre oameni. Pe un traseu atipic, prin cotloane întunecate, publicul este invitat să însoțească un personaj ce încearcă să iasă dintr-o poveste pe care el însuși a scris-o greșit. Există despărțiri care lasă o urmă. Rămân în tine ca o umbră, ca o răsuflare greșită, ca un obstacol pe care l-ai pus singur în drum. Spectacolul „blestem” vorbește despre ceea ce vrei să uiți, dar și despre ceea ce te urmărește până înveți să asculți. „blestem” e despre greșeli pe care nu le mai poți lua înapoi, despre priviri care au venit prea târziu, despre cum rătăcirea în pădure seamănă izbitor de mult cu rătăcirea în noi înșine.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Mai am ceva pentru tine: Coolturalist, newsletterul pe care îl voi trimite de două ori pe lună de-ndată ce CooltCluj face primii pași. Afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (de la care ai ce învăța) și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Cine crede că-i ușor să vezi 16 filme într-o săptămână, printre muncă și tot ce-nseamnă viața de adult, se înșală.

Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a fost un maraton la care m-am înhămat singură – cultural, ce-i drept, dar tot maraton – și un experiment în care am descoperit cât pot funcționa pe cafea, mâncat pe fugă, exces de carbohidrați, entuziasm cu caru’ și ajuns la cinema în ultimul moment.

Dar adevărata provocare a urmat abia când m-am așezat în fața laptopului să scriu articolul de mai jos: n-am notat nimic la cald, nicio impresie, niciun sentiment, așa că a trebuit să scormonesc prin străfundurile creierului și ale inimii ca să scriu cu zvâc și miez despre cele 16 filme pe care le-am văzut la festival.

Luni, 29 iunie

🟠 Apel deschis Cluj în mișcare până pe 19 iulie. Profesioniștii din sectorul cultural din Cluj-Napoca au, și în acest an, oportunitatea de a participa la schimburi de experiență locale sau internaționale, în cadrul cărora vor documenta din interior metodele de lucru și procesele creative ale colegilor din organizații similare. Programul Cluj în Mișcare, dezvoltat de Centrul Cultural Clujean în cadrul proiectului Concentric 2026, finanțat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, le oferă participanților posibilitatea de a petrece cel puțin trei zile într-o organizație culturală aleasă de ei, unde pot observa practicile de lucru, strategiile și modurile prin care alți specialiști răspund provocărilor din domeniu. Rezultatul schimbului de experiență va fi un studiu de caz, parte dintr-o colecție de bune practici menită să sprijine organizațiile culturale din Cluj-Napoca în dezvoltarea colaborărilor și îmbunătățirea activității lor. Programul se încheie cu un eveniment public la Cluj-Napoca, unde participanții își vor prezenta studiile de caz.

💃🏻Frumusețea fără granițe: splendoarea dansului clasic chinez (cu bilet) de la ora 19:30 la Opera Națională Cluj. De la eleganța rafinată a Dinastiei Tang până la energia inspirată de caligrafie, poezie, natură și legende istorice, spectacolul oferă o incursiune fascinantă în universul dansului clasic chinez. Artiștii Beijing Dance Academy vor aduce în fața publicului lucrări impresionante precum Harmonious Melody of Tang Rhyme, Wild Cursive, Fan Dance, Ink Wash și The Fourth Movement of The Yellow River, într-un dialog spectaculos între tradiție și expresie artistică contemporană.

🎭 Édes Anna (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „…nu există decât umanitatea și este o crimă mai mare decât omorul să fii inuman, să fii nepoliticos, să fii arogant, pentru care nici măcar un cuțit nu constituie o pedeapsă suficientă, în timp ce cea mai mare virtute este o gândire, o inimă pură, care merge la miezul problemei, pentru că nu există nimic mai important, nimic mai radical, pe care îl putem face aici, pe pământ” – scria Dezső Kosztolányi la trei ani după crearea romanului său Édes Anna, în 1929. Dar acum? În 2023? Ce înseamnă astăzi umanitatea și ce înseamnă inumanitatea? Care este cel mai mare păcat astăzi și care ar fi cea mai mare virtute? Mai sunt aceste întrebări relevante astăzi sau lumea se află deja într-un cu totul alt loc? Vă invităm să reflectați la toate acestea pornind de la un roman vechi de aproape un secol!”

🎶 Concert cu inimi #14 (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. Cine sunt ceilalți? Sunt oamenii care ne privesc. Cei care își fac o părere despre noi înainte să apucăm să spunem ceva. Cei care ne admiră, ne judecă, ne idealizează sau ne înțeleg greșit. Sunt oamenii în ochii cărora încercăm să fim suficienți și cei de care încercăm să ne desprindem. La această ediție Concert cu inimi explorăm tensiunea dintre cine credem că suntem și cine văd ceilalți în noi. Între identitatea pe care ne-o construim și poveștile pe care cei din jur le proiectează asupra noastră.

Marți, 30 iunie

🖼️ Vântul schimbării: Artiști clujeni în anii de tranziție 1990-2010+ la Castelul Banffy din Răscruci. Expoziția explorează efervescența artistică de după Revoluția din 1989 și transformările profunde ale instituției clujene de învățământ superior artistic și este dedicată artiștilor-profesori ai Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca care au activat în primele două decenii post-decembriste. Lucrările incluse în expoziție, diverse ca limbaj, mediu și expresie, mărturisesc dialogul, și pe alocuri tensiunea, dintre memorie și inovație, dintre tradiție și experimentul vizual care au marcat tranziția spre contemporaneitate.

🎥 Două femei (cu bilet) de la ora 15:00 la Cinema Victoria. In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, Cesira si fiica ei de 13 ani, Rosetta, parasesc Roma de teama bombardamentelor aliatilor. In drum spre satul natal al Cesirei, ele sunt violate de catre un grup de soldati marocani. Dupa ce isi revin din aceasta traumatizanta experienta, cele doua sunt conduse la Roma de un sofer de camion aparent prietenos, dar care nu se sfieste sa cumpere cu o pereche de ciorapi, favorurile Rosettei. Aflarea adevarului de catre Cesira compromite grav relatia mama-fiica.

🎥 Dumnezeu nu ne va ajuta (cu bilet) de la ora 17:30 la Cinema Victoria. Filmul prezintă modul în care dinamica unei comunități montane izolate se schimbă odată cu apariția unei străine. Când o tânără chiliană pe nume Teresa ajunge într-o comunitate izolată și rigid structurată de ciobani croați, la începutul secolului XX, pretinzând că este văduva fratelui lor emigrat, viața lor liniștită se transformă, iar sosirea ei influențează profund relațiile dintre membrii comunității, aducând chiar o formă de inspirație pentru alte femei.

🎭 A vagina monológok | színházi produkció nagyváradi nők előadásában de la ora 18:00 la Planetarium. Mulți dintre noi credem că ceea ce nu este spus nu există. Mulți am fost făcuți să credem că, dacă vorbim despre anumite lucruri, provocăm. În realitate, atunci când vorbim, începem să ne vindecăm. Pentru a ne cunoaște pe noi înșine și pentru a înțelege mai bine experiența femeilor, este esențial să putem discuta deschis despre subiecte considerate tabu, despre realitățile sufletului și ale corpului nostru, care încă provoacă teamă și șoc în rândul oamenilor. Pentru ca femeile să își poată recâștiga încrederea în înțelepciunea străveche a propriului trup și suflet, este indispensabilă vindecarea traumelor fizice și emoționale pe care le poartă.

🗣️ Fantomele naționalismului după Revoluție: Martie Negru și Valea Uzului de la ora 18:00 la Centrul MCC. Dr. Gabriel Andreescu este politolog, profesor asociat la Școala Doctorală de Filosofie, Sociologie și Științe Politice a Universității de Vest, Timișoara și una dintre vocile importante ale societății civile românești. Dr. István Horváth, sociolog și cadru didactic al Institutului Maghiar de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității Babeș–Bolyai. Dr. Zoltán Kántor este sociolog, politolog, cadru universitar și director al Institutului de Cercetare pentru Politici Naționale din Ungaria. Moderator: Dr. Marius Turda, profesor de istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie și membru al Societăţii Regale Britanice a Istoricilor.

🎥 No Pride in Genocide – Queer Cinema for Palestine 2026 (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. În 2025, Queer Cinema for Palestine, sub sloganul „No Pride in Genocide”, a curatoriat un program de 90 de minute alcătuit din 8 scurtmetraje remarcabile noi, prezentat de peste 250 de grupuri și parteneri în cadrul a peste 110 proiecții din 34 de țări în timpul Lunii Pride (iunie 2025). În 2023, Queer Cinema for Palestine a organizat ediția „No Pride in Genocide”, în solidaritate cu palestinienii din Gaza și din întreaga Palestină istorică, denunțând atacurile pe care le consideră genocidare și epurarea etnică exercitate de Israel împotriva a milioane de palestinieni.

Miercuri, 1 iulie

🎭 Partea 3. Solidaritatea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Solidaritatea nu e caritate, solidaritatea nu e iubire? Poate solidaritatea exclude? E nevoie de violență pentru a arăta solidaritatea? Ce faci când nu te poți uita în altă parte și vezi o nedreptate? Avem capacitatea de a deveni o comunitate solidară, în ciuda diferențelor și a raporturilor de putere? În lipsa unor răspunsuri sigure, spunem povești. Povești despre încercările altora de a face bine, povești care au schimbat măcar parțial istoria, povești care ne pun și mai multe întrebări. Preț de 2 ore, solidaritatea poate fi acest moment pe care ni-l oferim și pe care alegem să îl petrecem împreună, în timp ce gătim, mâncăm și ne jucăm.

🎭 Nu sunt aici (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Bătrânul trăiește dincolo de Gard. Seamănă oarecum cu ceilalți bătrâni. Uneori se plimbă, scrie, citește, mănâncă… și, din când în când, socializează. Mintea lui nu mai este o bibliotecă ordonată, ci mai degrabă un disc zgâriat: se blochează, repetă, sare peste pasaje, omite, uită. Amintirile lui se destramă, amestecându-se unele cu altele. Totuși, în adâncul său, sinele cel mai profund încă încearcă să reziste: caută repere, se agață de fragmentele de memorie existente, de motive încăpățânate care sunt încă capabile să țină laolaltă conștiința sa care se dezintegrează. Aceasta este o stare unică a existenței în prezent, unde uitarea creează situații neașteptate, iar realitatea devine efemeră pe terenul instabil al straturilor de memorie care se suprapun.

🎥 Aici mă simt acasă | premieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Familia e siguranță. Familia e fericire. Familia e închisoare. Prinsă într-o familie care o consideră fiica lor pierdută, o femeie le intră în jocul lor periculos, în timp ce caută cu disperare o cale de scăpare. „Aici mă simt acasă”, lungmetrajul de debut al regizorului maghiar HOLTAI Gábor, a avut premiera românească în cadrul TIFF și a câștigat Premiul Publicului. Unul dintre filmele preferate de la TIFF.25.

Joi, 2 iulie

🎭 School Run / Cursa | lectură text în lucru (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Ieșim în fiecare zi din casă la aceeași oră, ne întâlnim în aceleași locuri. Să ne salutăm? Să ne împrietenim? Poate ne vedem și mâine. Poate o să ne vedem ani și ani la rând. Poate nu. Locul ăsta nu e pentru toată lumea. Eu știu sigur că nu am de gând să plec din cel mai fericit, curat și sigur oraș din România. Vreau să-mi cresc aici copilul. Să fie cel mai mulțumit, cel mai înconjurat de prieteni, cel mai stabil financiar, cel mai sportiv, cel mai creativ și cel mai sigur de sine, cel mai smart și cel mai educat copil din generația lui. Familiile se aliniază la start. Tu cu cine ții? Cu tine cine ține?

🥩 Ziua 1 | Street Food Festival | All Stars | 2026 între 2 și 5 iulie pe Aleea Stadionului. Street Food Festival | All Stars își deschide porțile cu patru zile dedicate gusturilor autentice, muzicii și momentelor petrecute alături de cei dragi. Prima zi aduce atmosfera relaxată de început de festival, food truck-uri cu preparate din bucătăria asiatică, americană, românească și mediteraneană, DJ set-uri pe PICNIC și Courtyard Stage și activități pentru întreaga familie, marcând startul unei ediții aniversare speciale.

🎶 Live Music – Sorana Ionescu de la ora 19:00 la Samsara.

☺️ Stand-Up Comedy politic cu Serghei – „Apucăm lipsa? (cu bilet) de la ora 19:15 la Cinema Dacia. Simțiți că lumea se sfârșește? Că ne ducem dracu’ toți? Nu-i așa că dacă te uiți la știri ai impresia că vine sfârșitul lumii? Ei bine… Serghei e aici să vă liniștească: nu e chiar atât de rău.…E mai rău. Dar dacă tot se prăbușește planeta, măcar să râdem puțin înainte. Un show de stand-up comedy despre anxietatea colectivă, haosul din jurul nostru, politica românească, social media și sentimentul ăla că trăim permanent într-un breaking news. Pentru că poate nu putem salva lumea. Dar măcar putem face mișto de ea.

🎥 Apusul (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Budapesta, 1913. Tânăra Irisz Leiter vine să-și revendice un trecut: magazinul de pălării al părinților ei morți. Găsește în schimb un oraș care fierbe pe muchia unui război iminent și un secret de familie pe care nimeni nu vrea să-l spună cu voce tare.

Vineri, 3 iulie

🥩 Ziua 2 | Street Food Festival | All Stars | 2026 între 2 și 5 iulie pe Aleea Stadionului. A doua zi de festival continuă experiența cu și mai multă energie, combinând preparatele preferate ale participanților cu concertele JazzyBit x K-lu și Mihail (acoustic), completate de DJ set-uri pe celelalte scene.

🎭 Ziua 1 | Festivalul Național de Teatru pentru Elevi “CEZARA” 2026 în perioada 3-5 iulie la Cinema Dacia. Un maraton de spectacole din cadrul finalei festivalului, reunind 11 trupe de teatru de elevi din județele Cluj, Sibiu, Iași, Bacău, Botoșani, Covasna, Bistrița-Năsăud și Gorj. Publicul va putea urmări reprezentații în două secțiuni, Gimnaziu și Liceu, cu adaptări și piese semnate de autori precum Carlo Collodi, William Shakespeare, Matei Vișniec, Dumitru Solomon, Georges Feydeau și Elise Wilk, alături de creații contemporane românești. Evenimentul beneficiază de sprijinul mai multor parteneri instituționali și sponsori, iar accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile.

📖 Lansare de carte și sesiune de autografe: „Luați-mă drept un vis. Povestiri în K. minor” de Ovidiu Lorenz de la ora 18:00 la Book Corner Librarium. Invitați: Doina Borgovan, Andreea Pop & Adrian Mureșan. Cum să concepi o culegere de microficțiuni axată până la identificare pe figura lui Franz Kafka dacă nu rotunjind o vârstă nemaiîmplinită de el în 1924? Compozite, blocurile textuale îmbină tematica onirică și constrângerea oulipiană, ca să respecte la virgulă structura din „Un vis“ (1914) — poate cea mai desăvârșită povestire a praghezului, unde alter egoul său cutreieră cimitirul pentru a vedea cum i se gravează numele pe o piatră tombală. După douăsprezece proze poematice inspirate din vise proprii și tot pe atâtea situații absurde ivite în plină zi, ultimul ciclu descrie cum, la un veac și mai bine de la moartea Scriitorului absolut, ajungem să trăim acte doar imaginate de el; fiindcă, până la proba contrară, suntem cu toții creaturi kafkiene în forul nostru intim: eternul domn K., inform și infirm și infim, reluând același proces al unicei zile ca pe un drum spre castelul nopții.

📖 Book Launch / Rebeca Oanță / Șefa la distorsiuni de la ora 18:00 la The Square One. Cartea va fi prezentată de Mădălina Căuneac, Diana Cornea și Alexia Pop. Seara va continua cu un after-party.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.

🎭 Second skin (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Trecând printr-un șir nesfârșit de situații care îi cer să fie prezent, corpul reacționează cum poate: se ajustează, se blochează, se retrage, repetă tipare familiare. Rezistă. O membrană subțire, identitară, transparentă îl ține viu și în tensiune. Sub presiunea de a performa, stările oscilează între plăcere și nesiguranță, vulnerabilitate și control. Corpul protestează și învață să se adapteze cu forță și determinare. Vrea să se exprime sincer și, totodată, să fie acceptat. Abandonându-se visceralului, descoperă uneori un echilibru fragil și forme neașteptate de libertate. Un grup de performeri explorează amprentele pe care munca, expunerea și viața cotidiană le imprimă asupra propriilor corpuri. Tensiunile dintre corpul intim, corpul social și corpul profesional ies la iveală prin acumulări de gesturi, impulsuri și auto-reflecții. Memoria corpului e revizitată și reconstruită în timp real.

🎥 Movie Nights – „One Battle After Another” de la ora 19:30 în Iulius Parc.

🎶 ORRIM Respir de la ora 20:00 a Casino – Centru de Cultură Urbană. ORRIM este un concept muzical unic ce aduce în prim plan compoziții originale, un amestec sensibil și coerent între elemente de folclor stilizat, jazz contemporan și tușe minimaliste, un dialog efervescent între vocalitate și instrumentalitate. Orrim este un trio vocal-instrumental format din Flavia Maria Herdlicska -flaut, Alexandra Oprea- voce și Tiberiu Herdlicska pian, clape, sintetizator.

🎥Orfan (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Povestea unui copil care încearcă să-și înțeleagă familia și, prin ea, traumele care au modelat Europa secolului al XX-lea și continuă să ne bântuie până azi.

Dacă CooltCluj îți face inboxul mai interesant și te ajută să rămâi aproape de artă și cultură, orice donație e un mic cadou care mă ajută să duc mai departe acest proiect.

Sâmbătă, 4 iulie

🥩 Ziua 3 | Street Food Festival | All Stars | 2026 între 2 și 5 iulie pe Aleea Stadionului. Sâmbăta aduce una dintre cele mai animate zile ale festivalului, cu un program bogat de concerte, DJ set-uri și momente artistice desfășurate pe toate scenele. Vlad Corb și OCS urcă pe scena principală, în timp ce oferta culinară variată, activitățile pentru copii și atmosfera vibrantă completează o zi dedicată celor care vor să se bucure din plin de experiența Street Food Festival | All Stars.

🎭 Ziua 2 | Festivalul Național de Teatru pentru Elevi “CEZARA” 2026 în perioada 3-5 iulie la Cinema Dacia. Un maraton de spectacole din cadrul finalei festivalului, reunind 11 trupe de teatru de elevi din județele Cluj, Sibiu, Iași, Bacău, Botoșani, Covasna, Bistrița-Năsăud și Gorj. Publicul va putea urmări reprezentații în două secțiuni, Gimnaziu și Liceu, cu adaptări și piese semnate de autori precum Carlo Collodi, William Shakespeare, Matei Vișniec, Dumitru Solomon, Georges Feydeau și Elise Wilk, alături de creații contemporane românești. Evenimentul beneficiază de sprijinul mai multor parteneri instituționali și sponsori, iar accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile.

📖 Clubul de lectură de la ora 17 în Pădurea Făget. În Iulie, Luna lui Cuptor, ne întâlnim cu o carte în Pădurea Făget, să stăm la umbra copacilor, în răcoare. Dacă sunteți pasionați de cărți ca și noi, haideți în clubul nostru de lectură. Vom vorbi despre cine suntem noi, de ce citim, ce citim, cât de des, cât suntem de dependenți de cărți și chiar vom crea în direct.

🎭 Janovics (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Consider spectacolul Janovics ca pe un experiment, deoarece va începe acolo unde s-a terminat Tinerii barbari. Precum a doua parte a unei serii, o verigă sau mai degrabă o confluență. Asemenea Tinerilor barbari, nici Janovics nu este un spectacol biografic, el încercând să se îndepărteze cât mai mult posibil de cadrul teatral, dar spre deosebire de Tinerii barbari, în acest caz scopul nostru a fost să povestim cea mai semnificativă perioadă din viața protagonistului, sub o „nouă formă”, à la Janovics.” – Attila Vidnyánszky jr. – regizorul spectacolului

🎭 Regele moare (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Regele moare – cu excepția dansurilor macabre medievale – este singurul text dramatic din literatura universală care vorbește despre experiența muririi și, în acest sens, este o imagine, asemenea primelor piese ale lui Ionesco. Timpul său scenic, stabilit de la început cu precizie de minut, este exact atât cât durează agonia unui om. Ideea poetică fundamentală a acestei imagini este că acest om–rege, întrupat de Bérenger, este în același timp primul și ultimul; este rege în aceeași măsură ca fiecare dintre noi, primii și ultimii pe tronul propriei noastre vieți – și odată cu fiecare dintre noi piere un întreg imperiu. Vulnerabilitatea, fragilitatea, neputința – însăși efemeritatea condiției umane – pot ieși din registrul grotescului tragic sau al absurdului ridicol doar dacă ne încredem în mântuire și credem în înviere.

🎶 Concert aniversar Green Onions de la ora 21:00 pe Strada Universității.

Duminică, 5 iulie

🥩Ziua 4 | Street Food Festival | All Stars | 2026între 2 și 5 iulie pe Aleea Stadionului. Ultima zi a Street Food Festival | All Stars încheie ediția aniversară cu unul dintre cele mai așteptate programe. Pe scena principală urcă The Kryptonite Sparks și Om la lună, iar seara se încheie cu premiera națională a primului show de drone sincronizat cu muzică live din România. Alături de preparatele savuroase, DJ set-urile, momentele de pe Street Stage și activitățile pentru întreaga familie, duminica promite un final spectaculos pentru patru zile pline de gust, muzică și amintiri.

🎭 Ziua 3 | Festivalul Național de Teatru pentru Elevi “CEZARA” 2026 în perioada 3-5 iulie la Cinema Dacia. Un maraton de spectacole din cadrul finalei festivalului, reunind 11 trupe de teatru de elevi din județele Cluj, Sibiu, Iași, Bacău, Botoșani, Covasna, Bistrița-Năsăud și Gorj. Publicul va putea urmări reprezentații în două secțiuni, Gimnaziu și Liceu, cu adaptări și piese semnate de autori precum Carlo Collodi, William Shakespeare, Matei Vișniec, Dumitru Solomon, Georges Feydeau și Elise Wilk, alături de creații contemporane românești. Evenimentul beneficiază de sprijinul mai multor parteneri instituționali și sponsori, iar accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile.

🎶 Flavius Buzilă -”NOAPTEA MINȚII” (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Dacia. Dacă ai spus măcar o dată în ultimul an „Nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă”, atunci spectacolul ăsta este pentru tine. Trăim vremuri în care ne certăm pe politică, ne enervăm pe internet, ne speriem de știri și încercăm să ținem anxietatea la distanță. Pe scurt: Noaptea Minții. Din personajele, întâmplările și absurditățile care au adunat milioane de vizualizări online, Flavius Buzilă aduce pe scenă un show savuros de comedie și muzică live despre lumea în care trăim.

Coolturalist #45.

Câteva dintre subiectele despre care am scris în noua ediție.

• De ce transformă Parisul cinematografele în refugii împotriva caniculei.
• O statuetă furată din patrimoniul Germaniei a ajuns într-un sat din Buzău.
• Ce lucrări de Picasso pot fi văzute în România în această vară și toamnă.
• Mircea Cărtărescu, invitat la Vatican alături de unii dintre cei mai importanți scriitori ai lumii.
• Cum arată prima Pinacotecă deschisă de UNArte după 162 de ani de existență.
• Cum poate părul deveni subiect de artă contemporană.
• Ce povești ascund noile expoziții despre Delta Dunării, apă și tehnologie.
• Cum răsplătește Electric Castle fidelitatea fanilor săi.
• Ce spune Benjamin Labatut despre limitele cunoașterii și inteligența artificială.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Să ne citim cu bine! 🌞

Cine credea că-i ușor să vezi 16 filme într-o săptămână, printre muncă și tot ce-nseamnă viața de adult, se înșală.

Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a fost un maraton la care m-am înhămat singură – cultural, ce-i drept, dar tot maraton – și un experiment social în care am descoperit cât pot funcționa pe cafea, mâncat pe fugă, exces de carbohidrați, entuziasm cu caru’ și ajuns la cinema în ultimul moment.

Dar adevărata provocare a urmat abia când m-am așezat în fața laptopului să scriu articolul de mai jos: n-am notat nimic la cald, nicio impresie, niciun sentiment, așa că a trebuit să scormonesc prin străfundurile creierului și ale inimii ca să scriu cu zvâc și miez despre cele 16 filme pe care le-am văzut la festival.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

„Există o nevoie reală de conținut cultural curat, asumat și viu, chiar și acolo unde cultura nu primește atenția pe care ar merita-o.”

„O să-mi fie greu să răspund la asta fără să plâng.” Așa am început să răspund la una dintre întrebările Ancăi Zaharia.

N-au fost ușoare, dar ador să primesc genul ăsta de întrebări – cu miez, pentru care e nevoie să sap mai adânc și cărora nu le pot răspunde rapid.

Am vorbit despre scris, despre Iza mică și despre părinți, despre procesul de lucru la CooltCluj și Coolturalist și altele, pe care te las să le descoperi chiar tu în interviul apărut la Subversiv.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

✍🏻 (de ținut minte) Ce a citit Ramona Boldizsar în luna mai și ce crede despre acele cărți.

🎶 (de conștientizat) Cel mai bun clip la piesa asta. Și totodată România azi. Video de Cristian Delcea.

🗞️ (de citit) „Cărarea asta care vouă vi se pare lungă, mie mi se pare destul de scurtă”, spune Ștefan Câlția când este întrebat de secretul longevității lui în artă. Citește tot interviul aici.

Expoziția „Transilvania | Extravaganza”, curatoriată de Liviana Dan, se întinde pe circa o mie de metri pătrați, în care adună lucrări din ultimele șase decenii. Expoziția va rămâne deschisă până pe 16 august, în spațiul fostei școli pedagogice a Mănăstirii Ursulinelor.

🎶 (de ascultat) Orkid – Eclipsa / În altă parte.

🥼 (de apreciat) Nicu Ștefănuță, alături de Muzeul Astra, lucrează la a obține titlul UE de „Indicație Geografică” pentru cămașa tradițională din mărginimea Sibiului.

🎶 (de pus în calendar) The Script, în premiera la Timisoara. Trupa irlandeză cântă în mijlocul orașului de ziua aniversară Timișoara City Celebration 2026 în perioada 31 iulie – 3 august.

🎥 (de văzut) Gerard Butler și Martin Scorsese în transformări spectaculoase în „Mâna lui Dante”, un film cu Al Pacino, John Malkovich, Oscar Isaac și Jason Momoa.

🗞️ (de savurat) Un dialog de la distanță cu chilianul Benjamin Labatut, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Despre limitele misterioase ale cunoașterii, dansul adevărului cu ficțiunea, inteligența artificială și nevoia de a păstra în noi zone nedescoperite.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Parisul transformă cinematografele în refugii răcoroase pe timpul caniculei.

Parisul a lansat o inițiativă inedită pentru a-i ajuta pe locuitori să facă față temperaturilor extreme: proiecții gratuite în cinematografele cu aer condiționat, în intervalul 13:00–16:00, pe durata caniculei. Programul, numit „Ciné-clim”, este disponibil în trei cinematografe independente din arondismentul 10 și se adresează în special persoanelor vulnerabile – tineri sub 25 de ani, seniori, femei însărcinate și persoane cu mobilitate redusă – care pot obține un bilet gratuit doar prezentând un act de identitate.

În această perioadă, Franța se confruntă cu temperaturi record și cu efecte severe ale caniculei, autoritățile raportând zeci de decese asociate căldurii extreme și adoptând măsuri precum închiderea școlilor sau anularea unor evenimente. Primarul arondismentului 10, Alexandra Cordebard, spune că ideea a pornit de la întrebarea simplă: „unde pot merge oamenii pentru a se adăposti de căldură?”. Deocamdată, acesta este singurul arondisment din Paris care oferă acces gratuit la cinematografe în timpul caniculei, însă inițiativa a stârnit deja discuții despre extinderea ei la nivel național.

Statuetă din patrimoniul Germaniei, găsită în Buzău după ce fusese furată.

Polițiștii din Buzău au recuperat o statuetă din bronz de aproximativ 1,5 metri înălțime, care face parte din patrimoniul cultural național al Germaniei și fusese semnalată ca fiind furată la sfârșitul anului trecut. Lucrarea aparține ansamblului monumental „Der Dorfklatsch” („Bârfele satului”) și a fost descoperită în localitatea Sătuc, la domiciliul unui bărbat de 49 de ani care ar fi cumpărat-o recent.

Statueta a fost ridicată de anchetatori, iar cercetările continuă pentru a stabili cum a ajuns obiectul de patrimoniu în România și cine sunt persoanele implicate în furt. Autoritățile române colaborează cu cele din Germania pentru clarificarea traseului lucrării și pentru restituirea acesteia, în timp ce ancheta vizează identificarea tuturor celor implicați în sustragerea și transportul ei.

Lucrări semnate de Pablo Picasso, expuse la Palatul Culturii din Iași.

Lucrări semnate de Pablo Picasso vor fi expuse la Palatul Culturii din Iași, în perioada 3–12 iulie, în cadrul unei expoziții intitulate „Picasso la Palat!”, organizată de Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, în parteneriat cu Artmark. Publicul va putea vedea ceramică pictată și glazurată, precum și cromolitografii ale artistului, în Sala „Tezaur” a Muzeului de Artă, în intervale diferite de vizitare, în funcție de zi.

Expoziția reunește piese din creația lui Picasso realizate în celebrul atelier Madoura din Franța, unde artistul a experimentat intens ceramica timp de peste două decenii, realizând mii de lucrări. Organizatorii descriu evenimentul ca o ocazie rară de a explora una dintre fațetele mai puțin cunoscute ale operei sale, într-un parcurs artistic care a influențat decisiv arta secolului XX, de la cubism la experimentele vizuale inspirate de marii maeștri moderni.

Mircea Cărtărescu, invitat la Vatican alături de mari nume ale literaturii mondiale.

Scriitorul Mircea Cărtărescu a fost primit la Vatican de Papa Leon al XIV-lea, în cadrul unui eveniment dedicat centenarului Editurii Vaticanului, care a reunit mai mulți autori de renume internațional, printre care laureatul Nobel Jon Fosse, Marilynne Robinson, Eric-Emmanuel Schmitt, Jonathan Safran Foer și Julia Navarro. Întâlnirea a avut loc în Sala adiacentă Aulei Paul al VI-lea și a inclus și un tur al Bazilicii Sfântul Petru, închisă publicului, experiență pe care Cărtărescu a descris-o drept „memorabilă”.

În discursul său, Papa Leon al XIV-lea a vorbit despre literatură ca formă de adevăr și responsabilitate, subliniind rolul scrisului în construirea de punți între oameni și în cultivarea empatiei. „A scrie are legătură cu Dumnezeu”, a spus Suveranul Pontif, în contextul unei reflecții mai ample asupra marilor întrebări ale existenței. Prezența lui Mircea Cărtărescu în acest cerc restrâns de autori consolidează recunoașterea sa internațională, el fiind unul dintre cei mai traduși și apreciați scriitori români contemporani, frecvent menționat printre posibilii candidați la Premiul Nobel pentru Literatură.

UNArte deschide prima Pinacotecă și noua Bibliotecă după 162 de ani.

După 162 de ani de existență, Universitatea Națională de Arte din București deschide pentru prima dată publicului Pinacoteca instituției și noua Bibliotecă UNArte, reunind lucrări de patrimoniu, documente istorice, piese asociate unor mari artiști precum Constantin Brâncuși și aproximativ 60.000 de volume dedicate artei și culturii vizuale. Momentul inaugural, programat între 29 iunie și 1 iulie 2026 sub titulatura „Noua”, marchează transformarea unui patrimoniu academic de mari dimensiuni într-un spațiu deschis cercetării, educației și publicului larg.

Pinacoteca va funcționa ca spațiu expozițional permanent, cu lucrări de pictură, sculptură, gravură și documente rare care reflectă evoluția artei românești și a școlii academice de artă din București, inclusiv piese semnate sau legate de Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ștefan Luchian sau Victor Brauner. Noua Bibliotecă completează acest demers cu un fond de studiu de circa 60.000 de volume, iar proiectul „Noua” își propune, pe termen lung, să conecteze mediul universitar cu cel cultural și profesional, oferind tinerilor artiști mai multe oportunități de formare și afirmare încă din timpul studiilor.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

69 de lucrări de Picasso ajung la Timișoara în această toamnă.

Începând din 17 septembrie 2026, Timișoara va găzdui, în premieră, o expoziție dedicată lui Pablo Picasso, care va reuni 69 de lucrări – picturi, desene, gravuri și ceramică – aduse de la Musée Picasso din Antibes. Intitulată „Picasso en visite”, expoziția se concentrează pe perioada petrecută de artist în sudul Franței și urmărește felul în care acesta a experimentat constant cu diferite tehnici și forme de expresie, de la pictură și desen la gravură și ceramică.

Evenimentul va marca și inaugurarea noului centru Art Encounters din Timișoara, un spațiu modern dedicat artei contemporane, conceput la standarde muzeale internaționale. Noul centru va include săli expoziționale, spații educaționale și interdisciplinare, o librărie, o cafenea și o grădină urbană. Expoziția „Picasso en visite” va putea fi vizitată până pe 17 ianuarie 2027 și reprezintă primul proiect internațional de amploare găzduit de noul centru.

Electric Castle oferă cazare pe viață unui fan în campingul de la Bonțida.

Electric Castle lansează campania „Bonțida Forever”, prin care un participant va câștiga o cazare pe viață în EC Village, într-un mini-lodge amplasat chiar în campingul festivalului. Câștigătorul va avea la dispoziție o căsuță tip Swedish Lodge, complet echipată și potrivită pentru până la patru persoane, care va putea fi folosită în fiecare an, pe durata festivalului, fără grija rezervărilor sau a cazării.

Înscrierea este automată pentru toți cei peste 18 ani care dețin sau cumpără un Camping Pass pentru ediția din 2026 până pe 2 iulie. Inițiativa vine ca un gest de recunoaștere pentru comunitatea fidelă a festivalului, mulți participanți revenind anual la Bonțida și considerând Electric Castle o tradiție personală. Campania transformă această loialitate într-un premiu simbolic: un „acasă” permanent în inima festivalului.

Părul, în centrul unei expoziții de artă contemporană la Brașov.

Muzeul de Artă Brașov găzduiește în această perioadă expoziția „HAIR! HAIR! HAIR!”, un proiect neobișnuit care pune în centrul atenției părul ca element de reflecție artistică și antropologică. Lucrările semnate de artiști români și internaționali variază de la instalații și sculpturi la creații realizate chiar din păr, explorând teme precum identitatea, memoria și conexiunile personale.

Proiectul pornește de la cercetările antropoloagei britanice Emma Tarlo și este curatoriat de Nora Cupcencu și Marina Aristotel, cu participarea unor artiști precum Victoria Zidaru, Petru Lucaci sau Mihai Zgondoiu. Expoziția rămâne deschisă la Brașov până pe 26 iulie și poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

De un an și jumătate aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Expoziție despre apă, tehnologie și ecosistemele Deltei Dunării, la București.

Galeria Sector 1 din București găzduiește, între 18 iunie și 9 iulie 2026, expoziția „Hidrotopias”, un proiect artistic care pornește de la cercetări din Delta Dunării și explorează legăturile dintre apă, tehnologie, ecosisteme și formele de viață. Lucrările semnate de Floriama Candea, Pepa Ivanova și Ioana Vreme Moser, realizate în dialog cu cercet

ători, propun o privire asupra Deltei ca spațiu viu, fragil și în continuă transformare, în care mediul natural și intervențiile umane se influențează reciproc.

Expoziția include instalații interactive, sculpturi sonore și video care pornesc de la teme precum speciile invazive, poluarea sau traseele invizibile ale sedimentelor din Dunăre până în Marea Neagră. Fiecare artistă abordează o altă dimensiune a acestui ecosistem complex, de la structuri care reacționează la prezența publicului până la scenarii speculative despre adaptare și supraviețuire, într-un demers care continuă ulterior cu prezentări internaționale și discuții despre relația dintre artă și ecologie.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

20 iunie 2026

m-aș putea îndrăgosti de tine
tu cel fără nume
și curaj să recunoști că ești un animal speriat în fața singurătății
tu cel care speră să nu plece de-aici la fel cum a venit

nu caut un braț pe care să-mi odihnesc capul noaptea
caut căi de salvare în oameni tranzitorii care mă trag și mai mult în jos
am venit aici să creez controverse
să freamăt de neastâmpăr
cu dezinvoltura cuiva care a facut asta de o mie de ori și n-a spus nimănui
am venit aici doar ca să simți cum e să-ți scap printre degete
să vezi cum mă îndepărtez și să nu poți să faci nimic

nu ți se pare ciudat cum lucrurile pe care le obții încep să plece din momentul în care le-ai obținut?

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Cine credea că-i ușor să vezi 16 filme într-o săptămână, printre muncă și tot ce-nseamnă viața de adult, se înșală.

Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a fost un maraton la care m-am înhămat singură – cultural, ce-i drept, dar tot maraton – și un experiment social în care am descoperit cât pot funcționa pe cafea, mâncat pe fugă, exces de carbohidrați, entuziasm cu caru’ și ajuns la cinema în ultimul moment.

Partea cea mai faină e că, în ciuda oboselii, a agendei înghesuite și a senzației că trăiești realități paralele, te adâncești tot mai mult în atmosfera festivalului. Iar TIFF nu e doar despre filmele pe care le vezi și îți plac, e și despre cele din care n-ai înțeles aproape nimic, cele care te-au intrigat, cele despre care trebuie să citești trei articole ca să pricepi tot ce a vrut să transmită și despre cele pe care le-ai ratat.

Pe lângă asta, în acele zile mi-am perfecționat abilitatea de a ajunge la țanc, cu două, trei minute înainte de începerea proiecției. Și pe măsură ce numărul de filme văzute creștea, parcă mi-era tot mai greu să răspund la întrebarea „ce filme ai văzut până acum?”. La un moment dat mi-era greu să-mi amintesc ce am văzut, ce altceva mai vreau să văd și la care am citit doar titlul și descrierea. Asta-i dovada că avem o capacitate limitată de procesare a informațiilor.

Dar adevărata provocare abia acum urmează: n-am notat nimic la cald, nicio impresie, niciun sentiment, așa că n-am decât să scormonesc bine prin străfundurile creierului și ale inimii ca să scriu cu zvâc și miez despre cele 16 filme pe care le-am văzut la festival.

Valea Zâmbetelor (The Holy Boy)

Este printre preferatele de la TIFF.25. Mă bucur enorm că nu l-am ratat și am luat decizia înțeleaptă de a merge să-l văd. Am savurat și sesiunea de Q&A de după proiecție, care s-a prelungit până aproape la miezul nopții, și-am gustat umorul și dezinvoltura regizorului Paolo Strippoli, care părea că se simte foarte bine la Cluj.

Mi-a plăcut atât de mult încât, de entuziasmată ce eram să-i povestesc filmul unui prieten, am urcat în autobuzul greșit și mi-am dat seama abia după vreo 2-3 stații. 😂

Pe scurt, în centrul poveștii se află Sergio, un profesor măcinat de propriul trecut, care ajunge într-un sat izolat din Italia, unde totul pare în armonie. Oameni fericiți, senini, luminoși, niciunul umbrit de tristețe sau alte metehne. Sergio își dă seama că e ceva putred în spatele aparentei armonii: localnicii cred că un adolescent, Matteo, le lua durerea printr-o simplă îmbrățișare.

Pe măsură ce Sergio intră tot mai mult în viața comunității, începe să vadă adevărata față a satului: un loc marcat de credințe ciudate și o liniște clădită pe frici, complicitate și dependențe. Și totuși, cât de departe poate merge o comunitate atunci când își pune speranța de vindecare în umerii unui copil? Cât de departe poți merge pentru a păstra vie o iluzie? Și ce se întâmplă atunci când binele colectiv ajunge să justifice sacrificarea celui mai vulnerabil dintre noi?

„Valea Zâmbetelor” (”The Holy Boy”) este un film extraordinar despre dependență, exploatare și incapacitatea oamenilor de a face față durerii. Da, e vorba despre un băiat cu o putere inexplicabilă, dar ne pune față în față cu o comunitate care se autodistruge în încercarea de a-și evita propria suferință.

Aici mă simt acasă (Itt érzem magam otthon)

Al doilea dintre preferate. În „Aici mă simt acasă”, Rita, o femeie rămasă recent fără loc de muncă e răpită și obligată să joace rolul altei persoane, iar de aici totul devine un joc murdar despre frică, control și supraviețuire.

Apartamentul în care se petrece cea mai mare parte a acțiunii, elegant și bine aranjat, n-are nimic confortabil în el. Din contră, e o cușcă frumos decorată, în care totul pare să funcționeze după reguli pe care Doamne ferește să le pui la îndoială. Iar familia aceea, cu liniștea ei falsă și cu felul în care o determină pe Rita să accepte că e Szilvi, devine din ce în ce mai înfiorătoare.

Rita este legată, izolată și ținută prizonieră zile întregi, fără apă și mâncare suficientă, într-un proces de „corecție” și anulare a identității devastator. E o formă de control constant, repetitiv, care o rupe încet de propria identitate și o împinge spre acceptare prin epuizare.

Ce urmează e, de fapt, partea cea mai odioasă și tulburătoare a filmului: felul în care această poveste, în aparență a unei familii, este o reprezentare a societății la nivel macro. Regizorul Gábor Holtai și scenaristul Attila Veres construiesc un microcosmos care funcționează ca o dictatură în miniatură, un sistem în care ți se spune cine ești, cum trebuie să te porți și ce adevăr trebuie să crezi.

Totul e ambalat într-o retorică a siguranței, a iubirii și a grijii, bazată pe control total. Papa, figura autoritară din casă, devine imaginea unui regim care se extinde dincolo de pereții apartamentului, în oraș și comunitate.

La un moment dat, Rita este lăsată să iasă din apartament. Încearcă să ceară ajutor, dar nimeni nu reacționează. Oamenii o ignoră, grăbiți, indiferenți și obișnuiți cu mersul lucrurilor. Nu așa arată o societate care a internalizat frica și a învățat să închidă ochii sau să poarte ochelari de cal?

După ce am înțeles că filmul face trimitere la contextul politic din Ungaria și la regimul Orbán, mi s-a părut absolut GENIAL. Dincolo de asta, e un duș cu apă rece care ne trezește și ne arată cât de ușor acceptăm controlul atunci când e bine ambalat, cât de repede învățăm să ne conformăm și cât de ușor acceptăm lucruri care, în mod normal, ar trebui să ne îngrozească.

Musai de văzut și de povestit cu prietenii, familia, colegii și oricine mai dorești, după părerea mea.

Hangarul Roșu (Hangar Rojo)

Am remarcat din primele minute felul în care e filmat: personajul principal e aproape întotdeauna în cadru, de multe ori îl vezi din spate, ca și cum ai fi mereu pe urmele lui. Iar faptul că e filmat alb-negru îi dă o atmosferă aparte.

„Asta înseamnă să fii un om demn”, mi-am zis la finalul filmului. Este vorba despre căpitanul Jorge Silva, un pilot de elită al forțelor aeriene chiliene, un om apropiat de președintele Salvador Allende. În dimineața de 11 septembrie 1973, când Augusto Pinochet a declanșat lovitura de stat, Silva se afla la Academia Forțelor Aeriene. A primit ordin să transforme o școală militară într-un centru secret de detenție și tortură.

Silva încearcă inițial să stea deoparte, să nu participe, să nu se implice în mod direct. Dar într-o dictatură, a nu te băga nu prea e o opțiune. La un moment dat, primește ordinul să transporte câțiva prizonieri către o execuție. Însă ia decizia curajoasă de a schimba traseul și îi duce la Stadionul Național din Santiago, salvându-le viața. Printre ei se afla jurnalistul Fernando Villagrán, cel care avea să scrie mai târziu cartea care stă la baza filmului.

Pentru gestul ăsta, Silva a fost arestat, torturat și închis trei ani și jumătate. A murit în 2024, la 86 de ani și a fost recunoscut târziu ca un simbol al demnității militare. „Hangarul roșu” este despre orice societate în care oamenii sunt puși în fața unei alegeri morale imposibile.

Voință (Wit)

Am plecat cu sufletul greu de la Casa de Cultură a Studenților. Asta pentru că am ieșit de-acolo plângând și până pe la jumătatea Bulevardului Eroilor nu m-am oprit. Eram cu o prietenă. În primele minute abia am schimbat două vorbe, atât de emoționate eram amândouă.

„Oare eu cum o să mor?”, „oare dacă bunică-mea ar fi avut mai multă voință ar fi fost azi în viață?”, „ce inumani și lipsiți de empatie sunt medicii ăștia care văd un cobai când te privesc, nu o ființă umană”, „cel mai greu e să fii bolnav și singur în același timp”. Astea sunt doar câteva dintre gândurile pe care le-am avut în timpul filmului.

Iar interpretarea Emmei Thompson este incredibilă. N-am cuvinte. Am îndrăgit personajul ăsta din primele minute ale proiecției. Vivian este profesoară de literatură engleză, diagnosticată cu cancer ovarian în stadiu terminal.

Povestea e presărată cu amintiri din viața ei, de dinainte să ajungă în spital, pentru a arăta contrastul dintre inteligența ei ascuțită și vulnerabilitatea din prezent. Filmul urmărește confruntarea acesteia cu boala, cu tratamentele agresive de chimioterapie, cu izolarea, singurătatea și degradarea fizică progresivă. Mai mult, surprinde relația rece și dezumanizantă cu sistemul medical și felul în care medicina modernă își tratează adesea pacienții mai mult ca obiecte de studiu decât ca oameni.

Și deși Vivian este o femeie inteligentă, lucidă, obișnuită să aibă control, n-are cum să nu te doară sufletul când o vezi atât de singură tocmai atunci când avea cea mai mare nevoie de grijă și de apropiere.

La toate astea se adaugă reflecțiile ei despre viață, moarte, poezie și sens și felul în care Vivian vorbește direct în cameră. Practic, ți se adresează ție, privitorul, de fiecare dată când e singură în salon (și nu numai). E ca și cum ai fi acolo, cu ea, pe tot parcursul luptei cu boala.

O fantomă utilă (Pee chai dai ka)

„What the fuck?”. Nu mai știu de câte ori m-am trezit gândind asta pe parcursul filmului. Drept dovadă, primul lucru pe care l-am căutat pe net în drum spre casă a fost „a useful ghost meaning”.

„O fantomă utilă” pornește de la o idee complet absurdă, tratată cu cea mai mare seriozitate: o fantomă posedă un aspirator. Da, ai citit bine. Și nici măcar nu e singura. Ba mai mult, oamenii se comportă de parcă ăsta-i unul dintre cele mai banale și firești lucruri.

Fantoma unui angajat care a decedat într-o fabrică de aspiratoare, din cauza condițiilor inumane de lucru, se întoarce în lumea celor vii. Și de aici intri într-o serie de povești și afli despre o poveste romantică a unei soții care, moartă fiind, vrea să aibă grijă de soțul ei. Ea posedând tot un aspirator. Însă marea iubire ce i-o poartă soțului o face să accepte niște compromisuri pentru puterea politică interesată să reducă la tăcere lumea fantomelor.

Dar nu e un film despre fantome. Din ce-am înțeles eu și din ce-am mai citit ulterior, filmul e plin de straturi și semnificații: vorbește despre felul în care oamenii rămân legați unii de alții dincolo de moarte, despre doliu și vinovăție, despre pierderea memoriei, despre muncă, despre exploatare și despre felul în care unele vieți sunt tratate ca și cum ar putea fi șterse cu buretele de pe fața pământului.

Dintr-un articol publicat de Variety, am aflat că regizorul s-a inspirat dintr-un basm thailandez popular, despre un soldat care se întoarce acasă și trăiește o vreme cu fantoma soției, refuzând să creadă că a murit. Mai târziu, îi cere unui călugăr budist să facă o exorcizare, iar acesta reușește să alunge spiritul.

Ratchapoom Boonbunchachoke spune că poveștile cu fantome sunt foarte prezente în cultura thailandeză, dar el s-a plictisit de narațiunile tradiționale. Și-a dorit să folosească fantomele ca „obiecte sociologice” prin care sunt explorate problemele societății.

„Este vorba despre oameni care sunt tratați ca fiind mai puțin importanți. Praful și fantomele sunt lucruri pe care trebuie să le curățăm, de care trebuie să scăpăm”, explică el.

Filmul se leagă și de contextul politic din Thailanda, cu proteste și tensiuni sociale în desfășurare, iar producătorii vorbesc despre el ca despre o formă de a „curăța” sau măcar de a face vizibil ceea ce a fost lăsat în urmă de generațiile anterioare. Ideea de curățenie din film nu e doar una domestică, devenind socială și politică: ce alegi să ștergi din memoria colectivă.

Cu siguranță e unul dintre filmele care m-a scos din zona de confort. Și pe care probabil ar trebui să-l mai văd o dată măcar ca să-l înțeleg pe deplin.

Scrisori Galbene (Yellow Letters)

Tu ai face un compromis sau ai ține cu dinții de valorile tale dacă ai fi pus(ă) față în față cu cenzura și presiunea de a te conforma?

Asta e întrebarea cheie în „Scrisori galbene”, un film despre control, frică și compromisurile pe care doi oameni sunt dispuși să le facă atunci când sunt puși la zid și strânși cu ușa de către sistem.

Povestea îi urmărește pe Aziz, dramaturg și profesor universitar, și pe Derya, soția lui, actriță. Doi oameni care își văd viața dată peste cap în momentul în care opiniile și acțiunile lor devin incomode pentru putere. Acțiunea se concentrează pe felul în care reușesc sau nu să rămână fideli propriilor idei și valori.

Focusul e dus din zona politică în zona personală. Chiar m-am gândit eu ce-aș fi făcut dacă aș fi fost în situația lor și aș fi fost nevoită să fac față unei astfel de situații. Scrisori galbene ne arată doi oameni care încearcă să-și păstreze viața și să aibă grijă de familie, dar descoperă că toate acestea vin cu un preț.

Pelicula, în regia lui İlker Çatak, este câștigătoarea premiului Ursul de Aur pentru Cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Și merită din plin. Mi-a plăcut mult.

Ultimul viking (The Last Viking)

Am văzut „Ultimul viking” în penultima zi de TIFF. În câteva cuvinte, l-aș rezuma așa: fucked up, profund, excentric și sensibil. Mai concret: doi frați, o sacoșă plină de bani și o criză existențială.

Mads Mikkelsen crede că e John Lennon. La propriu. Personajul lui, Manfred, suferă de tulburare de identitate disociativă și s-a refugiat într-o realitate proprie, în care este John Lennon. Totul ar fi aproape comic dacă nu s-ar intersecta cu revenirea fratelui său, Anker, proaspăt ieșit din închisoare, care are o singură miză: să recupereze banii ascunși după un jaf din urmă cu 15 ani.

De aici, povestea alunecă vertiginos într-un amestec de comedie neagră, dramă de familie și thriller, presărată cu violență și absurd. Anker descoperă că Manfred nu mai are nicio legătură cu trecutul, dar trăiește într-o lume proprie atât de convingătoare încât devine imposibil de „corectat”. În încercarea de a-l aduce înapoi la realitate și de a găsi banii, cei doi frații ajung la casa copilăriei, transformată între timp în Airbnb. Se succede apoi o serie de situații tot mai dezechilibrate, în care logica e înlocuită de haos.

„Ultimul viking” e la granița fină dintre ridicol și durere, comedie și violență brută, în care uneori râzi, iar peste câteva secunde ți se strânge stomacul.

În centru rămâne însă Mikkelsen, care își duce personajul într-o zonă extrem de vulnerabilă și imprevizibilă. E un Manfred fragil, derutant, uneori copilăros, alteori tulburător, iar transformarea lui e suficient de puternică încât să țină filmul în picioare chiar și atunci când ceea ce e în jurul lui scapă de sub control. Dincolo de toate excesele, rămâne un film despre familie, traumă și felul în care oamenii își construiesc realități alternative ca să poată supraviețui celei reale.

Iar dacă ăsta nu-i cel mai sensibil rol interpretat de Mads Mikkelsen, nu știu care e.

Duminicile (Los domingos)

O dramă de familie construită cu finețe, care urmărește o adolescentă de 17 ani care ia în calcul ideea de a deveni călugăriță. Filmul aparține unui registru bine cunoscut al cinematografiei – coming-of-age-ul – dar se îmbină cu o temă mai rar explorată în prezent: raportarea la credință. Regizoarea Alaúda Ruiz de Azúa țese cele două fire narative într-o poveste despre familie, identitate și felul în care o decizie personală poate destabiliza un echilibru domestic.

În centrul poveștii o vedem pe Ainara (Blanca Soroa), o adocescentă conștiincioasă, elevă la un internat catolic. Acasă o așteaptă un tată văduv, două surori mai mici, bunica și mătușa Maite, figura cea mai apropiată de ea, dar și cea mai critică din familie. Revenirea acasă aduce la suprafață tensiuni mai vechi: dificultăți financiare, relații tensionate și frustrări nerostite.

Decizia adolescentei îi dezechilibrează pe cei din jur, fiecare încercând să o înțeleagă sau să și-o explice: tatăl oscilează între acceptare și control, Maite vede în alegerea ei o renunțare la viața „reală”, iar ceilalți încearcă să se agațe de câte ceva în fața unei situații care le scapă de sub control.

Din punctul meu de vedere, forța filmului constă în faptul că nu validează decizia fetei și nici nu o contestă. Îi dă voie să coexiste alături de reacțiile contradictorii ale celor din jur. Relația dintre Ainara și Maite devine centrul emoțional al poveștii, un spațiu în care afecțiunea și opoziția se suprapun constant. Nici după ce vezi tot filmul nu știi dacă alegerea fetei este un gest de rătăcire sau, dimpotrivă, de limpezime.

În esență, „Duminicile” explorează tensiunile invizibile din interiorul unei familii și modul în care fiecare membru își proiectează propriile frici asupra celorlalți. Ne vorbește despre maturizare, control și căutarea sensului într-o etapă a vieții în care certitudinile atârnă de un fir de păr.

Butterfly

În centrul poveștii se află două surori vitrege, Lily și Diana, interpretate de Renate Reinsve și Helene Bjørneby, care se reîntâlnesc pe insula Gran Canaria după moartea subită și misterioasă a mamei lor, Vera. Insula este, totodată, spațiul în care ies la suprafață toate tensiunile vechi dintre ele, după 25 de ani în care cele două surori au trăit separate, fără o dorință prea mare de a se revedea.

Cele două se află la poluri diametral opuse. Lily e rebelă, provocatoare, arogantă, cu o energie ostentativă și agresivă, în timp ce Diana e mai blândă, rațională și mai dispusă la reconciliere. Tensiunea dintre ele e alimentată și de felul în care mama lor le-a crescut diferit, favorizând-o pe Lily. Pe insulă, această diferență capătă și mai multă greutate, ca și cum locul ar scoate la iveală tot ce a fost îndesat sub preș în cei 25 de ani.

Pe măsură ce ies la iveală detalii despre trecutul mamei, lucrurile încep să se miște într-o altă direcție. Un rol important îl au și descoperirile făcute într-o peșteră asociată cu locuirea ancestrală, dar și întâlnirea cu fostul partener al Verei, un șaman învăluit în mister. Toate astea duc povestea într-o zonă spirituală, în care ritualurile, tradițiile indigene și ideea unui centru spiritual capătă greutate. Cele două fiice ajung, în cele din urmă, să ducă mai departe intenția Verei.

Filmul mizează pe conflictul dintre surori, pe istoria lor comună și pe felul în care trauma și favoritismul matern le-au modelat relația. Metafora fluturelui e strâns legată de figura mamei și sugerează fragilitate, libertate și totodată o prezență care continuă să influențeze viețile celor rămași. În final, „Butterfly” ne vorbește despre apropiere, memorie și despre felul în care două personaje aparent opuse ajung, pas cu pas, să se reconecteze.

Mi-a plăcut mult și ideea asta de sisterhood, modul în care filmul pune în centru o legătură complicată, dar vie, între două femei care, în ciuda durerii și a distanței, ajung să se uite una la alta cu mai multă blândețe.

Găina (Hen)

Nu credeam că un film a cărei protagonistă este nimeni alta decât o găină, care îmi spune o poveste despre traficul de persoane, o să mă prindă atât de tare. Și că rezultatul acestei ghidușii poate avea atât de mult umor, tâlc și semnificație.

Dar György Pálfi are o manieră originală de a construi un film în care absurdul devine pe nesimțite normalitate. Din primele minute intri într-o perspectivă complet diferită, în care nici nu mai contează cât de atipică e ideea, ci felul în care ajungi să vezi lumea prin ochii acestei găini.

Timp de o oră și jumătate, Piața Unirii din Cluj a fost animată de opt găini care au jucat rolul principal, fiecare având un rol bine definit pentru câte o acțiune – de la alergat, la ciugulit sau stat nemișcată. Există chiar și un cocoș care apare ca partener romantic. Regizorul György Pálfi spune că, paradoxal, acesta ar fi cel mai „normal” film al său.

Povestea pornește de la o găină crescută într-o fermă, care reușește să evadeze, și care ajunge în mijlocul unei realități dure din Grecia, unde este martora traficului de persoane. Din perspectiva ei, lumea oamenilor devine stranie și fragilă: un mic proprietar de restaurant este prins treptat într-o rețea de contrabandă și exploatare, iar filmul urmărește această degradare morală prin ochii unui animal lipsit de putere.

Filmul, deși pare jucăuș, pune în lumină oamenii care își dau drepturile pe mâna unor structuri mafiote sau populiste și apoi se trezesc că nu le mai pot recupera prea ușor.

Pentru a construi acest univers, regizorul a lucrat cu opt găini, antrenate timp de două luni, fiecare cu abilități diferite. Filmările au fost organizate în jurul lor, iar scena era adaptată în funcție de „performanțele” fiecărei înaripate. Fără imagini generate pe calculator și cu o cameră plasată la nivelul ochilor găinii, filmul schimbă radical perspectiva și te obligă să vezi oamenii aproape ca niște personaje secundare într-o tragedie grecească modernă.

Acesta e primul film regizat de el pe care-l văd, dar am de gând să explorez și altele.

Delta Sălbatică

Am îndrăgit România Sălbatică. Aceeași producători ne fac cadou acum Delta Sălbatică, un film documentar care continuă demersul de a surprinde natura României în forma ei nealterată, cu răbdare, grijă și o atenție minuțioasă pentru detalii.

Filmul explorează Delta Dunării, unul dintre cele mai spectaculoase și fragile ecosisteme din Europa, surprins pe parcursul a cinci ani de filmări. O încercare de a înțelege ritmul acestui loc și echilibrul lui delicat.

Un element central este perspectiva apei, transformată în narator și voce, interpretată de nimeni alta decât Medeea Marinescu. Alegerea schimbă complet registrul documentarului, care devine o poveste spusă de natură însăși, cu emoție și suflet.

Am iubit fiecare cadru, fiecare mișcare a apei, fiecare fâlfâit din aripi, fiecare moment în care părea că Delta își ține respirația. Dacă vrei să te reîndrăgostești de România sau de Deltă, acest documentar e mijlocul prin care poți face asta.

Lucruri nespuse (The Things Left Unspoken)

Până la un punct e destul de previzibil. „Lucruri nespuse” se înscrie în registrul familiar al dramelor de cuplu în care relațiile aparent stabile ascund infidelități, tensiuni, lucruri nespuse. Filmul reia obsesiile regizorului Gabriele Muccino pentru dinamica fragilă dintre parteneri, pentru felul în care emoțiile reprimate și conversațiile amânate ajung, în timp, să erodeze tot ce părea solid.

În centrul poveștii sunt două cupluri și un cerc de relații care funcționează din inerție. Carlo (Stefano Accorsi) și Elisa (Miriam Leone), respectiv Paolo (Claudio Santamaria) și Anna (Carolina Crescentini), trăiesc într-un aparent confort emoțional, construit pe tăceri și evitări. Apariția lui Blu (Beatrice Savignani), amanta lui Carlo, tulbură această stabilitate fragilă și scoate la suprafață crăpăturile din pereți.

La Tangier, departe de liniștea de acasă, personajele nu mai reușesc să joace aceleași roluri sociale și să urmeze aceleași mecanisme de evitare. Practic, putregaiul iese la suprafață și puroiul dă pe afară. Filmul mizează tocmai pe această aglomerare de lucruri nespuse și amânate.

Mi-a plăcut. A avut niște răsturnări de situație bune, iar interpretarea actorilor e ce trebuie.

Motel Paraiso

Înduioșător documentar. În timp ce mă uitam la bunicii regizorului José Eduardo Castilla Ponce, mă gândeam că poate ar trebui să filmez și eu așa bucăți de viață cu bunica și cu părinții mei.

„Motel Paraíso” este o felie de viață din istoria unei familii. Un jurnal arătat lumii, în care oamenii care nu ar ajunge niciodată personaje de film, devin aici centrul unei povești despre viață, memorie, îmbătrânire și felul în care se schimbă relațiile odată cu trecerea anilor.

În timp ce o cameră surprinde activităţile de zi cu zi, o alta recreează poveştile stranii ale bunicului cu ajutorul unor scene inspirate de genuri cinematografice diverse. Bunicii regizorului sunt filmați cu o naturalețe în care micile gesturi de tandrețe, tachinările, pauzele și obiceiurile lor spun mai mult decât orice cuvânt. E un film intim, care te lasă să vezi viața acestor oameni, cu bune și rele.

Bulk

Simt că trebuie să-l mai văd de două, trei ori ca să mă dumiresc de toate elementele și interpretările. Filmul ăsta e o experiență în sine. ”Bulk” e un film SF cu aer retro, construit de Ben Wheatley cu un buget modest, dar cu o libertate incredibilă, care îl duce în zona unui experiment vizual și narativ. Are o estetică intenționat imperfectă, plină de paranoia, ironie, multiversuri și reflecții despre o realitate care se joacă constant cu percepția și mintea ta.

Wheatley amestecă imaginea alb-negru cu efecte lo-fi, modele artizanale și tehnici artificiale – dialoguri cu aer de bandă desenată, uneori reînregistrate tocmai pentru a accentua senzația de straniu. Filmul este pe alocuri inegal, dar susținut constant de energia actorilor principali, Alexandra Maria Lara și Sam Riley.

Spune povestea unui jurnalist de investigație (Sam Riley) care este răpit, drogat și dus într-o casă suburbană din Sussex. Acolo descoperă legătura sa cu un miliardar izolat, obsedat de știință, care a construit „Brain Collider”, un dispozitiv de dimensiuni mici, folosit pentru explorarea conștiinței și a misterelor universului. De aici încolo, realitatea devine instabilă, iar casa se transformă într-un spațiu ambiguu, un soi de portal către un univers infinit sau o proiecție a minții umane.

Aici, jurnalistul întâlnește o femeie enigmatică (Alexandra Maria Lara), care poate fi orice – aliat, ghid sau amenințare. Filmul alternează între aceste registre fără să se fixeze asupra unei singure interpretări, iar tu n-ai de ales decât să accepți jocul schimbărilor de ton și a realităților suprapuse.

Farmecul filmului e dat tocmai de această întrepătrundere de rigoare științifică, meșteșug, modelare manuală și libertate creativă.

Nu mă lăsa să mor

De obicei îmi plac filmele care au ca scop crearea unor stări apăsătoare, de neliniște. „Nu mă lăsa să mor” nu prea a fost pe gustul meu. Cred că l-aș fi apreciat mai mult dacă era un scurtmetraj, cum a fost inițial, din câte am înțeles de la regizor în timpul O&A-ului.

Din punctul meu de vedere, a fost prea lung și tras de păr, cu o succesiune de cadre statice, pline de tăceri, care se lungeau uneori și pe parcursul a 8-10 secunde. Și n-am nimic împotriva lor, dar parcă au fost prea multe, prea dese, prea unul după altul. Au fost și anumite scene spre final pe care n-am prea știut să le interpretez, dar am apreciat ideea pe care filmul dorește să o transmită.

Inspirat dintr-o experiență personală a producătoarei Ana Gheorghe, filmul pornește de la ideea unei femei aproape invizibile cât timp trăia, și „descoperite” abia după moarte. Andrei Epure continuă direcția din scurtmetrajul „Interfon 15” și clădește un univers în care realismul social se întâlnește cu absurdul.

Filmul o urmărește pe Maria (Cosmina Stratan), care încearcă să organizeze înmormântarea vecinei sale enigmatice, Isabela (Elina Löwensohn). Acest gest se transformă într-un parcurs dominat de birocrație, situații stranii și o formă de alienare care reflectă felul în care moartea și singurătatea sunt tratate într-o societate aglomerată și izolată emoțional.

3 zile în septembrie

A fost filmul proiectat la Gala de deschidere. Nu m-a dat pe spate. Într-un fel, descrierea pe care am citit-o înainte mi-a creat așteptări mai mari care au rămas nesatisfăcute.

Filmul începe cu o pereche aflată în ziua nunții, Bianca (Andreea Vasile) și Victor (Emilian Oprea), a cărei relație se dezintegrează rapid. Motivul? Viitoarea soție află că a fost înșelată cu secretara. Până aici, nimic surprinzător. De aici înainte, filmul încearcă să transforme o criză de cuplu într-o alergătură haotică, cu situații neașteptate și întâlniri care ar trebui să ducă povestea mai departe. Alergătură care pe mine n-a reușit să mă captiveze cu adevărat.

Are momente bune, am putut înțelege și empatiza cu protagonista și am surprins câteva idei interesante, însă per total m-a lăsat cu impresia că mi-a oferit mai puțin decât promitea. Pe alocuri, e destul de clișeic. Nu-i unul dintre filmele despre care să vorbesc pe nerăsuflate și care să-mi rămână în memorie prea mult timp.

Îmi pare rău că nu am ajuns la expozițiile de la Muzeul de Artă, deși îmi propusesem, și nici la dezbaterile din cadrul TIFF Lounge.

Pe de altă parte, a fost cea mai cinematografică săptămână pe care am avut-o în ultimii ani. Am apreciat că multe dintre proiecții au avut la final sesiune de Q&A cu regizorul și, după caz, o parte din actorii din distribuție.

Mă simt mai bogată emoțional și intelectual. Iar pentru mine ăsta-i cel mai mare câștig. Cu toate astea, nu pot să trec cu vederea munca și dedicarea pe care echipa TIFF o pune an de an în acest festival, ajuns în 2026 la cea de-a 25-a ediția.

Jos pălăria pentru oamenii care au grijă de acest proiect, care dăinuiește de atâția ani cu atât de multă vitalitate și emoție și se reinventează de la an la an. Prima ediție de TIFF a adunat aproximativ 8.000 de spectatori și participanți. Ediția din acest an a depășit 130.000. Iar dacă ăsta nu e un semn că avem nevoie de cultură și că proiectele de acest fel sunt vitale, nu știu care e.

Să-ți culegi de aici inspirație, să cauți filmele care ți-au făcut cu ochiul, să dai mai departe articolul și să-mi scrii în comentarii ce filme ai văzut tu la TIFF sau pe care ți-ai dori să le vezi.

Sursă imagine cover: TIFF.

După zece zile intense de proiecții, concerte, întâlniri și evenimente speciale la care am luat parte, ediția aniversară a Festivalului Internațional de Film Transilvania (12–21 iunie 2026) s-a încheiat duminică, 21 iunie, adunând la Cluj peste 130.000 de spectatori și participanți. Programul a inclus peste 100 de evenimente sold-out, lucru care confirmă, încă o dată, energia și atașamentul publicului pentru festival.

Organizatorii au anunțat deja perioada următoarei ediții TIFF, care va avea loc între 11 și 21 iunie 2027.

În topul celor mai vizionate filme s-a aflat 3 zile în septembrie (r. Tudor Giurgiu), cu 4.000 de spectatori, urmat de Crima de la etajul 3 (Bazaar, Murder in the Building, r. Rémi Bezançon), cu 3.200 de spectatori, și de Unora le place jazzul (Some Like it Hot, r. Billy Wilder), cu 3.000. Ultimul viking (The Last Viking, r. Anders Thomas Jensen) și Delta sălbatică (r. Dan Dinu) au atras câte 2.800 de spectatori fiecare. Lucruri nespuse (Things We Don’t Say, r. Gabriele Muccino) a fost văzut de 2.400 de spectatori, iar Gerul morții (Dead of Winter, r. Brian Kirk) de 2.000.

Găina (Hen, r. György Pálfi) și Crăciun amar (r. Pedro Almodóvar) au înregistrat câte 1.800 de spectatori, urmate de Strada Málaga (Calle Malaga, r. Maryam Touzani), cu 1.700, și Jurnalul unei cameriste (r. Radu Jude), cu 1.600. Clasamentul este completat de Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai), cu 1.200 de spectatori, și Lionel (r. Carlos Saiz), cu 1.000.

TIFF.25 a adus la Cluj actori, regizori, producători și profesioniști din industria cinematografică internațională, iar întâlnirile cu ei – fie în săli pline, fie în contexte mai informale – au fost printre momentele care au dat ritmul acestor zile. Printre invitații speciali s-au numărat actrița italiană Ornella Muti, una dintre figurile emblematice ale cinemaului european, actorul irlandez Aidan Gillen (Game of Thrones, The Wire, Peaky Blinders), regizorul britanic Ben Wheatley, actorul Sam Riley (Control, High-Rise), producătorul și promotorul cultural polonez Roman Gutek, actrițele Alexandra Maria Lara și Anda Onesa, precum și regizorul Corneliu Porumboiu. Lor li s-au alăturat sute de cineaști, producători, scenariști și actori, prezenți la proiecții, întâlniri cu publicul și evenimente profesionale.

Premiile TIFF.25: câștigătorii ediției aniversare

Finalul acestor zile s-a concentrat, cum era de așteptat, în jurul Galei de Închidere de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, unde au fost anunțate cele mai importante premii ale ediției. Trofeul Transilvania, în valoare de 10.000 de euro, oferit de Banca Transilvania, a revenit filmului Lionel (Spania, Franța), în regia lui Carlos Saiz, distincția fiind înmânată de actorul Aidan Gillen. Povestea unui tânăr care încearcă să repare relația cu tatăl său a fost însoțită și de unul dintre cele mai emoționante discursuri ale serii, regizorul vorbind despre familie, a doua șansă și despre nevoia de a aduce pe ecran povești rar vizibile. Premiul pentru Cea mai bună regie (3.500 de euro, oferit de Institutul Cultural Român) a fost acordat regizoarei Konstantina Kotzamani pentru Titanic Ocean, iar Premiul Special al Juriului (1.500 de euro) a mers către Tatăl nostru (Our Father), o coproducție despre adicție și reabilitare.

Premiul pentru Cea mai bună interpretare (1.000 de euro) a fost acordat întregii distribuții din Gol goluț (Truly Naked), pentru o explorare nuanțată a vulnerabilității și intimității. În competiția Zilele Filmului Românesc, premiul pentru Lungmetraj (2.000 de euro, oferit de DACIN SARA) a fost câștigat de Y (r. Maria Popistașu, Alex Baciu), iar Premiul pentru Debut (1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab by Theo Nissim) a revenit filmului Dus-întors (r. Cristian Bota). La secțiunea What’s Up, Doc?, câștigător a fost Memorie (Memory, r. Vladlena Sandu), un documentar hibrid despre memorie și traumele copilăriei petrecute în timpul războiului din Cecenia.

Publicul și-a desemnat, la rândul său, favoriții: Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai) a câștigat Premiul Publicului (2.000 de euro, oferit de Mastercard), iar Delta sălbatică (r. Dan Dinu) a fost desemnat Cel mai Popular Film românesc, recompensat cu Vodafone Hearts’ Award (2.500 de euro). Ediția aniversară a adus și o serie de distincții speciale: Trofeul TIFF.25 i-a fost acordat lui Corneliu Porumboiu, Premiul Janovics Jenő a revenit lui Roman Gutek, Premiul de Excelență (Nova Power & Gas) actriței Anda Onesa, iar Premiul pentru Întreaga Activitate (Rețeaua de Sănătate Regina Maria) actriței Ornella Muti, într-un moment savuros prezentat de Gabriel Spahiu.

Unul dintre momentele speciale ale ediției a fost Notte Morricone, spectacol al companiei Centro Coreografico Nazionale / Aterballetto. Creat de coregraful spaniol Marcos Morau pe muzica lui Ennio Morricone, reorchestrată de Maurizio Billi, spectacolul a adus pe scenă 16 dansatori într-o producție de dans contemporan inspirată de universul cinematografic al celebrului compozitor italian.

De asemenea, Film Food în Livadă s-a numărat printre evenimentele care au combinat atmosfera relaxată cu experiența cinematografică. Conceptul, care îmbină gastronomia cu filmul, a oferit publicului o seară în natură, alături de prieteni sau familie, cu un târg al producătorilor locali, o cină pregătită de chef Adi Hădean și proiecția comediei clasice Aripioară sau picior? (L’Aile ou la cuisse, r. Claude Zidi, Franța, 1976), cu Louis de Funès.

Pe lângă programul dedicat publicului larg, TIFF.25 a găzduit și RO Days | Industry Events, care a reunit peste 1.000 de profesioniști din industrie: regizori, producători, distribuitori, agenți de vânzări, precum și reprezentanți ai unor festivaluri și organizații internaționale.

O parte dintre filmele prezentate în festival vor putea fi urmărite și online. O selecție de scurtmetraje românești din cadrul Zilelor Filmului Românesc va fi disponibilă gratuit pe platforma FestivalScope, iar profesioniștii din domeniu vor avea acces, prin FestivalScope Pro, la o selecție extinsă de filme din festival, inclusiv titluri din Competiția Oficială, What’s Up, Doc? și Zilele Filmului Românesc.

Până atunci, o parte dintre filmele din programul TIFF.25 vor ajunge în alte orașe din România și Republica Moldova: Retrospectiva TIFF la București (9–12 iulie), TIFF Chișinău (24–26 iulie), TIFF Sibiu (30 iulie–2 august), TIFF Timișoara (17–20 septembrie) și TIFF Oradea (25–27 septembrie).