Acum vreo săptămână am mers să văd „Plecat” – migranții români. Expoziție de fotografie documentară la Muzeul de Artă Cluj. Ei bine, nu credeam că mă va atinge atât de tare.

Mi-am amintit de discuțiile din familie despre plecatul la muncă în străinătate de când eram copil. În familia noastră, străinătatea a fost doar un fum care a plutit o vreme deasupra micii noastre lumi. Un nor gri pe care-l simțeam aproape. În viețile unchilor mei, ale verișorilor, ale vecinilor, ale prietenilor, ale partenerilor și cunoscuților. Dar n-a poposit atât deasupra noastră încât să se materializeze și să ne devină realitate.

În chipurile și poveștile românilor pe care Elena Stancu și Cosmin Bumbuț i-au cunoscut, simțit, ascultat și înțeles, i-am văzut pe toți pe care îi cunosc și care au ales să plece din țară. Oameni la care mă gândesc deseori și mă întreb cum o mai duc, la ce se gândesc și când o să-i mai văd. I-am văzut pe toți cei care întrețin 3 sau 4 generații cu banii munciți în fermele, solariile sau pe șantierele Europei. Pe toți oamenii care au plecat din România pentru mai bine, mai decent. Pentru baia modernă, acoperiș sau centrală. Pentru rechizitele copiilor. Pentru un vis. Oameni care au fugit de abuzuri și au dat de altele.

În timp ce o parte dintre români au plecat pentru oportunități, pentru creștere profesională sau educație, sărăcia a golit satele și orașele mici ale României. Elena și Cosmin trăiesc într-o mașină și documentează viețile românilor din diaspora. Prin munca lor, ne ajută să ne cunoaștem unii altora poveștile, singurele care au puterea de a ne apropia și a ne închega.

Munca lor poate fi descoperită aici.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Ana Rubeli, storyteller cultural: „Cea mai mare bucurie apare când nostalgia se transformă în acțiune – clădirile sunt restaurate, salvate și puse în valoare”.

Probabilitatea ca patrimoniul României să devină perisabil și să dispară nu e o născocire. Ba chiar ar putea deveni realitate mai repede decât credem, mai ales dacă lăsăm acest lucru pe mâna hazardului și a lui „fie ce-o fi”. Ana Rubeli nu a închis ochii la această realitate sumbră, ci a fondat Asociația Culturală Aici A Stat, un proiect de promovare a patrimoniului în toate formele sale, material și imaterial.

Cu alte cuvinte, prin munca sa, Ana redă viața clădirilor istorice și ne aduce aproape de personalitățile care le-au locuit și iubit, colțuri de oraș cu istorie și mituri din mahalalele Bucureștiului și nu numai. Prin tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale și recitaluri de muzică clasică în locuri cu poveste, Ana creează punți emoționale între oameni și orașele lor. Alături de soțul ei Andrei, cercetează, fotografiază și spune povești care salvează, emoționează și construiesc o altfel de relație cu patrimoniul.

În 2024, a publicat cartea Mahalale de patrimoniu (Editura Vremea), o explorare a două foste suburbii bucureștene, Flămânda și Sfânta Ecaterina, denumite, după obice­iul timpului, după biserica pe care‑o frecventau mahalagii. Anul acesta, ne pregătește Festivalul Silvia Șerbescu, în onoarea unei mari personalități interbelice din lumea muzicii clasice.

„Cred că dacă ne-am iubi mai mult orașul sau locul unde ne aflăm, în care locuim sau de unde ne tragem, lucrurile ar sta în cu totul și cu totul altfel.”

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Să nu uiți” de Larisa Marin. Din descriere: Luz trăiește de zeci de ani, nici ea nu știe precis câți, într-un centru psihiatric din inima Madridului, denumit metaforic Libertad. Evident, asta nu o împiedică să fie tot timpul dichisită. Curios e faptul că nu își amintește cum a ajuns aici și, mai ales, de ce. Va reuși să iasă din mintea ei și să facă lumină în povestea care o bântuie de atâta amar de vreme? Dar dacă nici Luz nu e cine pretinde? Dacă nu e doar o victimă și, de fapt, joacă un rol cheie, într-un spectacol grotesc pus la cale de altcineva? Sau, și mai grav, dacă Luz este o criminală?

✍🏻 (de ținut minte) Subversiv, o nouă revistă culturală, îngrijită de o echipă care scrie „cu entuziasm despre ce e bine și critic despre ce e nedrept în lumea de azi”.

🎭 (de neratat) Spectacolul Nicio pastilă magică, parte a primului proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilității motorii, va avea avanpremiera pe 1 iulie la Sala Media a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, în prezența dramaturgului irlandez Christian O’Reilly.

🧠 (de conștientizat) De când a început genocidul din Gaza, Israelul ucide în medie 13 jurnaliști pe lună. Un articol care ne ajută să înțelegem mai bine situația îngrozitoare prin care trec lucrătorii media palestinieni și cum afectează asta starea presei de peste tot.

🎶 (de mers) ASTRA Rock anunță primele trupe din line-up-ul ediției din acest an: Subcarpați, SPP, The Mono Jacks, Mihail, Niște băieți, E-An-Na și Machiavellian God.

🎥 (de văzut) „Kontinental ’25”, cel mai nou film semnat Radu Jude, ajunge în cinematografele din 23 de orașe din România începând cu 20 iunie. Premiat cu Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu la Berlinale 2025, „Kontinental ’25” este o comedie morală tăioasă despre vinovăție, empatie și limitele umanității într-o societate din ce în ce mai impersonală.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Centrul de activități al Muzeului Astra din Sibiu a câștigat Premiul Europa Nostra pentru Educație.

Muzeul Astra din Sibiu a fost distins cu prestigiosul Premiu Europa Nostra pentru Educație, Formare și Competențe, datorită activității desfășurate în „Centrul de activități și resurse regionale” din Casa Artelor, un monument istoric din secolul al XIV-lea, restaurat cu sprijinul fondurilor norvegiene. Centrul funcționează ca un spațiu viu dedicat meșteșugurilor, unde au loc expoziții, ateliere, activități educaționale și sesiuni interactive care valorifică tradițiile și cunoștințele artizanale.

Prin acest proiect, echipa Muzeului Astra își propune nu doar să conserve patrimoniul, ci să-l facă relevant pentru comunitate. Meșterii tradiționali, dar și localnicii, sunt sprijiniți să dobândească abilități practice care le pot asigura locuri de muncă și îi ajută să intervină, la nevoie, pentru conservarea clădirilor vechi.

Nici la Luvru angajații (și turiștii) nu sunt respectați.

Muzeul Luvru din Paris și-a închis porțile luni, după ce angajații au început o grevă spontană, nemulțumiți de condițiile grele de muncă și de supraaglomerarea constantă. Galeriștii, personalul de securitate și casierii au refuzat să-și mai ocupe posturile, semnalând că nu mai fac față valului uriaș de turiști și lipsei de personal. Cu până la 20.000 de vizitatori pe zi doar pentru Mona Lisa, muzeul devine tot mai greu de gestionat, atât pentru angajați, cât și pentru turiști, mulți dintre ei au rămas blocați în cozi, fără nicio explicație.

Protestul scoate la iveală probleme cronice ale infrastructurii muzeului: infiltrații, temperaturi instabile, lipsa toaletelor și a spațiilor de odihnă pentru angajați. În unele zone, aceștia au fost nevoiți să pună găleți pentru ca apa să nu se scurgă pe operele de artă. Cu 8,7 milioane de vizitatori în 2023, dublu față de capacitatea optimă, muzeul simbolizează nu doar bogăția culturală a Franței, ci și o situație scăpată de sub control.

Concomitent, guvernul francez a anunțat că va introduce o taxă suplimentară de 10 euro pentru vizitatorii din afara Uniunii Europene pentru accesul în muzee emblematice precum Luvru, Palatul Versailles sau Castelul Chambord. Decizia vine pe fondul reducerilor bugetare, al scăderii sponsorizărilor și al costurilor uriașe de restaurare (doar Luvrul are nevoie de 400 de milioane de euro în următorii 15 ani pentru a combate infiltrațiile). Autoritățile estimează că noul tarif, de 30 de euro, i-ar putea aduce muzeului aproximativ 20 de milioane de euro anual.

Măsura a stârnit controverse, fiind considerată de unii „discriminatorie”. Sindicaliști și curatori critică ideea de a cere mai mult unui irakian sau unui african pentru a admira obiecte din regiunile din care aceștia provin, în timp ce europenii beneficiază de reduceri sau gratuități. Totuși, oficialii francezi susțin că diferențierea este legală în cadrul UE și că turiștii non-europeni sunt oricum dispuși să plătească oricât pentru o vizită unică.

Librăria „La Două Bufnițe”, reper cultural al Timișoarei și României, se închide.

Librăria independentă „La Două Bufnițe” din Timișoara se închide pe 29 iunie, după mai bine de opt ani în care a fost un reper cultural și un loc de întâlnire pentru cititorii pasionați. Fondatoarele Oana Doboși și Raluca Selejan au explicat că decizia, deși grea și îndelung gândită, vine din imposibilitatea de a mai susține financiar librăria exclusiv din vânzarea de carte – un model în care au crezut cu toată convingerea. Mesajul lor a stârnit reacții puternice în mediul cultural, fiind considerată de unii drept cea mai tristă veste din ultima vreme.

Librăria a fost gândită ca un spațiu al dialogului, al diversității culturale și al libertății de expresie, construit pe prietenia fondatoarelor și dragostea pentru cărți. În semn de rămas bun, pe 28 iunie va avea loc o „Sărbătoare a Bufnițelor”, o petrecere cu cititorii. În ultimele două săptămâni, cei care doresc sunt invitați să treacă pragul librăriei, să cumpere o carte sau o bufniță.

„Miza cea mai mare este că această veste care zguduie pe toată lumea pe internet, mai ales din domeniul cultural, să genereze o schimbare reală în ceea ce înseamnă legislație care să protejeze cultura și educația, care nu sunt protejate.”, spune Raluca Selejan.

Cum poți ajuta? Până pe 29 iunie, poți cumpăra The Bookshop Card pentru a le ajuta să trimită cât mai puține cărți retur editurilor. Costă 125 de lei (transport inclus) și, pe lângă cardul amintire, îți aduce două cărți surpriză, alese de librari. Pe site, în mențiunea comenzii, poți specifica ce gen dorești. Livrările se fac în perioada 1-15 iulie. În plus, poți face o donație direct în contul asociației La Două Bufnițe.

Licitația David Lynch: Scaunul de regizor a fost vândut cu 91.000 de dolari.

O licitație dedicată lui David Lynch a strâns 4,25 milioane de dolari. Aproape 450 de obiecte au fost scoase la vânzare, incluzând piese din serialul „Twin Peaks” și filmele „Mulholland Drive”, „Eraserhead” și „Dune”.

Cel mai scump obiect a fost un set de scenarii pentru proiectul nerealizat „Ronnie Rocket”, adjudecat pentru 195.000 de dolari. Scaunul de regizor al lui Lynch a fost vândut cu 91.000 de dolari. Licitația a atras sute de colecționari și fani din întreaga lume, atât online, cât și fizic.

Câtă artă și răbdare pot încăpea într-o frunză?

Artistul japonez Lito transformă frunzele în mici opere de artă, desenând și decupând scene din lumea animalelor, cum ar fi un iepure motociclist sau o broască într-o cabină telefonică. Această muncă migăloasă, începută după ce a fost diagnosticat cu ADHD la 30 de ani, l-a ajutat să renunțe la jobul din corporație și să urmeze o pasiune care îi permite să se concentreze pe detalii și să-și exprime creativitatea.

În cinci ani, Lito a vândut peste 300.000 de cărți cu arta sa pe frunze și își expune lucrările în toată Japonia. Succesul său vine din combinația dintre imaginația plină de viață, asemănătoare cu stilul Studioului Ghibli și atenția extremă la detalii, care cucerește iubitorii de artă din toată lumea.

De reflectat: Au devenit festivalurile de muzică o înșiruire de branduri?

În 2004, o carte despre istoria festivalului Glastonbury menționa cuvântul „brand” doar de două ori. Azi, după mai bine de 20 de ani, brandul a devenit omniprezent: festivalurile s-au transformat dintr-o experiență colectivă dedicată muzicii în scene pentru branding personal și marketing. Dacă în trecut muzica era atracția principală, acum organizatorii se gândesc din start la decorurile fotogenice și la activările de brand bine integrate în peisaj – concursuri și demonstrații interactive, până la spații instagramabile.

Milenialii participă ca să aibă ce posta, iar tinerii din Gen Z vor autenticitate fără „cringe”. În acest context, întrebarea e: mai rămâne muzica în centrul atenției sau devine decor pentru selfie-uri și branduri? Frustrarea recent exprimată de Damon Albarn față de publicul absorbit de telefoane la Coachella sugerează o tensiune reală: festivalul e mai puțin un loc de evadare colectivă și tot mai des o experiență individuală, bine filtrată, dar ușor de dat uitării.

„Burn me!”, o expoziție cu artă semnată de foc și incendii.

O expoziție inedită din Los Angeles, „Burn Me!”, ne arată cum focul, un element atât de distructiv, poate modela arta și viața. Expoziția explorează impactul incendiilor, atât cele recente, cât și cele din trecut, asupra artei și a vieții. Curatoriată de Molly Tierney, împreună cu proprietara galeriei, Mara McCarthy, și tatăl ei, artistul Paul McCarthy, „Burn Me!” a luat naștere din experiența personală a familiilor McCarthy și Tierney, care și-au pierdut locuințele în incendiul Eaton.

Expoziția include opere de artă pe jumătate distruse de foc, cum ar fi „Recession Era Perfect World Park Bench” (2001) de Jason Rhoades, o bancă înnegrită de flăcări, sau „Perfect World Swing Set” (2000–2001), care arată acum ca o relicvă post-apocaliptică. Aceste piese nu sunt doar mărturii ale distrugerii, ci și simboluri ale fragilității lumii. Mai mult, ne invită să privim arta nu doar ca pe o formă de exprimare, ci și ca pe o oglindă a realității noastre, unde cicatricile devin noi metafore pentru viață.

Călător prin București: La pas prin cimitirul Sfânta Vineri și pasajul pietonal Halta Grivița.

Spre deosebire de celebrul Bellu, cimitirul Sfânta Vineri „nu are o pagină de Wikipedia, nici puncte de interes salvate pe Google Maps”. Cu toate acestea, el adăpostește mausolee și monumente funerare impresionante, fiind locul de odihnă al unor personalități precum Anghel Saligny, Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, membri ai familiei Golescu-Grant, Nottara și Bulandra.

Într-un articol publicat în revista Golan, Ema Cojocaru subliniază că un cimitir e adeseori „o adevărată expoziție de artă și arhitectură din diferite epoci.” Mai mult, dezvăluie poveștile fascinante ale locului și ale personalităților înhumate acolo. De la descoperirea întâmplătoare a unui mausoleu cu picturi impresionante, până la istoria familiei Grant, fondatorii primei turnătorii din București și a serelor cu orhidee, articolul este o adevărată călătorie în timp.

„Un cimitir ar trebui să fie un loc al aducerii aminte și al descoperirii, nicidecum un loc al uitării, al trecerii sub tăcere.”

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Campanie de nota 10: „Micii sportivi nu fac reclame la jocurile de noroc și asta-i face mari.”

Într-o perioadă în care sportivi cunoscuți precum Adrian Mutu, Ciprian Marica sau Ilie Dumitrescu promovează jocurile de noroc, Salvați Copiii lansează o campanie curajoasă, cu un mesaj simplu și puternic: „Micii sportivi nu fac reclame la jocurile de noroc și asta-i face mari.” În locul vedetelor care apar pe panouri publicitare promovând pariurile, Salvați Copiii aduce în față copii care fac performanță în sport, la baschet, jiu-jitsu, tenis de masă sau polo, și care ar trebui să fie modelele adevărate.

Campania, vizibilă atât în offline, cât și online, vine cu un apel direct:

„Hai să jucăm corect! Pentru copiii noștri. Într-o lume în care mari vedete sunt cumpărate de jocuri de noroc, noi promovăm micile vedete. Campioni la baschet, volei, echitație, polo, jiu-jitsu, tenis de masă. Pentru că e nevoie de modele adevărate. Pentru că e nevoie să ne gândim nu doar la cât câștigăm ca indivizi, ci la cât pierdem ca societate dacă nu limităm expunerea copiilor la fenomenul de jocuri de noroc.”

Inițiativa apare chiar în contextul în care Consiliul Național al Audiovizualului urmează să voteze interzicerea vedetelor în reclamele la jocuri de noroc, pe TV, radio și online.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Inteligența artificială nu poate replica creativitatea umană.

Oricine poate folosi ChatGPT pentru a scrie o poezie, o poveste pentru copii sau un scenariu de film. Nu-i mare lucru. Rezultatele pot părea surprinzător de „umane” la prima vedere. Totuși, nu te aștepta la profunzime sau bogăție senzorială, spun cercetătorii în urma unui nou studiu. Modelele lingvistice mari (LLM), care stau la baza uneltelor de inteligență artificială generativă, nu pot înțelege conceptele în același mod în care o facem noi, oricât ne-am îmbăta noi cu apă rece. Fără un corp și fără experiență umană directă, AI nu poate percepe sau reda lumea și bogăția ei într-un mod denzorial.

„Un model lingvistic nu poate mirosi un trandafir, nu poate atinge petalele unei margarete, nu poate merge printr-un câmp cu flori sălbatice. Fără aceste experiențe, nu poate reprezenta cu adevărat ce este o floare”, spune Qihui Xu, autorul principal al studiului.

Nici modelele AI care au fost antrenate cu imagini nu pot reda simțul mirosului, al atingerii sau conexiunea emoțională profundă pe care o avem cu lumea. De aceea, creațiile AI pot părea creative în sensul tehnic, dar rămân superficiale, oricât de mult ar evolua.

Moise, Maria și alte personaje biblice, influenceri pe TikTok.

Un creator de conținut folosește cel mai nou instrument video de la Google, Veo 3, pentru a transforma personaje din Biblie în influenceri. De exemplu, Iona înregistrează din burta balenei, Moise povestește cum s-a despicat marea și Maria anunță sosirea bebelușului. Și da, aceste videouri generate cu AI au tot tacâmul: unghiuri dramatice, reacții exagerate și replici familiare pe care le folosesc influencerii.

Contul holyvlogsz a fost creat recent, dar a adunat rapid peste 435.000 de urmăritori și milioane de vizualizări.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Celebrul pigment albastru egiptean a fost recreat.

Cu mii de ani înainte să devină culoarea preferată a artiștilor moderni, albastrul era deja adorat de egiptenii antici, care l-au folosit pentru a înfrumuseța morminte, statui și obiecte de artă. Acest pigment, cunoscut drept „albastru egiptean”, a fost primul creat artificial și era obținut prin încălzirea unor materiale precum malachitul și nisipul de cuarț la temperaturi foarte mari. Deși romanii au preluat tehnica, rețeta s-a pierdut în timp, dar a fost redescoperită recent de o echipă de cercetători din SUA, care a reușit să reproducă 12 variante ale pigmentului.

Cercetătorii au testat diverse combinații și timpi de ardere, descoperind că rezultatele variază mult în funcție de temperatură și răcire. Culorile cele mai intense nu aveau nevoie de o proporție mare de componente albastre, ceea ce i-a surprins chiar și pe specialiști. Proiectul a pornit ca o joacă pentru o expoziție, dar a ajuns să ofere noi perspective despre cum meșteșugarii din Antichitate obțineau aceste nuanțe spectaculoase.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Poezie de Lena Chilari, parte din interviul publicat în toamna anului trecut:

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale clujene.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Probabilitatea ca patrimoniul României să devină perisabil și să dispară nu e o născocire. Ba chiar ar putea deveni realitate mai repede decât credem, mai ales dacă lăsăm acest lucru pe mâna hazardului și a lui „fie ce-o fi”. Ana Rubeli nu a închis ochii la această realitate sumbră, ci a fondat Asociația Culturală Aici A Stat, un proiect de promovare a patrimoniului în toate formele sale, material și imaterial.

Cu alte cuvinte, prin munca sa, Ana redă viața clădirilor istorice și ne aduce aproape de personalitățile care le-au locuit și iubit, colțuri de oraș cu istorie și mituri din mahalalele Bucureștiului și nu numai. Prin tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale și recitaluri de muzică clasică în locuri cu poveste, Ana creează punți emoționale între oameni și orașele lor. Alături de soțul ei Andrei, cercetează, fotografiază și spune povești care salvează, emoționează și construiesc o altfel de relație cu patrimoniul.

În 2024, a publicat cartea Mahalale de patrimoniu (Editura Vremea), o explorare a două foste suburbii bucureștene, Flămânda și Sfânta Ecaterina, denumite, după obice­iul timpului, după biserica pe care‑o frecventau mahalagii. Anul acesta, ne pregătește Festivalul Silvia Șerbescu, în onoarea unei mari personalități interbelice din lumea muzicii clasice.

Ți-am pregătit un interviu care te va face să privești cu alți ochi clădirile pe lângă care treci zi de zi:

Izabella: Aici A Stat e o comunitate de peste 52.000 de iubitori de patrimoniu (pe Instagram). Cum ai reușit să construiești și să menții această comunitate implicată?

Ana: Comunitatea #Aiciastat a crescut organic, „din like în like”, de la cădire istorică la poveste, de la fotografii frumoase la emoții, de la emoții la fapte. Oamenii care mă urmăresc sunt animați de pasiuni comune, sunt interesați de case istorice și de orașele lor. De multe ori am avut surpriza să descopăr oameni care s-au mutat în clădiri istorice, care vor să mai salveze ceva din patrimoniul construit și cărora am putut să îi sfătuiesc, să le ofer un pic din experiența mea, contacte valoroase (arhitecți, istorici, experți, cercetători).

Unul dintre cele mai frumoase mesaje a venit de la un tânăr, un adolescent care mă urmărea, care mi-a zis că a insistat mult către părinții lui să cumpere o casă veche și să o restaureze și că mare parte din dorința lui a venit datorită „#Aiciastat”. Alți tineri mă întreabă cum pot afla mai multe despre clădirile lor preferate. Mi-am dat seama cât de mult putem face dacă suntem uniți și animați de aceleași valori.

Ana Rubeli: „Responsabilitatea mea este să aduc la lumină comorile neglijate ale patrimoniului nostru.”

I: Care e rolul unui influencer cultural și care sunt responsabilitățile pe care le simți în ceea ce privește promovarea unui patrimoniu adesea neglijat sau subapreciat?

A: Rolul unui influencer cultural în contextul actual este de a fi un ambasador al culturii, al istoriei și al modului în care aceste subiecte pot fi valorificate astăzi. Responsabilitatea mea este să aduc la lumină comorile neglijate ale patrimoniului nostru și să inspir comunitatea să le aprecieze și să le protejeze.

I: Care crezi că este puterea narativului în reconectarea oamenilor cu istoria și cu locurile?

A: Este magică! Prin povești, putem reînnoda legăturile cu trecutul și putem redescoperi locuri care au fost martore la istoria noastră. Narativul transformă clădirile și monumentele în capsule ale timpului care ne conectează cu rădăcinile noastre. Iar poveștile sedimentează conștientizarea trecutului pentru a reclădi relația afectivă între noi și patrimoniul nostru, atât material cât și imaterial.

I: Cum alegi locurile și poveștile despre care scrii?

A: Nu am o rețetă clasică. Îmi aleg locurile și poveștile bazându-mă pe emoția pe care o simt în momentul în care le descopăr, și mă îndrăgostesc destul de des de clădirile din jurul meu. Uneori poate fi o casă din drumul meu spre parc, alteori poate fi un conac în capătul de nord al țării. Fiecare loc are o poveste unică ce merită spusă, iar eu caut acele detalii care mi-au stârnit mie curiozitatea și admirația și care cred că pot fascina și pe alții.

I: Cum te simți atunci când vezi că oamenii rezonează cu poveștile pe care le împărtășești?

A: Este o bucurie imensă să văd cum poveștile pe care le împărtășesc rezonează cu oamenii. Faptul că încep să privească clădirile vechi cu curiozitate și afecțiune este o dovadă că narativul are puterea de a transforma percepții și de a apropia comunitățile de istoria lor.

I: Ce simți atunci când te afli într-un loc încărcat de istorie și personalitate?

A: Simt că pot „discuta” la propriu cu locul respectiv, încerc să îi înțeleg trecutul și să îmi imaginez cine a trecut pe acolo și cine a iubit, a influențat și a părăsit acel loc.

„Dacă iubim mai mult casele, le putem proteja mai bine și le putem apoi salva.”

I: În mijlocul cifrelor și probabilităților din cariera ta de actuar, ce anume din poveștile patrimoniului îți hrănește sufletul?

A: Faptul că pot „învinge” probabilitățile prin povești: am simțit că dacă iubim mai mult casele, le putem proteja mai bine și le putem apoi salva. Iar probabilitatea ca patrimoniul nostru să devină perisabil scade datorită legăturii afective dintre noi și oraș.

I: Ce speri să rămână în sufletul oamenilor după ce află poveștile #Aiciastat?

A: Să rămână frânturi din misterele casele și iubirea pentru oraș și clădirile sale istorice. Cred că dacă ne-am iubi mai mult orașul sau locul unde ne aflăm, în care locuim sau de unde ne tragem, lucrurile ar sta în cu totul și cu totul altfel.

I: Cum te-a schimbat personal această călătorie prin istoria și poveștile patrimoniului românesc?

A: M-a învățat să am mai mult curaj. Să sun la soneria care îmi trezește curiozitatea și îmi animă imaginația, să îndrăznesc să iau interviul vecinului de la nr. 41, să cred în puterea caselor.

I: De ce crezi că e esențial să ne îndreptăm atenția spre conservarea patrimoniului?

A: Este esențială pentru a păstra identitatea noastră culturală și pentru a oferi generațiilor viitoare o moștenire consecventă. Beneficiile sunt imense: de la educație culturală, la turism sustenabil, la o locuire de calitate (da, în clădirile istorice!), la investiții de durată, și până la o mai bună înțelegere a istoriei (un argument puternic pentru cercetători și istorici).

„Patrimoniul e o punte între trecut și viitor, atât timp cât este respectat, înțeles și conservat”

I: Cum crezi că patrimoniul influențează identitatea noastră națională și individuală?

A: Patrimoniul este o parte vitală a identității noastre, atât națională, cât și individuală. Ne conectează cu trecutul și ne oferă o fundație solidă pentru a ne construi viitorul. Este o punte între generații, un izvor de inspirație și mândrie. Fără rădăcini puternice, viitorul poate fi fragil, iar patrimoniul poate crea această punte între trecut și viitor, atât timp cât este respectat, înțeles și conservat pentru a fi transmis mai departe.

I: E o tensiune între dorința de a conserva patrimoniul și necesitatea de dezvoltare urbană. Cum crezi că se poate găsi un echilibru sustenabil în acest sens?

A: Cred că poate fi atins prin dialog și planificare strategică. Este important să protejăm trecutul, dar și să permitem orașelor să evolueze într-un mod care respectă istoria.

Am văzut numeroase exemple de clădiri noi care sunt construite în racord cu identitatea și istoria cartierelor unde au fost ridicate, clădiri noi care poartă un dialog elegant cu cele vechi. Un exemplu fantastic sunt ansamblurile celor de la Urban Spaces. Și în perioada interbelică clădirile Art deco și cele moderniste au înlocuit o mare parte din țesutul urban antebelic și totuși astăzi ne bucurăm de rezultatele acestui eclectism arhitectural.

I: Care sunt cele mai mari dificultăți cu care se confruntă patrimoniul românesc în prezent și ce soluții avem?

A: Lipsa fondurilor și a educației culturale. Soluțiile includ implicarea comunității, și mai ales a tinerilor în tot ceea ce înseamnă patrimoniu, educația (estetică, istorică) de la cele mai fragede vârste și utilizarea tehnologiei pentru a face patrimoniul accesibil și atractiv.

I: Ce rol ar trebui să joace autoritățile în protejarea patrimoniului?

A: Ar trebui să se asigure că legislația este eficientă și adaptată nevoilor actuale. Este nevoie de îmbunătățiri constante pentru a proteja moștenirea culturală. Avem o mulțime de lacune, însă observ că lucrurile se îmbunătățesc constant, mai ales dacă este consultată și societatea civilă și dacă sunt încheiate parteneriate de tip public-privat (care s-au dovedit a fi excelente pentru protejarea și restaurarea patrimoniului).

Timbrul Monumentelor Istorice este un instrument puternice care permite acțiuni concrete. De asemenea și asociațiile de breaslă (Ordinul și Uniunea Arhitecților) au un rol activ în impulsionarea acțiunilor de cercetare și protejare a patrimoniului.

Ana Rubeli: „Mi-e dor de Bucureștiul interbelic de odinioară, pe care nu l-am cunoscut, dar l-am visat.”

I: Cum poate fi implicată mai activ comunitatea locală în procesul de protejare și valorificare a patrimoniului din zona în care trăiește?

A: Nu poți salva ceea ce nu cunoști. Așa că primul pas este cel de cunoaștere. Comunitatea locală poate fi implicată prin proiecte educative, evenimente culturale și inițiative de voluntariat: tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale, evenimente publice, conferințe, concerte în clădiri istorice, care să le arate ceea ce se află dincolo de fațade.

Este crucial ca oamenii să simtă că patrimoniul este parte din identitatea lor și să fie motivați să îl protejeze.

I: Ce părere ai despre rolul noilor tehnologii în conservarea și prezentarea patrimoniului?

A: Tehnologiile moderne, realitatea virtuală, realitatea augmentată și AI pot transforma modul în care interacționăm cu patrimoniul. Ele pot fi folosite pentru a crea experiențe captivante și pentru a atrage un public mai larg, făcând istoria accesibilă tuturor.

În plus, cu ajutorul lor putem recrea imaginile unor clădiri dispărute, putem înțelege și vizualiza locuri demult pierdute. Mi se pare fabulos ce putem face aplicând noile tehnologii în mod echilibrat asupra rezultatelor cercetărilor istorice.

I: Dacă ai avea posibilitatea să transmiți un mesaj cititorilor, care ar fi acesta?

A: Să îi invit să viseze și să își hrănească pasiunile.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

A: De Bucureștiul interbelic de odinioară, pe care nu l-am cunoscut, dar l-am visat.

Toate fotografiile fac parte din arhiva personală a Anei.

Ți-ai făcut planul cu ce filme vrei să vezi în cadrul TIFF? Eu am răsfoit ieri programul și am pus ochii pe mai multe proiecții.

Îți las aici filmele care mi-au surâs mie, poate te inspiră ceva: Balena, Brazil, Copilul Electric, Damnare, Daneza, Ea, Fahrenheit 451, Îmbrățișarea șarpelui, Kontinental ‘25, Lumină în întuneric, Maldoror, Nici fiară nu există ce nu cunoaște milă, The House with No Address, Pământ străin, Vagabondul, Vânătorul de recompense, Zilele noastre de glorie. Le-am ales doar pe baza descrierii pe care am citit-o din programul tipărit. Pe siteul TIFF poți explora în voie programul integral.

Ai vrea să dai o mână de ajutor primului festival outdoor de wellbeing holistic din România? Nu de alta, dar are loc la Cluj în 28 și 29 iunie și știu din surse sigure că mai e nevoie de voluntari care să facă magie pentru ca FundaMental Fest să se-ntâmple ca la carte.

Timp de un weekend, Parcul Etnografic „Romulus Vuia” găzduiește peste 50 de workshopuri, zece conferințe și experiențe interactive – de la yoga, băi de gheață, mișcare conștientă și mindfulness, până la art și craft, discuții inspiraționale și muzică live – toate menite să ne ajute să regăsim echilibrul între minte, corp și emoții.

Dacă vrei să fii voluntar în cadrul evenimentului, nu mai aștepta și completează formularul.

🎁 Am și-un cod de 15% reducere dacă vrei să participi la eveniment: COOLTCLUJ15 – valabil până în ultima zi a festivalului. Biletele le găsești pe siteul FundaMental Fest.

P.S.: Pregătesc în zilele ce urmează și un giveaway cu invitații la eveniment pe Instagram, așa că stai pe-aproape.

Trimite ediția de azi și prietenilor tăi și fii primul din gașcă află ce mișcă prin oraș și vine cu veștile bune.

Luni, 16 iunie

😊 Scapă de stres, nu de examen (intrare liberă, pe bază de înscriere) de la ora 10:00 la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima. În acest atelier relaxat și interactiv, Diana Buluga folosește tehnici de teatru – jocuri de improvizație, respirație, mișcare și multă voie bună – ca să-ți dezmorțești mintea și corpul. Nu trebuie să ai experiență scenică, doar chef să iei o pauză activă și să-ți recapeți energia.

🖼️ „Plecat” – migranții români. Expoziție de fotografie documentară în perioada 16-22 iunie la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția „PLECAT” este semnată de fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu. Cei doi documentează de șase ani migrația românilor în Europa, într-un proiect vizual și narativ care investighează dislocarea, identitatea și noțiunea fragilă de „acasă”. Expoziția cuprinde instalații, fotografii și fragmente de reportaj realizate în 12 țări europene, în comunitățile în care trăiesc și muncesc românii plecați. Elena Stancu și Cosmin Bumbuț călătoresc cu o autorulotă prin Europa și documentează viața de zi cu zi a migranților. „Plecat este cel mai dificil și cel mai lung proiect la care am lucrat vreodată”, spune fotograful Cosmin Bumbuț. „În ultimii șase ani am lucrat zi de zi la acest proiect și am călătorit cu o autorulotă dintr-o comunitate în alta, departe de prieteni și de familie, cu sentimentul că devenim, la rândul nostru, parte din diaspora pe care o documentăm. Ne-am înstrăinat, la fel ca oamenii despre care scriem și pe care îi fotografiem. Dar am simțit o responsabilitate uriașă să spunem aceste povești și să recuperăm o istorie a migrației care altfel riscă să rămână nevăzută.” În plus, marți, 17 iunie, de la ora 17:00, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț vor fi prezenți la InspiraTIFF, în Piața Unirii, într-o conversație cu jurnalistul Mihnea Măruță.

🎶 Concerte cu artiști din 7 țări în curtea Muzeului de Artă la TIFF 2025 (cu bilet) în perioada 16-22 iunie. Luni: Concert Gudrun Gut – sunete începând cu subcultura „diletanților ingenioși” din Berlinul anilor ’80.

🎶 Rapsodiile | Turneul Internațional Stradivarius 2025 (cu bilet) de la ora 19:00 la Opera Națională Cluj. În fiecare an, violonistul Alexandru Tomescu duce în toate regiunile țării sunetul celei mai bune muzici, acompaniat de Vioara Stradivarius Elder-Voicu – obiect de Patrimoniu Național, Categoria Tezaur, cele mai frumoase povești, mai ales către tineri și copii și, totodată, crede în angajamente pe termen lung, în întâlniri care rezistă timpului și își dezvoltă adevărata valoare, asemeni muzicii. Misiunea sa este „de a promova muzica de calitate”, de a ne conecta la muzică, la emoție și la povești. Alexandru Tomescu și a lui vioară Stradivarius Elder-Voicu – împreună cu apreciatul și talentatul chitarist de muzică clasică, Dragoș Ilie, propun publicului un program inedit, unic, care conectează indivizii din diferite culturi și promovează o experiență emoțională comună, printr-o transcripție pentru vioară și chitară clasică a celor mai cunoscute și valoroase lucrări: Rapsodiile lui George Enescu, la 70 ani de la moartea sa, și Rhapsody in Blue – George Gershwin.

🖼️ A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt… || Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. Explorează profunzimea iubirii necondiționate, o forță ce transcende granițele timpului și ale spațiului. Sacrificiul legendar al lui Orfeu, care a coborât în lumea subterană pentru a-și recupera iubirea, Euridice, este un exemplu al iubiri romantice, întâlnindu-se nu doar în mitologia greacă, ci și în narațiuni universale despre dragoste și pierdere. Poveștile de dragoste care au marcat istoria, precum tragica legendă dintre Tristan și Isolda sau celebra poveste a lui Romeo și Julieta, subliniază teme de iubire interzisă, tânără și pasională, în fața adversității.

Marți, 17 iunie

🎶 Concert Postman în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00. La granița dintre psihedelicul blând și art pop. Plus o redefinire a muzicii folk tradiționale.

🎭 Orașul comoară (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Orașul comoară este un spectacol care scormonește prin strălucirea de cinci stele a Clujului și se întreabă: cine plătește nota? Pe ritm de stand-up și cu multă ironie, spectacolul explorează cum fostele platforme industriale devin cartiere de lux, cum terenurile sunt vânate ca aurul și cum, în spatele fațadei de „oraș smart”, spațiul public dispare. Într-un oraș unde metrul pătrat are cel mai ridicat preț din țară, iar dezvoltatorii imobiliari par noii creatori de lume, omul de rând nu își mai găsește locul. „Orașul magnet”, „orașul de cinci stele”, „orașul smart”, „orașul comoară” sunt doar câteva dintre superlativele Clujului, prilej de laudă, dar și de critică din partea celor tot mai afectați de dinamica pieții imobiliare.

Miercuri, 18 iunie

🎶Concert Chiral în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00. Amestec de R&B alternativ, soul și influențe din jazz-ul new wave britanic.

📖 Lansare de carte • „Ecranomanie” de Victor Morozov de la ora 15:00 în Piața Unirii. „Ecranomanie” strânge laolaltă eseuri despre imaginile din jurul nostru, de la pictură la inteligență artificială, trecând prin reel-urile postate în social media de politicienii locali, transmisiunile televizate ale unor mari competiții sportive sau estetica reclamelor recente. Criticul Victor Morozov se avântă dincolo de sala de cinema, propunând un parcurs zigzagat prin actualitatea vizuală, dar fără a-și uita formația intelectuală cinefilă, care îi infuzează permanent demersul. Strămutată pe teritorii conexe, analiza cinematografică devine, astfel, mai mult decât o simplă colecție de referințe: ea reprezintă un mod viabil de a gândi lumea contemporană. Critic de film și selecționer al festivalului One World Romania, cu o cercetare în lucru în cadrul Trinity College Dublin, Victor Morozov debutează cu volumul de eseuri „Ecranomanie“, cu o prefață semnată de regizorul Radu Jude.

🖼️ Unghiul drept. Expoziție personală Iurie Cojocaru de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. În centrul creației sale se află ideea picturii ca spațiu al introspecției, o punte între concret și imaterial. Lucrările sale fac parte din colecții particulare din Austria, Italia, Germania, SUA, Anglia, Grecia, Elveția și România. „Prin culoare, la Iurie Cojocaru, locul numit „spațiul tabloului” capătă densitate semantică și simbolică și devine consistent prin ierarhia de calități prin care materialul își compune prezența. Culoarea este mijlocul prin care pictorul își dezvăluie interioritatea și curajul propriei lui „prezențe” la persoana întâi.” – curator Oliv Mircea.

Joi, 19 iunie

🎬 FЯAME | Festival Universitar de Teatru și Film (participare gratuită, cu anumite excepții) în perioada 19-29 iunie la Facultatea de Teatru și Film. Festivalul a fost lansat în 2004 sub numele Galactoria, având ca scop prezentarea producțiilor artistice de absolvire la specializarea Actorie și Regie. De atunci, programul festivalului s-a extins, reflectând diversificarea ofertei educaționale a facultății, dar fără a pierde din vedere intențiile fondatorilor. În aceeași măsură, s-a dezvoltat Gala CineMedia, platforma anuală de prezentare a proiectelor audio-vizuale de absolvire ale specializărilor Cinematografie, Fotografie și Media. Începând cu anul 2025, festivalul se reinventează, oferind publicului, într-o perioadă compactă, conținuturi create care includ activitățile studenților de la licență și master, limbile română și maghiară, de la toate specializările, cât și a cadrelor didactice din facultate.

🕺🏻 Play Replay Remix // atelier de dans contemporan cu Platforma 13 (acces gratuit pe baza biletelor cu valoare 0) în perioada 19-22 iunie la NON Centru de Arte Performative. Play Replay Remix este un atelier de dans contemporan care explorează relația dintre memorie, corp și creație printr-un proces complex de reciclare, eșantionare și remixare a mișcării. Participanții sunt invitați să reinterpreteze gesturi, fragmente coregrafice și imagini corporale, transformându-le într-un vocabular nou, personal și expresiv. Atelierul funcționează ca un laborator de creație colectivă, în care corpul devine atât arhivă vie, cât și instrument de compoziție, reflectând estetica postmodernă a reutilizării și a recontextualizării.

🖼️ Vernisaj Ștefan Bădulescu – „Transcending Realities” (intrare liberă) de la ora 18:00 la IAGA Contemporary Art. O expoziție personală de fotografie semnată Ștefan Bădulescu – propune o investigație profundă a arhetipurilor umane, depășind limitele impuse de etichete și stereotipuri. Artistul se angajează într-o călătorie care transcende reprezentarea convențională, conturând portrete complexe ale umanității. Prin compoziții sensibile și o estetică bine articulată, Bădulescu explorează straturile invizibile ale ființei și aduce la lumină întrebări existențiale esențiale. Fiecare imagine devine o fereastră către interior – al artistului și al privitorului. Expoziția te invită să descoperi, să simți, să reflectezi. Este o experiență vizuală care provoacă introspecție și deschide noi perspective asupra condiției umane.

🎭 Curs teatru de improvizație – Improvara Unscripted (cu plată) de la ora 18:30 la Studio de Fericire. Pentru cei care au mai făcut teatru de improvizație într-o formă sau alta, timp de 6 săptămâni pot participa la un modul mai scurt, cu exerciții și jocuri noi de shortform, cu moduri noi de a ne conecta, cu multă distracție și creativitate și cu spectacol în săptămâna 6. Durata – 6 săptămâni – Ateliere începând cu 19 Iunie până în 31 Iulie, exceptând săptămâna din 17 Iulie când e electric castle. Ștefan Dragomir este un om cu spirit de artist, pasionat de lucrul cu oamenii și trainer în educație non-formală încă din 2015. A luat parte în implementarea a peste 100 de proiecte din domeniul dezvoltării personale, iar în improvizație a creat și implementat peste 20 de programe cu durata de 3-4 luni și frecvență săptămânală, având sub tutelă sute de participanți și zeci de spectacole ca membru al trupei Improbabilii.

🎭 Minunata lume noua a domnului Harpagon – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. În montarea lui Roberto Bacci, Harpagon (Radu Lărgeanu) își permite tot soiul de plăceri și excese, deoarece, pretinde el, este un om pe de-a întregul schimbat. Talentul și plăcerea de a strânge sume fabuloase fac ca banii să devină mai degrabă un premiu de perspicacitate decât un scop în sine. Personajul nu se limitează totuși să încheie tranzacții, ci antrenează publicul într-un joc de-a moralitatea, pe care o chestionează, o duce în derizoriu și o întoarce pe dos. În jongleriile lui retorice, limitele dintre bine și rău se reduc la o chestiune de perspectivă, deși sofisticarea aceasta nu este decât o spoială pentru realități monstruoase. Într-o zi însă, Marianna (Diana Buluga), tânăra pe care a cumpărat-o de mică, crescând-o pentru rolurile de servitoare, de asistentă, de companioană sau chiar de soție, se dovedește a fi un potențial donator de inimă, cu un preț ajustat la disperarea cumpărătorilor. Pus în fața unei asemenea dileme (i)morale, prioritățile lui Harpagon intră într-un conflict pe care nu-l poate rezolva fără ajutorul nostru.

🎶 Concert Sorvina în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00.

📖 Cătălin Ceaușoglu – lansare de carte și sesiune de autografe de la ora 19:00 la Cărturești Casa Hintz. „Ca și în Austerlitz-ul lui Sebald și Sfârșitul lui Bartis, și în Dezrădăcinații trecutul e un teritoriu nesigur, obsesiv și obsedant, iar Ceaușoglu îl cartografiază cu o precizie neliniștitoare. Un thriller ambițios, care subliniază că putem fi definiți nu doar de alegerile noastre, ci și de ceea ce am pierdut și de ceea ce nu am fost lăsați să devenim.“ – Livia Ștefan. Autorul va intra în dialog cu jurnalista și scriitoarea Doina Gecse-Borgovan. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

Vineri, 20 iunie

🗣️ Întâlnire cu Valerian Sava la TIFF 2025 de la ora 15:00 în Piața Unirii. Criticul de film distins cu Premiul TIFF 2025 pentru Întreaga Activitate, care va fi în dialog cu editorul Vasile G. Dâncu. Invitat special: regizorul Marian Crișan (RovaFilm). Aceasta va fi urmată de lansarea lucrării „Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.)” Vol. 1, 2, 3, 4.

📖 Lansare de carte Noemina Câmpean „Ecouri lichide de avocado” de la ora 19:00 la Book Corner Librarium. Despre volum: „Volumul Noeminei Câmpean crește gradual în intensitate. Problematica lui nu se lasă descifrată de la început. Primele poeme sunt ușor descriptive, creionând un cadru fără a oferi indicii evidente în legătură cu ce va urma. De altfel, autoarea își numește scrierea mecanism regresiv al descrierilor contingente. Poezia poate fi asemenea unei regresii hipnotice capabile dacă nu să rezolve, măcar să identifice unele traume ascunse. Realizăm, așadar, că întoarcerea în trecut e absolut necesară înțelegerii prezentului. Totul începe cu vizualizarea unor imagini disparate ce reușesc încet să contureze o perspectivă. Ecouri lichide de avocado începe să fie o carte despre boală și moarte, despre încercarea de decelare a unor surse ale răului, ale acelui rău ce ucide inocența. Realitatea te obligă la o înțelegere mai rapidă, la o maturizare precoce, ca să-i poți supraviețui. Cartea Noeminei Câmpean e o adâncire în infernul memoriei, al acelei memorii ce prezervă adevărata identitate aidoma fluturelui conservat perfect într-un chihlimbar.” (Șerban Axinte)

🎶 Concert Bedouin Soundclash în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00. După o serie de concerte cu casa închisă și apariții la festivaluri din întreaga lume, celebra trupă vine la Cluj.

🎶 Concert vocal – simfonic – dirijor Theo Wolters (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🖼️ a demand for love/ Norbert Dako-Graff de la ora 19:00 la Căminul Subcultural. a demand for love este un proiect care investighează statutul artistului contemporan și felul în care ne raportăm la gândirea critică. Sintagma ”critical thinking” a pătruns toate aspectele vieții sociale și a fost apropriată până la pierderea semnificației. De la etichetele produselor până la propriile practici artistice, totul este privit cu suspiciune. Limitele criticii trebuie recunoscute pentru a putea face loc unui spectru vast de posibilități intelectuale și expresive – respingând preconcepția că ceea ce nu este critic este obligatoriu necritic și deci inferior. Din poziția artistului transmedial, Norbert Dako-Graff cercetează vizual și sonor moduri alternative de raportare la realitate și potențialul lor creator. Reevaluând critica ca mod implicit de raportare la obiectele artistice, artistul propune o interacțiune pozitivă, creatoare. Întregul proiect poate fi înțeles ca o posibilă soluție pentru blocajul provocat de vocea criticului interior – un sentiment familiar tuturor creatorilor.

📖 Sci-fi & Fantasy Book Club (pe bază de înscriere) de la ora 19:00 la The Guild Hall. Clubul de carte organizat de The Guild Hall începând cu anul 2019, este locul ideal pentru a vă întâlni și a vorbi despre fantezie și magie, despre roboți, legende și mituri. În fiecare lună, participanții se adună într-un cadru relaxat, cu niște băuturi calde alături și schimbă opinii despre cartea aleasă. Pentru varietate în teme și povești, clubul alternează între Sci-Fi și Fantasy în alegerea cărților. Pentru a participa, e nevoie să achiți 25 lei pentru intrare sau să ai un abonament la The Guild Hall. Găsești mai multe detalii și informații în grupul de Facebook al clubului. Pont: la The Giuld Hall se organizează și seri de jocuri.

🎭 20 de ani în Siberia (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Populația din Bucovina a făcut parte dintr-un plan de anihilare a românilor – trimiși ca soldați pe front în prima linie sau la muncă silnică în regiuni greu accesibile, unde se stingeau în condiții inimaginabile. Spectacolul nostru are datoria de a ne face să nu uităm niciodată asta. Să-i cinstim în fiecare zi pe eroii noștri, pe martirii noștri! Dacă vom reuși printr-un act artistic asta, înseamnă că munca noastră n-a fost în zadar! Ne înclinăm în fața acestor îngeri!” (Sorin Misirianțu)

Sâmbătă, 21 iunie

🗣️ FTF Dialog – Din alternativ în mainstream – FRAME Festival de la ora 16:00 la Agora FTF (str. Mihail Kogălniceanu 4). Vor vorbi: Florin Negruțiu, Oana Zamfir. Moderator: Claudiu Turcuș. Supraviețuirea și extinderea spațiilor independente trebuie să rămână printre prioritățile unei culturi tensionate de polarizare socială, subfinanțare și lipsă de inteligibilitate reciprocă. Cum pot actori ai mainstream-ului, precum universitatea, presa și ecosistemele de media, să ofere spațiul necesar acestei supraviețuiri? Aducând împreună multiple forme de expertiză și experiență în presă și management cultural, discuția de față vizează strategiile instituționale și transferul de know-how prin care gândirea critică a alternativului să-și asigure vizibilitatea.

🎶 Concert Photons în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00. Jazz de improvizație + clubbing techno.

🩰 Balkan Ballerinas // Spectacol invitat (acces gratuit pe baza biletelor cu valoare 0) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Balkan Ballerinas este un performance care își propune să chestioneze granițele corpului prin raportarea la identitatea est-europeană și balcanică. Inspirat de stigmate și stereotipuri identitare create de Occident și proiectate asupra Balcanilor, performance-ul realizează o radiografie a culturii balcanice. Un corp ca zonă de tranziție, între două instanțe – mândrie și rușine, trecut și prezent, folclor și rave, balet și manele. Pornind de la conceptele de balcanism și postcomunism se investighează un corp reactiv care atacă prejudecăți, modele normative și delimitări geografice, politice și culturale.

Duminică, 22 iunie

🎶 Cine-concert Amadeus Live (cu bilet) de la ora 18:00 la BT Arena Cluj. Despre film: Povestea este spusă din perspectiva lui Antonio Salieri (interpretat de F. Murray Abraham), compozitorul oficial al curții împăratului Iosif al II-lea al Austriei, deopotrivă fascinat și scandalizat de genialul Wolfgang Amadeus Mozart (Tom Hulce). Salieri recunoaște atât talentul divin al lui Mozart, cât și propria incapacitate de a-l egala, ceea ce îl face să devină obsedat de distrugerea tânărului compozitor. Pe măsură ce Mozart își compune capodoperele, Salieri conspiră în umbră pentru a-i sabota cariera. Recunoscut pentru versatilitatea și măiestria sa în interpretarea muzicii clasice, dar și a coloanelor sonore de film, van Tiel a colaborat cu Orchestra Filarmonicii din Rotterdam, London Symphony Orchestra și Royal Philharmonic Orchestra.

🎶 Concert Valeria Stoica în curtea Muzeului de Artă | TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:00. Indie-pop și o conexiune profundă cu natura.

🎭 Show IMPROgress (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Show IMPROgress este ca o petrecere unde toți sunt invitați, dar nimeni nu știe cum să se îmbrace. Totul este improvizat: cuvintele, gesturile, chiar și glumele – nimic nu e pregătit! Publicul devine parte din spectacol, sugerând teme absurde sau întrebări ciudate. Nu există greșeli, doar râsete, iar fiecare minut e o surpriză (chiar şi pentru improvizatori). Dacă ești norocos, la această petrecere vei vedea și câțiva actori care se vor „îmbăta” cu propriile lor glume. Totul e un haos organizat, unde cine face o gafă devine imediat… cascadorul râsului.

😊 „N-am gândit-o” revine pe scenă (cu bilet) de la ora 20:00 la Shto. Show de comedie cu glume scurte şi oarecum spontane cu 12 comedianți și 3 runde.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

✍🏻 Ai citit interviul cu Andreea Chiser, fondatoarea atelierului de ceramică Lutfain? Andreea mi-a împărtășit ce înveți o apuci pe calea antreprenoriatului creativ – de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

Dacă ești iubitor(oare) de artă, e musai să te abonezi la Coolturalist, newsletterul din care afli noutăți din artă și cultură, dai de interviuri cu artiști și oameni talentați și de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Vara chiar și-a intrat în drepturi! Și săptămâna viitoare începe TIFF. E așa frumoasă și vie atmosfera care cuprinde orașul în perioada asta, încât chiar dacă nu ajungi la multe proiecții, tot te învăluie și te poartă în magia cinematografică. Eu încă nu am frunzărit programul de anul ăsta, dar sunt sigură că sunt multe la care o să-mi doresc să ajung.

Ce-am luat cu mine de la Oamenii dreptății Cluj.

Unele lucruri au nevoie de timp să se așeze ca să poți scrie despre ele. Zilele trecute am publicat articolul despre Oamenii Dreptății Cluj.

Plecând de la momentele de pe scenă, am scris despre lucruri de care sunt mândră și lucruri care poate nu-mi fac cinste, dar pe care le-am schimbat în timp. Mi-am amintit de discuțiile părinților mei despre plecatul la muncă în străinătate de când eram copil, dar și de teama cuibărită la mine-n piept.

Am mărturisit cum am judecat greșit din lipsă de cunoaștere. Am povestit cum m-am vindecat de ignoranță. Despre cât de absurzi suntem. Despre cum e să fii umăr pentru cei de lângă tine care au pierdut un om drag.

Am plecat de la spectacol cu gândul că lumea e încă frumoasă și de noi depinde încotro se îndreaptă. Tot ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății e în articolul de mai jos. Să-ți priască și să-ți dea curaj.

Și încă o veste bună: în cadrul galei organizate de Asociația Niște Oameni care a avut loc pe 5 iunie, la Teatrul Național, s-au adunat cei 30.000 de euro pentru revitalizarea Studio Art Club, fosta cafenea a actorilor și spațiu pentru spectacole neconvenționale, întâlniri culturale și ateliere creative.

Luni, 9 iunie

🎥 AIFF – American Independent Film Festival (cu bilet) în perioada 9-11 iunie la Cinema ARTA. American Independent Film Festival este singurul festival din România dedicat cinematografiei independente americane, cu o selecție de titluri în premieră apreciate deopotrivă de critici și de public. Festivalul prezintă producții independente nord-americane, ce se disting printr-o abordare originală, diferită de tiparele hollywoodiene. Selecția de filme din acest an vorbește despre reinventare, memorie și comunitate – teme esențiale în cinemaul contemporan american, remarca regizorul și producătorul Cristian Mungiu, inițiatorul AIFF.

🎥 Brutalistul (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Victoria. Când arhitectul vizionar László Toth și soția sa Erzsébet fug din Europa postbelică în 1947 pentru a-și reconstrui viețile și a asista la nașterea Americii moderne, existența lor este schimbată pentru totdeauna de un client misterios și bogat.

Marți, 10 iunie

📖 Lansare de carte și sesiune de autografe Emanuela Ignățoiu-Sora de la ora 18:00 la Book Corner Libarium. Și noi dansăm în plase de lumină și ace e un volum puternic și introspectiv care propune o nouă fațetă a hipermasculinizatului motiv literar al crizei vârstei de mijloc. Femeia la 40 de ani nu disperă și nu se pierde într-o angoasă existențială egocentrică. Panica este disipată de nostalgia unor alte vârste, iar trecerea timpului, îmbătrânirea și inevitabila moarte generează mai degrabă curiozitate decât groază. Astfel, pragul vârstei de mijloc îi oferă poetei prilejul unor revelații. Într-un impresionant moment de luciditate, ciorchinele micilor regrete și frici personale este stors pentru a înțelege marile spaime colective. Criza acestei femei este fundamental legată de crizele lumii în care trăiește.

📖 Lectură publică „Voci portugheze” de la ora 18:00 la Biblioteca Județeană „Octvian Goga”. Du cu tine fragmentul preferat dintr-o carte a unui autor portughez sau răsfoiește cărțile disponibile în bibliotecă, pentru ca prin fiecare pagină descoperită și rostită să devii parte din povestea Portugaliei și a sărbătoririi ei. Participarea este gratuită, pe baza permisului de intrare la bibliotecă.

🎥 AIFF – American Independent Film Festival (cu bilet) în perioada 9-11 iunie la Cinema ARTA. Descrierea evenimentului o găsești mai sus (la ziua de luni).

🎶 IONA – Spectacol imersiv de dramaturgie muzicală (acces gratuit) de la ora 19:00 la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Un spectacol imersiv de dramaturgie muzicală, care reunește: muzică live, dans contemporan, voce și expresie teatrală, într-o viziune colectivă semnată de studenții anului I – instrumentiști, cântăreți și dansatori – ai Academiei. Un spectacol despre limite, libertate și identitate – trăit în timp real, în contact direct cu publicul.

Miercuri, 11 iunie

🦁 Săptămâna Patrimoniului – UBB la Muzeul Zoologic între 11 și 15 iunie.

🎥 AIFF – American Independent Film Festival (cu bilet) în perioada 9-11 iunie la Cinema ARTA. Descrierea evenimentului o găsești mai sus (la ziua de luni).

🖼️ Unghiul Drept. Expoziție personală Iurie Cojocaru de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. „Prin culoare, la Iurie Cojocaru, locul numit „spațiul tabloului” capătă densitate semantică și simbolică și devine consistent prin ierarhia de calități prin care materialul își compune prezența. Culoarea este mijlocul prin care pictorul își dezvăluie interioritatea și curajul propriei lui „prezențe” la persoana întâi.” – curator Oliv Mircea.

📖 Lansare de carte: Lumini și umbre de Rebecca Forest de la ora 18:00 la Librăria Humanitas Cluj. Un roman puternic despre epuizare, despre legături care schimbă destine și despre acele întâlniri care, fie că vrem sau nu, ne marchează pentru totdeauna. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.

🎶 Nunta lui Figaro (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Servitorii Figaro și Susanna sunt plini de entuziasm în ziua nunții lor, dar există o problemă: angajatorul lor, contele Almaviva, are intenții dezonorante față de viitoarea mireasă. Cu mai multe răsturnări de situație, povestea operei comice a lui Mozart va surprinde și va încânta la fiecare pas, totul desfășurându-se pe parcursul unei zile nebunești în casa contelui Almaviva.

🎭 Partea 3. Solidaritatea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Solidaritatea nu e caritate, solidaritatea nu e iubire? Poate solidaritatea exclude? E nevoie de violență pentru a arăta solidaritatea? Ce faci când nu te poți uita în altă parte și vezi o nedreptate? Avem capacitatea de a deveni o comunitate solidară, în ciuda diferențelor și a raporturilor de putere? În lipsa unor răspunsuri sigure, spunem povești. Povești despre încercările altora de a face bine, povești care au schimbat măcar parțial istoria, povești care ne pun și mai multe întrebări. Preț de 2 ore, solidaritatea poate fi acest moment pe care ni-l oferim și pe care alegem să îl petrecem împreună, în timp ce gătim, mâncăm și ne jucăm. Partea 3. Solidaritatea reprezintă ultima parte a trilogiei cu același nume din care fac parte și spectacolele Partea 1. Iubirea și Partea 2. Puterea. Spectacolele trilogiei funcționează independent, sunt de sine stătătoare și nu e necesar ca vizionarea lor să fie cronologică.

Joi, 12 iunie

🎭 Alice și aventura muzicală, în țara minunilor (cu rezervare) la Sala Studio ANMGD. Spectacol dedicat copiiilor între 5 și 14 ani.

📖 Salonul de carte Bookfest Cluj, ediția a XIII-a în perioada 12-15 iunie, între orele 10:00 și 20:00 la Casino – Centru de Cultură Urbană.

🎭 Spectacol imersiv de teatru: Infernul lui Dante (cu bilet) de la ora 19:00 la MINA Cluj. Cele 9 cercuri ale Iadului prind viață prin picturile vizionare ale artistului Ovidiu Avram, într-un concept creat de Silvius Iorga și Ioana Moldovan. Teatru. Artă digitală. Emoție totală. Este prima piesă imersivă de teatru din Transilvania.

😊 Improv Show Aniversar de 7 ani | Improbabilii de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. „De 7 ani, creăm spectacole 100% improvizate pe loc, inspirați de sugestiile publicului. De 7 ani, ne jucăm împreună, râdem și ne surprindem unii pe alții. Dacă ai fost la cel puțin un show ce-al nostru, buna creștere a trupei Improbabilii se datorează și ție. Dacă încă nu ne-ai văzut în acțiune, e cel mai bun moment să ne cunoști, acum că avem cei 7 ani de acasă. Și sărbătorim.” – echipa Improbabilii

🎭 Partea 3. Solidaritatea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. (descrierea completă a evenimentului o găsești mai sus, la evenimentele de miercuri)

Vineri, 13 iunie

🎥 Transilvania International Film Festival – TIFF 2025 în perioada 13-22 iunie. Vezi filme în locații uimitoare: Castelul Bánffy din Bonțida, curtea superbă a Muzeului de Artă, Piața Unirii cu cel mai mare ecran din festival și multe altele. Alături de concerte, show-uri multimedia, cine-concerte, invitați speciali și dezbateri. Programul complet îl găsești aici.

🌸 Strada Potaissa – Piața de flori altfel 2025 în perioada 13-15 iunie. Ești invitat/ă să îți reimaginezi modul în care privești locul fad pe lângă care treci zi de zi. Să te lași inspirat de mirosul lavandei și al busuiocului. Să te bucuri de culorile florilor de sezon. Să zâmbești. Și să te conectezi cu oamenii faini de aici, pentru că #StradaPotaissa nu e doar despre plante, ci despre bucuria de a fi împreună – despre momente simple, dar cu farmec. Între zidurile vechii cetăți, producătorii locali vor aduce o explozie de culoare, parfum și inspirație: flori colorate, plante aromatice, arbuști spectaculoși și decorațiuni pentru orice balcon sau grădină din oraș. Fiecare stand spune o poveste și e, totodată, o invitație la explorare și reconectare cu natura în mijlocul orașului.

🗺️ Tur Urban #3 – Palatele Clujului și istoria vie a orașului de la ora 13:00 în Piața Unirii. Ce vei descoperi: palatele Clujului – comori ascunse și povești nespuse, piețele emblematice ale orașului (Piața Unirii, Piața Muzeului, Piața Avram Iancu etc), clădiri istorice și arhitectură de referință, evenimente marcante din 1900 până astăzi și fapte inedite și curiozități despre Clujul de ieri și de azi.

📖 Lansare de carte – Alina Bako, Cartografii ficționale de la ora 18:00 la Book Corner Librarium. Cartea inaugurează colecția Georgrafie literară inițiată și coordonată de Alina Bako, care își propune să aducă în atenția cititorului un instrument de orientare în literatura din orice epocă. Relația dintre cele două domenii nu a presupus niciodată tensiune, ci, dimpotrivă, o cooperare ce a construit ipostaze figurative ale lumii. Fie că vorbim despre hărți fanteziste ale scriitorilor sau despre reproduceri aproape calchiind realitatea geografică, fie că ne raportăm la imagini alegorice ale unor lumi dispărute, care încă ne pun la lucru imaginația, geografia literară devine acea busolă necesară în înțelegerea lumilor ficționale, a lumilor posibile prin dialogul triptic dintre autor – carte – cititor.

🎶 Concert simfonic – dirijor Valentin Uryupin (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎭 AM I? (acces gratuit pe baza biletelor cu valoare 0) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Ne-am oprit și ne-am întrebat cât din „noi” suntem părinții noștri. Care e granița dintre mine și tata? Dintre mine și mama sau bunica ei? D̶e̶ ̶c̶e̶ ̶t̶r̶e̶b̶u̶i̶e̶ ̶o̶ ̶l̶i̶m̶i̶t̶ă̶ ̶f̶i̶x̶ă̶ ̶c̶â̶n̶d̶ ̶p̶o̶a̶t̶e̶ ̶f̶i̶ ̶t̶o̶t̶u̶l̶ ̶p̶a̶r̶t̶e̶ ̶d̶i̶n̶t̶r̶-̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶c̶e̶s̶ ̶î̶m̶p̶r̶e̶u̶n̶ă̶,̶ ̶i̶n̶t̶e̶r̶g̶e̶n̶e̶r̶a̶ț̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶d̶e̶ ̶v̶i̶n̶d̶e̶c̶a̶r̶e̶?̶ Ne e frică să ne privim prea mult în oglindă? S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶d̶u̶s̶ ̶c̶o̶l̶e̶c̶t̶i̶v̶?̶ Suntem produsele finale ale vieților oamenilor dinaintea noastră? Unde încep „eu” și unde se termină materia care îmi formează strămoșii? Cât lăsăm pentru următorii?

🎥 Gala de deschidere TIFF 2025 de la ora 20:45 în Piața Unirii. Urmărește în premieră, cu participarea echipei filmului un film irlandez emoționant despre maturizare și puterea de a o lua de la capăt, premiat la Berlinala 2025: Christy, debutul regizorului Brendan Canty – cunoscut pentru videoclipul ”Take me to church” al lui Hozier. CHRISTY e depre doi băieți care au pierdut totul și nu mai au încredere în nimeni, nici măcar unul în celălalt. Ajung însă să facă pace cu traumele trecutului și cu ei înșiși. Înainte de proiecție, echipa TIFF a pregătit un moment special în care actorul Florin Piersic va primi pe scenă Premiul de Excelență.

Sâmbătă, 14 iunie

📖 Rucsacul cu povești | Club de lectură pentru copii (pe bază de înscriere) de la ora 11:00 la Cărturești Platinia. La prima ediție a clubului Rucsacul cu povești, vor citi volumul „Vreau să fiu invizibil” de Dan Ungureanu – cartea care a impresionat juriul Premiilor Cărturino 2025, câștigând titlul de Cartea ilustrată pentru copii a anului!

🎭 Olguța și un bunic de milioane | Spectacol de teatru itinerant (cu bilet) de la ora 11:00 în Piața Unirii Cluj. „Olguța și un bunic de milioane” este un spectacol de teatru itinerant unde publicul se plimbă dintr-o o locație în alta. Actorii vor interpreta în stradă și în locații private. Olguţa locuiește la Cluj împreună cu părinţii şi căţelul ei, Farid. Are o viaţă fericită şi plictisitoare până când mama ei se îmbolnăvește, iar tatăl ei pleacă la lucru în străinătate ca să câştige bani pentru o operație foarte scumpă. Lucrurile se complică atunci când e trimisă să stea cu mătuşa ei, Nina, pe care n‑o mai întâlnise de o veșnicie. Aceasta i-l prezintă pe Victor, un puşti de vârsta ei, cu care Olguţa se împrietenește. Apoi un tip pe nume Maximilian începe să-i urmărească şi, pentru o vreme, cei doi devin fugari, iar lucrurile o iau razna. Una peste alta, Olguța trece de toate piedicile și aventura se încheie cu bine, pentru că aceasta e totuși o piesă de teatru pentru copii.

🧒🏻 Atelier de Imprimare la soare – Jocuri de lumină și natură (pentru copii și familii) de la ora 15:00 pe str. Tebei nr. 13. Ce vei face? Vei folosi hârtie sensibilă la lumină (hârtie pentru cianotipie) pe care vei așeza plante, flori, dantele, pene, sau alte obiecte cu care dorim să experimentezi. Vei lăsa soarele să-și facă magia, apoi vei clăti hârtia și vei descoperi imagini unice, imprimate natural.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari? Dar în spatele poveștii despre libertatea copilăriei se ascunde o realitate mai sumbră: lumea adulților, unde rasismul și nedreptatea socială fac parte din viața de zi cu zi a comunității. Oare cine și când ne învață să urâm? Micul Tom ajunge curând să înțeleagă că lumea nu este întotdeauna la fel de simplă și dreaptă precum o promit jocurile copilăriei, dar descoperă și că adevăratul curaj înseamnă, uneori, să te ridici singur împotriva lumii întregi.

🎭 și eu. sau (acces gratuit pe baza biletelor cu valoare 0) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. îmi amintesc momentul. o dimineață încărcată. o ceașcă plină. o vărsare stângace și. momentul în care am văzut pata asta.îmi amintesc. cum am pășit spre margine. vise. care undeva la linia orizontului. se uneau cu cerul. sar. sunt parte din uneori. în momentele de liniște în care lumea dispare. mă trezesc căutând umbre. am purtat pata asta, la fel cum am purtat greutatea faptului că m-am pierdut. și eu. sau te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc și eu. este un performance colaj despre care am început să vorbesc acum 2 ani. De atunci și până acum am tot purtat: material, bagaj și dezbateri despre cu cine și pentru ce. E cu text. E cu dans. E cu muzică. Nu știu încă dacă e cu voie bună.

🎥 Weekend la Castel: Concert The KVB și proiecție The Rocky Horror Picture Show la TIFF 2025 (cu bilet) de la ora 19:30 la Castelul Bánffy din Bonțida. O seară specială: asculți muzica post-punk cinematică a britanicilor de la The KVB și rămâi după la proiecția aniversară a excentricului The Rocky Horror Picture Show (1975), fenomenul cult care împlinește anul acesta 50 de ani de la lansare. Clasicul ireverent regizat de Jim Sharman rămâne și astăzi unul dintre cele mai iubite filme ale tuturor timpurilor.

Ce-am mai publicat recent

În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.

Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.

Andreea mi-a împărtășit ce înveți o apuci pe calea antreprenoriatului creativ – de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

Duminică, 15 iunie

🎭 Cartea junglei (cu bilet) de la ora 11:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. În inima junglei indiene, un băiat pe nume Mowgli este crescut de o haită de lupi după ce a fost pierdut în sălbăticie. Sub protecția lupoaicei-mamă și îndrumat de ursul Baloo, el învață legile junglei și se luptă să supraviețuiască între animale și pericole. Dar cel mai mare pericol vine de la tigrul Shere Khan, care îl vede pe băiețel ca pe o amenințare. Trecând prin aventuri pline de suspans, descoperind ce înseamnă prietenia și înțelepciunea, Mowgli ajunge să afle unde îi este adevăratul loc: printre oameni sau în junglă? „Cartea junglei” este o poveste atemporală despre identitate, apartenență și forța legăturilor care ne definesc.

🎶 Macbeth | Giuseppe Verdi (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Opera Macbeth este reprezentată, în principal, de tema tiraniei, libertății și a magiei, locul desfășurării acțiunii fiind Scoția secolului XI. Prevestirea grupului de vrăjitoare stabilește cuplul protagonist pe un traseu ce implică nebunie, crimă și distrugere. Aflându-se sub impulsul profețiilor vrăjitoarelor și determinați fiind de o ambiție de necurmat, Macbeth și soția sa, un cuplu arhetipal al puterii, fac crime în mod consecvent pentru a păstra tronul Scoției.

🎭 Înger și demon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul punctează fiecare etapă definitorie a creației lui Eminescu printr-o selecție de poezii reprezentative și prin concentrarea întregului proces transformator aflat la baza operei acestuia în Ajunul Crăciunului. Sunt identificate trei perioade fundamentale în biografia poetului: cea influențată de studiile sale la Viena și de fascinația pentru teoriile științifice ale vremii, reflectată în scrieri precum La Steaua și Scrisoarea I¸ cea a poeziilor de dragoste inspirate de relația cu Veronica Micle și, în cele din urmă, întoarcerea la valorile strămoșești, la credință, evocată prin rugăciunea închinată Maicii Domnului.

🎶 Voltaj (acces gratuit) de la ora 20:00 în cadrul Sports Festival la Cluj Arena.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Mai am ceva pentru tine: Coolturalist, newsletterul pe care îl trimit de două ori pe lună și din care afli noutăți din artă și cultură și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Ce m-a bucurat zilele astea: s-au strâns cei 30.000 de euro necesari pentru readucerea la viață a Studio Art Cafe din Cluj, fosta cafenea a actorilor și spațiu pentru spectacole neconvenționale, întâlniri culturale și ateliere creative.

O singură dată am intrat în acea clădire-reper a Clujului. Eram în primii ani de facultate. De-atunci, mi-am tot pus întrebarea „totuși, oare de ce nu se face nimic cu acest spațiu?”. Uite că acum chiar se face: Niște Oameni buni pun umărul la treabă să-l revitalizeze, alături de echipa Teatrului Național.

Cei 30.000 de euro au fost strânși în cadrul galei organizate de Asociația Niște Oameni, pe 5 iunie, la Teatrul Național din Cluj. O dovadă că puterea comunității e cea care, de cele mai multe ori, mișcă lucrurile și ne duce mai departe.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele.

În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.

Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.

Andreea mi-a împărtășit ce înveți o apuci pe calea antreprenoriatului creativ – de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Cum a ajuns Țup cea mai faimoasă ciocârlie din România. Interviu cu Alex Donovici.

📆 (de abonat) Newsletterul Donei Georgia, care trimite lunar o scrisoare cu realități rurale de pe Valea Vâlsanului.

✨ (de curiozitate) Cât de frecvent este abuzul de droguri și alcool în rândul muzicienilor? Cu cifre. (via Marius Cosmeanu)

🧠 (de conștientizat) Interviu cu Andreea Braga: Atâta timp cât violența nu este sancționată, măcar simbolic de comunitate, agresorii vor ști că pot continua, că au câtă putere vor.

🎥 (de văzut) „Balerina” completează Universul John Wick, din 5 iunie, la cinema.

🎧 (de ascultat) Superbă e melodia asta a Alexandrinei: Reguli și jocuri.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

„Venus Express”, un spectacol creat de 3 români, este selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025.

Trei artiști români talentați — Cristina Florea, George Piștereanu și Richard Stan — își unesc forțele într-un proiect teatral curajos montat la Los Angeles: Venus Express, un spectacol SF satiric, cu accente de dark comedy, selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025. Scris și regizat de Cristina Florea, spectacolul spune povestea a doi astronauți rătăciți pe Venus, într-o călătorie care devine reflecție despre tehnologie, umanitate și iluzia progresului. George Piștereanu interpretează un personaj inspirat de Elon Musk, iar regizorul Richard Stan aduce pe scenă un concept vizual cinematografic, semnând light design-ul, multimedia și sound-ul. Producția are 6 reprezentații în luna iunie, la Actors Company – Other Space Theater.

„Am scris Venus Express ca o revoltă artistică față de o lume din ce în ce mai fragmentată”, spune Cristina Florea. Actorul George Piștereanu recunoaște că proiectul l-a scos din zona de confort, dar l-a atras tocmai prin forța textului: „Este un text puternic, cu umor negru și accente profetice.” Iar pentru Richard Stan, revenirea în teatru după ani dedicați videoclipurilor muzicale este o întoarcere la prima dragoste: „Atmosfera de lucru e fantastică, iar Venus Express simt că e începutul unui nou capitol artistic pentru mine.” O poveste românească, spusă departe de casă, dar cu o energie colectivă care trece dincolo de granițe.

Shirokuro, restaurantul japonez din New York care arată ca un desen în creion.

În cartierul East Village din New York, Shirokuro aduce o experiență cu totul diferită: un restaurant japonez unde granița dintre artă și gastronomie se estompează. Cu un decor monocrom, care pare un desen în creion într-un caiet de schițe, spațiul impresionează prin pereți cu motive tradiționale japoneze, podele ilustrate manual și o atmosferă parcă ruptă dintr-o lume imaginară.

Conceptul vizual – semnat de artistul Mirim Yoo – transformă fiecare colț într-o scenă artistică 2D și contrastează cu detaliile reale, precum vesela ceramică colorată sau bucătăria deschisă.

De ce avem mai mult ca oricând nevoie de povești.

40% dintre britanici n-au citit nicio carte în ultimul an, arată un sondaj recent. Philip Roth spunea încă din 2000 că obiceiul de a citi romane va dispărea, pentru că lumea nu va mai avea răbdarea și liniștea pentru a urmări o poveste pe mai multe sute de pagini. Și totuși, Elif Shafak ne amintește câtă nevoie avem de povești tocmai acum.

Cărțile de ficțiune nu sunt doar un moft intelectual, ci o formă de igienă emoțională. Romanele, prin natura lor, ne obligă să stăm, să simțim, să empatizăm. Ele ne oferă cadrul prin care înțelegem nuanțe, suntem martori la slăbiciunile și transformările altora – și, implicit, ale noastre. Ficțiunea nu oferă rețete, pași sau tactici, dar creează spațiu pentru reflecție, pentru umanitate.

Scriitoarea Elif Shafak vede o speranță în tinerii care merg la evenimente literare. Așa cum Epopeea lui Ghilgameș a rezistat mii de ani și încă ne învață despre prietenie, pierdere și transformare, romanele moderne pot fi oglinzi ale sufletului nostru. Romanele nu au nevoie să demonstreze nimic, ci doar să ne amintească că suntem fragili, mereu în căutare și capabili să ne schimbăm.

Cum e mai bine să învățăm – din audiobook-uri sau cărți tipărite?

Când vine vorba de învățare, cărțile audio s-ar putea să nu fie cea mai bună opțiune. De ce? Pentru că, spre deosebire de o carte tipărită, la care poți reveni ușor la un pasaj mai greu, la cele audio e mai greu să recuperezi ce ai pierdut. Și e posibil ca, de cele mai multe ori, să nu mai derulezi, ci doar mergi mai departe, chiar dacă ai confuzii.

Asta nu înseamnă că audiobook-urile nu sunt valoroase – din contră, ele pot fi un exercițiu bun de concentrare și o opțiune minunată pentru beletristică. Dar dacă ai în față un text tehnic sau vrei să înțelegi idei complicate și contepte complexe, cititul clasic e o soluție mai bună.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății Cluj.

Unele lucruri au nevoie de timp să se așeze ca să poți scrie despre ele. Zilele trecute am publicat articolul despre Oamenii Dreptății Cluj. Apoi am mai adăugat niște paragrafe.

Plecând de la momentele de pe scenă, am scris despre lucruri de care sunt mândră și lucruri care poate nu-mi fac cinste, dar pe care le-am schimbat în timp.

Mi-am amintit de discuțiile părinților mei despre plecatul la muncă în străinătate de când eram copil, dar și de teama cuibărită la mine-n piept.

Am mărturisit cum am judecat greșit din lipsă de cunoaștere. Am povestit cum m-am vindecat de ignoranță. Despre cât de absurzi suntem. Despre cum e să fii umăr pentru cei de lângă tine care au pierdut un om drag.

Am plecat de la spectacol cu gândul că lumea e încă frumoasă și de noi depinde încotro se îndreaptă.

Tot ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății e mai jos. Să-ți priască și să-ți dea curaj. Iar dacă ai fost la eveniment, mi-ar plăcea să aflu cu ce gând ai plecat acasă.

ZONA DE INTERES

Clujul intră în sărbătoarea TIFF.

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Cluj între 13 și 22 iunie, cu un program bogat și variat: peste 200 de filme, concerte și evenimente speciale dedicate atât cinefililor, cât și profesioniștilor din industrie. De la pelicule vechi de un secol, până la cele mai noi producții, TIFF promite o ediție cu adevărat diversă, care își propune să mulțumească toate gusturile.

„Cred că au fost peste 1.000 de filme vizionate de echipa condusă de Mihai (Chirilov, directorul artistic TIFF – n.red.), din care au fost selecționate 200. Avem 172 de filme lungi și 28 de scurtmetraje din 53 de țări. Vom avea o ediție diversă, cu multe surprize și filme din toate genurile. Vom avea o ediție în care vom încerca să oferim publicului aceeași experiență de festival plăcută așa cum am făcut în fiecare an. Vom avea filme pentru toate gusturile.”, spune Tudor Giurgiu, președintele TIFF.

Ediția cu numărul 24 va fi deschisă de filmul Christy, o coproducție Irlanda–Marea Britanie în regia lui Brendan Canty, recompensată cu premiu la Berlin. Povestea emoționantă despre maturizare și curajul de a o lua de la capăt va fi proiectată în aer liber, în Piața Unirii, vineri, 13 iunie, de la ora 20:45. Evenimentul de deschidere va include și un moment special dedicat actorului Florin Piersic, căruia i se va înmâna Premiul de Excelență.

Printre invitații de onoare ai acestei ediții se numără și Maria de Medeiros, cunoscută pentru rolul din Pulp Fiction, care va primi Trofeul Transilvania pentru Contribuția specială adusă cinematografiei mondiale, și Béla Tarr, unul dintre cei mai influenți regizori contemporani, care va fi distins cu Premiul pentru Întreaga Activitate și va susține un masterclass deschis publicului și tinerilor cineaști.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

O fotografie panoramică a Căii Lactee realizată într-o zonă izolată din valea cactușilor din deșertul Atacama, cunoscută pentru concentrația mare de plante de cactus. „Valea nu este ușor de explorat, dar merită întotdeauna efortul de a căuta noi compoziții în astfel de locuri impresionante, sub cerul nopții.”, spune fotograful Pablo Ruiz.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

de Tatiana Ernuțeanu

îmi migrează dinții la dreapta
spațial nocturn
cu nasul în perna
altcuiva
străpung visul cu coastele
pagubă ce sunt!
cu toate rujurile întinse
peste orice zi bună
care n-a mai fost
de când puterea mea
nu mai e o barieră neon
cu toate mirodeniile la suprafață
pun răzvrătirile în cuantum
de mii de calorii
pentru plăcerea gurii
cu vinovăție
în fața oglinzii
bag mâna în carne
pe o cale paralelă
ca și cum aș smulge
un sigiliu gingival
să rămână acolo doar os
și mușchi și recompensă
pentru „n-ai punct de contact”
dar eu am
dorința să ajung în clădirile înalte de sticlă
de unde poți scuipa fractal și etern
peste cercurile progresiste din Suedia cu clasicism cu tot
peste sextinguri și orgasme care nu-ți fac dioptriile mai mici
și viața mai blândă
peste tehnocenul care nu e un destin
peste derivă
peste aici nu ești tu
peste toate protestele
cu care treci dintr-un timp în altul
cu brațele doldora de cioburi

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.

Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.

Andreea mi-a împărtășit ce înveți când o apuci pe calea antreprenoriatului creativ, de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.

Ceramica a apărut în viața ta în Cairo, oraș care ți-a arătat „nu doar cine pot să fiu, dar și ce poate ieși din mâinile mele”. Poți detalia puțin cum anume specificul Cairoului a contribuit la această descoperire personală?

Cairo este un oraș contrastant și copleșitor ca ciocnirea dintre o Tesla cu un tuk-tuk pe o stradă mult prea aglomerată. Mall-uri cu pârtii de ski și străzi înguste contruite de mameluci, trafic interminabil și bărci alunecând pe Nil. Totul este rapid, haotic și gălăgios. Și cu toate astea, chiar în mijlocul orașului s-au păstrat numeroase meșteșuguri – sticlă suflată manual, covoare din lână, cuverturi colorate și, bineînțeles, ceramică.

Este un întreg cartier numit Fustat dedicat acestui domeniu, unde poți găsi obiecte ceramice de orice funcționalitate și dimensiune. Cairo nu este un oraș ușor de acceptat, dată fiind lipsa de confort și organizarea cu care suntem obișnuiți în Europa, dar dacă ai deschidere să îl explorezi și să îl accepți așa cum e, poate fi minunat.

Primul curs de ceramică pe care l-am făcut a fost ținut la un hub ce reunea numeroși artiști locali, Darb 1718. Dacă excludem perioada copilăriei, până atunci nu mai pusesem mână pe lut. A fost o perioadă în care am explorat multe domenii conexe: design grafic, pictură în acuarelă, fotografie analog. Uitându-mă înapoi, perioada trătită în Cairo, mi-a oferit contextul și mi-a dat libertatea să aflu cu adevărat ce îmi place să fac.

Dincolo de aspectele funcționale sau de proiectare, cum se îmbină latura ta de arhitectă cu abordarea artistică a ceramicii?

Formarea de arhitect mi-a oferit structură, ordine și gândirea în forme și spațialitate. Ceramica, însă, mi-a oferit libertate, bucuria de a nu ști întotdeauna ce urmează și satisfacția de a-mi putea aduce ideile în material. Cu toate astea, atunci când inițiez ceva, fie că este obiect ceramic sau eveniment, îl abordez ca parte dintr-un context mai larg și iau în considerare felul în care va fi utilizat.

Am observat două direcții pe care le abordez: obiecte geometrice sau obiecte organice, inspirate de natură. În ultimii ani, am explorat diverse tehnici, glazuri și combinații cu alte materiale, rezultând obiecte disparate, dar care sunt valoroase pentru mine datorită procesului și semnificației emoționale pe care o au pentru mine. Acum simt nevoia de mai multă coeziune și așezare și îmi doresc să abordez colecțiile și obiectele ca pe un proiect de design.

Simți că ceramica te-a schimbat ca om? Dacă da, în ce moduri?

Ceramica m-a învățat să am răbdare, să nu forțez procesele și să accept că uneori, oricât de mult aș încerca să controlez lucrurile, pot pierde un obiect din cauza unei crăpături sau a unor glazuri care se comportă ciudat. Dar cel mai mult m-a schimbat identitatea de antreprenor care m-a forțat să îmi ies din zona de confort. Am fost nevoită să mă expun mai mult, a trebuit să învăț să îmi comunic ideile mai bine și am învățat treptat ce presupune o afacere creativă.

În tot acest timp m-am cunoscut mai bine, iar 5 ani mai tarziu, am descoperit calități pe care nu simțeam că le am atunci când eram angajat: încrederea în sine, curajul de a lua decizii dificile, capacitatea de a gestiona incertitudinea și, poate cel mai important, perseverența. Antreprenoriatul, mai ales într-un domeniu creativ, nu este deloc o linie dreaptă – sunt momente de entuziasm și momente de îndoială, perioade în care lucrurile curg firesc și altele în care simți că te lupți cu toate în același timp.

Trecerea de la arhitectură la ceramică a fost un salt, chiar dacă unul treptat. Care a fost cea mai mare dificultate în a lăsa în urmă un domeniu consacrat pentru a începe ceva nou de la zero?

Cred că una dintre cele mai mari dificultăți a fost să accept că e în regulă să schimb direcția – că nu înseamnă că am „renunțat” la ceva, ci că am ales ceva mai potrivit pentru mine. Schimbarea de direcție a fost rezultatul unui cumul de factori porniți atât din viața personală, cât și cea profesională. Arhitectura va fi mereu o parte importantă din formarea mea, însă contextul în care îmi exercitasem meseria fusese destul de lipsit de creativitate și adesea mă simțeam ca un executant. O parte din mine își dorea libertate și un contact mai direct cu procesul creativ. Nu știam la momentul respectiv că răspunsul va fi ceramica.

După bucuria începutului o dată cu deschiderea atelierului, au apărut, bineînțeles, îndoieli. Am realizat cât de multe lucruri nu știu, nu mai aveam repere clare și uneori lucrurile se simțeau ca o săritură în gol în care mă salva fie o parașută, fie o coardă elastică sau o căpiță de fân. M-au ajutat enorm comunitatea și oamenii care au crezut în mine – cursanții care au revenit la ateliere, colaboratorii care au avut încredere în brandul meu aflat la început, prietenii care m-au încurajat să merg mai departe.

Am depășit îndoiala pas cu pas, aflând direcția și construind drumul în timp ce mergeam pe el. Nu a fost un moment brusc de claritate, ci mai degrabă o confirmare continuă că sunt pe drumul potrivit. O comandă de plăci ceramice, un concurs câștigat, un atelier fully booked, clienți care au pășit în atelierul meu, toate acestea mi-au dat curaj să continui să fac ceea ce mă pasionează.

Ceramica e un meșteșug în care nu poți controla absolut totul. Ce te-au învățat imperfecțiunile sau „eșecurile” din atelier despre creativitate, răbdare sau acceptare?

Ceramica este, pentru mine, o lecție continuă de acceptare. Oricât ai încerca să controlezi fiecare pas, de la formă la glazură, întotdeauna există surprize și uneori dezamăgiri. Am avut obiecte la care am lucrat ore în șir dar care s-au crăpat în cuptor sau le-am pierdut din cauza unei incompatibilități între glazură și masa ceramică. La început luam personal astfel de eșecuri, dar cu timpul am înțeles că în acest meșteșug, imperfecțiunea e parte din proces. Am învățat că nu tot ce ieșea diferit de ce îmi imaginam este un eșec. Unele dintre cele mai apreciate piese ale mele au fost accidente fericite, precum ar fi o vază care a fost selecționată pentru o expoziție în Palma, Spania.

Lucrând cu oamenii la cursuri, am observat o diferență esențială între copii și adulți. Copiii mici se bucură sincer de orice le iese din mâini – indiferent dacă obiectul e strâmb sau nici măcar nu e un obiect. Pentru ei, procesul e la fel de important ca rezultatul. În schimb, la unii adulți, apare vocea interioară, care adesea e ecoul părinților sau profesorilor care le spuneau: „trebuie să iasă bine”, „să fie perfect”, „să nu greșești”.

De aceea, sfatul meu pentru cei care se luptă cu perfecționismul este să-și dea voie să fie ca niște copii din nou. Să creeze fără teama de a greși, să privească imperfecțiunile cu curiozitate, nu cu judecată, fiindcă dorința de a face lucrurile perfect îți răpește bucuria de a crea.

Există vreun subiect sau o temă pe care ți-ai dori să o explorezi în viitor într-o colecție Lutfain, dar pe care nu ai abordat-o încă?

Da, mi-ar plăcea să explorez o colecție inspirată de arhitectura brutalistă — forme geometrice, linii dure, volumetrii masive, care reflectă mediul antropic. Pe aceste suprafețe robuste, aș vrea să adaug detalii delicate inspirate din natură în accente fine de auriu. Îmi doresc să creez un contrast puternic între duritatea formelor și fragilitatea detaliilor, un dialog vizual între lumea construită și natură.

Ce anume din acest proces manual și îndelungat te captivează cel mai mult și ce crezi că îi conferă obiectului final unicitate?

Construirea vazelor prin tehnici de ridicare la mână, fără roata olarului, este procesul care este, pentru mine, aducător de liniște. Repetitivitatea mișcărilor și contactul tactil cu materialul sunt meditative. Însă, indiferent de tehnica folosită, chiar și dacă sunt obiecte de serie replicate în matrițe, fiind realizate manual, fiecare obiect va avea un mic detaliu care îl face unic. O urmă de deget, o reacție a glazurii sau o asimetrie sunt indicii ale timpului pe care creatorul acestor obiecte l-a petrecut făurindu-le. Totuși, marii retaileri au simțit apetența consumatorilor pentru obiectele făcute manual și găsim în magazine obiecte care par făcute manual. Așa că, noi, ca făuritori, trebuie să ne comunicăm prezența prin poveste și intenție.

Cum percepi rolul obiectelor ceramice în a construi o atmosferă, o identitate sau o poveste într-un spațiu interior?

Cred că obiectele ceramice au o capacitate aparte de a aduce suflet într-un spațiu. Fiind făcute manual, ele poartă în ele amprenta omului care le-a creat. Sunt obiecte vii, cu prezență.

Acum un secol oamenii erau înconjurați de obiecte realizate manual: de la fundația casei, la perna pe care își așezau capul, de la scaunul pe care se odihneau, pana la altița de pe o bluză. Într-un spațiu interior, într-o lume în care finisajele sunt produse in fabrici, iar mobilierul este produse în serie, obiectele sau plăcile ceramice vorbesc despre o nevoie de autenticitate. Sunt obiecte care te invită să le atingi, să le folosești, să le integrezi în viața de zi cu zi.

O vază realizată manual, pe lângă funcționalitatea sa, este un obiect sculptural care conturează și umanizează orice spațiu. Cana din care îți bei cafeaua în fiecare dimineată te bucură prin forma sa sau prin textura glazurii. Această îmbinare dintre utilitar si estetic face ca obiectele ceramice să fie atât de prezente în spațiul nostru personal.

Ce crezi că aduce un obiect creat cu răbdare, „cu mâinile”, în casele și viețile oamenilor azi?

Într-o lume în care totul merge din ce în ce mai repede, un obiect făcut cu mâinile aduce o pauză. Îi simti greutatea, materialul, textura, imperfecțiunile și, instinctiv, îl tratezi cu mai multă grijă. Deși farfuria realizată de un ceramist este la fel de rezistentă ca și vesela de la Ikea, realizarea că ții în mâini un obiect unic și nu unul replicat de sute de mii de ori te face să încetinești. Unicitatea lui te face conștient de fragilitatea lui. Un obiect hand made nu e doar funcțional, e și o prezență a creatorului și a poveștii cu care obiectul a fost investit.

Cum educi publicul despre valoarea și complexitatea ceramicii realizate manual? Ce le-ai spune celor care ezită să investească într-un obiect hand made?

Cea mai bună educație vine prin experiența directă. De aceea îmi place să organizez ateliere – când oamenii lucrează la o simplă cană și înțeleg etapele, atunci realizează cât timp durează, câte pot merge prost și înțeleg imediat de ce un obiect realizat manual costă mai mult decat unul produs într-o fabrică. Un alt cadru în care ivit oamenii să descopere procesul de realizare al ceramicii este târgul pe care îl țin în atelierul meu, la care invit și alți ceramiști. Vizitatorii au ocazia să vadă spațiul, utilajele și uneltele pe care le folosim.

Celor care ezită să cumpere obiecte hand made le-aș spune să se gândească la obiectele pe care le au de ani de zile acasă și care încă îi bucură. De obicei sunt cele care au o poveste și cu care au o conexiune emoțională. Un obiect realizat manual e o investiție în frumusețe, în momente mici de bucurie și în susținerea unui creator local.

Predai ateliere de ceramică și vezi bucuria oamenilor atunci când creează ceva cu mâinile. Ce crezi că caută oamenii în activități precum ceramica?

Oamenii vin, de obicei, pentru a se deconecta sau pentru a-și explora latura creativă. Cred că instinctiv caută conexiunea cu materialul, cu pământul. Unii vin la ateliere spunând că nu sunt creativi, dar după ce fac primul obiect, realizează că creativitatea e despre a-ți permite să greșești și despre explorare.

Ceramica oferă ceva ce ecranele nu pot da: tactilitate, imprevizibil și, mai ales, satisfacția de a vedea ceva formându-se din nimic sub propriile mâini. E o formă de meditație activă. Văd cum oamenii se relaxează, cum încetinesc, cum se reconectează cu plăcerea simplă și copilărească de te juca cu pământul.

Cum arată pentru tine o colaborare ideală cu un designer sau arhitect? Ce valori sau principii sunt esențiale pentru tine în astfel de relații?

Pentru mine, o bună colaborare se bazează pe încredere și deschidere. Ideal este atunci când arhitectul sau designerul vede în obiectul ceramic nu doar un accesoriu sau un finisaj, ci o piesă cu identitate, care poate aduce valoare spațiului final.

Valorile care contează cel mai mult pentru mine într-o colaborare sunt respectul pentru munca manuală, atenția la detalii și dorința de a crea ceva cu adevărat semnificativ. Când colaborarea nu e grăbită, când există timp pentru testare, explorare și rafinare, se creează un spațiu sigur în care se poate inova.

Cum ți-a schimbat maternitatea perspectiva asupra timpului, productivității și priorităților, atât în viața personală, cât și în cea profesională?

Maternitatea m-a învățat, în primul rând, să fiu mai eficientă cu timpul pe care îl am, dar și să accept că productivitatea nu e liniară și că nicio zi nu e la fel. Pe lângă asta, m-a făcut mai conștientă de faptul că avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, indiferent de rolul pe care îl avem. Dar cel mai important, timpul limitat m-a forțat să filtrez ceea ce este important, de ceea ce doar îmi ocupă timpul.

O altă conștientizare pe care am avut-o este că nu există o separare clară între viața profesională și cea de familie. Se întrepătrund adesea și se influențează permanent. Adesea mă simt ca un actor care nu reușește să iasă din rol. Însă faptul că am flexibilitate și că pot fi alături de copilul meu când are nevoie de mine este extrem de valoros pentru mine.

Dacă ai ține un curs de o zi pentru oamenii care visează să pornească pe un drum creativ, care ar fi cele 3 idei pe care ai vrea neapărat să le ia cu ei?

Primul sfat ar fi să înceapă fiindcă nu vei fi niciodată complet pregătit, și asta e în regulă. Asta nu înseamnă că trebuie să ne dăm cu toții demisia de mâine, dar orice prim pas în direcția pe care simți că ar trebui să o iei este un bun început. Chiar dacă apoi te vei răzgândi.

De asemenea, cred că este important să ai în jurul tău persoane care te susțin sau să te înconjori de astfel de oameni. Poate ai un mentor, te înscrii într-un program online, sau ieși la cafea cu un coleg, ai nevoie de oameni care te înțeleg și care îți sunt alături sincer.

Ultimul sfat este la fel de valoros ca și primul. Un antreprenor creativ pune o bucățică de suflet în fiecare obiect pe care îl realizează și în afacere, per total. De aceea, drumul fiecăruia va fi diferit, punctul din care pornim nu este același, iar linia de finiș este pentru fiecare în alt punct. O afacere creativă nu este o cursă, nu te compara cu alții, ci cu tine însuți.

Ce ai învățat despre oameni, din felul în care aleg și se atașează de un obiect creat manual?

Am învățat că oamenii nu cumpără doar obiectul – cumpără povestea, emoția sau liniștea. Unii se atașează de obiectele pe care le folosesc adesea, precum ceașca din care își beau cafeaua dimineața, alții le păstrează ca obiecte făcute pentru a fi admirate. Pentru unii o vază devine parte din cadrul vizual în care își petrec zielele, pentru alții simțul tactil este important și apreciază o textură rugoasă în contrast cu o glazură mătăsoasă.

Am observat că cei care aleg obiecte handmade sunt de obicei oameni care prețuiesc procesul, nu doar rezultatul. Înțeleg că în spatele obiectului stă o persoană și o intenție.

Privind către viitor, cum îți imaginezi evoluția artistică a Lutfain? Ai direcții noi de explorare a materialului, formei sau conceptului care te atrag în mod deosebit și despre care îmi poți împărtăși?

Îmi doresc să explorez mai mult ceramica arhitecturală – nu doar plăci ceramice, ci elemente sculpturale care să dialogheze cu contextul în care se află. Vreau să lucrez cu arhitecți la proiecte mai mari, să văd cum ceramica poate rezulta nu doar în obiecte, ci în atmosfera unui spațiu.

Îmi doresc să păstrez zona de experimentare cu sticlă, metal, și ceramică reciclată. Mă atrage și ideea colaborărilor interdisciplinare – cu designeri textili, cu lucrători în lemn, cu artiști care lucrează în alte medii.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

De mama. De soare și de mare. De copilul meu când era bebeluș. De copilărie.

Toate fotografiile fac parte din arhiva personală a Andreei.