Am început anul 2024 bâjbâind și oscilând prin tot felul de stări care s-au lipit de mine cum se lipește noroiul de talpă, încăpățânându-se să se desprindă. Dar odată cu primăvara am mai ieșit și eu din încorsetarea asta mai mult sau mai puțin benevolă și-am tras aer în piept mai cu poftă.

În 2024 am scos din cuptor siteul și cele două newslettere – Coolturalist și CooltCluj. Am plecat hai-hui în Apuseni, de una singură și a fost minunat. Am jucat pentru prima dată biliard și încă niște jocuri pe care între timp le-am uitat, deși niște oameni au avut răbdare să-mi explice și de 3 ori regulile. Am făcut pentru prima dată blackout poetry și colaje.

Am făcut interviuri cu oameni pe care-i admir, pe care-i apreciez și cu care nici nu m-aș fi gândit că voi face. Am cunoscut oameni, am legat conexiuni și am extins puțin granițele bulei mici în care mă aflu. Am muncit cu drag, uneori cu epuizarea deghizată-n cearcăne și iritabilitate, alteori mai odihnită – dar cu chef și seriozitate. Am lucrat cu entuziasm la PozitiVești, cel mai proaspăt proiect al echipei Hacking Work.

Am fost pentru prima dată la Electric Castle. Am făcut pentru prima dată voluntariat la teatru. Am fost cu mami și tati la discoteca anilor ’80. Am mâncat pentru prima dată dulceață de păpădie. Am fost la școala din Borșa și le-am citit copiilor.

Am început să merg la psiholog și de fiecare dată ies de-acolo cu sufletul mai vraiște decât când am intrat. E inconfortabil să aflu lucruri despre mine și să-mi dau seama de ele, dar e necesar și, per total, îmi face bine.

Am scris poezii cu și pentru prieteni. Am oferit ce-am știut mai frumos și mai cald și am primit și mai și. I-am sărbătorit pe oamenii pe care-i iubesc. Am fost domnișoară de onoare la nunta unei (dragi) prietene. Mi-am ajutat părinții la renovări și-am dat la lopată până am făcut bășici și-a fost frumos. Am vizitat-o mai des pe mama Rozi – singura bunică pe care o mai am în viață.

M-au fascinat lucrurile simple – cum ar fi o gașcă de motocicliști străini, vârstnici, vibrând tinerețe, care-au poposit într-un colț ascuns din munți. Mi-am luat timp să admir natura, nervurile unei frunze, coama unui deal sau pereții unei peșteri.

Mi s-au cuibărit în brațe animale și în suflet oameni și râsete. Am sădit semințe și-am plantat idei, pe alocuri niște curaj (care de multe ori tot nu-i suficient) și-un brăduț călător – adus din Apuseni, relocat temporar la Cluj și împământenit la Sărmașu. Am fost în fiecare lună acasă, iar toamna am adunat nucile din curte și amintirile din copilărie care mă leagă de acest obicei.

Am scris, am întrebat, am pus la îndoială și iar am scris. Am colorat, am strâns fân, am dansat, am vopsit și mi-am luat scaun de birou. Am fost la radio și-am avut atâtea emoții cât am putut duce. Am umblat prin muzee, teatre, cinematografe, biblioteci și librării și-am purtat arta cu mine pe unde-am ajuns și poposit. Am prins gustul a tot ce-nseamnă Formula 1 și am urmărit mai multe curse în ultimele luni decât în toată viața. Am și construit prima mașină de Formula 1 din lego.

Am îmbrățișat cât de des am putut și-am întrebat „cum te simți?” de fiecare dacă când am avut ochii deschiși la cei din jur. Cel mai probabil n-am știut întotdeauna când ar fi fost nevoie și-am ratat momente. Au fost întrebări pe care nu le-am adresat, întrebări pe care le-am adresat dar au rămas nerăspunse, subiecte și trăiri de care-am fugit, într-o încercare stângace de apărare (tot de mine). Am luat unele decizii, altele au rămas tot neclare fie pentru că le-am tărăgănat și amânat intenționat, fie din alte motive.

Sunt și lucruri pe care le-am făcut deși nu voiam sau nu le-am făcut deși mi-am dorit. Îmi doresc ca 2025 să fie mai mult despre ce mi-am dorit și am făcut și mai puțin despre ce nu voiam să fac, dar am făcut.

Și asta vă doresc și vouă.

Să avem grijă de noi și de cei de pe lângă noi.

Să nu ne biciuim pentru că n-am bifat toate obiectivele încolțite în minte, suflet sau prin vreo agendă la fiecare început de an. Nici pentru că „de la 1 ianuarie” s-a transformat în „luna viitoare” și apoi în „de la anu’”. Să nu ne agățăm de retrospectivele celorlalți de la final de an, nu suntem în competiție cu nimeni.

Dar dacă totuși ne simțim mici, insuficienți, abătuți sau poate chiar triști când ne uităm cu coada ochiului în ograda altuia ori la capra vecinului – mai ales în social media unde e mai mult praf de stele și poleială – e în regulă. E normal și uman să ne simțim așa. Sunt stări și stări. Unele dintre ele ne vor duce mai departe și sunt punctul de start al progresului și al evoluției. Dar să nu ne privim viața prin lentila definiției succesului celor care se-nvârt pe lângă noi.

Au fost revelioane care m-au prins plângând. Alte revelioane pe care le-am petrecut singură. N-am pățit nimic. Viața și-a urmat cursul, planeta s-a învârtit la fel. Doar noi ne impunem și ne agățăm de ideea asta superficială, fadă și tâmpită că Anul Nou trebuie să fie într-o veselie și sărbătoare. Nu trebuie dacă nu simțim.

Ce contează e să fim conștienți și reali. Să pășim prin viață conștienți de noi și de oamenii pe care-i iubim, de limite, de ce mișună în jurul nostru și în societate și să căutăm să mergem spre mai bine. Indiferent cum ne definim și cum înțelegem acel bine. Să ajutăm pe unde și cât putem, să pășim dincolo de granițele bulei noastre și să fim cu urechile ciulite și cu ochii-n patru la realitatea majorității. Că e posibil să fie la ani lumină depărtare de a noastră.

E important să găsim un echilibru. Să ținem piept și să ne fie clar care sunt lucrurile pentru care și împotriva cărora vrem să luptăm, fără să îmbrăcăm mantia încrâncenării, a irascibilității și a frustrării ca pe a doua piele, zi de zi. Să fim mai blânzi cu noi atunci când, la fel ca șefu’ ăla toxic, ne setăm obiective imposibile și inumane. Să ne permitem pauze, să ne dăm voie să învățăm din greșeli, că toți greșim, fără a le transforma în bătălii interioare interminabile. Să ne amintim că e în regulă să încetinim și chiar s-o facem înainte să fim înglodați până la gât în nisipurile mișcătoare ale epuizării.

Viața e un continuu exercițiu de echilibristică, plin de giumbușlucuri. Între a rămâne în țară și a ne lua tălpășița. Între a ne băga picioarele și a lupta. Între a renunța și a continua. Între a păstra tăcerea și a deschide gura atunci când e cazul. Între a fugi de conflicte și a discuta matur lucrurile. Între a ne izola pe-un munte și a ieși în stradă. Ne clătinăm pe sfoara asta, uneori stăm pe ea într-un picior, alteori pare că înaintăm mai încrezători. Uneori vine cineva și ne ajută să ne menținem echilibrul, alteori suntem doar noi. Sunt perioade și perioade.

Ce contează e să nu ne pierdem voința. Să nu ne lăsăm pe mâna lui „fie ce-o fi” sau a lui „asta-i viața”, ci să încercăm, care cum și unde putem, să punem câte-o cărămidă, fie ea și de pământ bătătorit sau lovită pe la colțuri, la fundația unei lumi mai bune, mai corecte, mai blânde și mai sigure.

Și pe lângă acel „to do list” pe care-l dospim sau scriem, să ne facem și-un „to be list”.

La mulți ani!

Am aflat recent că prietenii de la REACTOR de creație și experiment oferă acces gratuit la toate spectacolele de teatru din anul 2025, în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Pentru cei care își doresc să-i sprijine, opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă.

Deși știu că actorii, regizorii și oamenii din domeniul artelor spectacolului nu trăiesc din banii de bilete, primul meu gând a fost „ce gest frumos, probabil n-a fost o decizie ușoară”. La finalul celui de-al zecelea an de existență, cu „Pune-ți o dorință!” ca slogan în 2024, echipa REACTOR alege să pună accent pe solidaritate și comunitate în noul an.

Mai multe despre inițiativă afli direct de la Doru Taloș și Oana Mardare, fondatorii spațiului care aduce oamenii împreună:

Cum ați ajuns la decizia asta – de a oferi acces gratuit la evenimentele din 2025? Cât de sustenabil (mai ales financiar) este pentru voi?

Doru și Oana: Este o decizie la care ne-am mai gândit și în anii trecuți, însă de câteva luni am început să o analizăm ceva mai temeinic din diferite unghiuri. Sunt mai mulți factori care au contribuit la asumarea ei.

În ultimii ani am lucrat pe parcursul unor perioade mai lungi cu teme-umbrelă, care să dea direcție și coerență proiectelor anuale sau multianuale pe care le construim. După pandemie, această temă a fost viitorul, pentru că eram foarte preocupați de felul în care schimbările prin care trecem vor afecta modul în care trăim.

Din 2024, această temă a dus destul de organic spre o alta: comunități, ca răspuns la nevoia de a putea influența ceva în viitorul cât mai apropiat. Am avut deja în 2024 câteva proiecte care și-au propus să unească sau să lărgească comunități, precum Coleg/Kollega – practici de colaborare sau Noi și orașul. Ne interesează să amestecăm publicurile, să ieșim din perimetrul nostru pe cât posibil și să aducem spectacolele cât mai aproape de oamenii aflați la diferite distanțe – fizice sau simbolice – de Reactor.

Pentru 2025 avem planificate deja alte proiecte care explorează relația cu orașul și cea cu/dintre oamenii care îl locuiesc.

Suntem foarte conștienți de valoarea simbolică a biletelor achiziționate pentru spațiile independente. Am derulat în 2015-2016 o întreagă campanie pe tema asta numită Teatru (in)dependent de bilet, care să justifice ceea ce a fost o minimă scumpire a biletelor de atunci, o campanie în care am colaborat cu spațiile care funcționau atunci (Zug.zone, Fabrica de Pensule). Nu e ceva ce vrem să contestăm, motiv pentru care am optat să păstrăm posibilitatea achiziționării unor bilete de diferite prețuri.

Ne dorim însă să vorbim mai puțin despre marketing, să ne permitem să susținem spectacole fără presiunea de a vinde, nu e mereu vorba de asta, căutăm să oferim și posibilitatea ca oamenii să vină la evenimentele noastre, chiar dacă nu își permit să cumpere un bilet.

Un alt factor care a contribuit la un fel de urgentare a deciziei a fost situația socio-politică și perspectiva îngrijorătoare a evoluției, ne putem trezi într-un timp foarte scurt cu o guvernare extremistă, iar în cazul în care se întâmplă asta, e important să fim cât mai uniți și cât mai numeroși în jurul valorilor pe care considerăm că trebuie să le apărăm.

Cum a fost pentru voi perioada asta de incertitudine, mai ales din ultima vreme? Ce ați simțit?

Doru: Am simțit mai puternic ca niciodată faptul că trăim într-o bulă și din păcate una foarte mică. Cred că întreaga atenție a fost mutată pe scena politică, au fost două săptămâni în care am simțit că nu e loc de altceva, totul s-a oprit, am văzut asta în vânzarea biletelor, în ziua în care a fost anunțată suspendarea alegerilor am vândut de două ori mai multe bilete decât în cele două săptămâni de înainte.

Oana: Cred că toți am simțit o formă de pericol și de frică, cu gândul că anumite lucruri pe care le facem acum într-un mod firesc, pot fi într-o considerate într-un viitor apropiat subversive.

Ce poate face teatrul într-o lume marcată de incertitudine, furie și polarizare?

Doru: În general, teatrul trebuie să construiască spații de dialog și să expună teme și situații care ar putea aduce o schimbare în modul în care ne raportăm la ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu știu ce poate face teatrul în situația pe care o traversăm, cred că situația actuală e una acută, îmi imaginez că am ratat o serie de acțiuni care ar fi putut duce la evitarea unei astfel de situații și îmi place să cred că investind în construcția și dezvoltarea unor comunități am putea evita adâncirea tensiunilor și am putea deconstrui un discurs toxic pe care îl simțim tot mai prezent în ultimele săptămâni.

Teatrul trebuie să creeze spații de dialog și să adreseze teme și întrebări care pot schimba ceva în bine în jurul nostru.

Oana: Cred că teatrul poate oferi un sentiment de siguranță și de speranță, prin crearea unui spațiu în care să fie posibile diferite procese colective – de înțelegere și procesare a ceea ce se întâmplă, de revoltă, de dezbatere, de imaginare a unor schimbări. Întâlnirea care are loc între oameni prin teatru e la fel de importantă.

Ne întâlnim tot mai mult în spații virtuale și tot mai puțin în spații fizice, iar dimensiunea comunitară a unui teatru e ceva ce ne dorim să întărim în aceste vremuri.

Cum vă pot susține oamenii, dincolo de achiziția biletelor?

Doru: E important pentru noi ca oamenii să vorbească despre spectacolele pe care le-au văzut, să le recomande, să vină la Reactor însoțiți de oameni care poate nu au fost niciodată la teatru, să rămână la discuțiile pe care le organizăm cu publicul.

Avem în fiecare an un call pentru voluntari și sunt mulți oameni care ne ajută la montarea și demontarea spectacolelor, la primirea publicului, la traducerea unor texte, la supratitrarea unor spectacole etc.

Oamenii pot redirecționa 3.5% din venit către organizațiile nonprofit, în măsura în care nu sunt deciși către alte inițiative suntem recunoscători când aleg să redirecționez acest procent către Reactor. Companiile pot redirecționa până la 20% din impozitul pe venit către noi, și asta e o formă de sprijin importantă.

Cum a fost la lansarea cărții album Reactor 10?

Oana: E o mare reușită faptul că am reușit să facem acest volum, care a presupus o muncă densă de privire în retrospectivă și analiză a primilor 10 ani. Lansarea în sine a fost un moment de adunare și de sărbătoare, alături de cei care au contribuit la volum și de prietenii apropiați spațiului. Întreg demersul a oferit un spațiu necesar pentru înțelegerea și parcurgerea unor etape din evoluția noastră, pentru a ne putea orienta mai bine înspre următoarele.

Ce ai învățat despre tine în acești 10 ani de muncă dedicată comunității și Reactorului?

Doru: Am învățat multe despre noi în acești ani, dar poate cel mai important lucru pe care l-am înțeles a fost că e important să avem răbdare și încredere că unele lucruri se așază de la sine, unele lucruri își găsesc singure o dinamică la momentul potrivit. Nu trebuie să controlăm tot.

Oana: Am învățat să am încredere în procese și în etape, dincolo de ce pot controla și înțelege. Să dau drumul lucrurilor care nu mai funcționează, să nu forțez ce nu sunt. Și să protejez un spațiu personal de care am nevoie.

Dacă ar fi să transmiți un mesaj generațiilor viitoare de artiști, care ar fi acela?

Doru: Perseverența aduce rezultate și nimeni nu poate critica munca. Curaj.

Ne vedem la teatru!

© Imagine cover: Gabriel Neacșu

5 luni, 22 de ediții și 741 de oameni însetați de cultură

Am început acest proiect în mijlocul verii cu energie, sens, determinare și puțină stângăcie, atât cât să-i dea o notă de naturalețe și firesc. Am trimis primele ediții cu emoții cât carul și cu un sâmbure de îndoială că poate ceva – orice – poate merge prost. După 22 de ediții încă am emoții și verific de 3-4 ori dacă am setat bine data și ora când e programată să apară noua ediție – duminica la 10:00 (azi fiind excepția care întărește regula).

Prima ediție a ajuns la 122 de oameni buni, care mi-au oferit încrederea lor încă dinainte să primească ceva în inbox – oameni care fie mă știau pe mine, fie au fost curioși de idee. Pe partea mea, asta vine cu responsabilitate, seriozitate și consecvență. Indiferent dacă sunteți 122 sau 741, seriozitatea și dedicarea pe care le pun în proiect sunt aceleași.

Nu vreau să încadrez numărul de abonați de la acest moment într-o măsură – nu știu dacă e mult sau puțin. Cred că depinde foarte mult de termenul de comparație. Pentru mine, faptul că există sute de oameni care își doresc să primească o dată pe săptămână ceva scris de mine e un lucru important. La fel ca la început, simt că mă-ndrept în direcția bună. Și mă bucur că simt asta și acum, după 5 luni în care lucrurile au evoluat și CooltCluj a făcut primii pași.

Pe măsură ce scriu retrospectiva asta, îmi dau seama că e mai mult pentru sufletul meu. Cred că aveam nevoie de un moment de reflectare – las mai jos o imagine care exprimă frumos parcursul de până azi și încrederea voastră. Voiam să împărtășesc gândurile astea cu voi, pentru că sunteți parte din poveste și pentru că țin la sinceritate, firesc și conversațiile pe bune.

Îți mulțumesc că mă citești, că ești aici și că le-ai spus și altor oameni despre CooltCluj. Fiecare recomandare a fost o mână de ajutor care a contribuit la momentul prezent.

Eu voi fi aici și în noul an, cu la fel de multă consecvență și apetit pentru cultură. Cu care sper să te molipsesc și pe tine! 😄

Printre tăiatul legumelor pentru salata de boeuf și prăjiturit, am mai cotrobăit după niște evenimente – mi-am zis că, poate-poate, cultura n-a fost pusă pe pauză chiar de tot în perioada asta. Las mai jos ce am găsit.

Vineri, 27 decembrie

🎹 Concert Horațiu Roman – Improvizații și cântece la pian (intrare liberă) de la ora 19:00 la Doamna T. Horațiu Roman, clujean stabilit în Copenhaga, cântă la pian din ~2003 și e activ pe scena jazz și a muzicii improvizate din Danemarca. Muzica lui se bazează adesea pe compoziții inventate pe moment, construite pe baza energiei din jur și a interacțiunii cu publicul, și îmbină poezia, umorul, filosofia și absurdul cu armonii deopotrivă dubioase și plăcute. Scrie cântece și înregistrează la mai multe instrumente din 2022, și a lansat câteva albume proprii pe rețelele de streaming.

🎥 Babygirl – avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Nicole Kidman revine pe marile ecrane într-un thriller erotic provocator care dezvăluie intrigi captivante și raporturi de putere din viața profesională, transpuse în viața personală. Aflată la vârful unei companii în poziția de CEO, o femeie de afaceri extrem de influentă, Romy (Kidman), își riscă cariera și viața de familie alături de Jacob (Antonio Banderas) atunci când începe o aventură plină de senzualitate cu un intern mult mai tânăr decât ea (Harris Dickinson).

Sâmbătă, 28 decembrie

🖼️ Călin Anton 60. Expoziție personală retrospectivă între orele 10 și 17 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția Călin Anton 60 este a treia personală a artistului la Muzeul de Artă Cluj, după cele din anii 2008, respectiv 2019, și are, de această dată, un caracter retrospectiv. Din numeroasele cronici despre creația sa artistică, elocvente sunt gândurile exprimate de Corneliu Antim: „Peisagistica lui Călin Anton are calitatea de a fi exactă sensibil și sintetic definită în datele ei descriptive și expresive, evitând emfaza rece a preciziei fotografice, dar și retorica spectaculozității scenografice. Poate fi vizitată până în 5 ianuarie 2025.

😊 Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu Tudor Costina, George Mesaroș, Paul Szabo și Paul Socol.

🎥 Avanpremieră Babygirl (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. O femeie de afaceri extrem de influentă, aflată la vârful unei companii în poziția de CEO își riscă viața de familie și cariera atunci când începe o aventură plină de senzualitate cu un intern mult mai tânăr decât ea.

Duminică, 29 decembrie

🎶 Concert extraordinar de Anul Nou (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎥 Avanpremieră: Sub cerul liber | creat de scenaristul nominalizat la Oscar, Guillermo Arriaga (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Doi frați adolescenți, Salvador și Fernando, pornesc la drum spre granița dintre Mexic și Statele Unite pentru a găsi vinovatul responsabil de accidentul de mașină care a provocat moartea tatălui lor. În această călătorie se alătură și noul membru al familiei, Paula, sora vitregă.

– Teatru și de restul solidaritate, vă rog.

În 2025, echipa REACTOR de creație și experiment ne oferă acces gratuit la toate spectacolele de teatru,  în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Pentru cei care își doresc să-i sprijine opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă.

„Anul acesta nu a fost unul ușor de înțeles. Trăim, în ultima vreme, cu incertitudine. Suntem martori ai unor evenimente care destabilizează, divizează și aduc în societate furie și frică – și când asta se întâmplă, suntem cel mai aproape de a ne pierde, de a nu ne mai vedea reciproc. Îndrăznim să sperăm că împreună, ascultându-ne și având grijă de spațiile noastre comune și comunitare, putem să fim bine.

Pentru 2025, dorința noastră este să ne orientăm proiectele și activitatea în jurul unei mari teme: comunitatea, pentru a reîntări dimensiunea care dă cel mai mult sens muncii noastre.”

Ce pot face mai bine? Spune-mi într-un minut.

Îmi doresc să fac lucrurile (și) mai bine, iar feedbackul tău îmi poate da niște direcții. Răspunde la sondajul de mai jos și spune-mi cum ți se pare acest newsletter și ce sugestii ai.

Înainte să mă-ntorc la împachetat sarmale, mai vreau să-ți pun ceva: în septembrie, la vreo două luni de la prima ediție CooltCluj, am pornit newsletterul Coolturalist cu noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de tot felul.

Dacă îți dorești să colaborăm sau vrei să sprijini acest proiect, dă-mi un mesaj aici.

Închei cu ceva de sezon:

Ne (re)citim în 5 ianuarie 2025! Sărbători cu sens și conexiune cu cei dragi! ❄️

Coolturalist a pornit a colinda! Aceasta e ultima ediție din 2024 și sunt nespus de fericită că s-a aliniat cu interviul cu Doru Pușcașu (om la lună). Dar înainte să vorbim despre asta, vreau să-ți spun cum a fost la concertul de colinde MA RA MU.

Am descoperit proiectul – creat de opt artiști, frații Hojda (Ligia, Maria, Flavia, Francesca și Iuliu Augustin), frații Pavel & Corneliu Ulici și Sergiu Cătană – din întâmplare acum vreo doi ani. De-atunci, fiecare Crăciun a fost acompaniat de ei. Tare mult îmi doream să-i văd și să-i ascult live. Să intru în povestea lor ancestrală, încărcată de arhaic și simplitate. Cumva, au reușit să aducă tradiționalul în contemporan într-un mod firesc și natural.

Indiferent dacă ai intrat în atmosfera sărbătorilor sau nu și chiar de nu ești mare fan colinde, cred că la MA RA MU o să găsești ceva care să-ți placă – fie că vorbim de emoție, de voce, de armonie sau de vestimentație.

Noi ne dăm întâlnire cu arta și cultura în 2025, cu cel puțin la fel de multă energie și dorință de a ni le aduce mai aproape. În funcție de noutățile care vor apărea și de ceea ce voi găsi fain de împărtășit aici, voi reveni cu ediția următoare în 4 ianuarie sau puțin mai târziu, în 11 ianuarie.

Sărbători cu sens și un an nou plin cu experiențe alea de care avem nevoie. Îți mulțumesc că ești aici și mă citești. Crăciun fericit! ✨

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Doru Pușcașu (om la lună): „Suntem pe rând salvatori și salvați, iar răul e deseori mai ușor de dus decât binele.”

Mi-a săltat sufletul când mi-a răspuns Doru la mesaj și mi-a spus să-i trimit întrebările pentru interviu. Om la lună este una dintre acele trupe a căror muzică o trăiesc cu toată ființa și la ale căror concerte plâng de emoție, de frumos, de sinceritate, de durere, de bucurie, de tot. Și-mi dau seama că, atunci când mă simt cu spatele la zid, când valurile mă iau pe sus sau când resimt războiul cu lumea, în piesele lor îmi găsesc (ne)liniștea.

Acest interviu e exact ce e om la lună pentru noi toți – un strigăt de mare iubire, de frică, de regăsire, de tristețe, de curaj, de recunoștință. Un mesaj de redescoperire și asumare a unor emoții și stări nealterate de niciun fel de element de autocenzură. Să atingă cât mai multe suflete.

„Răul sau neajunsul din viața ta sunt de multe ori mai ușor de dus decât binele. Avem spiritul ăsta fatalist în noi. Pare că nu merităm binele. Dar la mine s-a întâmplat să mă copleșească binele și să învăț să îl trăiesc pe bune și să mă bucur de el. Nu-mi iese mereu, e până la urmă și un exercițiu de voință, dar mă străduiesc să trăiesc ce mi se întâmplă bun. Cânt despre asta și mi-e de ajutor.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Tabloul „Țărăncuță odihnindu-se”, realizat de pictorul Nicolae Grigorescu, a fost adjudecat la o licitație cu suma de 365.000 de euro, un nou record pentru piața românească de artă.

Estimarea inițială s-a situat între 100.000 și 200.000 de euro. Pictura „Ţărăncuţă odihnindu-se” a fost realizată de Grigorescu în anii 1870, și se înscrie în seria de încercări ale pictorului de a reda portretul țăranului românesc, alături de peisajul rural românesc.

Potrivit Artmark, „alături de celebrele sale care cu boi, „Ţărăncuţele” sunt transformate în emblema artei sale, dar şi în cea a unei şcoli româneşti de pictură care se năştea. Erau anii din ajunul obţinerii independenţei faţă de Imperiul Otoman, când societatea românească era preocupată de pregătirea acestei răsturnări istorice, iar lumea artistică era în căutarea expresiei plastice a identităţii naţionale”.

Muzeul Național Brukenthal a finalizat restaurarea unei lucrări Gustav Klimt din colecția Castelului Peleș.

A treia lucrare Klimt care ajunge în laboratorul de restaurare pictură al Muzeului Național Brukenthal are o dimensiune de 520 cm x 50 cm, lucrarea fiind concepută ca o componentă a ansamblului „Muze, măști, alegorii și embleme”. În prim plan este redat un personaj feminin alegoric, seminud, parțial acoperit cu un voal. Tânăra este flancată de două medalioane în care sunt redate Therpsichore – muza poeziei epice iar în dreapta Thalia – muza teatrului.

Început în anul 2023, proiectul urmărește restaurarea tuturor lucrărilor lui Gustav Klimt de la Castelul Peleș. În cursul anului 2023 au fost restaurate la Sibiu lucrările „Primăvara” și „Vara”. Lucrarea a fost restaurată de experții restauratori Ioan Muntean și Ilie Mitrea din cadrul Muzeului Național Brukenthal.

15 melodii nelansate ale lui Michael Jackson au fost descoperite într-un depozit abandonat.

Descoperirea – care include și un duet cu rapperul LL Cool J – a fost făcută de Gregg Musgrove, un fost ofiţer de poliţie, într-un depozit din nordul Los Angelesului care i-a aparţinut lui Bryan Loren, un producător muzical care a colaborat cu Michael. Înregistrările datează, conform inscripţiilor de pe casete, din perioada 1989-1991, înainte de lansarea albumului „Dangerous” (1991).

„Ascultam aceste înregistrări şi mi s-a făcut pielea de găină pentru că nimeni nu a mai auzit asta până acum. Să-l aud pe Michael Jackson vorbind şi glumind a fost foarte, foarte tare.”, spune Musgrove.

Aceste piese probabil nu vor fi difuzate niciodată, deoarece Jackson Estate, care administrează moştenirea lui Michael Jackson, consideră că persoana care are casetele nu deţine drepturile asupra melodiilor.

O oază culturală: Grădina botanică de pe acoperișul Bibliotecii din Varșovia.

Imaginează-ți o grădină botanică pe acoperișul bibliotecii, de unde vezi tot orașul. Sub ea, o clădire modernă, cu un design care are grijă de trecut, dar privește spre viitor. Aici, filozofii antici stau la loc de cinste, iar un pavilion japonez te invită la meditație și introspecție.

Biblioteca din Varșovia nu e doar un loc al cărților, ci un simbol al puterii educației și al dorinței de cunoaștere. Este un exemplu că bibliotecile, departe de a fi doar locuri de studiu, pot fi spații vii, care ne provoacă să ne gândim la societate într-un mod diferit.

Omul de zăpadă care vorbește despre dependență.

Doi artiști elvețieni, Peter Fischli și David Weiss, au creat în Germania un om de zăpadă care nu se topește niciodată. Nu l-au făcut din zăpadă, ci dintr-un schelet de cupru, pe care l-au așezat într-un frigider special, alimentat de o centrală electrică. Prin ventilația frigiderului, scheletul a fost acoperit treptat cu gheață.

Chiar dacă unii văd în omul de zăpadă o aluzie la criza ecologică, Fischli a ținut să menționeze că nu acesta a fost scopul proiectului (comandat de o centrală termică). Lucrarea semnifică dependența, a avea grijă de ceva și de a fi protejat de altcineva, asemănător relației dintre om și tehnologie. Artiștii nu sunt la primul proiect neconvențional, întreaga lor creație artistică este o combinație între ludic și absurd.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Asaf Avidan vorbește despre inteligența artificială.

Am rezonat mult cu ce a zis Asaf aici, așa că voi lăsa și aici esențialul:

„Suntem creativi. Asta ne definește ca specie. Și acum suntem în mijlocul unei revoluții care ne ia acest lucru. Și trebuie să ne redefinim, pentru că dacă o mașină poate fi la fel de creativă sau mai creativă decât noi, ce spune asta despre noi? Cum ne definim?

Cred că arta este un subiect atins de un obiect creat de un alt subiect. Și avem acest lucru triunghiular – eu, ca subiect, creez un obiect. Trebuie să o fac, îmi exteriorizez emoțiile și gândurile. Și asta e o parte a procesului. Apoi, cineva, un observator vede acel obiect, îl aude și se regăsește în el sau este atins de el. Și tot mecanismul ăsta este arta. Cred că, dacă scoți procesul ăla de creație din prima parte, poți fi în continuare sensibilizat, atins sufletește, dar nu sunt sigur că l-aș numi artă. Nu a fost creat din suferința, speranța și visele altcuiva.”

Tu ce părere ai despre asta? Cum crezi că ne-am putea redefini pe noi înșine?

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Stella Maris” de Cormac McCarthy, o carte-dialog în care se discută abstracțiuni științifice și filozofice. E interesant să afli cum vede lumea un intelect care nu cunoaște limite.

🎞️ (de văzut) Snowman (2017), un film cu o poveste alambicată care pe mine a reușit să mă țină aproape două ore în suspans și în tensiune.

🎥 (de explorat) Șapte zile singuri – film documentar realizat în colaborare cu Forumul Revolutiei din Decembrie 1989 Libertatea Timisoara, realizatori Mircea Radu și Augustin Marius Leahu.

📸 (de vizualizat) 20 de fotografii cu evenimente și momente din toată lumea, din săptămâna 9-15 decembrie 2024.

✨ (de aflat) Theo Jansen creează noi forme de viață: Strandbeests. Scheletele făcute din tuburi sunt capabile să se deplaseze, obținând energia de la vânt. De la crearea lor în 1990 au evoluat, fiind împărțite în 12 perioade de evoluție.

🎶 (de nostalgie) Wham!, un film documentar despre George Michael și Andrew Ridgeley și tot ce a însemnat fenomenul Wham în anii ‘70-’80.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

2025 va fi un an despre comunitate, solidaritate și accesibilitate la REACTOR Cluj.

Reactor încheie cel de-al zecelea an de activitate, marcând 2024 cu îndemnul Pune-ți o dorință și propunând pentru 2025 o temă centrală: comunitatea. Într-un context marcat de incertitudine și divizare, Reactor își reafirmă misiunea de a cultiva solidaritatea prin proiecte care ne aduc împreună.

„În 2025, în contextul în care ne dorim să avem un impact mai mare în comunitate, ne-am propus să oferim acces gratuit la toate evenimentele Reactor, în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0. Opțiunea de a cumpăra bilete cu valori diferite rămâne în continuare disponibilă pentru cei/cele care doresc să ne susțină și în acest fel.” – REACTOR de creație și experiment

Universul lui Dalí a ajuns la Cluj și rămâne aici până în 30 aprilie.

E o expoziție care mie mi-a plăcut foarte mult și pe care am avut ocazia să o văd la Budapesta. Chiar am simțit că am cunoscut puțin din tot ce a însemnat, a creat și ne-a oferit Dalí. Și aș mai merge o dată.

Expoziția cuprinde 170 de lucrări: sculpturi în mărime naturală, mobilier suprarealist și alte opere de artă special realizate, în a căror compoziție sunt folosite cu ingeniozitate materiale precum sticla, bronzul, aurul și chiar diamantele. La asta se adaugă experiența VR care sigur o să-ți rămână o vreme în minte. Pe mine m-a fascinat – culorile, senzația de a fi parte din universul lucrărilor lui, creativitatea, felul în care VR-ul a fost gândit. Expoziția este găzduită de casa Hintz.

Arta noastră cea de toate zilele.

Un nou studiu din Marea Britanie întărește ceea ce știm: arta și cultura sunt esențiale pentru sănătatea noastră. Participarea la evenimente culturale sau implicarea în activități creative ne aduce beneficii concrete, de la diminuarea simptomelor de depresie, până la îmbunătățirea calității vieții și creșterea productivității. Arta poate avea un efect similar medicamentelor – ne simțim mai puțin singuri, reducem declinul cognitiv și ne menținem funcțiile fizice.

Impactul pozitiv asupra societății britanice este evaluat la 8 miliarde de lire sterline anual. Așadar, investițiile în artă și cultură nu sunt nici cheltuială, nici moft, ci o necesitate pentru o societate sănătoasă și prosperă. Reducerea fondurilor pentru artă poate avea consecințe negative asupra sănătății publice.

Și cred că-i un moment oportun să atrag atenția asupra faptului că Guvernul nostru discută în aceste zile o ordonanță de urgență prin care să elimine total sau partial posibilitatea companiilor de a redirecționa o parte a impozitului lor pe profit către ONG-uri, prin sponsorizare. Măsura asta n-ar face altceva decât să lege la mâini sectorul ONG, adică o parte însemnată a celor care au grijă de cultură. Pentru că „nu-i de joacă”, a fost lansatã și o petiție – eu am semnat-o deja, te rog să o semnezi și tu.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

10 decembrie 2024

când mergi la psiholog și e greu și inconfortabil știi că e de bine
când bâjbâi prin viață, cu orbul găinilor pe ochi și cu „las’ că-i ok” în brațe, cum e?

suntem un pic (mai mult) ipocriți

toți ăștia care ignorăm ceea ce e evident și ne-ascundem insuficiența și comoditatea în spatele lui „nu e timp” sau pe după vreun „e prea târziu”
care știm cum stau lucrurile la alții, dar când vine vorba de propria inacțiune ne scăldăm până la înec în justificări și argumente
când știm că e bine să fim diferiți, dar trăsăturile și preferințele noastre s-au confundat cu cele ale omului de lângă noi
când ne batem cu pumnul în piept că am făcut totul și ne dăm seama pe canapea la terapie cât de infim a fost acel tot
care le spunem celor pe care-i iubim că nu le e bine în locul în care sunt când nici noi nu suntem
când criticăm mâncatul de fond nervos înainte să dăm buzna în Mega și să ieșim cu brațul plin
care tânjim după vulnerabilitate, dar nici nu ne mai amintim când am lăsat ultima dată garda jos

Continuarea poeziei – aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

O viață dedicată documentării unei lumi în schimbare.

În 1911, bancherul francez Albert Kahn a lansat un proiect ambițios, „Arhivele Planetei”, cu gândul de a documenta diversitatea umanității și a conserva practicile de viață aflate în pericol de dispariție. Finanțând o echipă de fotografi și cineaști care au călătorit în toată lumea, aceștia au adunat peste 100 de ore de film și 72.000 de fotografii.

Abraham Kahn s-a născut în 1860, în Marmoutier, într-o regiune devenită germană după războiul franco-prusac din 1871. A rămas un om discret, dedicat documentării unei lumi în schimbare, până la moartea sa în 1940.

Mai multe din arhivele planetei și culorile memoriei lui Albert Kahn, aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Umorul e terapie, mai ales când ne e livrat de animale.

Competiția Nikon Comedy Wildlife Photography, care se organizează din 2015 încoace, a avut anul acesta cel mai mare număr de fotografii înscrise (peste 9.000). Fotografia „Stuck Squirrel”, realizată de Milko Marchetti a câștigat premiul cel mare, oferindu-i fotografului italian o excursie unică într-o viață: un safari în Rezervația Națională Maasai Mara din Kenya.

Aici te poți bucura de fotografiile care au câștigat premiile per categorie.

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Bătrânii ecosistemului sunt și cei mai înțelepți.

Nu doar noi, oamenii, devenim mai înțelepți cu vârsta, ci și animalele. Un studiu recent arată că multe specii, de la pești la elefanți, acumulează experiență și cunoștințe valoroase pe măsură ce îmbătrânesc. Aceste animale „bătrâne și înțelepte” au un rol de căpătâi în grupurile lor – transmit tradiții, informații despre mediu și mențin structurile sociale. Atunci când le eliminăm din ecosisteme, fie prin vânătoare, fie prin pescuit, diminuăm șansele de supraviețuire ale speciilor.

Uciderea animalelor bătrâne e sinonimă cu pierderea „culturii” unei specii, adică acea sumă de cunoștințe și practici transmise din generație în generație. De exemplu, un pește bătrân știe mai bine unde să găsească hrană sau unde să se reproducă, iar odată cu dispariția lui, întreaga populație devine mai vulnerabilă.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească newsletterul. Îți mulțumesc! 😊

Voi continua să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.

Ne recitim în 2025!

Mi-a săltat sufletul când mi-a răspuns Doru Pușcașu la mesaj și mi-a spus să-i trimit întrebările pentru interviu. Om la lună este una dintre acele trupe a căror muzică o trăiesc cu toată ființa și la ale căror concerte plâng de emoție, de frumos, de sinceritate, de durere, de bucurie, de tot. Și-mi dau seama că, atunci când mă simt cu spatele la zid, când valurile mă iau pe sus sau când resimt războiul cu lumea, în piesele lor îmi găsesc (ne)liniștea.

Acest interviu e exact ce e om la lună pentru noi toți – un strigăt de mare iubire, de frică, de regăsire, de tristețe, de curaj, de recunoștință. Un mesaj de redescoperire și asumare a unor emoții și stări nealterate de niciun fel de element de autocenzură. Să atingă cât mai multe suflete.

Doru Pușcașu: „Ce încerc să fac aici este să dau niște curaj și niște speranță oamenilor.”

Izabella: Spuneai că, în muzică, încercați să aduceți o rază de speranță, chiar și în cele mai întunecate momente. De unde vine această dorință de a lăsa mereu loc luminii?

Doru: E lupta fiecăruia pentru lumină, deși întunericul e mereu prezent pe aproape. Știi cum era vorba aia, nu judeca niciodată pe nimeni, fiecare are lupta lui personală. La rândul meu m-am găsit în multe momente ale vieții într-o luptă cu întunericul și cred că ce încerc să fac aici este să dau niște curaj și niște speranță oamenilor. Că se poate, că nu suntem singuri, că avem cumva aceleași povești și aceleași drumuri. Mie muzica mi-a fost de mare folos și încerc să dau folosul ăsta mai departe.

I: Ce apreciezi la colegii și prietenii tăi din trupă?

D: Ca în orice relație vie, care crește și se transformă, e nevoie de multă disponibilitate și de multă muncă. Pe lângă acestea două, mai apreciez enorm răbdarea, înțelegerea și prietenia. Noi suntem extrem de compatibili muzical, deși nu suntem neapărat pe același tipar, iar uman am învățat în anii ăștia să nu mai concurăm unii cu alții, fiecare găsindu-și locul unde se simte confortabil și rolul în trupă.

I: Nu te sperie sau intrigă evoluția inteligenței artificiale în ceea ce privește muzica? Știm că există în lumea largă discuția despre „ne fură AI joburile sau nu”. Tu ce părere ai?

D: Mă sperie alte lucruri, nu evoluția tehnologiei. Mă sperie că oamenii petrec din ce în ce mai puțin timp în lumea reală, copiii nu se mai joacă pe afară și tot așa. Legat de evoluția asta fantastică a tehnologiei, nu sunt foarte speriat, dimpotrivă. Sunt curios ce o să urmeze, cum o să ne schimbe viețile. Cred că o să lipsească mereu touch-ul uman, empatia și dragostea în tot ce va însemna AI-ul.

„Bine mic cu bine mic vor da binele cel mare.”

I: Am văzut și am citit despre vizita voastră la Adăpostul Speranța. Cum crezi că poate fi trezit spiritul civic într-o lume tot mai conectată digital, dar tot mai deconectată la nivel uman?

D: Cred că suntem datori cu toții să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie de noi. Mereu am fost de părere că bine mic cu bine mic vor da binele cel mare, în cele din urmă. Avem o voce mai puternică, putem da mai departe un mesaj către lume. Și tocmai digitalul ne e de folos în aceste momente, cu rostogolirea mesajelor. Și poate tocmai în aceste momente în care oamenii pun mână de la mână ne vom readuce aminte că suntem făcuți unii pentru alții, suntem făcuți să existăm într-o societate cu interacțiune reciprocă reală.

I: Ce rol au artiștii în a ne face mai empatici și mai solidari unii cu ceilalți?

D: Eu cred că binele e în fiecare dintre noi. Singura problemă e că de multe ori suntem prea preocupați cu lucruri mai puțin importante și pierdem din vedere ce contează cu adevărat. Noi avem o portavoce și putem reaminti din când în când de ce ne-am adunat aici. E un privilegiu și încercăm să dăm înapoi pe cât putem.

I: Noi, românii (și poate nu doar noi), ne-am obișnuit să ne fie greu și de multe ori când ceva bun se-ntâmplă intrăm în suspiciune – ba că e vreo chichiță la mijloc, ba că n-are cum să dureze, ba că e prea frumos ca să fie adevărat. Tu cum vezi lucrurile?

D: Nu cred că există un secret, cred că fiecare are felul lui de a merge mai departe. Eu mă lupt dintotdeauna cu treaba asta cu „nu ne este dat”. Și am reușit să mă conving că așa e, întocmai ca ciobanul mioritic, de multe ori în viața mea.

I: Generații întregi de oameni au pus semnul egal între vulnerabilitate și slăbiciune. Crezi că acum s-a mai dezbrăcat societatea de „băieții nu plâng” și de masca invincibilității?

D: Mi-e să nu ajungem în cealaltă extremă, de la boys never cry la boys always cry :). Sau poate ca să ne echilibrăm e nevoie să atingem ambele limite. Ne-am mai domolit și noi spiritul de mascul-vânător-atotputernic și am început să ne mai asumăm slăbiciunile și fricile. E și specia noastră într-o continuă transformare, sper să ajungem la un echilibru în cele din urmă.

„În primul rând, trebuie să punem războiul cu noi înapoi în toc.”

I: Care e atitudinea ta în fața dificultăților vieții? Cu ce te-ai confruntat de-a lungul anilor și cum ai trecut de ele?

D: Nu cred că există o atitudine anume în fața greutăților. Cred că le-am luat așa cum au venit și le-am gestionat după cum m-am priceput în fiecare moment al vieții mele. Cu cât știi mai multe cu atât îți dai seama că ești mai neajutorat. Dar am crezut mereu că mai presus de noi este ceva mai mult și mai mare, că există un plan pe care eu nu îl pot cuprinde cu mintea mea, că nu suntem singuri, de fapt. În plus, eu am avut mereu muzica și poezia, am încercat să pun în cuvinte și să cânt despre lucrurile care mă preocupau, cred că am fost norocos că am putut face asta.

I: Cum lucrezi la a fi mai blând cu tine?

D: Asta e greu tare. Am fost mereu foarte exigent cu mine însumi, nu prea mi-am dat voie să o iau pe arătură. Și când am luat-o mi-a fost greu să mă adun. Dar cred că am învățat odată cu anii că fiecare lucru are timpul lui, că fiecare căzătură poate să aibă un sens și ceva de învățat din ea, că pacea cu ceilalți o poți obține doar dacă faci pace cu tine mai întâi. Am învățat cele mai multe lucruri de când sunt părinte. Și despre răbdare și despre înțelegere sau blândețe.

I: În ce moment al vieții ai fost salvator și în ce moment ai fost salvat?

D: Suntem pe rând salvatori și salvați, facem schimbul ăsta de multe ori în viața noastră. Am fost acolo în diferite rânduri, și pe barcă și în valuri. Am avut parte de multă dragoste și mult sprijin din partea unor oameni, am dat și eu la rândul meu, înzecit. Cred că există un echilibru de forțe, așa ca în fizică, cu acțiunea și reacțiunea.

I: Cum crezi că putem pune războiul cu lumea înapoi în toc?

D: În primul rând, trebuie să punem războiul cu noi înapoi în toc. Aici e marea provocare. Apoi ar trebui să vorbim mai mult unii cu alții, pe bune, real, nu în social media. Oamenilor le lipsește tare mult contactul om cu om, ne raportăm greșit la ceilalți privindu-i doar din fața ecranului.

Pace se face față în față.

„…lumea merge înainte și dacă nu o iei așa în piept pe toată odată.”

I: Cât de mult rătăcești într-o lume imaginară, ludică și cum te aduci cu picioarele pe pământ? Ce înseamnă pentru tine „a nu pierde contactul cu pământul” în lumea adulților cu capul în nori?

D: Multă vreme m-am luat prea în serios. Aici cred că e o mare problemă a adultului. Totul trebuie să fie greu, serios, decisiv. Picioarele alea adânc înfipte în pământ, în realitate, asta ne strică. Copiii m-au învățat că lumea merge înainte și dacă nu o iei așa în piept pe toată odată. M-au săltat și m-au readus mai aproape de nori.

I: De-a lungul timpului te-ai simțit copleșit de ceea ce voia societatea de la tine sau cu ceea ce credeau cei din jur că ai nevoie? Cum ai ajuns la mal?

D: Eu am crescut într-o lume cu multe prejudecăți și cu destul de puține opțiuni. Am aflat foarte târziu despre mine, despre ce îmi place și ce mă face fericit. Am ajuns până la urmă pe drumul cel bun, dar mi-a luat ceva să ajung acolo. E și ceva bun și ceva rău în asta. Bun e că am reușit până la urmă și asta mă face să cred că fiecare își găsește mai devreme sau mai târziu locul, rău e că am pierdut niște ani bâjbâind prin întuneric.

I: Când te-ai simțit cu spatele la zid?

D: În pandemie, atunci în prima perioadă de lockdown. Am crezut că asta a fost tot. Mă simțeam super neputincios și nu reușeam să găsesc un gând bun sau o perspectivă luminoasă. Mi-a fost foarte rău atunci. M-a ajutat enorm în schimb faptul că eram cu ai mei, că dintr-o dată tot timpul era pentru noi, și deși îmi era greu să mă liniștesc, mi-a fost de mare ajutor familia. Mai mult ei mie decât ar fi trebuit să le fiu eu lor.

I: Ce te ține treaz noaptea și ce te sperie?

D: De când am devenit tată, toate gândurile sunt la copiii mei. Mă culc cu ei în gând, mă trezesc la fel, iar lucrul care mă sperie cel mai tare tot de ei este legat. Cred că fiecare părinte simte la fel. Îmi doresc tare mult să le fie bine, să își găsească drumul, să fie fericiți, iar noi ca părinți să facem cât mai puține tâmpenii în ceea ce îi privește. E cel mai greu lucru din lume să fii părinte, dar și cel mai frumos.

I: Care-i relația ta cu frica (de eșec, de a fi judecat, de a fi irelevant)?

D: Frica e ceva ce ne urmărește mereu în viața noastră. Și nu ești niciodată suficient de mare sau de înțelept ca să scapi de frică. Legat de eșec și de judecata celorlalți, nu prea m-a apăsat lucrul ăsta. Eșecuri am avut din belșug, judecăți din partea celorlalți, de asemenea. Important e să fiu eu bine cu mine, nu prea mă raportez la alții sau la relevanța unui moment sau a altuia. Altele sunt fricile mele.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

D: Mi-e dor de oamenii dragi care nu mai sunt. De mama, de bunici. Îmi mai este dor de sentimentul ăla de libertate al copilului care habar n-are despre lume și viață, pentru că lucrurile sunt simple și grijile mai deloc. Văd asta la copiii mei și mă bucur din suflet pentru ei și pentru timpul ăsta nemaipomenit pe care îl trăiesc. Și mă bucur și pentru noi, părinții, că putem retrăi asta alături de ei. E un mare privilegiu.

© fotografie cover: Alexandru Brătescu.

Primiți cu noua ediție CooltCluj? În ultima săptămână, s-au alăturat acestui proiect în jur de 160 de oameni noi, curioși de artă și cultură – iar pentru asta am multă recunoștință. În perioada sărbătorilor, viața culturală a Clujului va încetini, evenimentele vor fi puține spre deloc, dar ne reîntâlnim în 24 decembrie cu o ediție specială, de final de an. Apoi, voi lua și eu o pauză și reluăm edițiile CooltCluj, așa cum le știi, în prima duminică din 2025, pe 5 ianuarie.

Până una alta, vreau să-ți mai povestesc ceva. Am fost zilele trecute la avanpremiera filmului Maria (Callas, cu Angelina Jolie). Mi-a răscolit sufletul. E încărcat de o frumusețe nepământească, dureroasă și tristă. M-a emoționat de-am plâns acolo, în sala de cinema, în timp ce Maria, suma tragediilor pe care le-a interpretat de-a lungul vieții, reflecta asupra propriei vieți.

E incredibil câtă durere și traumă pot ascunde oamenii ăștia cu adevărat mari. E un privilegiu că Maria a cântat pentru noi (din păcate, mai puțin pentru ea) și ne-a lăsat oferit așa capodopere. Mi-a plăcut interpretarea, se simte că Angelina a pus suflet în rolul ăsta. E un film profund, îl poți înțelege și aprecia și dacă nu știi prea multe despre operă sau despre Maria Callas.

M-am lungit puțin cu vorba, știu, te las acum în compania evenimentelor care urmează. Probabil pentru cei mai mulți dintre noi va fi o săptămână plină, dar e bine să ne facem timp și pentru suflet.

Luni, 16 decembrie

🖼️ Revelații dintr-un tărâm apropiat || Expoziție de Maria Balea și George Crîngașu între orele 10 și 17 la La Cave, Institutul Francez (str. IIC Brătianu 22). Ne mișcăm adesea printre interpretări urbane ale naturii ce tind să reducă natura la un refugiu armonios, mediul domesticit, calm, din proximitatea habitatelor umane. Într-un text despre arhitectura peisagistică, Karrie Jacobs observa că proiectările mediului înconjurător (adesea cu materiale artificiale) sunt concepute nu doar pentru a reface zone metodic distruse de generațiile trecute dar mai ales pentru a tempera din efectele naturii ne-proiectate.

🗣️ The Self-Care Book Club, chapter 11: Finding your own voice (cu plată) de la ora 18:00 la MUZA/ Mandala Urban Zen Alignment. Ultima întâlnire din acest an, o întâlnire în care veți povesti despre vrute și nevrute, despre haosul din ultima perioadă (la nivel global), despre supărări, bucurii, recunoștință, lecții învățate, lecții pe care nu le-am fi vrut.

🎥 Marele final (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. E oare posibil să faci un film despre tine însuți ignorând toate regulile dramaturgiei? Un film care nu se vrea a fi un „produs”, sau un „conținut”? Un film care să fie doar atmosferă pură? Ar putea fi cineva interesat de așa ceva?

🎷 Concert simfonic / dirijor – Grigore Ciobanu / solistă – Patricia Marchiș (intrare liberă) de la ora 19:00 la Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj. Programul începe cu Four pictures from New York pentru saxofon și orchestră, o lucrare compusă de italianul Roberto Molinelli (n. 1963), cunoscută pentru îmbinarea originală a elementelor din muzica clasică și jazz. Continuăm cu renumitele Dansuri ungare nr. 5 și 6 de Johannes Brahms, orchestrate de Albert Parlow și încheiem cu Pequena czarda, o lucrare de virtuozitate pentru saxofon și orchestră de Pedro Iturralde (1929-2020), compozitor și saxofonist de origine spaniolă.

🎭 Premieră Micul Prinț // Oana Pellea – Lari Giorgescu (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa de Cultură a Studenților. Un spectacol care vorbește despre Iubire și Viața, despărțire și regăsire, responsabilitate și generozitate. Un spectacol plin de candoare și umor. „Toți oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câțiva dintre ei își mai amintesc.”

Marți, 17 decembrie

🎞️ Workshop „Film și istorie. Studiu de caz: seria documentară «1989 – Decembrie Roșu»” de la ora 14:00 la Institutul de Istorie Națională, strada Napoca nr. 11.

🎥 Mi vagyunk Azahriah [premier előtti vetítés] / Azahriah – avanpremieră (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Azahriah a intrat în istoria muzicii pop atunci când a umplut cel mai mare stadion din Ungaria, Arena Puskás cu trei concerte consecutive în mai 2024. Dar acest film nu este un film de concert. Nu este un documentar muzical. Nu este nici un portret tradițional. Azahriah este povestea unei călătorii reale și imaginare inspirate de viața și hiturile lui Azahriah.

🎭 O noapte furtunoasă (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Cum să nu recunoaștem și astăzi ciocnirile flagrante dintre esență și aparență, pretențiile fără fundament, discursurile politice golite de orice substanță, iubirile mofturoase și trădările multiplelor triunghiuri conjugale din așa-zisa „lume bună”, pentru care să fii la modă – în gândire și comportament – e literă de lege? „Castigat ridendo mores”, spuneau latinii, și mai mult ca sigur, Caragiale reușește și acum să-l coboare pe Sfântul Nicolae din cui pentru a-i biciui tocmai pe cei care îl foloseau și îl folosesc pe nedrept în societatea românească.” Ștefana Pop-Curșeu

🎥 Contele de Monte Cristo – Avanpremieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Victoria. Edmond Dantes devine ținta unui complot sinistru și este arestat în ziua nunții sale pentru o crimă pe care nu a comis-o. După 14 ani petrecuți în închisoarea de pe insula Château d’If, reușește o evadare îndrăzneață. Acum mai bogat decât visase vreodată, Dantes își asumă identitatea de conte de Monte-Cristo și se răzbună pe cei care l-au trădat.

🎥 MerryClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Proiecție „Ne vedem în St. Louis”: Înstărita familie Smith are patru fiice adorabile, printre care Esther și micuța Tootie. Esther, la cei șaptesprezece ani ai ei, s-a îndrăgostit de un vecin de abia mutat în cartier, John. Problema apare în momentul în care Domnul Smith primește o super propunere de slujbă în New York, ceea ce înseamnă că fetele împreună cu familia vor trebui să părăsească St. Louis. Filmul este un clasic american al genului muzical, cu Judy Garland în rolul principal și în regia renumitului Vincente Minnelli.

🎭 Oh, John – magyar nyelvű előadás (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. John, Ion, Janos – trei nume, un singur tip. Cine este el cu adevărat? Ce decizii i-au ghidat viața și ce relații l-au format? În one-man show-ul lui Rácz Endre, viața, moartea și traumele generaționale se ciocnesc. Răspunsurile? Le căutăm împreună – cu umor și o bună doză de autoironie!

😊 Comedy Show „Joac-o p-asta” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Un joc de improvizație în care concurenții primesc sugestii (prompt-uri) și trebuie să le joace. Singuri, în perechi, dar și toți 3 împreună, mergi să vezi ce le poate mintea! Vor fi filmate două episoade. Primul îi va include pe Tibi Codorean, Dragoș Stan și Cristi Giurgiu, iar al doilea pe Paul Socol, Traian Dobra și Cristi Ciui.

😊 Stand-up Comedy Open Mic (pe bază de rezervare) de la ora 20:00 la Flying Circus.

Miercuri, 18 decembrie

📖 Lansare de carte – Ingvild H. Rishøi, Stargate. O poveste de Crăciun (eveniment gratuit) de la ora 17:00 la Bookstory. Despre carte: „O poveste foarte frumoasă, transmisă prin limbajul deosebit al scriitoarei Ingvild H. Rishøi. E o carte care ne vorbește despre generozitatea și compasiunea pe care le putem arăta celor din jur. Despre curajul pe care mulți copii trebuie să-l dovedească zi de zi. Despre lucrurile pe care suntem dispuși să le vedem și despre cele în fața cărora preferăm să închidem ochii. Și, nu în ultimul rând, ne îndeamnă călduros să ne apărăm imaginația și să visăm pășind într-un tărâm în care viața poate fi frumoasă.” – Tove Nilsen

📖 Lansare și sesiune de autografe: „Călătorie în miezul vieții” de Ruxandra Hurezean de la ora 18:00 la Librăria Humanitas Cluj. „Ne restituie povestea unor personaje pentru care noi, ocupați cu prezentul din viața noastră, nu avem ochi și urechi. Cu parfumul lor vechi, de hrisov, aceste reportaje dăinuie în timp pentru că autoarea le împrumută o parte din sufletul ei. Personajele Ruxandrei trăiesc dincolo de epoca lor. Aceasta este marea artă a reportajului, de a ține vii crâmpeie de viață autentică și după ce ele se sting.“ — Dan Tăpălagă

👦🏻 Tarkabarka állatkert (cu bilet) de la ora 18:00 la ZIZ – Art and Social Area. Cum sună cântecul berzei? Cât de puternic pășește un elefant? Cât de lung poate crește un șarpe uriaș? Cât de tare răcnește un leu? Ce altceva vă mai vine în minte? Ce alt animal să mai vizităm? Tinerii actori de la Váróterem Projekt îi invită pe copiii spectatori, mereu deschiși la joacă, într-o plimbare captivantă la grădina zoologică. Prin modelarea continuă a unor forme colorate și moi, dau viață diferitelor figuri de animale, cu implicarea activă a publicului.

🎭 Nunta Aurorei – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. În ziua de azi, oamenii nu se mai grăbesc să-și lege destinele oficial. Căsătoriile sunt tot mai rare, iar când se întâmplă totuși, ele trebuie să uimească, sunt niște show-uri de divertisment profund regizate. Dar în spatele glamourului și a revărsării de surprize, stau eforturi de supraomenești, iar sacrificați sunt, de cele mai multe ori, chiar actorii principali ai nunții, mirii. Nunta Aurorei, un spectacol viu, cu muzica live, urmărește trecerea de la extaz la agonie a doi oameni, Aurora și Felix care fac față unor încercări teribile chiar în ziua care ar trebui să fie cea mai fericită din viața lor.

🎭 Partea 1. Iubirea (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Spectacolul abordează tema iubirii în formele ei diverse, urmărind contextele în care învățăm să iubim sau să vorbim despre iubire. Ce bagaje emoționale moștenim? Cum facem față pierderilor? E iubirea un sentiment sau o acțiune „Partea 1. Iubirea” e un colaj de momente care trece de la clișeu la autoironie, de la povești personale la autoficțiune și planuri imaginare. O încăpățânare de a ajunge la iubire, în timp ce în lume se întâmplă exact opusul.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Ce este pornocrația?” – întreabă obsesiv personajele din piesă. „Ce îi face să fie pornocrați?” – întreabă chiar și nebunul evadat. Și răspund, iar și iar: revoluționari, soldați, „pornocrați” căzuți și convertiți, cei care sunt complet și cei mai puțin nevinovați, lingușitori, preoți, filosofi pe cale de a fi executați – dar răspunsurile lor, oricât de furibund definite, par să caute un anume răspuns. Asemenea unei victime care abia își revine, care își cercetează propriile răni, încercând astfel să reconstituie agresiunea la care a fost supusă.

🎭 Mașiniștii (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Comedia Mașiniștii, montată de Dragoș Pop în premieră națională, spune povestea unor profesioniști ai scenei, pe care însă publicul nu i-a zărit niciodată. Doi mașiniști (Sorin Misirianțu și Ovidiu Crișan), prinși în rutina precipitată de dinaintea unui spectacol, încep să se joace de-a teatrul, ajungând, pe scena fără public, să chiar facă teatru și, până la urmă, să își reevalueze în mod autentic existența, limitările și potențialul ratat. Și pentru ei, ca pentru toată lumea, arta intermediază acest proces necesar de autocunoaștere. Producția invită la o meditație pe tema raportului dintre teatru și realitate, într-un mod antrenant și plin de umor.

🎥 Maria – avanpremieră (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Angelina Jolie intră în rolul Mariei Callas, una dintre cele mai emblematice interprete de opera ale secolului al XX-lea. Filmul o urmărește pe soprană în ultima perioadă a vieții ei, în care se retrage la Paris, după o viață tumultoasă și plină de farmec. (cum ziceam mai sus, m-a uns pe suflet)

Joi, 19 decembrie

👧🏻 Spărgătorul de nuci – spectacol de teatru pentru copii (cu bilet) de la ora 11:00 la Casa de Cultură a Studenților Cluj. Spărgătorul de nuci e o poveste nemuritoare, ce îi va purta pe cei mici prin lumea magică și aproape uitată a istoriilor cu prinți și prințese, regi și animale vorbitoare. Spectacolul propune o combinație inedită de artă actoricească, elemente de păpușerie și momente muzicale ce va reuși cu sigranță să țină viu interesul celor mici, dar nu în ultimul rând să le explice importanța promisiunulor făcute și a prieteniei.

🧥 Târg de designeri – YDEAS – Young designers exhibition and shop – Ediție de Crăciun în intervalul orar 13-20, la Casa TIFF. YDEAS prezintă cele mai noi şi originale proiecte de artă vestimentară, bijuterii, accesorii sau decorațiuni ale unora dintre cei mai inventivi designeri clujeni și nu numai. Își propune să ofere vizitatorilor o alternativă neconvenţională de interacțiune cu moda, care să treacă dincolo de matematica creator-marfă–client.

🎶 Concert Ada Morar (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR. „în primăvară lansez primul meu album: un buchet de piese cu bucăți din mine și viață mea. piesele le-am scris în timp ce apăream deja în fața oamenilor. pe multe dintre ele le-am finalizat chiar în timpul concertelor, uitându-mă în ochii și în sufletele celor care ascultau. vreau ca acest album să-și găsească bucățile lipsă exact așa cum a fost început: în fața voastră. vă invit să simțim împreună!” – Ada.

😊 Just Push Play (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Totul se construiește pe loc, fără regizor, fără scenariu. Telecomanda e în mâna publicului. So… JUST PUSH PLAY! Improvizează: Dragoș Muscalu, Rob Pavicsits, Bogdan Bob Rădulescu, Matei Rotaru. La clape: Paul Tonca. (terapie curată)

🎭 ASS – one-man show (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. „ASS ar trebui să fie un spectacol despre colegialitate. ASS nu este un spectacol. Acid Spider Syndrome este o boală rară care mă împiedică să vorbesc coerent despre colegialitate. ASS este un one man show, un wannabe stand-up, o bârfă la masa unui bar, un text personal al unei persoane cu boala ASS. Dedic ASS tuturor prietenilor mei.” – Csepei Zsolt.

🎶 MA RA MU – Concert de colinde (cu bilet) de la ora 19:00 la Bruto. În 2021, din dorința de a duce totul mai departe, s-a născut conceptul MA RA MU. Am lansat EP-ul „Bun gând” și am spus povestea fiecărui colind, printr-o succesiune de cinci videoclipuri. În 2022 s-a concretizat următorul volum al EP-ului, „Bun gând II”, iar în anul 2023 am continuat cu lansarea colindului „Sus în vârfu` muntelui”. „Ne-am dorit ca atmosfera sonoră a vocilor noastre, completată de cea vizuală să împletească cele 2 lumi: cea contemporană și cea arhaică. Fiecare detaliu a fost ales pentru ca vechiul și noul să se îmbine într-un mod firesc și natural, iar fiecare alegere pe care am făcut-o a fost gândită în așa fel încât să existe unitate.” – MA RA MU (mi-au ținut companie în ultimele trei Crăciunuri)

🎭 Édes Anna (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „…nu există decât umanitatea și este o crimă mai mare decât omorul să fii inuman, să fii nepoliticos, să fii arogant, pentru care nici măcar un cuțit nu constituie o pedeapsă suficientă, în timp ce cea mai mare virtute este o gândire, o inimă pură, care merge la miezul problemei, pentru că nu există nimic mai important, nimic mai radical, pe care îl putem face aici, pe pământ” – scria Dezső Kosztolányi la trei ani după crearea romanului său Édes Anna, în 1929. Dar acum? În 2023? Ce înseamnă astăzi umanitatea și ce înseamnă inumanitatea?” – Ildikó Lőkös, dramaturgă.

😊 BAC-ul din Stand-up (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Ce o să fie mai exact? Participanții vor urca pe scenă și vor primi subiecte exact ca la proba orală la BAC, după care vor face pe loc un număr de stand-up pe acel subiect. La final, vine examinatorul și își dă cu părerea, iar tu vei avea ocazia să le dai note!

🌲 Cringe Varieté #2 (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Oricine spune că sărbătorile sunt doar magie și armonie, sigur n-a văzut ce înseamnă să uiți versurile la colind sau să răstorni bradul de Crăciun deja împodobit peste prăjiturile mamei. La Cringe Varieté – ediția de Crăciun, invităm artiști și amatori să împărtășească cele mai penibile, amuzante și ciudate momente de sărbători. Poate fi orice – colinde false, poezii care te fac să te rușinezi, momente penibile de la masa de Crăciun.

Vineri, 20 decembrie

🧥 Târg de designeri – YDEAS – Young designers exhibition and shop – Ediție de Crăciun în intervalul orar 13-20 la Casa TIFF. YDEAS își propune să ofere vizitatorilor o alternativă neconvenţională de interacțiune cu moda, care să treacă dincolo de matematica creator-marfă–client.

👧🏻 Micuțul ren Niko și sania lui Moș Crăciun (cu bilet) de la ora 16:00 și sâmbătă de la ora 13:00 la Cinema Victoria. Cel mai mare vis al micuțului ren Niko este să se alăture Forțelor Zburătoare ale Moșului și să devină un erou, la fel ca tatăl său. Însă Stella, un alt pui de ren super talentat, aduce provocări necunoscute pentru Niko și îi destramă visul. În aventurile sale, Niko va fi pus în fața unor decizii dificile care vor schimba Crăciunul pentru totdeauna.

🎭 DISNEILAND (cu bilet) de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. Pornind de la faptele din viața reală a unui deținut din România, regizorul spectacolului Disneylend, împreună cu actorii și dramaturgul, au creat o poveste pe care, urmărind-o, spectatorii vor parcurge un adevărat carusel de senzații și de emoții. Finalul surprinzător îi va lăsa cu întrebări fundamentale legate despre etichetele pe care le punem oamenilor, de distanțele care ne despart și de umanitatea care ne apropie.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre?” – Attila Vidnyánszky Jr., regizorul spectacolului.

🎭 Intervenții Pichard (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Este o piesă de succes, o comedie cu note melancolice, o poveste reală sau închipuită, despre dorințe, conflicte, pierderi și noi renașteri. Este povestea a două femei singure care trăiesc noaptea dintre ani într-o continuă dedublare a ființei lor.

Sâmbătă, 21 decembrie

🧥 Târg de designeri – YDEAS – Young designers exhibition and shop – Ediție de Crăciun în intervalul 11-20, la Casa TIFF. YDEAS prezintă cele mai noi şi originale proiecte de artă vestimentară, bijuterii, accesorii sau decorațiuni ale unora dintre cei mai inventivi designeri clujeni și nu numai.

👦🏻 Spărgătorul de nuci – Spectacol de teatru pentru copii (cu bilet) de la ora 11:00 la Casa de Cultură a Studenților. Copiii pot dansa și cânta alături de actorii din spectacol, iar pentru că cei mici sunt parte a scenariului, li se pun adesea întrebări și li se cere implicarea în spectacol.

🎶 Concert de Crăciun (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Renata, Cristina, Paula, Dan, Ionuț, Tudor, Adonis, Endre și invitații lor promit un concert așa cum numai ei știu să facă – autentic și memorabil.

Duminică, 22 decembrie

🎥 Crăciunul magic al animalelor + atelier (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema ARTA. Participă cu întreaga familie la un atelier creativ alături de Selma Dragoș, regizoare de teatru, dramaturg și facilitatoare educațională. Selma își propune să îi încurajeze pe copii să exploreze poveștile filmului într-un mod emoțional, critic și creativ, creând un spațiu în care imaginația și ideile lor să prindă viață. Evenimentul este potrivit pentru întreaga familie, iar filmul poate reprezenta o experiență perfectă chiar și pentru cei mici (inclusiv preșcolari), fiind o introducere minunată în lumea cinematografiei.

🎭 Amphitryon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Seducția, adulterul și gelozia se succed într-o diversitate de ritmuri, iar patimile zeilor și slăbiciunile muritorilor sunt comentate cu un simț ludic ce progresează înspre ironie și solemnitate. Corul păstrează ceva din ambiguitatea motivației personajelor principale, realizând un balet impecabil între complicitate prietenească și ostilitate fățișă. Povestea este simplă: Jupiter (Ionuț Caras), zeul suprem, obișnuit să își satisfacă toanele erotice prin orice mijloace, ia înfățișarea lui Amphitryon (Matei Rotaru), pentru a o seduce pe frumoasa soție a acestuia, Alcmena (Sânziana Tarța). Din înfruntarea de orgolii care urmează, aceasta din urmă rămâne la mila instanțelor superioare, divine și omenești, care își dispută, de fapt, dreptul de proprietate asupra femeii. (spectacolul ăsta are ceva aparte, mi-a plăcut)

🎶 Concert’n 4 – Anca Hanu, Bobo Burlăcianu, Cristi Rigman și Ada Milea (cu bilet) de la ora 19:30 la Hardward Pub.

🎶 TARJA – Dark Christmas Tour (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. Tarja Turunen este una dintre vocile scenei metal care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Se numără printre cele mai cunoscute soprane ale lumii, statut pe care l-a câștigat atât după activitatea cu Nightwish, cât și datorită carierei sale solo. După aproape un deceniu alături de Nightiwsh, carismatica artistă a pornit un proiect solo care s-a bucurat de un succes la nivel internațional. A urcat pe scenele celor mai mari festivaluri din lume, iar în cei 15 ani de carieră solo a lansat 5 albume de studio, cel mai recent, „In the Raw” fiind lansat în 2019.

🎶 Crăciunul Ad Libitum (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema Teatru Florin Piersic. Ad Libitum Voices este singurul proiect din România care combină cu succes muzica pop și clasică, într-o manieră inedită și captivantă. Interpretările lor au devenit virale pe platformele digitale, iar acum ai șansa să-i vezi live.

Probabil n-a fost o treabă ușoară să alegi dintre atât de multe și diverse evenimente, scrie-mi în comentarii la care plănuiești să mergi.

🪄 În cea mai recentă ediție a Coolturalist am stat de vorbă cu Nidal. Aruncă o privire aici și abonează-te dacă vrei să primești câte o doză nouă de artă și cultură o dată la fiecare două săptămâni.

Ne recitim pe 24 decembrie! ❄️