De mult timp îmi doream să fac un interviu cu Zavatos. Nici nu mai știu de când o urmăresc, dar e unul dintre oamenii de bine care a construit un sat virtual în care oamenii chiar sunt oameni unii cu ceilalți.

Cred că prima dată am rezonat cu fotografiile pe care le făcea la țară și cu naturalețea pe care o transmite. Apoi am admirat-o pentru temele de discuție pe care le deschide și pentru proiectele în care se implică. Apoi pentru binele pe care reușește să-l facă împreună cu consătenii. Apoi pentru faptul că s-a apucat să renoveze singură o „petardă din anii ’20”. Acum o admir pentru toate.

Mi-a fost mai mare dragul să lucrez la interviul ăsta și sper sincer să-ți facă și ție plăcere să-l citești.

Activitatea ta din online este una destul de fluidă și se mulează după preocupările tale. În ce direcție te îndrepți acum?

Cred că o vreme o să intensific zona de interioare, cu acces în spații în care n-ai avea altfel cum să intri. Apoi zonele de patrimoniu și urbanism, cu ironia specifică. După 8 ani de București, nevoia de a înțelege motivele pentru care acest oraș arată haotic s-a acutizat.

Acută e și nevoia de a bate toaca pe moștenirea frumoasă arhitecturală care se năruie. Ea poate fi un colac de salvare pentru oraș din multe puncte de vedere. Și vreau să arăt oamenilor ce am moștenit de la elitele vremii fără lentila aia romanticizată a unei perioade care, deși a lăsat ceva frumos în urmă, era, de fapt, horror pentru majoritatea populației.

Reușești să vorbești despre subiecte grele și teme complexe cu lejeritate, de la om la om, din simpla nevoie de a înțelege lumea în care ne-nvârtim. Și deși nu ți-ai luat nicio secundă vreo o alură de expert și îi inviți să exploreze pe-ndelete, treaba asta tot vine cu o anumită responsabilitate. Ai temeri în privința asta?

Cât timp nu ești măgar și ești dispus să-ți asumi orice greșeală, teama nu pătrunde. Eu nu fac lecturing, nu zic „hai să vă zic eu cum stă treaba”. Detest treaba asta. Însă cred că rolul meu s-a conturat de așa natură încât gâdil curiozitatea oamenilor pe un anumit subiect, mai degrabă, decât să-i manipulez într-o direcție sau alta, conform credințelor mele, care pot fi obtuze.

Influencerul nu prea face casă bună cu responsabilitatea. Care este, după părerea ta, responsabilitatea creatorilor de conținut? Crezi că ar trebui sancționate „derapajele”, dacă ele apar?

Dacă ești un om cât de cât decent vei simți o oarecare responsabilitate de a nu face oamenii să se simtă de rahat despre ei înșiși. Deci dacă influencerul devine un formator de opinie pe o anumită nișă atunci e responsabil. Altminteri nu cred că influencerii au o responsabilitate morală fiindcă, așa cum ziceam, nu au relevanță societală cum are un operator de salubritate, un doctor, un artist, un profesor, un politician etc.

Responsabilitatea, din punctul meu de vedere, e la public. Dacă ei îl consideră pe x influencer un formator de opinie, atunci derapajele trebuie taxate. Și nu ca la vânătoare de vrăjitoare, cu injurii, amenințări, cu roșii în piața publică la eșafod, ci cu fermitate, unfollow și pe cât posibil nuanțe, care dau posibilitatea influencerului să-și reconsidere comportamentul.

A apărea pe Internet așa cum ești, real, grăbit în unele momente, ciufulit în altele, e considerat un act de curaj pe care de multe ori îl numim autenticitate. Ce crezi că spune asta despre noi, ca societate?

Doar unii oameni rezonează. Depinde de bula în care te afli. E hilar și trist că Pamela Anderson nemachiată e văzut ca un act de curaj sau că eu ciufulită îs văzută ca autentică, însă nu era mai bine înainte de internet. Social media doar a agravat rezultatul târziu al unui proces care o început odată cu apariția publicității, deci cu aproape 100 de ani în urmă, de când oamenii au devenit stereotipuri standardizate care trebuie să arate într-un anumit fel ca să vândă ceva.

Ce rol crezi că are transparența în construirea și menținerea încrederii cu oamenii care te urmăresc?

Pentru mine e pilonul de bază al activității mele. A nu se confunda transparența cu oversharing sau, mai rău, transformarea onestității și autenticității în strategie care-ți gâdilă narcisismul.

Cum echilibrezi libertatea de exprimare cu responsabilitatea socială în zarzavatul tău din online?

Când îmi exprim opinia pe un subiect am întrebarea asta în minte: pe cine poate afecta negativ textul ăsta? În funcție de răspuns bag nuanțe mai gri sau las tușe mai grosiere.

Una e să ai urmăritori, alta e să ai o comunitate activă. Spuneai la un moment dat că Instagramul poate fi o mega portavoce. Cum contribuie comunitatea pe care ai construit-o la schimbarea în bine a lumii?

Am un sat virtual generos, care a donat sume mari de bani pentru copii loviți de cancer, adăposturi de animale sau studenți eminenți care aveau nevoie de sprijin pentru studii. Sau a plătit chiria la doi frați evacuați dintr-un bloc timp de un an de zile, de pildă. 1200 de lei/lună. Faceți voi calculul.

Își doresc oamenii să se implice civic în societate? De ce instrumente crezi că e nevoie pentru a facilita această implicare?

Cea mai faină chestie pe care comunitatea mea din online o face posibilă prin intermediul paginii mele de Instagram este Avizierul Satului, unde săptămânal postez bilete la teatru, film, concerte, tot felul de evenimente culturale, pe care cei care mă urmăresc le dau pe degeaba altor oameni care mă urmăresc. Se întâmplă asta fiindcă urmăritorii mei se simt parte din ceva care-i reprezintă. Multă lume simte nevoia să facă bine în jur și din păcate timpul nu e foarte prietenos cu noi, așa că eu le ofer o cale simplă prin care să-și aducă contribuția.

Cum reușești să menții un echilibru între dorința de a avea un impact pozitiv asupra lumii și nevoia de a te îngriji pe tine însuți?

După aproape 10 ani pe platforma asta, nu-mi mai doresc nimic decât să fac ce-mi place. Nu caut să fiu nici erou, nici relevantă, nici să am nu știu ce impact.

Cred că impactul vine natural ca urmare a unei activități de calitate, pe cât de ego-free posibil, în măsura în care nu te îngroapă platforma fiindcă nu cânți după cum vrea algoritmul.

Am trecut prin fazele alea, în care mă consideram ceva. Când te bagă lumea în seamă e ușor să aluneci acolo indiferent că te gâdilă 100 de oameni sau 100.000.

Ce sfaturi i-ai oferi cuiva care se confruntă cu o cantitate mare de informații negative pe internet?

Nu-mi place să dau sfaturi, dar pot încuraja să ieși de pe net, să te zgâiești pe geam. Dacă ai un bloc urât în față, fă-ți un univers al tău la tine în casă și bucură-te de el. Nu știu care e echilibrul perfect în a te ține informat și sănătos la cap în același timp, dar știu că nu e firesc pentru creierul uman să treacă de la pisici la bombe la cancan la sfaturi de grădină etc.

Știu doar că dacă nu mai dai scroll din inerție se diminuează anxietatea. Sunt convinsă că oricine poate observa asta cu ușurință.

Ziceai într-o postare că, încă din copilărie, ți-ai dorit să existe o meserie care să îți permită să explorezi spațiile personale, casele altor oameni. Ce simți atunci când ai ocazia să faci asta?

Entuziasm level 100. Nu explorez niște case, ci niște universuri interioare traduse în ceva vizual, observabil, tangibil.

Te-ai înhămat la o treabă curajoasă – restaurarea unei case din anii ‘20. Cum te-ai simțit făcând asta și ce ai învățat? Ce te-a motivat să continui, în ciuda dificultăților?

Un apartament într-o casă, da. Am simțit entuziasm, apoi epuizare. Acum încerc să revin la entuziasm sau măcar la a mă bucura de roadele muncii. Este ceva foarte dificil, dar care poate fi, într-adevăr, foarte satisfăcător în condițiile optime.

M-a motivat dorința de a-mi crea un cuib al meu, unde să-mi pot petrece timpul cu mine, cu prietenii mei și cu partenerul meu, într-un cadru care să fie mai mult decât un simplu adăpost. O locuință e mai mult decât un spațiu de depozitare în care dormi, faci sex, mănânci și te speli. E o poveste, care, la modul ideal, duce mai departe altă poveste sau pune bazele unor viitoare povești.

Femeile sunt adesea descurajate să se implice în proiecte complexe pe motiv că ar fi slabe și fragile. Ce amprentă au avut experiențele tale personale asupra acestei norme sociale și cum crezi că ne putem „vindeca” de aceste atitudini?

Am crescut într-o familie în care femeile au ridicat casele în timp ce bărbații au muncit în străinătate pentru banii care să asigure ridicarea lor. Deci nu mi s-a părut niciodată că gestionarea unui șantier nu e treabă de femeie. Nici nu mi-a trecut asta vreodată prin cap.

E greu de zis dacă eșecul unor colaborări a venit din sexism sau din lipsa mea de experiență. Din zecile de bărbați care au contribuit la locuința mea, am observat, ce-i drept, uimirea la pachet cu respectul faptului că o fătucă se ocupă de construcții, deci cred că schimbarea percepției se produce prin exemplu. A vindeca percepții clădite sistematic mii de ani nu se întâmplă făcând morală.

Însă vreau să adaug că nu cred că e sănătos ca drive-ul unei femei să vină din a educa bărbați sau din a le demonstra ceva. Să încercăm pe cât posibil să facem ce ne place și să analizăm cât din ce facem e condiționare și cât e voință proprie.

Obișnuiești să pui stories cu clădiri vechi și frumuseți arhitecturale din locurile în care mergi. Cum crezi că se va schimba modul în care oamenii privesc clădirile vechi în următorii ani?

Se va schimba în bine, dar pentru multe dintre clădiri va fi prea târziu. Mă consolez cu faptul că istoria a trimis în uitare imperii și temple milenare, deci n-ar trebui să mă doară așa tare că se năruie universuri întregi care de abia au 150 de ani.

Mă preocupă la fel de tare cum construim noul. Ar fi frumos ca ceea ce lăsăm noi moștenire să fie mai respectat de urmași, dar mă îndoiesc. În orașe suntem la cheremul unor dezvoltatori imobiliari al căror unic vector e profitul, nicidecum calitatea vieții actuale sau intrarea în istorie. Iar casele private sunt rezultatul unor nevoi imediate, nicidecum dorința de a lăsa moștenire viitorului ceva relevant. Deci nu sunt prea optimistă, dar asta nu mă împiedică să-mi manifest preocuparea și pasiunea pentru arhitectură și filozofia locuirii.

Care sunt capcanele care apar atunci când se încearcă integrarea elementelor moderne într-o clădire cu valoare istorică?

Capcana majoră e că materialele moderne distrug, de fapt, clădirea. Restaurarea cu materialele potrivite nu e un moft estetic sau un concept abstract despre valoarea istorică. Izolarea cu polistiren, de exemplu, creează o punte termică ce macină, în scurt timp, zidăria care ține clădirea în picioare. Același lucru îl face și PVC-ul din tâmplării. Dar da, efectul imediat cel mai vizibil este dispariția elementelor care făceau din clădirea respectivă ceva intrinsec frumos.

Clădirile istorice sunt frumoase dintr-un motiv simplu: nu prea aveai cum să construiești urât fiindcă nu existau materiale urâte. Atunci erai obligat de circumstanțe să construiești din cărămidă, piatră naturală, lemn. Elemente care-s frumoase by default, ca majoritatea chestiilor care vin din natură. Urâtul e construit cu atenție doar de om.

Producția în masă a schimbat paradigma. Profund utilitaristă, pe fugă, individualistă, centrată numai pe ce poate folosi și consuma cât e în viață, a invadat lumea cu kitsch, cu plastic. Rezultatul îl vedem cu toții. A nu se înțelege că glorific trecutul, fiindcă mult din ce s-a construit frumos în trecut era rezultatul exploatării. Ce zic e că apreciez anumite aspecte ce țin de modul în care ne raportam la viață și la ce lăsăm în urma noastră, pe care societatea modernă le-ar putea încorpora din nou, fiindcă are toate mijloacele să facă asta.

Ce te motivează să mergi înainte?

Exist și e un privilegiu. Nu-mi zboară nicio bombă pe deasupra capului, îs relativ sănătoasă. Recunoștința și curiozitatea mă țin angrenată în rotiță, cred.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

De copilărie, când lucrurile nu cred că stăteau mai bine la nivel macro, dar adulții din jurul meu construiseră un mic regat al siguranței și fericirii, pe care eu l-am crezut și care mi-au asigurat o copilărie tare frumoasă.

Sursă fotografie cover: arhiva personală Zavatos.

Salut! Ai fost la vreun spectacol din cadrului Festivalului OM săptămâna asta? Eu am fost vineri la „Spații originale/ Gesturi legalizate”, un performance despre identitate și moșteniri. Mie instalația asta mi-a vorbit prin vocea caldă a bunicii care-mi spunea povești în vacanțele petrecute la Cluj și care-mi cumpăra gogoși cu vanilie când mergeam la piață. Am scris mai multe despre spectacol aici.

Una peste alta, au trecut 30 de ani de la lansarea filmului Pulp Fiction, iar eu încă nu l-am văzut. Știu, ăsta nu-i un lucru pe care să-l spui cu lejeritate. 😅 Dacă te regăsești și tu aici sau vrei să-l revezi într-o sală de cinema, o poți face la Victoria.

Luni, 14 octombrie

🎭 Teatru muzical original pentru adulți (cu taxă de participare) de la ora 19:00 la Stația Teatru/Muzical. Ce zici de o pauză de la muncă și de la tot ce e serios? Din septembrie, în fiecare luni de la 19:00, Stația Teatru / Muzical te așteaptă să cântați, să scrieți și să transformați totul în artă. Nu va fi ușor, dar va fi distractiv. Adonis Tanța va fi ghidul acestei aventuri, asigurându-se că fiecare dintre voi se simte în siguranță și liber să se exprime.

🎥 Proiecție aniversară Pulp Fiction | 30 de ani de la lansare (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. O valiză misterioasă reunește viețile a doi asasini, un boxer, soția unui gangster notoriu și o pereche de hoți îndrăgostiți, în povești care se întrepătrund despre crimă și mântuire în Los Angeles.

Marți, 15 octombrie

🎥 Avanpremieră E timpul să iubești / We live in time (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Atunci când Almut (Florence Pugh) și Tobias (Andrew Garfield) se întâlnesc pentru prima oară, viețile le sunt schimbate pentru totdeauna. Se îndrăgostesc, își crează un cămin și își întemeiază o familie, dar un adevăr crunt iese la iveală, tulburându-le realitatea. Pornesc într-o călătorie în care, luptându-se cu timpul rămas, învață să prețuiască fiecare moment din drumul neconvențional pe care povestea lor de dragoste îl scrie.

🎥 Balul Pompierilor – invitată Doina Gecse-Borgovan (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Departamentul pompierilor dintr-un orășel de provincie dă o petrecere pentru a celebra a 86-a aniversare a fostului lider. Întregul oraș este invitat, dar lucrurile nu merg conform planului. Intriga se dezvăluie atunci când cineva fură premiile de la loterie. Filmul va rula în limba cehă cu subtitrări în limba engleză.

😊 Stand-up Comedy Open Mic (cu rezervare) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Traian Dobra. Rezervă-ți locul aici.

Miercuri, 16 octombrie

🎭 Cântece de speriat frica – IIC 2024 (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național. „E o încercare de a «traduce» în cântec o mică parte a universului Hertei Müller, e privirea cu care i-am citit textele și rezultatul felului în care am simțit poezia ființei ei puternice și fragile. Micul spațiu al sălii Euphorion îi invită pe spectatori în interiorul lumii propuse de noi, printre cuvinte, lumini, pași, respirații, instrumente, întâmplări, personaje și batiste.” – Ada Milea

🎭 Magical deer – and the gravity (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. Patru artiști maghiari din România stabiliți la Budapesta au decis să adapteze pe scenă una dintre cele mai cunoscute opere din literatura maghiară, János Viteazul. Magical deer este o poveste despre migrare, o încercare de integrare, o luptă pentru a găsi un cămin, o oportunitate pentru o experiență comună. Spectacolul este o colaborare între artiști care, din cauza diferențelor culturale, a problemelor de subzistență, din nevoia de a căuta noi impulsuri sau pentru a se dezvolta pe plan personal și artistic, au decis să plece de acasă. János Viteazul nu apare deloc pe scenă, dar povestea lui se ascunde mereu în fundal. Ce este Acasă și ce înseamnă să ajungi Acasă?

🎭 Am bombardat New Haven – IIC 2024 (cu bilet) de la ora 19:30 la Teatrul Național. Bazat pe eterna simbioză dintre artă și viață, textul lui Heller reprezintă o demonstrație a forței teatrului în confruntarea deseori traumatică cu realitatea. O echipă de actori pregătește un spectacol generic despre război, iar frenezia lor performativă se amplifică treptat până ce ficțiunea asaltează și ultima redută a lumii concrete, care la rândul ei luptă pentru a-și restabili dominația asupra scenei.

🎥 E timpul să iubești (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Atunci când Almut (Florence Pugh) și Tobias (Andrew Garfield) se întâlnesc pentru prima oară, viețile le sunt schimbate pentru totdeauna. Se îndrăgostesc, își crează un cămin și își întemeiază o familie, dar un adevăr crunt iese la iveală, tulburându-le realitatea. Pornesc într-o călătorie în care, luptându-se cu timpul rămas, învață să prețuiască fiecare moment din drumul neconvențional pe care povestea lor de dragoste îl scrie.

🎭 Partea 1. Iubirea / I. Rész. A szeretet, spectacol în cadrul programului comun Coleg / Kolléga (cu bilet)de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Spectacolul abordează tema iubirii în formele ei diverse, urmărind contextele în care învățăm să iubim sau să vorbim despre iubire. Ce bagaje emoționale moștenim? Cum facem față pierderilor? E iubirea un sentiment sau o acțiune? „Partea 1. Iubirea” e un colaj de momente care trece de la clișeu la autoironie, de la povești personale la autoficțiune și planuri imaginare. O încăpățânare de a ajunge la iubire, în timp ce în lume se întâmplă exact opusul.

🧠 Bonus: Back in Business Speed Networking Party by Creators.comm (cu taxă de participare) de la ora 19:00 la Meron Gallery. Ai ocazia să interacționezi rapid, într-o manieră relaxată și alertă, cu antreprenori, freelanceri și angajați din diverse industrii pentru a face schimb de idei și a lega posibile colaborări. Evenimentul este deschis pentru oricine, indiferent că este angajat, antreprenor sau freelancer.

Joi, 17 octombrie

🌱 Mediere Culturală+: Există abordări eco-critice în arta destinată copiilor? (gratuit, pe bază de înscriere) de la ora 16:00, online. Iulia Iordan, co-fondatoare a Asociației De Basm și cercetător la Școala Doctorală CESI, va aborda într-un mod reflexiv și auto-reflexiv procesul de creație și contactul dintre publicul tânăr și câteva cărți din literatura română contemporană pentru copii. Cărțile alese pentru a inspira activitățile din cadrul întâlnirii abordează teme ecologice din diverse perspective, cum ar fi: cum literatura poate provoca și invita tinerii la o relație mai responsabilă cu natura, utilizarea metaforelor ca instrumente de reflecție asupra problemelor complexe, mediate prin artă și exemple de proiecte colaborative între autori, copii, artiști și oameni de știință.

🎭 Zeițe de categoria B – IIC 2024 (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național. Zeițe de categoria B este un spectacol-eveniment care își propune să aducă pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

🎥 Proiecție unică: Singură cu tata / Scrapper de la ora 18:00 la Cinema Victoria. Georgie are 12 ani şi trăieşte singură în Londra. Nu are nici o problemă că în viaţa ei nu există niciun adult, ba chiar îi place la nebunie asta. Fură biciclete cu Ali, amicul ei, şi le vinde ca să câştige un ban. Acasă, totul e plin de magie: păianjenii, colegii ei de apartament, se ironizează încontinuu, iar din dormitorul mamei pare să crească un turn bizar ce atinge cerul. Într-o zi, tatăl înstrăinat al lui Georgie se întoarce pe neaşteptate, iar fata trebuie să admită că viaţa ei nu este deloc aşa roz.

🎭 Îngrijtorul // spectacol lectură (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Într-un viitor îndepărtat, după ce toate resursele planetei au fost consumate, singura formă de organizare rămâne „Masa & Meriba”, Compania la care toată omenirea este angajată din naștere. Angajații au o datorie față de Masa & Meriba și față de Pământ, datoria de a regenera Planeta prin ani de muncă. Din Turnul de Veghe, Îngrijitorul urmărește mișcările fiecărui om și penalizează orice acțiune care nu e productivă pentru Companie. Deși angajat loial Companiei și valorilor ei, până și acesta are dorințe egoiste. Vrea să o scape pe mama lui, care abia mai poate munci din cauza problemelor de sănătate, de datoria ei. Îngrijitorul vrea să demonstreze că este angajatul perfect, sperând să primească la schimb câțiva ani de odihnă pentru mama sa. Când planul lui este descoperit, Compania vine cu o altă propunere în schimbul șansei la libertate.

🎭 Pietonul aerului – IIC 2024 (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Național. Soare, liniște, iarbă verde, ciripit de păsări, cer albastru, copii care se joacă în parc, condițiile ideale pentru ca un scriitor să își găsească inspirația în căsuța lui comodă și intimă. Dar lucrurile nu stau de fapt niciodată așa. Lumea nu este ceea ce pare. O bombă nu face războiul, așa cum o rândunică nu face primăvara. Artistul e însă singurul pieton al acestui aer pe care se sprijină, încet, cu vârful piciorului, luându-și avânt.

😊 Stand-up Comedy show (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Paul Socol, Paul Szabo, George Mesaroș și Mircea Rotariu.

🎶 Live Concert Baby Elvis de la ora 21:00 la Atelier Cafe. Apărută în primăvara anului 2015, BABY ELVIS s-a născut în timpul unui jam session electrizant în pivnița unei mori abandonate din Oradea. De atunci, trupa a cântat în toată țara și a participat la festivaluri importante din România și din străinătate, în special o prezență pe Main Stage la festivalul INmusic, Zagreb în 2024.

Vineri, 18 octombrie

🎭 Partea 2. Puterea / II. Rész. A Hatalom, spectacol în cadrul programului comun Coleg / Kolléga (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. 5 performeri și o instalație video parcurg diferite etape ale istoriei omenirii văzute ca manifestări ale voinței de putere. Dacă puterea e un motor fundamental al lumii, atunci ea dă naștere atât regulilor și structurilor sociale, cât și haosului și dezastrului. Spectacolul reprezintă partea a doua din trilogia Solidarității, fiind construit în antiteză cu spectacolul Partea 1. Iubirea. Spectacolele trilogiei funcționează independent, sunt de sine stătătoare și nu e necesar ca vizionarea lor să fie cronologică.

🎶 Getchoo – Lansare album „WILL” / Guest: Abrupt (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Getchoo este o formație bucureşteană de indie rock/rock alternativ activă din 2023. Într-un an s-a dezvoltat trecând de la proiect solo la trupă propriu-zisă, iar cei patru membri cu vârsta medie de 20 de ani au împachetat compozitiile acumulate sub forma albumului „WILL”. Un amalgam de influențe şi stiluri muzicale, piesele WILL au în comun vulnerabilitatea cu distors, refrenurile memorabile şi stilul DIY de înregistrări pe care s-a construit sunetul Getchoo.

🎶 COMA (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. COMA este o formație rock românească, înființată în anul 1999, în București, ca grup nu-metal, din foști membri ai trupelor Daft Allison si Ska Burger.

🎶 Țapinarii live (cu bilet) de la ora 21:30 la Hardward Pub. Versuri sincere despre căsătorie, amante, copilărie, parenting, divorț, criza de 40, pitzipoance, libertate, fericire.

Sâmbătă, 19 octombrie

🎥 Proiecție urmată de atelier de animație pentru copii: Oamenii-lup / Wolfwalkers (cu bilet) de la ora 10:00 la Cinema Victoria. În cadrul atelierului intensiv de animație stop-motion, copiii vor descoperi cum pot crea povești animate cu ajutorul unor obiecte de uz casnic sau personaje create chiar de ei. Pe parcursul atelierului aceștia vor învăța noțiunile de bază ale animației stop-motion folosind software-ul și echipamentul standard din industrie. Despre film: În vremuri când lumea e dominată de superstiţii şi magie, lupii sunt consideraţi creaturi demonice, iar natura, un rău ce trebuie supus voinţei umane. Micuța Robyn visează să devină vânător şi ajunge cu tatăl ei în Irlanda pentru a ajuta la prinderea ultimei haite de lupi. Dar Robyn o salvează pe Mebh, o fetiţă sălbatică, iar prietenia lor o va face să descopere tribul oamenilor-lupi: nu trece mult şi Robyn va deveni exact ceea ce tatăl ei trebuie să distrugă.

🎧 Lansare LOC (eveniment gratuit) de la ora 16:00 în Parcul Central. Cu ajutorul aplicației de realitate augmentată LOC, vizitatorii parcului se pot imersa într-o serie de instalații interactive care explorează elemente mai puțin cunoscute ale biodiversității acestui loc atât de îndrăgit. Instalațiile virtuale au fost dezvoltate de artiști locali în colaborare cu specialiști în ecologie și biodiversitate, în urma unei colaborări dintre REACTOR și Clujul Sustenabil. Participanții sunt rugați să aibă la ei telefoanele cu bateria încărcată și o pereche de căști.

🎭 Cum s-a îndrăgostit Domnul Gherase de Clara Smith – IIC 2024 (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național. Un spectacol bazat pe o poveste reală. Clara locuiește în Ghana. Alexandru, în România. Clara are 34 de ani. Alexandru, 77. Se înțeleg bine, în ciuda diferenței de vârstă, a erorilor de traducere, a discrepanțelor culturale și a lucrurilor pe care și le ascund reciproc. Clara e hotărâtă să ducă relația lor la următorul nivel. Pentru Alexandru însă, nu e atât de simplu – oscilează între trecutul de care îi e greu să se despartă și o nouă dragoste pe care n-ar fi crezut-o posibilă atât de târziu.

🎭 Pénelopeia // a Maladype Színház Kolozsváron // Teatrul Maladype la Cluj (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. Penelopeia, epopeea lui Homer, Odiseea, războiul troian, precum și Penelopa, regina din Ithaca, întruchiparea fidelității feminine, sunt adaptate într-o manieră originală de Margaret Atwood: o rezonanță și reflecție modernă a poveștii Penelopei, transpusă într-o structură dramatică. Regia lui Balázs Zoltán reinterpretează cunoscuta poveste antică din perspectiva personală a Penelopei, soția curajoasă și ingenioasă a lui Odiseu, care a trecut prin multe încercări, accentuând aspectele feminine ale mitului.

😊 Stand-up Comedy mai woke așa (cu bilet) de la ora 19:00 la Klausen Pubhouse. George Mesaroș pe care îl știi de la Statistic Vorbind și de la Open Micurile de la Klausen, Beniamin Vatavu pe care l-ai văzut la Stai Puțin, Larisa Bănuță și Anca Munteanu pe care le știi de la rezidența Change the punchline! de la The Fool îți aduc împreună stand-up comedy mai woke.

🎶 JP Cooper (cu bilet) de la ora 19:30 la FORM Space. JP Cooper este un artist britanic, din Manchester, a cărui carieră muzicală a început în 2012 cand a lansat primele sale două ep-uri, EP1 si EP2 și a colaborat cu artistul olandez Don Diablo. În muzica compusă de JP Cooper putem găsi influențe de la soul la trop house sau de la alternative rock la neo-folk.

🎶 ZIMBRU – lansarea albumului „Rest your anger in my lap” (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. Zimbru este o formație indie, art-rock cu elemente de jazz infuzate.

Duminică, 20 octombrie

🧠 Atelier de scriere și explorare psihologică: Călătoria eroului (cu plată) de la ora 10:00 la Psiholab. Cu toții suntem conectați la nevoia fundamentală de a asculta povești și de a ne înțelege pe noi înșine. Printr-o serie de exerciții practice  și discuții interactive, vei explora cum structurile mitologice pot dezvălui adâncimile psihicului uman și pot transforma poveștile personale în narațiuni captivante și puternice.

🎭 Jack și vrejul de fasole (cu bilet) de la ora 11:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. „Povestea personajului principal, Jack, este cea a unei deveniri simbolice. Avem aici un veritabil ritual de trecere disimulat într-o aventură fantastică în urma căreia copilul devine un erou, schimbând atât viața lui cât și a celorlalți. Dar, față de povestea originală, aici totul se întâmplă dezinteresat, ca o consecință directă a altruismului și bunătății”, descrie regizorul.

🎶 Concert Fun Lovin Criminals (cu bilet) de la ora 19:00 la FORM Space. Fun Lovin’ Criminals vin din New York și sunt activi din 1993. O formație care abordează un rap rock, dar în care se regăsesc influențe de funk, R&B, jazz și chiar punk. Cu șase albume de studio lansate și încă șapte compilații, Fun Lovin’ Criminals au cunoscut succesul mainstream la începutul anilor 2000 cu albumul ‘Loco’, material care a ajuns pe poziția 5 în UK Albums Chart. Acest lucru a fost cumva anunțat și de faptul că discul de debut, „Come Find Yourself”, a petrecut doi ani în UK Album Chart.

Dacă au ajuns pe la urechile tale și alte evenimente care au loc săptămâna viitoare și nu le-ai observat în ediția de azi, te rog să lași detaliile lor în comentarii. E păcat să nu aflăm mai mulți de ele.

Probabil primești acest newsletter de câteva săptămâni. Până acum, ți-ai format deja o părere despre el. Dacă crezi că e ceva ce aș putea face mai bine sau mai diferit decât acum aștept să-mi spui în comentarii, în formularul de pe site sau într-un mesaj privat.

📣 Sâmbătă, 19 octombrie, trimit a doua ediție de Coolturalist, newsletterul din care afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Urmează un interviu cu Zavatos (pe care merită s-o urmărești). Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Azi mi-am amintit de mine mică. De mine la grădiniță. Era într-o școală improvizată, într-o văgăună din afara localității, pentru copiii din zonă. O clădire mică, formată din două încăperi alăturate, legate printr-un hol. Într-una era grădinița, iar în cealaltă era școala generală, clasele I-IV. Da, comasate într-o singură încăpere. Eram puțini copii acolo, vreo 20.

Nu era nici bine, nici rău. Îmi amintesc clar drumul spre grădiniță. De obicei venea mami cu mine și după mine. Când ploua mult era greu. Mă ținea de mână, iar eu mă luptam să țin ritmul cu mersul ei de adult, doar că cizmele mici din cauciuc se afundau din ce în ce mai mult în noroi și abia-mi ridicam picioarele. Da, n-am avut cele mai strălucite condiții, dar a fost frumos. În plus, aveam un prieten de joacă, Andrei, care era cu câțiva ani mai mare decât mine (era în generală) și căruia i-am pierdut urma niște ani buni.

Gândind retrospectiv, probabil zona și condițiile în care mă aflam atunci și acolo s-ar încadra în ceea ce azi numim medii defavorizate. Pentru mine nu au fost niciodată așa și nici nu ar putea fi. E mediul care mi-a format personalitatea și mi-a clădit identitatea.

Au trecut anii de grădiniță și din clasa I am mers la școala din Sărmașu. Era departe, la mai bine de 3 kilometri distanță, iar drumurile nu erau nici măcar pietruite. Uneori noroiul ți-ajungea până la glezne. Mijloc de transport nu era sau, dacă era, stăteai cu frica-n brațe că atunci când ți-e lumea mai dragă îi poate cădea o roată sau nu poate urca dealul și tot pe jos trebuie să mergi. Ani întregi nici n-a existat, iar când era, se făcea nevăzut luni întregi pe motiv că era defect. Nici conducerea școlii nu prea-și bătea capul de cei 15-20 de copii de pe coclauri.

Toamna și primăvara n-aveai nicio șansă fără cizme de cauciuc. Dar nici nu te puteai duce cu sacoșa cu cizme murdare la școală (doar dacă nu voiai să fii ținta bullyingului în acea zi), așa că le lăsai la vreun consătean de omenie la intrarea în localitate. „Când ajungeai la trotuar”, ziceam noi. La prânz, când mergeai spre casă, le luai de acolo, te echipai pentru aventură și-ți puneai papucii ăia buni în sacoșă.

În gimnaziu, am fost la o școală cu wc în curte. Wc însemnând patru pereți din ciment, pe jos tot ciment, cu o gaură scobită-n mijloc și uși de lemn. Uși care nu prea stăteau închise dacă nu le țineai. Dacă mergeai singur, n-aveai cum să-ți tii ușa. Sau, dacă reușeai, putea veni oricând un coleg, care avea chef să se amuze, să ți-o deschidă.

Fetele nu prea mergeau acolo la toaletă. Preferau să aștepte până ajung acasă. Sau, dacă aveai noroc de profi cumsecade, le cereai voie în timpul orei când știai că nu mai sunt copii în curtea școlii. Apoi, când eram printr-a șaptea ni s-a făcut și nouă o toaletă așa cum ar fi fost normal să fie. Știu că mai sunt școli cu wc în curte, dar sper că sunt mai puține decât acum 15 ani.

Ce voiam să spun cu tot ce-am scris aici e că, acum vreo săptămână, am fost la școala din Borșa (Cluj) împreună cu colegii de la Hacking Work și cu oamenii din echipa BookTruck – Biblioteca mobilă. Le-am dus copiilor cărți și am petrecut câteva ore împreună în care (le)-am citit și ne-am încărcat cu energie. Și-am rămas plăcut surprinsă. Și de copii, dar mai ales de școală.

E la ani lumină distanță de școala cu wc în curte. Elevii de la școala din Borșa au cafenea literară, bibliotecă și muzeu (arheologic, etnografic etc). Copiii de la școala din Borșa fac expoziții și învață despre perioadele istorice în timp ce ating obiecte din antichitate sau din Al doilea Război Mondial.

Tind să cred că asta se datorează, în primul rând, oamenilor de bine pe care îi interesează cu adevărat educația acestor copii. N-am fost eu în multe școli, dar rar am simțit o atmosferă așa caldă și primitoare.

Ce m-a bucurat cel mai mult a fost seninătatea copiilor și curajul lor. Le-am citit din Micul Prinț și nu au ezitat să le citească și ei colegilor. Ba chiar s-au oferit să facă asta și acei copii care întâmpinau dificultăți. Mi-a umplut sufletul de bucurie faptul că au avut curaj să se implice și că niciun coleg nu a râs, ci a ascultat cuminte. M-am gândit ulterior la mine copil și eu nu aș fi îndrăznit s-o fac, mi-ar fi fost rușine.

Mă bucur și mai mult că, deși sunt multe școli în România aflate în condiții care sunt departe de tot ce-nseamnă educație modernă, există proiecte și inițiative cum e BookTruck – Biblioteca pe roți. Într-o țară fruntașă la analfabetism funcțional, în care avem 13 285 de sate, majoritatea fără biblioteci funcționale, #BibliotecaPeRoți își propune să lărgească orizontul copiilor și să contribuie la reducerea abandonului școlar.

Dacă vrei și tu să dai o mână de ajutor, poți oricând să faci o donație. Vezi aici cum. Și-o să închei articolul cu un citat pe care Victor îl menționează des: un copil care citește va fi un adult care gândește.

Fotografia cu mine în spatele curții mi-e una dintre cele mai dragi. Azi curtea nu mai arată deloc așa, dar a rămas și va rămâne întipărită în identitatea mea.

Mulțumesc mami și tati că ați avut grijă de mine și v-ați pus toată energia în educația mea. ❤️

Salut! Sper că ai avut o săptămână bună și acum te bucuri de un weekend pe măsură. A mea a fost cu de toate: proiecte lansate, multă muncă, o vizită la școala din Borșa (+ primit energie și lumină de la copii), concerte și tihnă acum pe final. 💚 Vreau doar să mai zic că am fost vineri la Cluj Symphony Experience și că acum știu ce-nseamnă să simți cum acordurile de vioară îți pătrund în corp, prin podea. Deliric împreună cu Filarmonica de Stat au creat ceva aparte, din altă lume (vezi video de la final).

Săptămâna viitoare nu mai avem atâtea evenimente de 3-4 zile concomitent, dar avem prima ediție a OM Transilvania International Dance Festival. Chiar lipsea un festival de dans în oraș, că de muzică, teatru și film mai avem.

Luni, 7 octombrie

🪐 Planetariu mobil revine la Cinema Dacia (cu bilet) de la ora 8:00 între 7 și 13 octombrie. Vizitatorii vor putea afla lucruri noi despre univers, constelații, asteroizi, exploratori ai universului, Galileo Galilei sau robotul Curiosity, în cadrul unei serii de proiecții spectaculoase însoțite de prezentări interactive, care vor avea loc într-un dome mobil cu diametrul de 8 metri și înălțimea de 5 metri.

🎶 Classic Unlimited in Harmony (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Sub motto-ul „In Harmony”, explorăm alături de muzicieni și compozitori contemporani evoluția armoniei muzică – (om) – natură, din baroc până în zilele noastre. Vei putea asculta lucrări ale unor compozitori renumiți precum: Johannes Brahms, Johann Sebastian Bach, Jean Philippe Rameau, Franz Liszt, George Enescu, Jean Sibelius și Claude Debussy, dar și creații ale tinerilor compozitori Anamaria Meza și Ciprian Gabriel Pop. Accesul la concerte este gratuit, dar puteți susține financiar turneul făcând o donație online, în momentul rezervării biletului sau la fața locului.

🎭 Teatru muzical original pentru adulți (cu plată) în fiecare luni, de la ora 19:00, la Stația Teatru/Muzical. Ce zici de o pauză de la tot ce e serios? Din septembrie, în fiecare luni de la 19:00, Adonis Tanța te așteaptă la Stația Teatru / Muzical să cântați, să scrieți și să transformați totul în artă.

🎶 Alone at Parties – lansarea albumului „Familiar Faces” (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Sound-ul formației este un amestec indie-folk de sintetizatoare, chitare electrice jucăușe și sunete acustice subtile care conturează cele nouă piese ce compun materialul de debut al formației. Alone at Parties este compusă din Andrei, Casiana, Dani, Florin și Lazăr.

Marți, 8 octombrie

🎻 Concert cameral de la ora 19:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Interpreți: Ildikó Line – vioară (Budapesta, Ungaria), Katalin Erzsébet Orza – pian (Budapesta, Ungaria).

🎭 Curs de teatru de improvizație – Unscripted (cu plată) de la ora 18:30 la Studio de Fericire (Memo 10). Înveți să te lupți cu nevoia de control, devii mai încrezător atunci când vorbești în public și poți să găsești umorul mai ușor în situațiile simple cu care te confrunți zilnic.

Miercuri, 9 octombrie

🖼️ Rodica Tarța | Adrian Tarța. O lectură a cernerii vieții de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Lucrări cum sunt Geneza sau Corespondențe ne ajută să vedem cu alți ochi creații cu titluri și reprezentări aparent simple, precum Deal, Dealurile copilăriei, Dincolo de sat, Copac singuratic sau Livada. La Rodica Tarța, discursul plastic se individualizează mai ales prin abordarea unor teme acut existențiale, între care și tema solilocviului. Remarcăm în acest sens ciclurile Jertfă și răscumpărare, Context zero și ființare, Urme și umbre. Expoziția poate fi vizitată până în 20 octombrie.

🖼️ Expoziție Nicolae Procopan (sculptură mică) | Gil Turculeț (pictură) de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Artiștii aduc în fata publicului două serii de lucrări care, prin specificitatea lor, oferă expoziției nu numai un caracter bicefal, o complementaritate fizică și spirituală, ci și o perspectivă care ne permite o contextualizare a creațiilor într-un cadru mai amplu, pe un plan imaginar mai extins. Cele două forme de exprimare sunt expresia aceleiași dimensiuni a spiritului uman și artistic, unde forma finită a expresiei gândului devine o punte între un imaginar și real individual și colectiv în același timp. Expoziția poate fi vizitată până în 20 octombrie.

🧠 Ziua Mondială a Sănătății Mintale (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Temele dezbătute în cadrul acestui eveniment de lansare vor include: anxietatea – ora 17, depresia – ora 18, relațiile interpersonale – ora 19, dependențele – ora 20. Această dezbatere nu este doar despre informare, ci și despre crearea unui spațiu sigur și deschis, unde poți afla soluții la problemele cu care te confrunți, poți pune întrebări și poți învăța direct de la specialiști.

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Iubire, Moarte și Mărci germane (cu bilet) de la ora 17:30 la Cinema Victoria. Aproape 60 de ani după sosirea muncitorilor din Turcia în Germania, regizorul Cem Kaya le oferă primilor imigranți un spațiu pentru împărtășiri din experințele lor – în paralel, el arată, prin materiale TV din acea perioadă, diversitatea disprețului german față de străini. Filmul are însă o abordare specială și se concentrează asupra muzicii din exil.

🎭 A douăsprezecea noapte sau cum doriți (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.

🎭 Magical deer – and the gravity // spectacol în cadrul programului comun Coleg / Kolléga (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Magical deer este o poveste despre migrare, o încercare de integrare, o luptă pentru a găsi un cămin, o oportunitate pentru o experiență comună. Spectacolul este o colaborare între artiști care, din cauza diferențelor culturale, a problemelor de subzistență, din nevoia de a căuta noi impulsuri sau pentru a se dezvolta pe plan personal și artistic, au decis să plece de acasă. János Viteazul nu apare deloc pe scenă, dar povestea lui se ascunde mereu în fundal. Ce este Acasă și ce înseamnă să ajungi Acasă?

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Toți vorbesc despre Vreme (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Pentru aniversarea de 60 de ani a mamei sale, Clara, doctorandă în filosofie, călătorește din Berlin în provincia Mecklenburg – iar existența sa independentă de la oraș se întâlnește cu originile familiale. Un studiu sensibil al societății despre locul natal și influențe, traume de după reunificarea Germaniei și medii sociale pe care, deși ne emancipăm, nu le putem depăși niciodată pe deplin.

Joi, 10 octombrie

🕺🏻 OM – Transilvania International Dance Festival (cu bilet) în perioada 10-13 octombrie. Inițiativa Oanei Mureșan, coregrafă, director artistic și fondatoare a Centrului Coregrafic OM, ne aduce patru zile dedicate dansului prin spectacole de dans contemporan, proiecții de film, evenimente sociale, ateliere, vernisaje, dezbateri și artist talks. Tema primei ediții, „Ritm comun”, explorează limbajul universal al ritmului care unește experiențele individuale și colective. Ritmul, prezent în fiecare aspect al existenței umane, devine un punct de conexiune între oameni, culturi și mișcare.

🎥 Opt ilustrate din lumea ideală și Sleep #2 [O&A cu Radu Jude] (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Opt ilustrate din lumea ideală este compus în întregime din fragmente de reclame care au marcat istoria publicității românești post-decembriste. Filmul explorează natura condiției umane în contextul tranziției economice, abordând tematici precum dragostea, moartea, fragilitatea corpului uman, dar și trecerea de la un sistem economic socialist la unul capitalist. Sleep #2 este un film de montaj de 62 de minute, cu imagini preluate dintr-o cameră web, realizat independent, cu sprijinul Programului DAAD Artists-in-Berlin.

🎥 Berlinale Selection | Proiecție unică: Soare și beton (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Victoria. Drama despre tineri a lui David Wnendt, bazată pe romanul de succes al podcasterului și comediantului Felix Lobrecht, declară orice formă de control social ca fiind inutilă; aici nici poliția, nici profesorii, nici părinții nu cunosc realitatea de pe străzi. Aceasta este explorată, în timpul unei veri fierbinți de la începutul mileniului, prin trăirile unui adolescent vulnerabil în vârstă de 15 ani. Vedem cum el și trei băieți vecini opun violenței din viața de zi cu zi umorul și prietenia lor.

🎶 Foc & Folk – concert la foc de tabără – cu Zmeul Liric (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Camping Colina.

🖼️ Dacă de mâine va începe războiul, în urma mea o să las asta de la ora 20:00 la White Club. Orice catastrofă de mari proporții s-ar întâmpla sau nu în viitorul apropiat, trei expoziții de grup ne aduc o imagine (simbolică) a felului cum gândesc acum o parte din artiștii contemporani din diferite generații, care răspund la acest scenariu ipotetic. Lăsatul în urmă poate însemna concret ceva palpabil din atelierele sau casele lor. Ce nu ar apuca să ia cu ei sau ce nu ar mai vrea să salveze. Desigur, poate să însemne și ce și-ar dori să lase drept moștenire simbolică.

🕺🏻 Reverse Discourse (cu bilet) de la ora 20:00 la ZIZ – Art and Social Area în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Reverse Discourse este un performance care explorează corpul și spațiul prin mișcare și lumină, transformând trupul într-un instrument de dialogare. Prin propunerea unui dialog inversat, unde cel care comunică este însuși trupul, spectacolul investighează politicile corporale și dezarhivează gesturi adânc înrădăcinate în memoria colectivă. Publicul devine observator al luptei subtile dintre supunere și asuprire, în care gesturile evoluează treptat, reflectând schimbarea perspectivei și energia transformării corporale.

Vineri, 11 octombrie

🕺🏻 Workshop: Corpul Prezent cu Arcadie Rusu (cu bilet) de la ora 12:00 la OM Centru Coregrafic. În atelierul „Corpul Prezent” vei explora dansul și interpretarea prin mișcare, printr-un proces de participare activă. Veți porni de la gesturi simple pe care le veți concentra în forme coregrafice, punând accent pe amprenta personală a fiecărui dansator implicat. În această întâlnire vă este propus studiul unei structuri coregrafice pe care o veți învăța, analiza, personaliza și transforma pe fiecare dansator în parte, astfel încât structura va rămâne aceeași, se va schimba doar interpretarea.

🎶 Șuie Paparude (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. „A fost odată, un Soundcheck, pentru Cea mai bună zi! Învățăturile, Cu zâmbetul pe buze, revin, ca să Nu te mai saturi de noi. Hai să afli Secretul Caracatiței!”

🎭 r.e.g.e.r.a.r.e. // spectacol de teatru-dans (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Corpul carcasă, corpul purtător de emoții, întâmplări și obiceiuri, corpul amprentă, corpul perceput în prezent și corpul proiectat în viitor, corpul cu procese organice ascunse, corpul expus cu informații la vedere, corpul între alte corpuri, corpul degradat și corpul forță. r.e.g.e.n.e.r.a.r.e. spune povești despre corpuri și etapele lor, despre ce am acumulat, conștient sau nu. O călătorie pe parcursul căreia vom staționa în experiențele diferite a 5 performeri în căutarea unui teritoriu atât de intim, cel al propriului corp.

Sâmbătă, 12 octombrie

✨ Road to self-discovery (cu plată) de la ora 10:00 la sediul MUZA | Mandala Urban Zen Alignement. “Road to self-discovery” este o invitație pentru a ne (re)descoperi, atât pe noi însene cât și pe fiecare dintre celelalte “călătoare pe acest drum al auto-cunoașterii”.

🔬 Romanian Science Festival (eveniment gratuit) de la ora 11:00 în Iulius Parc Cluj. Festivalul aduce peste 150 de experimente și prezentări științifice alături de elevi, studenți, profesori, cercetători și profesioniști ai domeniilor STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică). Un proiect gândit de tineri pentru tineri transformă educația STEAM prin metode practice și non-formale cu ajutorul diasporei academice.

🎶 byron (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. byron se pregătește să lanseze cel mai recent proiect al lor, „Sindromul Impostorului în 4 Acte”, în colaborare cu Muse Quartet.

🎥 Si c’était de l’amour/ Dacă ar fi dragoste – Film (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA, în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Sinopsis: Cincisprezece tineri dansatori de origini și orizonturi diferite sunt în turneu cu „Crowd”, piesa de dans epică a lui Gisèle Vienne, care explorează scena rave a anilor ’90. Din teatru în teatru, lucrarea se transformă în relații ciudate și intime. Contaminează scena viața reală – sau invers? O călătorie tulburătoare care explorează nopțile noastre, petrecerile noastre, iubirile noastre.

Duminică, 13 octombrie

🎭 Capra cu trei iezi (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema Mărăști. Golden Party te invită la un spectacol foarte îndrăgit de generaţii întregi de spectatori, respectând convenţia clasică a păpuşilor la paravan, în care copiii regăsesc detaliile poveştii consacrate.

🕺🏻 Insula (cu bilet) de la ora 19:00 la Sapienția, în cadrul OM – Transilvania International Dance Festival. Spectacolul de dans contemporan Insula propune o punte între libertatea copilăriei și lupta adultului de a-și găsi propriul refugiu precum și sentimentul unic de comuniune și pace. Acțiunea se desfășoară pe o insulă pustie, unde interpretele traversează diferite stări, fenomene ale naturii și amintiri din trecutul apropiat și îndepărtat. Prin tot ceea ce o alcătuiește, Insula este un spectacol despre o utopică disciplină a existenței, dar și despre multiplele manifestări ale frumuseții de a cădea și de a te regăsi, chiar și pe o insulă pustie.

Dacă te bate gândul să-mi transmiți ceva ori ai vreo sugestie referitoare la proiect, nu sta pe gânduri. Scrie-mi mai jos și vedem unde va duce acest dialog.

📣 Mai am ceva pentru tine: Coolturalist, newsletterul pe care îl trimit de două ori pe lună și din care afli noutăți din artă și cultură, citești interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (de la care ai ce învăța) și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Pe duminica viitoare! 🌞

Salut, om care îndrăgește cultura și arta. Mă bucur nespus că ești aici. Pentru că ai avut răbdare să dau aripi acestui proiect și atâta încredere în idee, cu ocazia primei ediții am o surpriză pentru tine: ofer 10 invitații duble (prețul unui bilet este 215 lei) la Transylvania International Spoken Word Festival care are loc la Cluj în perioada 3-6 octombrie. 💌

Ce ai de făcut: o postare despre Coolturalist, pe profilul tău de Facebook sau Linkedin, în care să scrii, exact așa cum i-ai povesti unui prieten, ce-ți place la acest proiect și de ce îl recomanzi și altor oameni. Folosește hashtagul #Coolturalist în text și trimite-mi linkul postării într-un mesaj privat pe una dintre cele două platforme (mă găsești aici – Facebook și Linkedin). Poți face asta până marți, 1 octombrie, ora 00, iar eu miercuri dimineață voi alege 10 dintre cele mai originale și faine postări și voi trimite invitațiile.

În ediția de azi ți-am pregătit: un interviu cu Lena Chilari, vești din lumea cultural-artistică, evenimente, un jurnal de călătorie, recomandări presărate cu umor și puțin inedit. Fiecare rubrică din acest newsletter poartă numele unei cărți și am gândit-o atât ca recomandare, cât și ca modalitate de a încuraja lectura.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Lena Chilari: Acum se vorbește despre tot, însă nu știu câtă sinceritate, onestitate și empatie există în tot ce se vorbește.

Mă bucur enorm că acest interviu s-a aliniat cu lansarea site-ului și a newsletterului. E un exemplu atât de frumos de vulnerabilizare și îmbină forța cu fragilitatea la fel de natural și firesc cum reușește să o facă Lena și în scris.

Lena Chilari este poetă și profesoară, a debutat în 2020 cu volumul de poezie O cană de noviciok la bătrânețe, iar în acest an a lansat al doilea volum de poezii Ludmila răstoarnă munții. Este numită adesea „o forță a naturii”, iar dacă ai văzut-o vreodată în vreun performance sau ai făcut cunoștință cu poezia ei, știi de ce. Dacă nu, vei înțelege acum.

„Vulnerabilitatea te face să simți cu adevărat ce se întâmplă cu tine în orice moment, să oferi și să dai tot ce ai mai bun, dar te face și gol pe dinăuntru. După orice scenă, mereu plec acasă singură, goală emoțional și mizerabilă, cu un braț greu de flori în mână.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

• Radiohead la cafea cu Shakespeare. O adaptare a piesei de teatru „Hamlet” va fi pusă în scenă primăvara viitoare, la Manchester, cu muzica de pe cel de-al şaselea album al trupei rock britanice. Albumul „Hail to the Thief”, lansat în 2003, va fi interpretat live de aproximativ 20 de muzicieni şi actori, având în comun multiple teme cu celebra piesă: corupţia, decadenţa, guvernul disfuncţional și altele.
• Avem un nou oraș, desprins din filmele western: Clyde Town. Amplasat la marginea Clujului, pe o suprafață de 3.000 de metri pătrați, muzeul în aer liber reproduce atmosfera din Vestul Sălbatic. Orașul în miniatură are bancă, biroul șerifului, bar, școală, cimitir, și chiar biserică unde tinerii pot organiza (contra cost) ceremonii religioase. Muzeul este dotat cu mobilier și obiecte tipice vestului Americii din anii 1800-1900, pe care Daniel Manolescu, proprietarul, le-a achiziționat pe parcursul a trei ani.

• Premiera de gală a filmului Moromeții 3 va avea loc pe 13 noiembrie la Teatrul Național București. Evenimentul va recrea spiritul anilor ’50 și vor fi prezenți regizorul Stere Gulea, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, alături de actorii Horațiu Mălăele, Alex Călin, Olimpia Melinte și Mara Bugarin. „Frumusețea acestui film a cărui poveste continuă să stârnească interesul și curiozitatea românilor de pretutindeni este că a reușit să creeze un liant între generații. (…) Reacțiile oamenilor au fost de sinceră emoție în fața unei producții care încheie una din cele mai iubite și cunoscute povești din literatura noastră.”, a declarat Andrei Aivănoaei, distribution manager Transilvania Film.
• Chimiștii olandezi au dibuit auriul din pictura „Rondul de noapte” a lui Rembrandt. Cercetătorii au utilizat tehnici spectroscopice de înaltă tehnologie pentru a identifica pigmenții pararealgar (galben) și pararealgar semi-amorf (portocaliu/roșu) în detaliile faimoasei operă de artă. Se pare că Rembrandt a amestecat intenționat acești pigmenți de sulfură de arsenic cu alți pigmenți pentru a obține acel luciu auriu distinctiv.
• Maggie Smith, una dintre cele mai apreciate și premiate actrițe, s-a stins la vârsta de 89 de ani. Cariera sa impresionantă, începută în anii ‘50, cuprinde roluri în filme și piese de teatru precum „The Prime of Miss Jean Brodie”, seria „Harry Potter” și „Downton Abbey”. A câștigat două premii Oscar și opt premii BAFTA, fiind descrisă de colegi ca o actriță unică, cu un talent remarcabil și un spirit ascuțit. Maggie a fost apreciată nu doar pentru versatilitatea sa, ci și pentru umorul acid.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

• Inaccesibilul devine accesibil cu ajutorul inteligenței artificiale. În deșertul Rub’ al-Khali, o echipă de la Universitatea Khalifa din Abu Dhabi a dezvoltat un algoritm de învățare automată care analizează imagini radar pentru a identifica noi situri arheologice. Algoritmul a fost testat la Saruq Al-Hadid, un sit arheologic de 5.000 de ani, și a reușit să depășească obstacolele cauzate de vegetație și furtunile de nisip. Dacă se confirmă acuratețea predicțiilor, tehnologia ar putea fi extinsă în alte regiuni din Orientul Mijlociu și Africa. Bine, asta nu înseamnă că expertiza specialiștilor nu rămâne la fel de importantă.
• Inteligența artificială readuce culoarea pe pânză. Un nou proiect bazat pe inteligența artificială, numit PERCEIVE și susținut de UE, reunește 12 instituții culturale importante – precum Muzeul Munch din Oslo, Institutul de Artă din Chicago și Muzeul Victoria & Albert din Londra – și companii de tehnologie care lucrează la crearea unor unelte AI menite să ajute restauratorii și curatorii în revitalizarea culorilor originale ale statuilor, picturilor, fotografiilor și altor opere de artă asupra cărora trecerea timpului își spune cuvântul.O atenție sporită este dedicată reconstrucției digitale a culorilor din faimoasa lucrare Țipătul de Edvard Munch, care a suferit degradări majore în ultimul secol. Spre exemplu, prin programul „The Scream Time Machine” se simulează modul în care culorile originale au evoluat din 1893 până în azi și proiectează cum ar putea arăta acestea în viitor (anul 2093).

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🎥 (de văzut) Femeia-minune a munților: „Mountain Queen: The Summits of Lhakpa Sherpa”, un documentar despre viața alpinistei Lhakpa Sherpa, deținătoare a recordului feminin pentru escaladarea Muntelui Everest de 10 ori. „Vreau să le arăt oamenilor că femeile pot face asta”, a spus ea într-un interviu pentru BBC.

📖 (de citit) O altfel de călătorie: 14 cărți ale unor scriitori contemporani care să te ajute să vezi țara altfel, culese de Panorama. Scriitorii români contemporani devin ghizi, iar traseul e dat de orașele și satele în care aceștia au ales să-și plaseze poveștile.

☄️ (de experimentat) Te poți juca de-a Dumnezeu pentru o zi lansând ce fel de asteroid vrei tu, oriunde în lume. Doar în scop educațional și ludic, bineînțeles.

🧠 (de conștientizat) Pornografia neconsensuală creată cu ajutorul deepfake reprezintă 98% din totalul videourilor realizate cu acest tip de tehnologie. În 99% din cazuri victimele sunt femei şi fete. Află cum este folosită tehnologia deepfake împotriva femeilor, dintr-un articol Scena9.

🎶 (de ascultat) Trupa finlandeză Nightwish a lansat recent un album nou, Yesterwynde, numai bun de ascultat toamna. Este al zecelea album al lor și au muncit trei ani la el.

🎥 (de mers la cinema) „Anul Nou care n-a fost”, filmul multipremiat anul acesta la Bienala de Cinema de la Veneția din distribuția căruia fac parte 40 de actori români, poate fi văzut în cinematografe.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Evenimentul care sărbătorește poezia, Transylvania International Spoken Word Festival, se-ntâmplă la Cluj.

În perioada 3-6 octombrie 2024, orașul devine epicentrul poeziei performative. A doua ediție a festivalului aduce peste 50 de poeți locali și internaționali și face un mix armonios de toamnă, alăturând poezia cu muzica și arta contemporană.

Ni se pregătesc: concursuri de Slam Poetry, sesiuni open mic, recitaluri de poezie și alte surprize. Pe lângă asta, festivalul oferă un prilej de dialog între artiști și spectatori, într-un context modern, și explorează forme noi și inovatoare de exprimare artistică. Mă bucur nespus că începem să avem tot mai multe evenimente cu și despre poezie și spoken word în România.

🎁 Nu uita de cele 10 invitații duble pe care vi le ofer. Ți-am povestit la începutul ediției cum poți avea și tu una.

Animest, Festivalul Internațional de Film de Animație, revine pe marile ecrane.

Peste 350 de filme de scurt si lungmetraj din întreaga lume, grupate în 90 de proiecții, ajung la București între 4 – 13 octombrie 2024.

Organizatorii te așteaptă cu: Urban frames – secțiunea cu filme care te provoacă să privești orașul dintr-o nouă perspectivă, Memoir of a Snail, cel mai nou film al regizorului Adam Elliot, laureat cu Oscar, competiția internațională cu 44 de scurtmetraje, 32 de scurtmetraje studențești, 5 lungmetraje și 8 scurtmetraje VR, competiția românească, care aduce pe marele ecran 13 scurtmetraje îndrăznețe și animații accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe de auz.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

După ce se ghida Henry Miller când scria (în perioada 1922-1933). Chiar și arta presupune disciplină și consecvență. Mie mi-au plăcut mult 8 și 9. Ție?

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

⛰️ Am scris un jurnal de călătorie după ce, la finalul lunii august, am hoinărit 3 zile singură prin Apuseni. Găsești informații utile despre drum, cazare și trasee, dar și gânduri răzlețe, încolțite la popas sau în distanța dintre doi pași hotărâți prin pădure. Iar dacă vrei să-ți limpezești privirea cu un colț de natură, ai aici un album cu fotografii făcute pe unde-am umblat.

🎭 „Arta e făcută ca să se întâlnească cu spectatorii și trebuie să producă o reacție. Arta poate să existe, dar nu s-a întâmplat până nu a ajuns la public.”, îmi spunea Robert Kocsis acum câteva luni. Am stat la un pahar de vorbă și am vorbit despre cât de necesar și normal este eșecul, despre de ce e important să fii deschis la perspective noi, despre proces înaintea produsului final și despre teatru (radiofonic), artă și sectorul cultural independent.

🌱 Un exercițiu de vulnerabilitate scris acum câteva luni, publicat azi, relevant și mâine.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 martie 2024

sunt enigmatici
ochii tăi
problematici
îndemânatici sălbatici
mai ales când mă devorează
conturează
îmbujorează
acaparează
cu nerăbdare
cu nesaț
cu tot și netot
mă înalță din pustiu
mă revarsă în ocean
mă mângâie cu genele
mă ard fără să-mi spună pe nume

✍🏻 Poezia e prea lungă pentru newsletter, dar poți citi aici continuarea. Mai mult, pe site găsești și altele scrise de mine anul ăsta.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

De fiecare dată când ajung la o postare de pe thegaze_art mă opresc să-mi iau doza de umor inteligent. Dacă îți place să afli detalii surprinzătoare, ascunse sau neobservabile la prima vedere în picturi, ai ajuns unde trebuie.

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Populațiile de fluturi din Marea Britanie au scăzut în 2024, numărul lor ajungând la 935.000 de exemplare, cel mai mic nivel înregistrat în cei 14 ani de monitorizare. Tony Juniper, președintele Natural England, consideră că această scădere este un „avertisment din partea naturii”, cauzat de pierderea habitatelor și utilizarea pesticidelor, factori care reduc reziliența insectelor la condițiile meteorologice extreme, amplificate de încălzirea globală. Mai mult, e nevoie de măsuri concrete pentru recuperarea ecosistemelor și integrarea zonelor naturale în proiectele urbane. pentru a crea „centuri verzi” în jurul orașelor.

Nu știu dacă e așa sau nu, dar în timp ce citeam articolul mi-am dat seama că nici la țară, acasă la ai mei, nu am mai văzut în ultimii ani atât de mulți fluturi vara câți erau pe dealurile pline cu flori de câmp când eram eu copil.

Ți-a plăcut această primă ediție? Te rog să o trimiți prietenilor, colegilor și tuturor celor cărora le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc pentru sprijin și încredere. 😊

Dacă ești din Cluj sau ești în trecere, te invit să te abonezi la CooltCluj, newsletterul pe care îl trimit în fiecare duminică și care-ți aduce în inbox evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în oraș, ordonate frumos pe zile și categorii.

Ne recitim în ediția următoare (16 octombrie)! 🍁

Fotografie copertă © Svetlana Vakulovski Ermurachi

Lena Chilari este poetă și profesoară, a debutat în 2020 cu volumul de poezie O cană de noviciok la bătrânețe, iar în acest an a lansat al doilea volum de poezii Ludmila răstoarnă munții. Este numită adesea „o forță a naturii”, iar dacă ai văzut-o vreodată în vreun performance sau ai făcut cunoștință cu poezia ei, știi de ce. Dacă nu, vei înțelege acum.

Mai mult, Lena a cucerit scena internațională a poeziei și a câștigat marele premiu la International Poetry Slam 2025, desfășurat în cadrul festivalului Tell ’em din Rotterdam. Pe scena de la Theater Zuidplein, Lena a impresionat juriul și publicul prin forța și autenticitatea prestației sale, reprezentând cu mândrie atât Republica Moldova, cât și România. Festivalul Tell ’em este unul dintre cele mai importante evenimente europene dedicate poeziei performative, reunind artiști din întreaga lume într-o veritabilă celebrare a cuvintelor și emoțiilor.

Mă bucur enorm că acest interviu s-a aliniat cu lansarea site-ului și newsletterului Coolturalist. Și m-a copleșit căldura și dragul cu care Lena a răspuns invitației mele. Interviul cu Lena e un exemplu atât de frumos și intens de vulnerabilizare, care îmbină forța cu fragilitatea la fel cum o face și ea în scris. Și chiar dacă acum se vorbește despre tot, însă cu prea puțină onestitate și empatie, există o mână de oameni, printre care și Lena, care fac asta cu emoție și curaj.

Cum percepi procesul tău de transformare interioară prin actul artistic? Ce rol joacă vulnerabilitatea în evoluția asta?

Izabella, în primul rând vreau să te felicit pentru interviul amplu și genial pe care mi l-ai pregătit, se vede clar că ai depus mult suflet și mult efort.

Actul artistic trezește orice urmă umană din mine. Am trecut printr-un proces de suferință și autoflagelare maximă când am scris O cană de noviciok la bătrânețe. Când am scris Ludmila răstoarnă munții, aproape am renunțat la poezie din multă frustrare.

Pe scenă sunt cea mai fericită, dar depun cel mai mare efort înainte, în procesul pregătirii și chiar pe scenă. Recuperarea post-scenă, la fel, e extrem de dificilă. Săracul meu corp a trebuit să facă față la multe situații stresante și obositoare. Să-ți aștepți rândul pe scenă e întotdeauna o încercare enormă, să pleci de acolo în aplauze e o euforie.

În interviurile anterioare, ai menționat că poezia ta este adesea rezultatul unui proces terapeutic. Cum ai descrie evoluția acestui proces de la volumul O cană de noviciok la bătrânețe până la Ludmila răstoarnă munții?

Ludmila a fost scrisă în timp de 3 ani între scene. E un volum despre scenă, despre ce înseamnă actul artistic și atunci poezia de acolo e ca un act performativ. Sunt și detașată de ea, uit deseori de ea, chiar să o menționez în biografii. Primul volum a fost scris cu multă greutate și dificultate, mi-a salvat viața, i-a dat un sens. Ludmila m-a îmbrățișat într-un moment când am crezut că nu mai am ce spune în poezie.

Ce înseamnă Ludmila răstoarnă munții pentru tine?

Ludmila e tare tandră. Are și niște autoironie la suferința primului volum, e un răspuns, o adresare matură, umană și empatică. Ludmila se uită mult la lumea din jurul ei, nu mai țipă, răstoarnă munții îmbrățișându-i. E o carte frumoasă în sine, parcă nu am scris-o eu, nu e neapărat aproape de mine.

Cum e să îți oferi sufletul și trupul pe tavă la fiecare performance? Cât e pregătire și cât e improvizație?

Mă pregătesc enorm de mult pentru orice fel de situație pentru scenă. Dacă nu e muzică, să știu textul bine, dacă nu merge microfonul, să fie vocea bine încălzită, merg mult la baie înainte, nu mănânc prea multe, nu beau nimic alcoolic pentru că am nevoie să fiu lucidă, lucrez mult cu publicul. De curând, la Oradea am improvizat răsturnând un scaun, apoi m-am aplecat și i-am dat jos ochelarii minunatei fotografe de acolo, Laura Flora, ca să o privesc. La Posmuș, tot recent, am văzut niște țărani/muncitori atenți la mine cu mâinile în șolduri și atunci am interacționat mult cu ei și înspre ei, devenind publicul meu țintă.

Depinde de scenă, de lectură, de starea în care mă aflu, de context, dacă performez în deschidere sau la final. Fiecare scenă e un antrenament pentru următoarea scenă, de asta le iubesc și le apreciez pe majoritatea. Sunt unele pe care le regret, de exemplu, la Killer Spoken Word am lăsat pe scenă o persoană care nu avea ce să caute acolo lângă mine.

Abordezi în poeziile tale subiecte grele – fie că vorbim de traumele familiale ori de erotismul disfuncțional. Cum te-ai pregătit pentru asta și ce te-a determinat să le explorezi?

Am vrut să înțeleg și să mă înțeleg. Am vrut să fiu sinceră și vulnerabilă. Am observat, de altfel, un pattern care se repetă și în relația cu cei apropiați mie și care se proiectează și în viața mea personală și mai ales, amoroasă. Cumva, lucrurile sunt legate între ele și am simțit că e de datoria mea să încerc să înțeleg ce naiba se întâmplă. Poezia din Ludmila are multe definiții și conține multe teorii subiective la adresa temelor dificile despre care scriu. E o nevoie primordială să încerc să fac un sens și să trasez o legătură între aspecte.

Ești una dintre cele mai curajoase poete – cum simți tu asta?

Ioi, păi, se întâmplă ca modul meu de a fi să poarte cuvântul ăsta – curajoasă. De altfel, orice femeie, după mine, este curajoasă și mai ales, puternică. Eu cred că mai degrabă sunt un om tare norocos și privilegiat că pot să am curaj, că pot să scriu și să public și să performez pe scenă. Am noroc de tata, el m-a ajutat să cresc cum a fost mai bine pentru mine în viața adultă. Mama tot a fost un mentor bun în a nu considera că totul și toate mi se cuvin și nici nu au de ce. A trebuit să muncesc mult să ajung aici, am avut și un enorm noroc.

Cum gestionezi paradoxul dintre intensitatea trăirilor de pe scenă și revenirea ulterioară la cotidian? Ai nevoie de timp pentru asta?

Am un moment foarte dificil pe care nu o să-l pot divulga aici. E o dualitate care mă dă pur și simplu peste cap. Rudele mele apropiate nu sunt nici ele impresionate de mine, nici mama mea. Mai mult de atât, mă acuză că „nu sunt în rând cu lumea”. Nici Republica Moldova nu e prea impresionată de mine, sau cel puțin, așa mi se pare. Singura țară impresionată de mine este România.

Ai avut ocazia să participi la diferite performance-uri de spoken word poetry. Cum influențează aceste experiențe live, încărcate de vulnerabilitate, modul în care creezi?

Fac asta constant de 4 ani. Am obosit foarte tare. Am devenit la un moment dat o maimuță performativă cu multă energie și generozitate. Dar mă ajută acum să fiu sinceră cu sine și cu ceilalți. Mă accept în toate stările mele și consider că nimeni nu poate să îmi ia stăruința de a continua și a duce lucrurile pentru scenă și poezie la bun sfârșit.

Mai scriu și eu poezii uneori și mi s-a întâmplat să primesc feedback negativ. Recunosc că, pe moment, m-a dat puțin peste cap. Tu cum gestionezi critica și întrebările și comentariile provocatoare?

A trebuit să construiesc o relație cu critica. Ai mei m-au criticat mereu. Mama m-a criticat mereu, unchiul meu patern mereu a avut câteva cuvinte nasoale să mi le adreseze. Critica este bună atâta timp cât ai o barieră clară față de ea. Este important să fii rece în fața ei și să vezi dacă ce ți se spune are relevanță sau e doar răutate pură. Răutatea, de obicei, o simți, de asta e important să o lași la o parte.

Am momente în care simt poezia mă acaparează, zile în care nu aș face altceva decât să scriu și să trăiesc în gândurile mele. Dar, în același timp, vreau să fiu activă și să fac lucruri. Tu te confrunți cu treaba asta, cum faci?

Am devenit un robot funcțional. Tot ce trebuie să fac, este să îmi duc programul până la capăt. În ultimul an am învățat să îmi placă singurătatea, lectura izolată, plantele și grija față de sine, casă și motanul meu, Valentin, în solitudine.

Dar când am un program clar de lucru, când am o scenă, când trebuie să fiu undeva, o să le bifez pe toate, nu îmi permit să mă relaxez, nu are sens pentru mine. Cum să reușesc ceva dacă mă relaxez, mai ales la 29 de ani, când cei mai mulți oameni sunt „așezați” în viață. Mai degrabă, o să aleg să mor, decât să-mi zică cineva „sărăcuța de tine, cred că ai obosit, așa-i?”.

Am o curiozitate: cât (mai) revii asupra unei poezii scrise? O scrii, o lași deoparte și apoi revii la ea să o citești și să mai schimbi ici-colo una-alta?

Depinde, o simți dacă e bună. Dacă sunt scrise din ceva adevărat care s-a copt în mintea ta o perioadă bună de timp, o să cred în aceste poeme și o să le las așa cum sunt. Pot să revin la un poem după ce l-am scris într-un puseu emoțional și să-l înțeleg după, dar la fel, pot foarte ușor să renunț la ele și să le anihilez.

Care e misiunea ta, ca poetă, ca om?

Vreau doar să-mi spun povestea, să supraviețuiesc. Vreau să pot face tot ce e posibil să fac și să deschid cât mai multe uși pentru oameni și, mai ales, pentru fete ca mine.

Cum simți poezia din România și poezia din Republica Moldova? E vreo diferență?

Ambele sunt absolut geniale, e mult talent în spate, deși au viziuni și preocupări diferite. Starea țărilor se reflectă clar în poezie, România are în poezie o simplitate a existenței și a unei rutine, o bunătate onestă și specifică, Republica Moldova are întotdeauna o durere și un neajuns constant, o violență asupra sinelui și celorlalți.

Cu ce diferă spoken word de teatru? Cât de dezvoltat e spoken word poetry în străinătate – îl vezi evoluând la fel de bine în România?

Nu cunosc teatrul îndeajuns de bine, sau ce face teatrul teatru. Sunt multe tehnici asemănătoare în pregătire, însă spoken word e bazat pe propria creație și scriitură. Spoken word-ul îl construiești singur, momentele pe scenă sunt construite de către performer, sunt mai multe roluri într-unul, mai degrabă seamănă cu un one wo/man show. Spoken Word-ul este într-o ascendență colosală în România, tot mai multă lume este convinsă de Spoken Word.

Dincolo de poetă, ești și profesoară. Ce înseamnă pentru tine această profesie?

Contează să fii un om bun și deschis, e o muncă enormă să fiu alături de copii și să le dau constant din mine. Sper din tot sufletul că fac o treabă cât de cât bună.

Despre ce crezi că ar trebui să se vorbească mai des și nu se vorbește?

Cred că acuma se vorbește despre tot, însă nu știu câtă sinceritate, onestitate, politețe și empatie există în tot ce se vorbește.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Mi-e dor de tata și nepotul meu. Mi-e dor de bunica mea, Jănia. Uneori de mama, dar nu putem sta mult împreună, mie îmi face mult rău să stau lângă ea, regresez într-un copil neajutorat și lipsit de iubire și înțelegere. Mi-e dor de mine mică. Mi-aș fi dorit să nu cunosc nicicând sexul sau relațiile amoroase cu sexul opus, de niciuna nu mi-e dor deloc. Mi-e dor de lipsa de griji și suferințe enorme. Mi-e dor de liniște, fericire și acceptare completă fără remușcări, regrete și vocile celor care m-au supărat enorm și m-au trădat.

Mi-e dor de babusia mea, străbunica, care îmi bătea un gălbenuș cu zahăr și o amenința pe mama că o s-o bată cu cârja (bastonul) ei dacă mă mai bate sau mă mai face să plâng. Mi-e dor de momentul din copilărie când m-am uitat prima dată la Spirited Away de Studio Ghibli împreună cu fratele meu mai mare.

Fotografie copertă © Svetlana Vakulovski Ermurachi

Te aștept în comentarii să-mi spui cum ți s-a părut interviul și te invit să-l dai mai departe dacă crezi că le-ar plăcea și prietenilor tăi.

Dacă vrei să primești noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști, profesioniști din diverse domenii, oameni autentici și mici antreprenori și recomandări de ce să mai citești, vezi sau asculți, te poți abona aici.