Salut! ❄️ Îți bate la ușa virtuală prima ediție de CooltCluj din 2026. Sper că ai avut un final de an senin și tihnit.

Eu mi-am făcut ultimele zile din an cam posomorâte. Asta după ce oricum m-am luptat cu o gripă zile întregi. Am intrat așa într-o stare de negativism, iritabilitate și lipsă de chef, alimentată și de starea mea fizică precară, încât nu-mi doream să văd și să vorbesc cu nimeni.

Mă simțeam tristă și abătută și deși știam că am pentru ce să fiu recunoscătoare, parcă nu-mi venea. Bine că am oameni lângă mine care mă mai scutură din când în când și îmi deschid ochii.

Pentru ce să fiu recunoscătoare? Pentru ce-am trăit, ce n-am trăit, pentru cum am făcut față anului în care-am simțit că mai avem un pic și ne dezbinăm de tot, că lăsăm internetu’ să ne ia mințile și viața, că stăm atâta cu nasul în online că nu mai știm cum să ne purtăm unii cu ceilalți și că-i tot mai fragilă societatea asta.

Adevăru’-i că m-au râcâit și îngrijorat destule în 2025. Dar am avut și bucurii și învățături care au echilibrat balanța. Am înțeles că nu sunt un om mai puțin bun dacă nu țin cu dinții de orice relație (de care o fi ea) acolo unde nu simt reciprocitate. Că nu tot ce se încheie e o pierdere. Că sunt mult mai mult decât îmi imaginez.

Mai mult ca oricând, am simțit că am câțiva oameni-stâncă care sunt aici mai ales când e greu. Ei sunt adevăratele comori. ❤️ Așadar, în 2026, îți doresc să ții aproape oamenii importanți din viața ta, să fii acolo pentru ei și să ai grijă de tine.

S-avem un 2026 adevărat, ca zăpada pufoasă care s-a așternut peste oraș vineri seară. La mulți ani!

(am scris mai multe aici despre cum a fost 2025 pentru mine)

Ediția de azi e scurtă. Mai sunt câteva zile libere și încet, încet, își reintră și cultura în drepturi. Până atunci, îți mulțumesc că ești aici și mă citești.

Ne vedem la teatru, pe la expoziții, prin săli de cinema sau pe unde ne vor mai duce cultura și arta în 2026.

Joi, 8 ianuarie

🎭 Crăiasa Zăpezilor de la ora 17:30 la Cinema Dacia. Într-o minunată iarnă, la gura sobei, copiii ascultă o poveste magică spusă de Bunica lui Kay, despre o frumoasă crăiasă cuprinsă de o vrajă teribilă. Crăiasa Zăpezii, căci despre ea este vorba în povestea noastră, crede cu tărie că băiețelul cel curajos, Kay, va reuși să o elibereze de această vrajă, de aceea îl va lua cu ea la palatul de gheață. Oare va reuși Kay să dezlege vraja? Ce va face Gherda când va realiza că prietenul ei a dispărut de acasă? Urmărind spectacolul nostru de teatru de păpuși „Crăiasa Zăpezii” veți afla cu siguranță răspunsul la aceste întrebări. Invitat special din lumea povestilor este Olaf omul de zapada ( actor deghizat ce personifica personajul) prezinta pentru micii spectatori un interactiv program de minidisco kids si baloane de sapun.

🎭 12 oameni furioși (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Doisprezece oameni sunt încuiați într-o încăpere pentru a decide soarta unui alt om, judecat pentru patricid. Toate dovezile îl incriminează. Votul celor doisprezece jurați, privind vinovăția sau nevinovăția lui, trebuie să fie unanim. Oare pot cei 12 să privească obiectiv acest caz? Oare toate faptele prezentate la proces s-au petrecut întocmai? (Tudor Lucanu)

🎭 Orașul nostru (cu bilet)de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Orașul nostru este o piesă ludică și emoționantă care ne îndeamnă să ne trezim și să începem să ne trăim viața cu adevărat. Piesa în trei acte începe în anul 1901. Emily, îndrumată de Regizorul tehnic, își reexaminează viața simplă, parcursul ei fiind străbătut de noi începuturi și sfârșituri. Însă călătoria ei este una plină de surprize, pe măsură ce amintirile se transformă în realitate. Scrisă în 1938 de către dramaturgul și poetul Thornton Wilder, Orașul nostru este o lucrare literară îndrăgită, jucată în mod constant în SUA, fiind prezentă de zeci de ani atât pe scenele teatrelor micilor orașe, cât și pe Broadway. La momentul premierei sale, a fost o piesă revoluționară și chiar experimentală datorită tematicii sale existențiale, prezentate într-o manieră meta-teatrală, prin adresarea directă a publicului, respectiv, estetica sa minimalistă și imaginară.

Vineri, 9 ianuarie

🎭 Scripcarul pe acoperiș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Cunoscutul muzical Scripcarul pe acoperiş a avut premiera pe Broadway, în anul 1964. Povestea se desfășoară la începutul anilor 1900, în Anatevka, un mic sat ucrainean. Comunitatea din Anatevka este una solidară, care respectă tradiția, în cadrul acestei societăţi restrânse fiecare având un rol foarte clar definit, de la rabin până la peţitoare, sau la Tevie, lăptarul, care – alături de soția sa Golde și de cele cinci fiice – încearcă să supraviețuiască. Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea, continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

🎭 „Burghezul Gentilom” de la ora 20:30 la Urania Theater. Urania Theater prezintă spectacolul „Burghezul gentilom” ; este o comedie clasică de Molière despre Dl. Jourdain, un burghez bogat, dar ridicol, care visează să devină nobil. Pentru a-și împlini dorința, el ia lecții de muzică, dans, scrimă și filosofie, imitând fără discernământ manierele aristocrației. Însă este păcălit de cei din jur, iar ambiția sa exagerată duce la situații comice și ironice. Piesa satirizează snobismul, vanitatea și dorința oarbă de ascensiune socială.

Sâmbătă, 10 ianuarie

🎭 Abigél (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În timpul anilor tulburi ai celui de-al Doilea Război Mondial, o tânără fată pășește într-o lume nouă: Georgina Vitay este trimisă brusc de tatăl ei la școala de fete Matula, unde o așteaptă reguli stricte și nenumărate întrebări. De ce trebuie să fie despărțită de cei dragi? în cine poate avea încredere într-o epocă în care fiecare secret poate salva o viată? Speranța este întruchipată de un ajutor invizibil: Abigél, misterioasa statuie de piatră la care elevele pot apela întotdeauna pentru a primi încurajare.

🎭 O noapte furtunoasă (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. La o distanță de aproape un secol și jumătate de la prima reprezentație a „Nopții furtunoase”, textul lui Caragiale atrage cu aceeași intensitate actorii, regizorii și publicul românesc. Și de multe ori, această atracție nu vine din dorința de modernizare, de aducere în prezent a situațiilor de cuplu, sociale sau politice, zugrăvite fără milă de umorul și sarcasmul caragialian, ci tocmai din savoarea acelei epoci, care patinează imaginea eternului român, creând distanța necesară pentru declanșarea mecanismului comic cu atât mai frenetic cu cât încercăm să fugim de această imagine – inseparabilă umbră a noastră. Cum să nu recunoaștem și astăzi ciocnirile flagrante dintre esență și aparență, pretențiile fără fundament, discursurile politice golite de orice substanță, iubirile mofturoase și trădările multiplelor triunghiuri conjugale din așa-zisa „lume bună”, pentru care să fii la modă – în gândire și comportament – e literă de lege? „Castigat ridendo mores”, spuneau latinii, și mai mult ca sigur, Caragiale reușește și acum să-l coboare pe Sfântul Nicolae din cui pentru a-i biciui tocmai pe cei care îl foloseau și îl folosesc pe nedrept în societatea românească.

😊 Stand-up Comedy „Un Show Imposibil 7” cu Dima, Dinu, Trică și Havriciuc de la ora 20:30 la Flying Circus. Cu material nou, costume la patru ace și o chimie pe scenă greu de egalat, băieții revin mai în formă ca niciodată. Iar dacă nu ai auzit de ei încă… e doar pentru că sunt agenți secreți, nu pentru că n-ar fi amuzanți.

Duminică, 11 ianuarie

🎶 Ada Milea și Bobo Burlăcianu – Chirița’n 2+1 (cu bilet) de la ora 19:00 la Flying Circus. Un spectacol muzical-teatral savuros, plin de umor fin, ironie, absurd și muzică jucăușă, semnat de Ada Milea și Bobo Burlăcianu. „Chirița’n 2+1” este un concert după Alecsandri, Hanu, Millo și Milea, care aduce pe scenă personaje neașteptate, situații comice și cântece care spun povești – toate într-un stil inconfundabil, care te face să râzi și să gândești în același timp.

🩰 Spărgătorul de nuci de la ora 11:00 la Opera Națională Cluj.

🎶 Ada Milea: Concert Amintiri din copilărie după Creangă (cu bilet) de la ora 12:00 la YOLKA.

🎭 20 de ani în Siberia (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Populația din Bucovina a făcut parte dintr-un plan de anihilare a românilor – trimiși ca soldați pe front în prima linie sau la muncă silnică în regiuni greu accesibile, unde se stingeau în condiții inimaginabile. Spectacolul nostru are datoria de a ne face să nu uităm niciodată asta. Să-i cinstim în fiecare zi pe eroii noștri, pe martirii noștri! Dacă vom reuși printr-un act artistic asta, înseamnă că munca noastră n-a fost în zadar! Ne înclinăm în fața acestor îngeri!” (Sorin Misirianțu)

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? Scrie-mi în comentarii, să afle de ele și alți oameni buni.

👀 Aruncă o privire și la Coolturalist, newsletterul care apare de două ori pe lună și te pune la curent cu noutățile din artă și cultură, îți aduce aproape artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Abonează-te aici.

Pe duminica viitoare! 🌞

Mi-am făcut zile amare la final de 2025. Asta după ce oricum mă lupt cu o gripă de zile întregi. Dar eu chiar știu să-mi pun sare pe rană și să le mai fac și altora zile grele (lucru cu care da, încă mă împac). Am intrat așa într-o stare de negativism, iritabilitate și lipsă de chef, alimentată și de starea mea fizică proastă, încât nu-mi doream să văd și să vorbesc cu nimeni.

Cu fiecare oră care trecea intram tot mai mult în spirala asta negativă. Mă culcam cu gândul că poate mâine o să fiu ceva mai bine, deși pe undeva știam că-i puțin probabil. Chiar am ajuns să fiu nervoasă pe mine că nu ies din starea asta.

Am pus toată presiunea lumii pe mine. Mă simțeam tristă, abătută, singură și deși știam că am pentru ce să fiu recunoscătoare, parcă nu-mi venea. Bine că am oameni lângă mine care mă mai scutură din când în când și îmi deschid ochii.

Pentru ce să fiu recunoscătoare? Pentru ce-am trăit, ce n-am trăit, pentru cum am făcut față anului în care-am simțit că mai avem un pic și ne dezbinăm de tot, că lăsăm internetu’ să ne ia mințile și viața, că stăm atâta cu nasul în online că nu mai știm cum să ne purtăm unii cu ceilalți, că poți lejer să fii ucis pe stradă și că-i tot mai fragilă societatea asta.

Adevăru’-i că m-au râcâit și îngrijorat multe în 2025. Dar am avut și bucurii și învățături care au echilibrat balanța.

Am înțeles că nu sunt un om mai puțin bun dacă nu țin cu dinții de orice relație (de care o fi ea) acolo unde nu simt reciprocitate. Că nu tot ce se încheie e o pierdere. Că pot ajunge la limita răbdării. Că sunt mult mai mult decât îmi imaginez.

Am simțit că am câțiva oameni-stâncă care sunt aici mai ales când e greu. Ei sunt adevăratele comori.

Am luat una dintre cele mai dificile decizii, pe care-am rumegat-o în minte și suflet vreun an și ceva. Apoi, mi s-a cuibărit în suflet mult dor și de-atunci așa-mi sună fiecare respirație.

Pentru prima dată, mi-am vopsit părul. Acum știu că vreau să revin la culoarea mea naturală. Mi-am scos 3 molari de minte și mi-am pus aparat dentar. Mi-a luat niște săptămâni să mă obișnuiesc cu el, dar acum se simte ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna.

Pentru prima dată, una dintre cele mai bune prietene de-ale mele a fost în vizită la părinții mei la țară. A descoperit o bucată din mine despre care auzise doar în poveștile mele. Pentru prima dată, am făcut papanași cu pesmet așa cum știe mami să facă.

Mi-am petrecut vara lucrând la un nou site, dedicat exclusiv serviciilor de copywriting și content writing pe care le ofer. Am început să construiesc mai mult în direcția brandului personal, iar asta mi-a dat motivație.

Am scris și iar am scris. Zeci de articole, întrebări, ediții de newsletter, texte pentru postări, gânduri, poezii, vrute și nevrute.

Mi-am mai făcut un tatuaj care mă reprezintă la fel de bine ca primul. Am călcat pentru prima dată într-un escape room și mă-ntreb de ce n-am făcut asta mai devreme. Am fost în prima excursie la munte cu vară-mea și doamne ce sublim a fost.

Am ieșit la alergat în perioada caldă a anului și mi-e ciudă că odată cu venirea toamnei am renunțat să mai fac asta. Am avut prima experiență la schi, de unde m-am ales cu niște vânătăi, o julitură și niște amintiri faine și-am ieșit mai des la badminton.

Am lucrat cot la cot cu colegii din echipa Hacking Work și PozitiVești și am fost la două tabere și două teambuilding-uri împreună. Am căutat să merg la des la evenimente din care să învăț lucruri care să mă ajute profesional și să mă facă mai deșteaptă și mai pregătită.

Am avut un Crăciun liniștit lângă părinții mei și bunica mea, m-am bucurat că ei sunt bine, și-am trăit unul dintre cele mai emoționante momente ale noastre ca familie.

N-am fost la niciun festival, am făcut mai puțini bani decât mi-am propus, am citit mai puțin decât am plănuit și tot nu mi-am învins teama de vorbit în public.

Pentru prima dată, am fost la un campionat de lupte medievale din care n-am înțeles aproape nimic. Am dansat și cântat la primul meu concert BUG Mafia.

Din noiembrie încoace am avut grijă de o pisicuță bolnavă, împreună cu o prietenă. Timp de 2 luni, am mers aproape zilnic la veterinar. Și ne-om mai duce și-n 2026.

A fost un an ciudat și neprevăzut pe alocuri. M-am mirat în repetate rânduri de unele aspecte ale vieții, m-au oripilat și îngrozit altele și am avut zile în care am simțit că s-a așezat negura și nu mai vrea să plece. Dar au fost și zile în care m-am simțit privilegiată și recunoscătoare. Zile în care am râs cu gura până la urechi. Multe zile în care m-am simțit iubită. În care am respirat ușor.

Pentru câte s-au întâmplat, cred că am făcut destule.

Ce-mi doresc în 2026 e să fiu mai blândă cu mine, dar fără să mă las pe tânjală. Să lucrez cu aceeași pasiune, să duc CooltCluj și Coolturalist mai departe, să cresc profesional și să devin un profesionist mai priceput, să am încredere că pot, că-mi merge mintea și că schimbările alea pe care mi le doresc nu-s atât de îndepărtate și de greu de realizat dacă-mi pun mintea la contribuție. Și-o să fac asta.

Îmi doresc un 2026 adevărat.

50 de ediții mai târziu, am ajuns la ultima ediție din acest an. A fost un 2025 în care, de multe ori, am simțit că lucrurile se clatină. Cu toate astea, oamenii creativi ai Clujului și nu numai au continuat să construiască filme, spectacole, concerte și mici momente de lumină care au făcut ca perioadele grele să aibă și raze de speranță și lumină.

În ediția de azi am inclus evenimente dintr-un orizont de timp mai larg, dat fiind faptul că finalul de an e mai liniștit când vine vorba de evenimente cultural-artistice. Așadar, le-am adunat aici pe cele care au loc până în 4 ianuarie inclusiv, urmând ca prima ediție din 2026 să ajungă în inboxul tău tot în acea zi.

Mai mult, te invit să citești și ultima ediție de Coolturalist din an, dar și interviul cu scriitoarea Larisa Marin despre curajul de a debuta cu un thriller psihologic (le găsești spre finalul ediției).

Îți mulțumesc că i-ai făcut loc, săptămână de săptămână, culturii în programul tău și că mi-ai oferit încrederea ta. Dacă simți că newsletterul ăsta ți-a fost util, că te-a scos din dilema „nu știu la ce evenimente să mai merg” sau ți-a făcut cunoștință cu un spectacol sau expoziție pe placul tău, te încurajez să-l dai mai departe unui prieten care s-ar bucura de el, să lași o recenzie sau să sprijini munca din spate printr-o donație.

Să ai sărbători așezate, cu oameni pe care îi iubești aproape, cu discuții cu miez și tihnă. Îți doresc un Crăciun pe sufletul tău și un an nou în care să pășești mai încrezător, mai senin și mai aproape de ceea ce îți face bine. ✨

22 decembrie (luni)

🎥 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Herr Drosselmeyer, magician cu o misiune cât se poate de serioasă, încearcă să-și salveze nepotul Hans-Peter, transformat într-un Spărgător de Nuci și prins sub un blestem care nu poate fi rupt decât prin curaj și devotament. Clara devine, fără să-și dea seama, piesa esențială în această poveste, într-o petrecere de Crăciun care se schimbă treptat într-o aventură cu miză reală.

23 decembrie (marți)

🎶 Regal Vienez – Concert extraordinar de Crăciun (cu bilet) de la ora 20:00 la Casa de Cultură a Studenților. Pe scenă: instrumentiști din două orchestre renumite din Europa, inclusiv prestigioasa Orchestra di Teatro d’Opera Italiana – ovaționată în săli legendare precum: Brucknerhaus Linz, Bregenz Festspielhaus, Hofburg Viena, Stadthalle Viena, Palatul Imperial din München, Meistersingershalle Nürnberg, Kasemattenbühne Graz și multe altele. Carismaticul BOGDAN COSTACHE – dirijor și violonist cu renume internațional – va susține momente solistice pline de emoție și virtuozitate, în compania unei orchestre de excepție.

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Maghiară Cluj.

27 decembrie (sâmbătă)

🎥 Avanpremieră Valoare Sentimentală (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Surorile Nora și Agnes se reunesc după mulți ani cu tatăl lor Gustav, un regizor cândva renumit, care îi oferă Norei un rol în cel mai nou film al său, însă ea îl refuză. Așa ajunge Gustav la Rachel Kemp, o actriță celebră de la Hollywood, pe care o aduce în mijlocul acestei întruniri personale și emoționante.

🎥 Proiecție specială The Godfather (cu bilet) de la ora 21:00 la MINA Cluj. Putere. Familie. Tăcere. Priviri care spun mai mult decât zece pagini de dialog. Marlon Brando. Al Pacino. Replica aceea. Scena aceea. Muzica aceea. Pentru unii, e cel mai mare film din toate timpurile. Pentru alții, e filmul care a schimbat definitiv cinematografia. Pentru mulți, e o experiență care nu îmbătrânește.

28 decembrie (duminică)

🎥 Proiecție specială Frumoasa și Bestia (cu bilet) de la ora 10:00 la MINA Cluj. O poveste despre curaj, bunătate și iubirea care vede dincolo de aparențe.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari?

🎥 Avanpremieră N-am avut de ales (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Satiră neagră, thriller și comedie socială, o poveste intensă și totodată absurdă despre presiunile lumii moderne asupra individului, în special în contextul pieței de muncă ultra-competitive.

🎥 Sentimental Value | Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Povestea se concentrează asupra familiei Borg: după moartea mamei, surorile adulte, Nora și Agnes, sunt nevoite să se confrunte cu tatăl lor îndepărtat, Gustav — un cineast celebru care, de-a lungul anilor, a pus cariera înaintea vieții de familie. Revenit la Oslo cu dorința de a realiza un film profund personal despre propriile sale amintiri și greșeli, Gustav îi propune Norei rolul principal. Refuzul ei deschide calea unei noi tensiuni, iar rolul ajunge, în mod neașteptat, la o actriță americană. Îmbinând emoția cu momente de umor fin, filmul explorează teme precum memoria, trauma intergenerațională și reconstrucția legăturilor afective, surprinzând modul în care arta poate deveni un spațiu de vindecare.

29 decembrie (luni)

🎶 Liliacul (cu bilet) de la ora 18:00 la Opera Națională Cluj. Somptuosul bal mascat prinde viață, luminând curtea prințului rus și reprezentând cadrul perfect pentru intersecția picantă a personajelor sub diversele lor deghizări: bogatul cuplu burghez cu probleme în căsnicie, servitoarea soției și sora ei pretențioasă, un temnicer sfătos și vertical. Cu toții pornesc într-o călătorie plină de umor și simboluri – începută în salonul de dans și încheiată la închisoare –, care prilejuiește felurite oportunități pentru farse și umor, dar și pentru emoții sincere și o perspectivă surprinzător de realistă asupra vieții, presărată cu râsete și șampanie din abundență.

🎶 Concert extraordinar de Anul Nou (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎥 N-am avut de ales (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema ARTA. Pare că profesia a devenit un joc în sine, pe care nu îl putem învinge: interviuri pe bandă rulantă, grade de avansare, puncte, ierarhii, jocuri de rol-surpriză și multe altele. Acest lucru ni-l arată protagonistul filmului „N-am avut de ales” – Man-su. Park Chan-wook este un regizor care nu se ferește să folosească inserții psihologice în filmele sale. El provoacă publicul să reflecteze asupra laturii întunecate a psihicului uman și transformă teme dificile precum obsesii, perversiuni sau nebunie în povești de cinema.

31 decembrie (miercuri)

🎶 Concert Direcția 5 de la ora 23:00 la Grand Hotel Italia.

4 ianuarie (duminică)

🎭 Édes Anna (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „…nu există decât umanitatea și este o crimă mai mare decât omorul să fii inuman, să fii nepoliticos, să fii arogant, pentru care nici măcar un cuțit nu constituie o pedeapsă suficientă, în timp ce cea mai mare virtute este o gândire, o inimă pură, care merge la miezul problemei, pentru că nu există nimic mai important, nimic mai radical, pe care îl putem face aici, pe pământ” – scria Dezső Kosztolányi la trei ani după crearea romanului său Édes Anna, în 1929. Dar acum? În 2023? Ce înseamnă astăzi umanitatea și ce înseamnă inumanitatea? Care este cel mai mare păcat astăzi și care ar fi cea mai mare virtute? Mai sunt aceste întrebări relevante astăzi sau lumea se află deja într-un cu totul alt loc?” – Ildikó Lőkös, dramaturgul spectacolului

Coolturalist #32

Ultima ediție de Coolturalist din 2025 a ieșit din cuptor. Am vorbit despre cum a arătat anul ăsta pentru sectorul cultural – cu proiecte suspendate, spații închise și bugete tăiate, dar și cu scântei de lumină.

În ediția asta găsești:

• un ghid practic despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion;
• știri și povești culturale din lume: decizia care schimbă modul în care sunt transmise Oscarurile, cum s-a reinventat Oradea prin patrimoniu, ce obiect românesc a fost inclus recent în Patrimoniul UNESCO și altele cel puțin la fel de relevante;
• o listă consistentă de cărți de citit în 2026, cu recomandări atât de la mine, cât și de la oameni din comunitate.

„Scriu ca să pot respira” | de vorbă cu scriitoarea Larisa Marin

Să scrii o carte nu-i treabă ușoară. Să scrii un roman care prinde cititorul de la primele pagini, îl tulbură și îl provoacă așa cum reușește Larisa Marin în romanul de debut Să nu uiți! e un proiect amplu, uneori anevoios, care cere atât imaginație, cât și curajul de a coborî în cele mai nebănuite cotloane ale minții umane și de a rămâne acolo până când povestea își găsește singură drumul spre lumină.

Pe Larisa, vocea din spatele PrintreCarti.ro și autoarea rubricii „Nostalgii” din Jurnalul de sâmbătă, o cunosc din echipa Jurnalului, acolo unde ne-am întâlnit pentru prima dată în calitate de colege de redacție. De aceea, bucuria de a o vedea debutând cu un thriller psihologic publicat la Editura Zupia se amestecă firesc cu admirația pentru curajul ei de a-și întinde aripile, de a păși în necunoscut și de a nu se opri la prima rafală de vânt.

Acest interviu este o discuție despre cum se naște o poveste cu suspans, despre îndoieli și perseverență, despre ce înseamnă să publici o primă carte în România și despre felul în care, uneori, cea mai mare dovadă de curaj este să scoți la lumină paginile pe care le-ai ținut ani la rând doar pentru tine.

Ne recitim în 4 ianuarie cu prima ediție de CooltCluj din 2026.

Sărbători cu sens! La mulți ani! 🥂

Am ajuns la ultima ediție de Coolturalist din 2025. Emoții am la fiecare ediție pe care o trimit, dar cea de azi e mai specială. Marchează sfârșitul unui an plin de schimbări, de incertitudini, de momente în care am simțit, probabil mulți dintre noi, că urmează o criză sau că anul care vine va fi și mai greu.

În sectorul cultural, ne-am trezit cu proiecte suspendate, spații închise, bugete tăiate, dar și mici scântei de speranță care au reușit să ne lumineze, cum e deschiderea Teatrului Grivița 53, și alte inițiative independente care au arătat că munca și determinarea oamenilor îl mențin în viață.

E un moment în care ne putem opri și reflecta fără să ne simțim presați de faptul că avem o listă interminabilă de taskuri și fără să ne biciuim pentru ce n-a ieșit cum ne-am dorit. În care putem fi mai puțin pe pilot automat și mai conștienți de noi și de cei pe care îi iubim și să ne dăm voie să respirăm, să observăm, să învățăm din greșeli fără să le transformăm în bătălii interioare.

Aș mai spune să nu uităm spectacolele care ne-au emoționat, expozițiile care ne-au făcut să simțim că în lume e încă loc pentru frumos și comunitățile care au continuat să se sprijine reciproc.

Ce-ți doresc e să-ți faci timp să te bucuri de oameni, de lumini, de experiențe, de povești, de întâlniri cu cei dragi. Să ai un Crăciun pe sufletul tău și un 2026 în care pășești mai ușor, mai conștient și mai aproape de cei pe care-i iubești.

La mulți ani!

***

P.S.: Îți mulțumesc că mă citești și că ții arta și cultura aproape de suflet. Dacă simți că acest newsletter te-a îmbogățit cumva în 2025, te invit să faci o donație pentru ca acest proiect să continue cel puțin la fel de frumos, să lași aici o recenzie sau să-l recomanzi mai departe, celor cărora nu ai făcut-o deja. ❤️

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

„Scriu ca să pot respira” | de vorbă cu scriitoarea Larisa Marin.

Să scrii o carte nu-i treabă ușoară. Să scrii un roman care prinde cititorul de la primele pagini, îl tulbură și îl provoacă așa cum reușește Larisa Marin în romanul de debut Să nu uiți! e un proiect amplu, uneori anevoios, care cere atât imaginație, cât și curajul de a coborî în cele mai nebănuite cotloane ale minții umane și de a rămâne acolo până când povestea își găsește singură drumul spre lumină.

Pe Larisa, vocea din spatele PrintreCarti.ro și autoarea rubricii „Nostalgii” din Jurnalul de sâmbătă, o cunosc din echipa Jurnalului, acolo unde ne-am întâlnit pentru prima dată în calitate de colege de redacție. De aceea, bucuria de a o vedea debutând cu un thriller psihologic publicat la Editura Zupia se amestecă firesc cu admirația pentru curajul ei de a-și întinde aripile, de a păși în necunoscut și de a nu se opri la prima rafală de vânt.

Acest interviu este o discuție despre cum se naște o poveste cu suspans, despre îndoieli și perseverență, despre ce înseamnă să publici o primă carte în România și despre felul în care, uneori, cea mai mare dovadă de curaj este să scoți la lumină paginile pe care le-ai ținut ani la rând doar pentru tine.

„Cel mai mare act de curaj a fost scrierea manuscrisului. Apoi, am avut câteva săptămâni în care m-am gândit dacă vreau ca acesta să ajungă la public, dar nu fiindcă mă temeam de judecată, ci pentru că era o parte din mine. Știi, atunci când pui punct unui proiect în care ai investit mult emoțional, simți că se rupe ceva, e greu să te desprinzi de el.”

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📚 (de pus deoparte) Cum am reușit să nu mai cumpăr cărți pe care le aveam deja. Ghid despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion.

📖 (de citit) Noul număr al revistei Scena9 – Nu am nimic de ascuns. Sigur?. Aproape 50 de jurnaliști, artiști, scriitori și fotografi contribuie la o cartografiere a celor ce se ascund de privirea umană, în peste 30 de materiale și 250+ de pagini.

🎁 (de cadorisit) Cadouri cu sens, create de artiști români.

🗞️ (de explorat) Un interviu cu Mircea Cărtărescu pentru The Guardian.

🎶 (de ascultat) Tudor Chirilă x ‪Cojo‬ – Generații:

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Premiile Oscar vor avea, din 2029, o nouă „casă”: YouTube.

Academia de Arte și Științe Cinematografice a semnat un acord multianual care oferă platformei drepturi globale exclusive de transmisie până în 2033, marcând finalul unei relații de peste 50 de ani cu ABC, postul care va mai difuza gala până în 2028. Decizia vine pe fondul schimbărilor majore din industria media, unde televiziunea clasică pierde teren în fața platformelor digitale, iar accesul gratuit și global devine o miză tot mai importantă.

Pentru Academia Oscar, decizia înseamnă deschidere către un public mult mai larg, în timp ce YouTube își consolidează statutul de jucător central în divertismentul global. Reacțiile din industrie sunt însă împărțite: unii văd parteneriatul ca pe o adaptare necesară la noile obiceiuri de consum, alții ca pe un compromis riscant pentru prestigiul premiilor. „Este ca și cum ai da mâna cu tipul care încearcă să te ucidă”, a scris scenaristul Daniel Kunka, rezumând temerile unei părți din Hollywood. Cert este că, odată cu Oscarurile transmise live și gratuit pe YouTube, linia dintre vechiul și noul model de media devine mai subțire ca niciodată.

Cum ajunge arta un instrument pentru crima organizată.

Arta este adesea privită ca simbol al valorilor culturale și al patrimoniului, dar tocmai prestigiul ei o face atractivă pentru crima organizată. Cu o piață globală evaluată la peste 57 de miliarde de dolari, tranzacții de mare valoare, prețuri greu de verificat și multă opacitate, arta devine un instrument eficient pentru spălarea banilor. După droguri și arme, comerțul cu opere de artă este una dintre cele mai profitabile surse de finanțare pentru activități ilegale, iar exemplele nu lipsesc: de la tablouri subevaluate drastic la vamă până la rețele sofisticate care folosesc licitații, vânzări private și depozitare în porturi libere pentru a ascunde originea banilor.

Mecanismul este relativ simplu. Banii proveniți din activități ilegale sunt investiți în artă, apoi mutați printr-o serie de tranzacții care le șterg urmele și, în final, reintegrați în economia legală. Piața de artă facilitează acest proces prin posibilitatea de a muta sume mari într-un număr mic de tranzacții, prin anonimatul frecvent al cumpărătorilor și prin lipsa unor verificări stricte ale provenienței. La acestea se adaugă un alt strat de risc: operele contrafăcute și cele furate, care generează direct fonduri ce pot fi ulterior introduse în circuitul legal, așa cum a arătat și operațiunea europeană din 2024, când au fost confiscate mii de lucrări false, cu pierderi de sute de milioane de euro.

Autoritățile au început să răspundă, prin reguli mai stricte și obligații de transparență pentru galeriști, case de licitații și alți jucători din piață, inclusiv verificarea clienților și raportarea tranzacțiilor mari. Totuși, specialiștii avertizează că reglementarea nu este suficientă fără o schimbare de cultură în interiorul industriei. Muzeele, expozițiile și dezbaterea publică pot juca un rol important în conștientizare, dar miza rămâne una mare: protejarea artei nu doar ca investiție, ci ca bun cultural, de interesele unei economii subterane care profită tocmai de lipsa de transparență.

Cum s-a reinventat Oradea: de la Art Nouveau la arta contemporană.

Oradea este un exemplu rar de oraș care și-a construit viitorul fără să-și ocolească trecutul. De la clădirile Art Nouveau restaurate cu grijă, precum Casa Darvas-La Roche – astăzi singurul muzeu Art Nouveau din România – până la muzee noi și spații culturale reinventate, orașul a mizat pe patrimoniu ca motor de dezvoltare. Această transformare nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unui efort constant, susținut de parteneriate între public și privat și de o viziune coerentă asupra turismului cultural.

Rezultatele se văd atât în viața orașului, cât și în cifre: Oradea este astăzi în topul destinațiilor de city break din România, cu un număr tot mai mare de turiști străini. Dincolo de Art Nouveau, oferta orașului include cetatea medievală, complexul baroc, istoria apelor termale și, mai nou, arta contemporană, prin NOCA – un centru dedicat nu doar expozițiilor, ci și formării tinerilor artiști. Restaurarea atentă a clădirilor istorice a schimbat radical centrul orașului, iar următorul obiectiv este ambițios: dublarea numărului de vizitatori străini, fără a pierde legătura cu comunitatea locală și cu identitatea care a făcut Oradea recognoscibilă.

Dib Bangkok, primul muzeu thailandez cu artă contemporană internațională.

Dib Bangkok este un nou reper pe harta culturală a Asiei de Sud-Est: primul muzeu din Thailanda care deține o colecție proprie de artă contemporană internațională. Fondat de regretatul colecționar Petch Osathanugrah, muzeul se deschide pe 21 decembrie și aduce împreună peste 1.000 de lucrări, de la artiști thailandezi importanți, precum Montien Boonma, până la nume internaționale ca Frank Stella sau Fujiko Nakaya, cunoscută pentru instalațiile sale imersive cu ceață. La conducerea instituției se află Dr. Miwako Tezuka, curator cu experiență solidă în mari instituții din New York, ceea ce confirmă ambiția clar internațională a proiectului.

Muzeul este găzduit într-un fost depozit industrial din anii ’80, reproiectat de arhitectul Kulapat Yantrasast, care păstrează caracterul brut al clădirii și îl transformă într-un spațiu contemporan cu identitate puternică. Cele trei niveluri ale expoziției sunt gândite ca o călătorie simbolică, inspirată din filosofia budistă a iluminării, de la materialitatea dură a parterului până la galeriile luminoase de la ultimul etaj. Curtea centrală, grădina de sculpturi, spațiile experimentale și zona dedicată evenimentelor completează un muzeu care nu își propune doar să expună artă, ci să creeze o experiență coerentă, ancorată în trecut, dar orientată ferm spre prezent și viitor.

Fonduri noi pentru instituții de cultură din 34 de județe.

Guvernul alocă aproape 189 de milioane de lei pentru 74 de instituții de cultură din 34 de județe – teatre, opere, filarmonici și teatre de păpuși care depind exclusiv de bugetele locale, inclusiv cele din Constanța și Tulcea. Măsura, explică ministrul Dezvoltării, vine ca un sprijin necesar pentru instituțiile care nu primesc finanțare directă de la stat. Banii provin din cei 2% din impozitul pe venit încasați între 1 septembrie și 10 decembrie 2025, iar distribuirea s-a făcut pe baza solicitărilor trimise de autoritățile locale.

E o gură de oxigen pentru scenele mici și medii din țară, dar rămâne întrebarea dacă sprijinul punctual poate ține locul unei strategii culturale pe termen lung.

Costumele din Peaky Blinders, motiv de arestare în Afganistan.

Poliția morală a talibanilor a arestat patru tineri din Herat care se îmbrăcau în stilul personajelor din Peaky Blinders, acuzându-i că „promovează cultura străină”. Grupul, care se autointitula „Thomas Shelby”, devenise cunoscut în oraș după ce fotografiile lor au circulat pe rețelele de socializare. Arestările vin în contextul noii legi talibane privind „propagarea virtuții”, care interzice explicit bărbaților afgani să poarte haine occidentale în public și face parte dintr-o campanie mai amplă de ștergere a influențelor moderne și occidentale.

Pentru unii observatori, însă, gestul tinerilor este mai degrabă un act de mică rebeliune culturală într-o societate din ce în ce mai constrânsă. Regizoarea Sahraa Karimi spune că aceștia au vrut să arate că nu se supun sistemului de coerciție impus de talibani, fiind influențați de aceeași cultură globală la care are acces întreaga lume. Într-un Afganistan în care femeilor li se interzice apariția în public fără niqab, iar bărbații sunt presați să adopte o estetică „tradițională”, patru tineri în costume inspirate dintr-un serial britanic devin, involuntar, un simbol al tensiunii dintre identitate și libertatea de a te exprima.

Firul roșu care leagă trecutul de prezent.

Lângă Fabrica UZUC, unde zidurile poartă încă ecouri metalice și amprentele timpului, „Cusut cu iubire” așterne un gest delicat într-un spațiu dur. Lucrarea Laurei Soneriu, realizată împreună cu Ciprian Tauciuc, îmbrățișează ruina și transformă fațada rănită într-un organism viu, atins de mâna care repară. Este un dialog între trecut și prezent, între gol și plin, lumină și umbră, un reminder că frumusețea nu stă doar în perfecțiune, ci în gesturile care recuperează și reconectează.

Firul roșu, cusătura vizibilă pe zid, devine simbolul unei legături afective cu istoria și patrimoniul nostru. Așa cum mamele și bunicile din anii ’80 reparau cu grijă lucrurile uzate din iubire, lucrarea invită generația prezentă să „coasă” fragmentele orașului, să aprecieze și să păstreze ce are valoare. Este un apel la atenție, la grijă și la conștientizarea responsabilității noastre față de trecut, dar și o invitație de a începe ceva nou – un început care pune artă, memorie și sensibilitate în centrul vieții urbane.

Cobza, inclusă în Patrimoniul UNESCO.

România sărbătorește o nouă recunoaștere culturală internațională: cobza, instrument emblematic al folclorului românesc, a fost inclusă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Distincția evidențiază importanța meșteșugului lutierilor, continuitatea tradițiilor și valoarea interpretării muzicale transmise din generație în generație.

Astfel, comunitățile de meșteri, școlile populare și artiștii sunt motivați să păstreze și să transmită mai departe tradiția. Așa cum subliniază oficialii români, cobza este un liant între generații și un simbol al rezilienței culturale.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Ce să citești în 2026. Bonus: recomandări de cărți din comunitate.

Anul ăsta am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât, mi-au dat idei și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu voi, cei care mă citiți, așa că le-am pus într-un nou articol, cu câteva cuvinte despre ce au mișcat în mine și de ce le recomand.

Am lansat apoi o invitație deschisă în social media către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.

Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la voi, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.

Uite o listă consistentă de cărți de citit în 2026, din care să-ți poți alege ce-ți surâde și-ți face cu ochiul.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Muzica falsă generată de AI: artiștii cer protecție pe streaming.

Creșterea muzicii generate de inteligența artificială ridică semne serioase de alarmă pentru artiști și fani deopotrivă. Cântăreața britanică Emily Portman și muzicianul australian Paul Bender au descoperit că profilurile lor de pe platformele de streaming fuseseră invadate de piese falsificate, create cu inteligența artificială pentru a imita stilul lor distinctiv.

Escrocii încarcă aceste creații frauduloase pentru a obține drepturi de autor sau venituri din streaming, profitând de lipsa unor măsuri de securitate adecvate, precum autentificarea în doi pași. Studiile arată că cei mai mulți ascultătorilor nu mai pot distinge între piesele reale și cele generate cu AI, ceea ce face ca frauda să fie aproape nedetectabilă și foarte profitabilă.

Pe lângă pierderea controlului asupra creațiilor lor, artiștii se confruntă cu impactul asupra reputației și cu dificultatea de a elimina rapid conținutul fals de pe platforme. Această situație arată că tehnologia poate amplifica nu doar inovația, ci și vulnerabilitățile fundamentale ale industriei creative.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Art Safari New Museum: din 2026, un nou spațiu permanent pentru artă în Piața Amzei.

După 12 ani și peste un milion de vizitatori, Art Safari își schimbă formatul și adresa: din 2026 se mută în Piața Amzei și devine Art Safari New Museum, un spațiu expozițional permanent de aproximativ 4.500 mp, deschis tot anul. Mutarea marchează maturizarea unui proiect care a pornit ca pavilion pop-up și a ajuns un reper cultural urban, prezent în clădiri-simbol ale Bucureștiului. Noul sediu vine într-o zonă deja vie a orașului și își propune să aducă arta mai aproape de viața cotidiană, cu sprijinul administrației locale din Sectorul 1.

Programul din 2026 va fi structurat în două sezoane și va îmbina patrimoniul cu arta contemporană, cu expoziții dedicate unor nume majore precum Constantin Brâncuși (la 150 de ani de la naștere), Mihai Eminescu, Sergiu Celibidache sau Nicolae Vermont, alături de artiști contemporani și teme de cultură pop. Pe lângă expoziții, Art Safari New Museum mizează pe tururi ghidate, evenimente și programe educaționale extinse pentru tineri, studenți și școli, consolidându-și rolul de spațiu cultural viu, accesibil și conectat la oraș.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim în 10 ianuarie 2026! 🌞

Să scrii o carte nu-i treabă ușoară. Să scrii un roman care prinde cititorul de la primele pagini, îl tulbură și îl provoacă așa cum reușește Larisa Marin în romanul de debut Să nu uiți! e un proiect amplu, uneori anevoios, care cere atât imaginație, cât și curajul de a coborî în cele mai nebănuite cotloane ale minții umane și de a rămâne acolo până când povestea își găsește singură drumul spre lumină.

Pe Larisa, vocea din spatele PrintreCarti.ro și autoarea rubricii „Nostalgii” din Jurnalul de sâmbătă, o cunosc din echipa Jurnalului, acolo unde ne-am întâlnit pentru prima dată în calitate de colege de redacție. De aceea, bucuria de a o vedea debutând cu un thriller psihologic publicat la Editura Zupia se amestecă firesc cu admirația pentru curajul ei de a-și întinde aripile, de a păși în necunoscut și de a nu se opri la prima rafală de vânt.

Acest interviu este o discuție despre cum se naște o poveste cu suspans, despre îndoieli și perseverență, despre ce înseamnă să publici o primă carte în România și despre felul în care, uneori, cea mai mare dovadă de curaj este să scoți la lumină paginile pe care le-ai ținut ani la rând doar pentru tine.

Cum a început proiectul „Să nu uiți!” și ce te-a inspirat să scrii o poveste cu suspans psihologic? Care-i rădăcina acestui roman?

S-a aprins în mine ca o scânteie, aș spune. Visul de a scrie o carte viețuia în mine de ani buni, dar curajul nu era destul și abandonam proiectul după ce-l începeam. S-a schimbat ceva după ce am participat la lansarea unui roman al lui Alex Michelides, Furia. Autorul spunea atunci că a scris ani la rând cu gândul că nimeni nu o să-i citească manuscrisele vreodată. Același gând îl aveam și eu, iar determinarea lui a fost contagioasă. Mi-aduc aminte că fix în seara aia, după eveniment, am ajuns acasă și am scris primele pagini. A fost cumva eliberator. Cineva mai simțise îndoielile pe care le aveam și eu și reușise să le depășească. Asta m-a motivat și așa am început să scriu Să nu uiți!.

Cum ai construit personajul Luz? Ce te-a fascinat cel mai mult la ideea unei femei obsedate de trecerea timpului?

Luz este o variantă a mea la bătrânețe (sper să nu ajung totuși într-un centru psihiatric).

Ideea a venit de la o pancartă văzută pe stradă, sincer. Era o reclamă la un centru pentru bătrâni, iar doamna de pe afiș era cochetă și, cumva, nepotrivită pentru acel rol – dacă pot spune așa. Am ales ideea trecerii timpului tocmai pentru că și pe mine mă obsedează cumva. Nu-s genul care nu recunoaște câți ani are (nu am așa de mulți oricum), dar am trecut prin diverse etape de-a lungul timpului și mi se întâmplă des să-mi doresc să fiu în alt loc decât în cel în care mă aflu sau mi-ar plăcea să mă proiectez în viitor, să văd ce mai meșteresc peste 10 ani. Sunt, pe de altă parte, opusă lui Luz: ea căuta să-și amintească trecutul, eu aș vrea să anticipez viitorul.

Ce rol joacă suspansul și incertitudinea în dezvoltarea poveștii? Ai vrut ca cititorul să rămână mereu în suspans?

Da, țelul a fost acesta: să țin cititorul în suspans până la ultima pagină. Mi-aduc aminte, am spus-o și într-un interviu pentru Dialog la Fix, că citeam și reciteam, și-mi dădeam seama că încurcasem ițele prea tare și nu vedeam cale de a le descurca. Câțiva dintre oamenii mei cei mai apropiați au citit toate versiunile cărții (vreo zece) și, dacă i-ai chestiona, ți-ar răspunde că i-am presat constant cu întrebarea: e suficient suspans acolo?; te convinge să citești mai departe?. Acum, după ce am primit și feedback-ul publicului larg, se pare că am reușit să creez atmosfera dorită.

Ce a însemnat pentru tine să publici prima carte și cum ai simțit reacția publicului?

Oh, a fost o călătorie lungă și foarte emoționantă. Cumva, consumatoare de energie. M-a bucurat și m-a surprins reacția publicului. Nu mă așteptam ca romanul să ajungă la atât de mulți oameni. Aveam eu bula mea de cunoscuți și credeam că Să nu uiți! nu îi va depăși granițele. Încă primesc mesaje de la cititori, fotografii cu cartea găsită prin târgurile de carte din țară. Nu poate decât să mă bucure și să mă motiveze să mai scriu.

Care a fost cel mai dificil aspect al procesului de publicare pentru tine: scrierea, corectarea, găsirea unei edituri sau promovarea cărții?

Mai întâi a fost scrierea. Am pendulat între atâtea variante și, de fiecare dată, simțeam că niciuna nu este potrivită pentru scos în fața publicului. Apoi, peste corectură am trecut repejor și cu brio, mi-au fost de ajutor prietenii, cu ochiul lor critic, și domnul Lucian Zup, de la editură. Promovarea a venit mai târziu, după Bookfest (altă surpriză pe care nu o anticipasem) și m-a ajutat să ajung la o masă mai mare de oameni din domenii diferite.

Ce rol are promovarea în succesul unei cărți debutante și cum te-ai implicat tu în promovarea „Să nu uiți!”?

Promovarea e importantă, mai ales dacă vrei să scoți profit din manuscrisul tău. Eu nu am publicat cu ideea de a scoate bani din asta. A fost mai mult un proiect de suflet și mi-am dorit ca Luz, eroina mea, să ajungă la public. E drept că am luat legătura cu câțiva creatori de conținut și am promovat cartea pe platformele sociale. M-au ajutat și cei de la editură, au scos volumul în târg, să zic așa – la târgurile de carte de prin țară.

Cartea a fost disponibilă pe site-ul editurii, pe site-ul anticariatului la care lucrez și la mine. Nu am tipărit nici extrem de multe exemplare ca să nu le pot epuiza. Primele 50 s-au vândut numaidecât, în special în rândul comunității mele de pe instagram/facebook.

Cum îți împarți timpul între activitatea de editor/copywriter și cea de scriitoare?

Oh, timpul, timpul e aliatul și dușmanul meu – aici a ieșit Luz la suprafață. Trebuie să menționez că lucrez full-time în costumer-care, sunt vocea din spatele PrintreCarti.ro. Totodată, scriu recenzii de carte și sunt editor la rubrica Nostalgii, a Jurnalului de sâmbătă. Colaborez și cu As Cultural, din Iași și, de curând, mi-au fost acceptate articolele și-n revista Proezia.

Ei bine, reușesc să le îmbin cumva, am zile în care nu scriu deloc, zile în care lucrez la mai multe articole simultan. Lucrez mai bine zi-lumină, deci venirea iernii nu prea mi-e de ajutor.

Ce înseamnă pentru tine „să scrii cu sufletul” și cum ai reușit să menții această conexiune profundă cu scrisul?

Scriu ca să pot respira, îmi place să spun des asta. Scriu dintotdeauna. La început în jurnale, apoi am scris o vreme proză scurtă care zace și acum în laptop. Scriu în drum spre muncă, scriu în avioane, în trenuri, la amiază, la miezul nopții, iar scriul mi-e terapie, nu obligație. Nu scriu pentru că trebuie. Scriu pentru că simt prea mult și, dacă nu aștern, nu mă pot liniști, nu pot funcționa normal.

Referitor la fraza asta să scrii cu sufletul – nu cred că pot scrie decât așa și, în fond, ce rost ar mai avea? Ca-n orice meserie, dacă nu pui suflet, e în zadar. Se spune că dacă faci ce îți place, nu vei munci o zi în viața ta. Eu îmbin munca de zi cu zi cu scriul și sper să vină ziua în care să pot trăi doar din pasiunea mea.

Care a fost cel mai mare act de curaj pe care l-ai avut în drumul spre publicarea lui „Să nu uiți!”?

Oh, cel mai mare act de curaj a fost scrierea manuscrisului.

Apoi, am avut câteva săptămâni în care m-am gândit dacă vreau ca acesta să ajungă la public, dar nu fiindcă mă temeam de judecată, ci pentru că era o parte din mine. Știi, atunci când pui punct unui proiect în care ai investit mult emoțional, simți că se rupe ceva, e greu să te desprinzi de el.

Acum, referitor la public, aici e o discuție lungă. Cumva, fiecare autor se bucură de aprecierea publicului. Ce mi se pare mie greșit este să te alimentezi cu asta. Vor veni, de-a lungul timpului, și critici și păreri contradictorii. E bine să știm, noi autorii, că acestea nu sunt despre noi. Sunt așteptările publicului la cărțile noastre. Dar un manuscris nu poate fi reușit dacă autorul îl scrie pentru public și nu pentru el însuși. Eu cred că trebuie să îți placă ție, ca și creator, mai întâi ceea ce scrii și, abia apoi, să oferi munca ta celorlalți.

Am avut zece variante de Să nu uiți! și am simțit că ultima este cea mai bună. Mai întâi pentru mine, apoi pentru public. Dacă aș da timpul înapoi, aș alege-o tot pe aceasta.

Cum ai ajuns să publici prima carte? Ai trimis manuscrisul la mai multe edituri?

Am trimis manuscriul la mai multe edituri, da. A fost o muncă migăloasă și extenuantă, dar a meritat. Am primit răspuns afirmativ de la patru edituri, dar la Zupia am găsit tot sprijinul de care aveam nevoie la acel moment (nu știam nimic despre tot acest proces și aveam o mie de îndoieli).

Ce sfaturi ai pentru debutanți care își doresc să publice, dar nu știu pe ce drum să meargă?

Să creadă în munca lor și să nu se lase descurajați. Să înceapă cu o editură mică la început și să nu își piardă speranța dacă primesc multe refuzuri. Uite, autoarea seriei Harry Potter are o poveste incredibilă despre succes construită din nimic, doar ambiție și perseverență.

Dacă au fost refuzați de vreo editură, le-aș spune să mai încerce. Ce farmec ar mai avea dacă totul ar fi simplu în viață? Pentru ce am mai lupta dacă totul s-ar putea obține ușor și imediat? Sunt autori cunoscuți, cu bestsellere publicate în zeci de țări, care au avut parte de refuzuri repetate. Am dat-o deja exemplu pe J.K. Rowling. Ar mai fi și Tolkien, Sylvia Plath, Stephen King.

Le-aș mai spune să nu se aștepte la minuni și să nu creadă că se vor îmbogăți de pe urma publicării unuia sau a mai multor cărți. În fond, marele Dostoievski a murit sărac lipit deși a oferit lumii lucrări ca Frații Karamazov sau Crimă și pedeapsă. Meseria de scriitor aduce, mai curând, împlinire sufletească decât financiară.

Cât de greu este să publici o carte în România ca debutant și ce obstacole ai întâmpinat? Ce criterii au editurile pentru a accepta un manuscris de debutant și cum ai procedat tu?

Nu mai e la fel de greu ca pe vremuri, însă a scăzut și calitatea cărților publicate. Astăzi poți să publici și în sistem de selfpublishing. Așadar, dacă ai o sumă frumușică de bani, poți publica chiar la o editură cunoscută, din primele 10 ale țării, dar îți primești manuscrisele acasă și te descurci cu promovarea. Criteriile sunt cam aceleași la toate editurile, dacă vorbim despre formatarea manuscrisului, despre corectitudinea gramaticală a textului, alegerea subiectului în concordanță cu profilul editurii).

Totuși, există o neîncredere a editurilor mari în textele scriitorilor aflați la început de drum – și asta vine, părerea mea, din frica lipsei de profit. E drept, un autor care își publică primul său roman nu o să aducă editurii aceleași încasări ca o traducere a unui roman deja cunoscut. Aici aș interveni și aș crea măcar o secțiune pentru debutanți sau o editură care să finanțeze măcar jumătate din costurile publicării unui nou-venit.

Eu am corectat singură textul, după care am început să trimit e-mailurile către editurile care publică acest gen de literatură. Am așteptat câteva săptămâni bune, am cântărit răspunsurile și am ales oferta care se potrivea cel mai bine cu ce așteptări aveam.

Ce ai învățat despre tine însăți din această experiență? Ai descoperit ceva nou despre tine ca persoană sau ca scriitoare?

Pe plan personal, am învățat că sunt mai curajoasă decât cred, că am o ambiție extraordinară și că, dacă îmi pun ceva în gând, nu mă opresc până nu se îndeplinește. Am câștigat mulți oameni de-a lungul acestui an, dar am și pierdut conexiuni care credeam că sunt pentru totdeauna. Nu aș spune că asta s-a petrecut din pricina acestui volum, dar cumva am fost mai implicată în scrierea lui decât în conservarea relațiilor sociale și, probabil, asta a afectat anumite legături.

Ca scriitoare, am învățat că toate poveștile au rolul lor și din fiecare pot face proiectul vieții mele, trebuie doar să cred îl el și să muncesc.

Poți să ne dezvălui ceva despre următorul proiect literar la care lucrezi?

Oh, încă nu știu cu exactitate care va vedea lumina tiparului mai întâi. Spun asta pentru că lucrez la mai multe cărți acum. Cel mai probabil, voi aduce în fața voastră o poveste despre abandon și strălucire, care are în prim plan o actriță. Dacă zeii editurilor mi se vor alătura, ar trebui să apară anul viitor, tot la Bookfest.

Lucrez și la un manuscris mai complex, care o are în prim plan pe Katia – o rusoaică autentică, care are de făcut niște alegeri complicate: să rămână parte a puterii din Rusia sau să își uite originile și să aleagă iubirea. Vezi tu, e complicat să alegi ce vrei să publici, ce vrei să arăți oamenilor, ce părți din tine sunt pregătite pentru a fi dezvăluite. Asta pentru că eu – nu știu dacă așa pățesc și ceilalți autori – mă identific cu toate aceste femei.

Ce îți dorești să realizezi în următorii ani din punct de vedere literar?

Am multe visuri și proiecte pe care vreau să le duc la bun sfârșit. Vreau să mai public câteva romane, dintre care unul în limba spaniolă. Cred că am mai spus-o cu alte ocazii, viața mea se împarte între română și spaniolă, limba mea de suflet. Ar fi o realizare extraordinară să-mi văd cartea publicată și în străinătate.

Sigur, aș vrea să existe mai multă deschidere în România pentru autorii aflați la început de drum. Poate niște emisiuni culturale, poate un program prin care să își poată promova romanele.

Cum vezi tu, în România, posibilitățile literaturii? Care sunt punctele forte și punctele slabe ale industriei de carte?

Fiindcă lucrez într-un anticariat, deci am contact cu piața de carte zilnic, pot spune că românii încă citesc. E drept, nu ne încadrăm la cititori avizi sau la consumatori de lectură pe pâine dimineața, la prânz și seara.

Problema este generația tânără în schimb, și nu vreau să sune ca o mustrare de genul pe vremea mea. Se publică foarte multă literatură slabă, iar tinerii nu mai au răbdare să citească clasici sau să citească în general. Nu au nici capacitatea de a distinge între calitate și cantitate. De exemplu, genul acesta dark romance a luat amploare și, deși sunt cărți de 500, 600 de pagini, sunt lipsite de conținut, au dialoguri sărace, scene sexuale din belșug. Azi avem totul la un click distanță, suntem stimulați vizual din prea multe părți, suntem conectați încontinuu la influenceri, la programe, la canale de media. Tot ce e greu, ne obosește. Tot ce conține emoție ne deprimă. Tocmai de asta nici poezia nu se mai citește în România la același nivel din trecut, pentru că transmite mesaje grele, care te determină să gândești, să cauți să pricepi ce a vrut să spună poetul. Cumva, aici aș încadra și răspunsul referitor la puncte tari și slabe ale industriei cărții: avem tehnologia și mediul propice să ne promovăm cărțile (Dostoievski nu avea Instagram, nu putea eticheta editura în postări, nu verifica reach-ul pe pagini, nu făcea bartere), dar nu avem capacitatea de a alege calitatea în detrimentul cantității.

Referitor la implicare. Când cred în ceva, mă implic total.

La job, de exemplu, îmi place ceea ce fac și caut să-mi fac munca cât pot de bine. Sunt deschisă la feedback, îmi recunosc greșelile și accept criticile. Nu vânez însă poziții de conducere, nu m-aș vedea vreodată vreo corporatistă stresată, care să alerge după deadline-uri și targeturi.

Nu sunt deloc o fire competitivă și nu pot face lucruri fără suflet.

Sunt Fecioară cu ascendent în Leu și asta explică multe. Sunt omul cu energia bună, așa zic cei care mă cunosc. Sunt fata cu glumele. Cineva îmi spunea de curând că, cine ajunge să mă cunoască, ori mă iubește, ori mă urăște – nu e cale de mijloc. Pot spune că nu caut niciodată să impresionez, să mă integrez, să încap în anumite cercuri. Simt conexiunea de la început, simt care sunt oamenii mei și îi aleg. Nu mi-aș putea ierta vreodată să fiu altcineva decât ceea ce sunt – cu bune și rele.

Spune-mi despre tine. Ce te emoționează, ce te enervează, ce te mișcă?

Uff, aș putea vorbi despre mine ore întregi, dar o fac rar. Uite, mulțumesc că mi-ai dat ocazia. Sunt o nostalgică incurabilă, o demodată cu acte-n regulă, care ascultă muzică veche, citește biografii, hoinărește prin magazine second-hand, nu se poate adapta la modernitatea asta sufocantă (dar fac eforturi). Mă emoționează prea multe – muzica, ochii mamei când ajung acasă, o fotografie din trecut, un film, lumânările aprinse în nopțile lungi. Nu prea mă enervez, dar dacă e ceva care mă supără ar fi dualitatea oamenilor și lipsa de modestie, aroganța gratuită.

Mă mișcă să observ trecerea timpului, îmbătrânirea alor mei. Mă mișcă poveștile despre curaj și vindecare, animalele salvate de pe stradă, relatările din război. Uite, ultima dată am plâns după ce am vizionat Ultima misiune a Viktoriei, un documentar despre jurnalista ucraineancă Viktoria Roșchina, care a murit într-o colonie rusească anul acesta. Am plâns și la Cravata Galbenă. Și la vestea morții lui Alain Delon. Și cred că mai găsesc câteva exemple, dar mă opresc, să nu cad drept o sensibilă. În societatea noastră actuală, să simți nu e un act de curaj, ba chiar pare o dovadă de lașitate.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Mi-e dor de teatru radiofonic, de scrisori desuete. Mi-e dor de vremuri fără mobil și internet. De verile din curtea buncii, de turte cu brânză coapte pe plită. De mersul la scăldat. De diafilmele proiectate pe peretele camerei în copilărie. De sticlele de sifon.

De tata, care a decedat când aveam vreo 5 ani și pe care nu mi-l mai amintesc prea bine. De doamna mea educatoare, care a pierdut lupta cu cancerul acum câțiva ani.

Mi-e dor de oameni calzi, fără măști, care au curajul să ofere o îmbrățișare unui străin. Oameni care aceeptă că au greșit și își cer scuze, oameni fără vanitate, lipsiți de aroganță.

Mi-e dor de vremuri în care nu se vorbea atât despre traume, depresii. Mi-e dor de o lume în care nu conta ce mașină conduci, cum îți este mobilată casa sau de la ce firmă ai poșeta. Mi-e dor de o lume în care femeile poartă rochii midi chiar și iarna, ruj roșu care se ia pe șervețel, paltoane lungi de lână și cizme cu toc. Mi-e dor de fețe nemachiate, fără botox, gene și ungii false.

Mi-e dor de bărbați eleganți, care știu să-și poarte ridurile și părul cărunt – îmbrăcați ca Alain Delon, care cumpără flori la prima întâlnire, deschid uși și spun sărut-mâna. De bărbați care **știu când să tacă și cum să iubească, care scriu poezii. De bărbați care nu se tem să plângă.

Mi-e dor de o epocă în care să simți era un act de normalitate.

Fotografiile fac parte din arhiva personală a Larisei.

Nici nu se putea o potrivire mai bună cu ceea ce trăim în perioada asta. Pe 11 decembrie și-a deschis porțile „Ce (nu) am tăcut | un muzeu al protestului”, o instalație despre furie, neputință și vocile care au contat, chiar și când n-au fost auzite realizată de echipa Create.Act.Enjoy.

Cele trei zone din Sala Studio a Casei TIFF deschid trei forme de dialog: cu istoria protestului, printr-o cartografiere locală realizată din obiecte reconstituite și activate prin realitate augmentată; cu televiziunea, care transformă protestul în spectacol și ridică întrebări despre memorie, manipulare și autentic; și, în cele din urmă, cu sinele, într-un protest împotriva femicidului, articulat prin vocile a șapte actrițe, care invită publicul să iasă din tăcere și să-și exprime propria reacție.

Încă nu am ajuns la expoziție, dar îmi propun să fac asta la începutul săptămânii, lucru pe care te încurajez să-l faci și tu.

Luni, 15 decembrie

🖼️ Ce (nu) am tăcut | un muzeu al protestului | instalație interactivă la Casa TIFF până în 18 decembrie. După ani de proteste, speranțe, mobilizări masive și dezamăgiri profunde, o parte importantă a societății românești, mai ales cea activă civic, se retrage. Nu pentru că nu-i pasă, ci pentru că nu mai știe dacă vocea ei contează. România trăiește în prezent o stare tensionată, dar aparent liniștită – o tăcere care, de fapt, înseamnă saturație; o acumulare de frustrare, oboseală morală, neîncredere și dezbinare. În acest context, vă invităm la instalația interactivă „Ce (nu) am tăcut | un muzeu al protestului”, care devine o formă artistică de reactivare, de procesare colectivă și de recunoaștere reciprocă. Un spațiu interactiv în care tăcerea nu e judecată, ci explorată; furia nu e estompată, ci transformată; neputința nu e negată, ci înțeleasă și articulată.

🖼️ The Underneath Twirls – expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. The Underneath Twirls propune o coborâre în straturile ascunse ale existenței materiale și ale psihicului, acolo unde degradarea și regenerarea coexistă. Lucrările prezentate trăiesc dincolo de privirea noastră imediată, desfășurând propriile lor dedesubturi sub care dezvoltă noi lumi interioare. În cele trei abordări expuse, fragilitatea și reziliența aduc la lumină noi perspective asupra ciclicității vieții și a interdependenței dintre vizibil și invizibil. (…) Narrowing Down se desfășoară prin trei expoziții, urmărind parcursul vieții pe măsură ce aceasta se scurge treptat.

🎭 Teatrul Viitorului (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR. TEATRUL VIITORULUI este un spectacol rezultat în urma primului laborator de cercetare teatrală dezvoltat de noul H.O.T. Collective (Hands On Theatre Collective) din București, care și-a propus să exploreze în mod colectiv și foarte personal tema viitorului. O aniversare în familie din alte timpuri. O aniversare în familie din timpurile noastre. O nuntă. Un casting. O ieșire nervoasă. Un viitor îndepărtat care vorbește cu tine, care se apropie de tine. O lume care se dărâmă sub ochii tăi. O criză identitară. O floare. O mamă. Colegii tăi. Mâna care ține biciul. Cum te eliberezi de toate?

🎶 VOICE WORKSHOP: BACK TO BASICS de la ora 18:00 la Galetheia Music Studio. Un atelier cu o tradiție de peste 10 ani, mereu îmbunătățit și updatat la cele mai recente studii și cercetări în domeniu. Ce înveți: cum funcționează aparatul fonator, cum se produce sunetul și cum îl putem modela, cum să ai grijă de vocea ta.

🎥 Premiera scurtmetrajului „… and God was Silent” (intrare liberă) de la ora 18:30 la Cinema Dacia. „… and God was Silent” este o poveste despre conflict, credință și o lume medievală redată cât mai autentic.

🎭 Teatrul Viitorului (pe bază de rezervare) de la ora 19:00 la REACTOR. Este un spectacol rezultat în urma primului laborator de cercetare teatrală dezvoltat de noul H.O.T. Collective (Hands On Theatre Collective) din București, care și-a propus să exploreze în mod colectiv și foarte personal tema viitorului. O aniversare în familie din alte timpuri. O aniversare în familie din timpurile noastre. O nuntă. Un casting. O ieșire nervoasă. Un viitor îndepărtat care vorbește cu tine, care se apropie de tine. O lume care se dărâmă sub ochii tăi. O criză identitară. O floare. O mamă. Colegii tăi. Mâna care ține biciul. Cum te eliberezi de toate? Asta e frecvența 3.0. Nu propunem un viitor posibil. Mai degrabă încercăm să vedem dacă un viitor mai e posibil. Asta nu e ultima transmisiune.

🎶 Concert cu inimi #9 – Christman edition de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. O seară în care colindele se întâlnesc cu povești născute din obiecte dragi sau uitate. Fiecare lucru adus în fața voastră deschide o amintire și ne poartă înapoi la Crăciunurile care ne-au crescut.

🖼️ Expoziție Shadows of the Landscapes la Contemporar. Privitorul descoperă modul în care locurile prin care trecem continuă să rămână cu noi. Uneori, nu ne amintim imaginea lor exactă, dar păstrăm o senzație: o vibrație, o densitate, un ritm care revine în corp și în atenție. Expoziția ne relevă aceste urme ale peisajului și arată cum ne influențează chiar și atunci când nu le mai vedem. Poate fi vizitată până pe 31 ianuarie 2026.

Dacă CooltCluj îți face inboxul mai interesant și te ajută să rămâi aproape de artă și cultură, orice donație e un mic cadou care mă ajută să duc mai departe acest proiect. 🎅🏻

Marți, 16 decembrie

🎥 Anastasia (cu bilet) de la ora 15:00 la Cinema Victoria. Cu melodii emblematice și animație memorabilă, „Anastasia” urmărește călătoria unei tinere fără amintiri care pornește în căutarea adevărului despre trecutul ei. Alături de noi prieteni trece prin multiple provocări, la final descoperind ce înseamnă curajul, speranța și familia.

🖼️ Vernisaj WonderWool de la ora 18:00 la Casa Matei. WonderWool explorează potențialul expresiv al lânii prin două tehnici fundamentale ale artei textile: împâslirea uscată, realizată cu acul și împâslirea umedă, bazată pe reacția fibrei la apă caldă și săpun. Evenimentul reunește lucrări ce evidențiază transformarea materialului, relația dintre textură și formă și dialogul dintre tehnicile tradiționale și interpretările lor contemporane. Publicul este invitat să descopere procesele, structurile și expresiile vizuale care definesc practicile actuale din artele textile.

🎭 Rața! (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Rața nu are de ales și pleacă de acasă. Rața ajunge la corporație. Rața trebuie să fie productivă. Rața se îndrăgostește de un cântător. Rața are o voce. Rața nu are curaj să cânte. Rața se autosabotează. Rața merge la petreceri în peșteră cu lilieci. Rața se auto-abandonează. Rața se scufundă și îngheață. Rața începe să construiască, nesigură. Rața își face un prieten. Rața alege. Rața își dă drumul în zbor. Doar că nu e despre rațe, e despre oameni și despre maturizare – să știi că poți să alegi.

🎥 Proiecție specială de Crăciun: Greu de ucis (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Invocând motive politice, organizația teroristă care a pus stăpânire pe clădirea Nakatomi amenință autoritățile cu uciderea ostaticilor dacă acestea nu le soluționează revendicările. În fapt, organizația condusă de maleficul Hans Gruber (Alan Rickman) are două planuri: să fure 600 de milioane de dolari închiși într-un seif superperformant aflat în clădire și să lichideze toți ostaticii. Venit să se împace cu soția sa, Holly, care vrea să-i dea papucii, John McClane nici nu bănuiește ce-l așteaptă. El ajunge să fie singurul polițist care reușește să pătrundă în iadul din Nakatomi. Când află că și Holly (Bonnie Bedelia) este printre captivi, chestiunea devine una personală.

Miercuri, 17 decembrie

🖼️ Salonul Anual de Artă 2025 la Muzeul de Artă. Artiștii explorează o diversitate de medii și abordări, de la pictură, sculptură și grafică, la artă textilă, ceramică, foto-video și instalație. Expoziția oferă o oglindă a preocupărilor estetice și sociale care definesc spiritul artistic al regiunii în prezent. Salonul Anual de Artă este un reper constant în peisajul cultural, nu doar pentru Cluj-Napoca, ci pentru întreaga scenă artistică națională. Ediția din acest an aduce în prim-plan o generație de artiști cu viziuni curajoase, care reușesc să îmbine tradiția cu inovația, oferind publicului o experiență vizuală complexă și emoționantă. Expoziția poate fi vizitată până pe 4 ianuarie 2026.

🖼️ Palkó Ernő. Unduire de la ora 10:00 la Muzeul de Artă. Lucrările expoziţiei Unduire dezvoltă o concepție estetică vizibilă încă de la începuturile creației artistului Palkó Ernő, dar dezvăluie și noile sale preocupări vizuale, pe care le considerăm a fi într-un raport de continuitate cu perioadele anterioare din creația sa, contribuind la un demers caracterizat prin coerență și consistență.

👦🏻 Lansare LOC de joacă: instalații de realitate augmentată și publicație de la ora 17:00 la REACTOR. Plecând de la ideea că locurile de joacă sunt locuri de întâlnire și de explorare, acest al treilea modul al platformei LOC și-a propus să parcurgă o porțiune din teritoriul vast al dorințelor, gândurilor și proiecțiilor pe care le au copiii și tinerii de azi vizavi de design-ul și funcțiile acestor spații comune. În această ediție LOC sunt invitați o serie de artiști și specialiști care au lucrat cu copii și tineri într-o serie de ateliere interdisciplinare în urma cărora au fost create cele trei instalații AR disponibile în aplicația mobilă LOC Cluj-Napoca.

🎥 Filmul documentar „Împotriva propriului oraș. 21 decembrie 1989 în Cluj-Napoca” de la ora 17:00 la Cinema Victoria. În contextul împlinirii a 36 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, cercetător dr. Adrian Boda, din cadrul Institutului de Istorie Orală, vă invită miercuri, 17 decembrie 2025, de la ora 17:00, la Cinema Victoria din Cluj-Napoca, Bulevardul Eroilor, nr. 51, să participați la proiecția primei părți a filmului documentar „Împotriva propriului oraș. 21 decembrie 1989 în Cluj-Napoca”. Proiecţia va fi urmată de o dezbatere pe tema evenimentelor din 21 decembrie 1989, la care sunt invitaţi să participe elevi, studenţi, revoluționari, foste cadre din structurile de forță, alături de toţi cei interesaţi de subiectul documentarului. Accesul la eveniment este gratuit.

🎭 Umbră pe hârtie (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Umbră pe hârtie ne invită să privim cu empatie, luciditate, dar și cu o fărâmă de amuzament amar, ultimele licăriri ale unei conștiințe care își asumă pe deplin, cu o demnitate aproape eroică, propria neîmplinire, precum și caracterul ireversibil al acesteia. În calitate de autor și regizor, Dragoș Pop construiește un univers fragil, tapetat protector cu straturi de hârtie, în care Ana (interpretată de Miriam Cuibus), un ghostwriter împovărat de sarcini care frizează ridicolul, expune cu (auto)ironie profunzimile nebănuite ale destinului unui scriitor fără operă. Deși povestea femeii are un caracter intim, atent individualizat, ea devine în cele din urmă sinteza tragicomică a ratării.

🎙️ Jesica Baciu la Nepotu’ lui Thoreau de la ora 19:00 la Insomnia. Jesica Baciu a publicat volumul Jes în cadrul colecției Vorpal de la Nemira, în 2019, pentru care a primit premiul DLITE pentru debut în poezie în cadrul galei Sofia Nădejde 2019 și premiul Nepotu’ lui Thoreau pentru debut în 2019. A absolvit Facultatea de Litere, Cluj-Napoca, are poeme apărute online, în diverse reviste culturale și în antologia Perturbări în desfășurare, ed. Fractalia, 2021.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Ce este pornocrația?” – întreabă obsesiv personajele din piesă. „Ce îi face să fie pornocrați?” – întreabă chiar și nebunul evadat. Și răspund, iar și iar: revoluționari, soldați, „pornocrați” căzuți și convertiți, cei care sunt complet și cei mai puțin nevinovați, lingușitori, preoți, filosofi pe cale de a fi executați – dar răspunsurile lor, oricât de furibund definite, par să caute un anume răspuns. Asemenea unei victime care abia își revine, care își cercetează propriile răni, încercând astfel să reconstituie agresiunea la care a fost supusă… Dar de ce întreabă abia acum? De ce descoperim întotdeauna doar în mod retroactiv ce s-a întâmplat cu adevărat?

🎭 Venus Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. Când totul complotează să te facă să te simți inadecvat/ă, poți să pleci capul sau poți să faci, ca noi, ceva total neașteptat: să complotezi la rândul tău. Să fii atât de derutant încât nimeni nu-și mai amintește cum trebuia să arăți. Standardele de frumusețe se tem de Venus Show. Industria de frumusețe tremură. Rușinea se ascunde sub pat. Și nici o oglindă nu a fost rănită în pregătirea acestui spectacol.

Joi, 18 decembrie

🎵 Once Upon a December… de la ora 18:30 la Camino Café. Spectacolul „Once Upon A December…”, un eveniment dedicat atmosferei de Crăciun și repertoriului inspirat din musicalurile de Broadway. Seara va îmbina muzica live și poezie într-un cadru intim și cald.

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Maghiară Cluj.

🎭 Partea 3. Solidaritatea de la ora 19:00 la REACTOR. Solidaritatea nu e caritate, solidaritatea nu e iubire? Poate solidaritatea exclude? E nevoie de violență pentru a arăta solidaritatea? Ce faci când nu te poți uita în altă parte și vezi o nedreptate? Avem capacitatea de a deveni o comunitate solidară, în ciuda diferențelor și a raporturilor de putere? În lipsa unor răspunsuri sigure, spunem povești. Povești despre încercările altora de a face bine, povești care au schimbat măcar parțial istoria, povești care ne pun și mai multe întrebări. Preț de 2 ore, solidaritatea poate fi acest moment pe care ni-l oferim și pe care alegem să îl petrecem împreună, în timp ce gătim, mâncăm și ne jucăm.

🎭 Un altfel di Harap-Alb – Avanpremieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul plonjează direct în mitosfera desacralizată a lumii contemporane, pe care o comentează jucăuș, dar totodată cu discernământ critic. Păstrând structura narativă a poveștii lui Ion Creangă, regizorul și autorul Ionuț Caras folosește basmul ca pretext al pledoariei pentru înțelegerea, asumarea și, pe cât posibil, transformarea actualității românești. De această dată, Harap-Alb pornește într-o aventură diferită, populată de figuri recognoscibile pentru publicul românesc, a cărei miză devine pe alocuri socio-politică. Astfel, eterna luptă dintre bine și rău se traduce în confruntarea directă a cinstei cu corupția, a culturii cu ignoranța și a implicării civice cu nepăsarea. Înfrângerea Împăratului Roș – în noua versiune un baron local care, de sub straturile de distorsionare satirică, ne amintește de fantomele ce bântuie prezentul și trecutul recent românesc – are deci un efect terapeutic, arătându-ne finalul fericit pe care l-am putea trăi dacă am acționa în spiritul unei solidarități colective.

🎥 Seară de film altfel la Kuib de la ora 19:00. Cum ți s-ar părea să mergi la film, să te aşezi pe o canapea mega confortabilă, să îți iei un ceai sau un pahar de vin, să urmărești un film timp de 1 oră şi apoi să povesteşti cu ceilalți despre ce ați vāzut?

🎶 Gospel – Concert de Crăciun (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. Pastorul David Wright, fiul legendarului Reverend Timothy Wright, sosește la Cluj alături de celebrul New York Fellowship Choir – un cor gospel fondat în 1993 și aduce pe scenă tradiția autentică a gospelului american, îmbinată cu influențe moderne de soul și R&B. Cu voci puternice, ritmuri vibrante și un mesaj profund de credință, speranță și bucurie, concertul promite o experiență muzicală care va ridica publicul în picioare și va aduce spiritul Crăciunului mai aproape ca niciodată.

🎭 Micul Prinț – spectacol pentru oameni mari (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Dacia. O montare minimalistă, pentru oameni mari, care aduce la suprafață profunzimile celui mai citit text din literatura universală, într-o atmosferă sinceră și intimă. Decorul, costumele, scenografia sunt construite de cei mai mari creatori ai lumii teatrului, pe numele lor: spectatorii. Laboratorul de creație: imaginația. Mijloace: cuvântul, muzica și fantezia. Cadrul: scena. 3 actori cu 3 instrumente îi poartă pe privitorii pe toate planetele vizitate de Micul Prinț, într-o poveste emoționantă presărată cu personaje comice și situații inedite, toate acompaniate de muzică live.

🎥 In the mood for Loveable: film + concert Ada Morar (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Povestea urmărește viața Mariei, care încearcă să găsească echilibrul între rolul de mamă și o carieră solicitantă, în timp ce soțul ei, Sigmund, călătorește frecvent din cauza serviciului. Pe măsură ce presiunea cerințelor concurente crește, căsnicia lor începe să se destrame. În ciuda eforturilor disperate ale Mariei de a salva relația, Sigmund îi comunică în cele din urmă dorința de a divorța, forțând-o să își înfrunte cele mai adânci temeri. Ada Morar este artist și compozitor cu o voce caldă, profundă, care apropie ascultătorii de propriul lor interior. Creează muzică dintr-un loc intim și viu, acolo unde emoțiile nu sunt traduse, ci trăite direct — prin sunet.

Vineri, 19 decembrie

🛍️ IARMAROC la Oraș – Weekend 3 – Ediția specială de Crăciun între 19 și 21 decembrie la Casa Hintz. Clujul se pregătește de sărbători, iar IARMAROC aduce în inima orașului singurul târg cu 100% produse create la noi în țară. Într-un spațiu nobil, cu un istoric încă din secolul al XV-lea — Casa Hintz, prima farmacie a Clujului, recent renovată și transformată într-un spațiu cultural de excepție.

👗 Christmas Edition | YDEAS – YOUNG DESIGNERS EXHIBITION+SHOP în perioada 19-21 decembrie la Casa TIFF. Cele mai noi şi originale proiecte de artă vestimentară, bijuterii, obiect, ale unora dintre cei mai inventivi designeri clujeni și nu numai. Un mix curatorial eclectic, care aduce laolaltă, într-o atmosferă boutique, creatori mai noi sau mai vechi. O întâlnire mai degrabă intimă cu frumosul, într-o multitudine de forme. Căutând, în special, o aliniere între brand-urile prezente, YDEAS își propune să ofere vizitatorilor o alternativă neconvenţională de interacțiune cu moda, care să treacă dincolo de matematica creator-marfă–client. Program de vizitare: vineri între orele 13 și 20:30.

Sâmbătă, 20 decembrie

🎥 Cinema prin joacă și aventură | Tema Dorințe de împlinit | Scurtmetraje nonverbale (cu bilet) de la ora 10:00 la Cinema Victoria. După fiecare scurtmetraj – lumina se aprinde în sala de cinema şi povestim despre ce am vǎzut, ne și jucǎm, iar la final folosim pentru socializare foaierul cinematografului. Povești cuceritoare din Franța, Germania și Italia: animăluțe care poartă un tort delicios de ciocolată printr-o pădure înghețată, doi urși care se joacă de-a v-ați ascunselea, o fetiță care leagă o prietenie cu un crap sau un pinguin care se visează… poștaș.

👗 Ziua 2 – Christmas Edition | YDEAS – YOUNG DESIGNERS EXHIBITION+SHOP în perioada 19-21 decembrie la Casa TIFF. Cele mai noi şi originale proiecte de artă vestimentară, bijuterii, obiect, ale unora dintre cei mai inventivi designeri clujeni și nu numai. Un mix curatorial eclectic, care aduce laolaltă, într-o atmosferă boutique, creatori mai noi sau mai vechi. O întâlnire mai degrabă intimă cu frumosul, într-o multitudine de forme. Program de vizitare: sâmbătă între orele 11 și 20:30.

🛍️ Ziua 2 – IARMAROC la Oraș – Weekend 3 – Ediția specială de Crăciun între 19 și 21 decembrie la Casa Hintz. Clujul se pregătește de sărbători, iar IARMAROC aduce în inima orașului singurul târg cu 100% produse create la noi în țară. Într-un spațiu nobil, cu un istoric încă din secolul al XV-lea — Casa Hintz, prima farmacie a Clujului, recent renovată și transformată într-un spațiu cultural de excepție.

🎅🏻 Moș Crăciun vine la MINA Cluj de la ora 15:00. Ora 15:00: Atelier de scris scrisori pentru Moșul. Copiii își scriu dorințele, își pun visele pe hârtie și pregătesc cel mai așteptat moment al anului. Ora 16:00 – Piesa de teatru „Întâmplare de Crăciun”. Un spectacol plin de farmec, joacă și emoție, cu: Elsa, Omul de Zăpadă, spiridușul neastâmpărat și Moșul.

🗣️ Seară de socializare autentică Florești de la ora 17:00 la Jazz Cafe. Regulile jocului: vorbiți despre experiențele voastre, nu despre ce „ar trebui” să facă alții, asculți fără să întrerupi sau să judeci, fără sfaturi aiurea, mergi ca să-i înțelegi pe ceilalți, nu să-i schimbi, ce se discută la Adunat, rămâne la Adunat.

🎭 UN ALTFEL DI HARAP-ALB – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul plonjează direct în mitosfera desacralizată a lumii contemporane, pe care o comentează jucăuș, dar totodată cu discernământ critic. Păstrând structura narativă a poveștii lui Ion Creangă, regizorul și autorul Ionuț Caras folosește basmul ca pretext al pledoariei pentru înțelegerea, asumarea și, pe cât posibil, transformarea actualității românești. De această dată, Harap-Alb pornește într-o aventură diferită, populată de figuri recognoscibile pentru publicul românesc, a cărei miză devine pe alocuri socio-politică.

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa de Cultură a Studenților.

🎥 Avanpremieră: Father, Mother, Sister, Brother (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Trei povești diferite plasate în SUA, Dublin și Paris, care prezintă relațiile dintre copii (acum maturi) și părinții lor înstrăinați. O explorare profundă a sentimentelor complicate pe care le avem cu părinții noștri și cum ne afectează celelalte relații din viața noastră.

Duminică, 21 decembrie

👗 Ziua 3 – Christmas Edition | YDEAS – YOUNG DESIGNERS EXHIBITION+SHOP în perioada 19-21 decembrie la Casa TIFF. Cele mai noi şi originale proiecte de artă vestimentară, bijuterii, obiect, ale unora dintre cei mai inventivi designeri clujeni și nu numai. Un mix curatorial eclectic, care aduce laolaltă, într-o atmosferă boutique, creatori mai noi sau mai vechi. O întâlnire mai degrabă intimă cu frumosul, într-o multitudine de forme. Program de vizitare: sâmbătă între orele 11 și 20:00.

🛍️ Ziua 3 – IARMAROC la Oraș – Weekend 3 – Ediția specială de Crăciun între 19 și 21 decembrie la Casa Hintz. Clujul se pregătește de sărbători, iar IARMAROC aduce în inima orașului singurul târg cu 100% produse create la noi în țară. Într-un spațiu nobil, cu un istoric încă din secolul al XV-lea — Casa Hintz, prima farmacie a Clujului, recent renovată și transformată într-un spațiu cultural de excepție.

🎥 Father Mother Sister Brother (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. O comedie despre tensiunile relațiilor de familie, unde Adam Driver întruchipează figura paternă non-conformistă, un tată retras într-o cabană care urmează să fie vizitat de gemenii săi. Figura maternă este jucată de Charlotte Rampling care joacă o romancieră engleză; mama a două fiice, iar cele trei își dau întâlnire la un ceai în Dublin, orașul în care locuiesc fetele. Calmul întâlnirii se transformă într-un conflict care mocnește sub o diplomație tensionată. Ea este portretizată ca o figură puternică și enigmatică, ce ține familia într-un echilibru fragil între amintire și prezent.

🎭 A douăsprezecea noapte sau cum doriți (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Scrisă cel mai probabil la începutul anilor 1600, piesa „A douăsprezecea noapte sau Cum doriți” este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

👀 Aruncă o privire și la Coolturalist, newsletterul care apare de două ori pe lună și te pune la curent cu noutățile din artă și cultură, îți aduce aproape artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Abonează-te aici.

Pe duminica viitoare! 🌞