Anul ăsta am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât, mi-au dat idei și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu voi, cei care mă citiți, așa că le-am pus într-un nou articol, cu câteva cuvinte despre ce au mișcat în mine și de ce le recomand.

Am lansat apoi o invitație deschisă în social media către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.

Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la voi, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.

Uite o listă consistentă de cărți de citit în 2026, din care să-ți poți alege ce-ți surâde și-ți face cu ochiul:

„Salvarea focului” de Guillermo Arriaga

O lectură de foc. Cu violență. Abuz. Iubire. Sacrificiu. Ipocrizie. Pasiune. Cruzime. Artă. Carteluri. Aruncat cu capul înainte. Pășit pe cioburi de sticlă și pe marginea prăpastiei. Găsit un motiv de trăit și răzbunat. Criminalitate. Iertare. Salvarea pe care o nici nu știi că o cauți. Tortură ascunsă în sânul educației. Libertatea care atârnă de un fir de păr. Sau de următorul pas pe jar încins.

E minunat scrisă. Vizual. Visceral. E presărată cu mărturii ale deținuților. Ai mai multe planuri care se succed cu măiestrie, cât să te țină lipit(ă) de carte. Cât să trăiești emoțiile fiecărui personaj. Cât să te macine furia. Să te ardă pauza dintre cuvinte. Cât să te îndrăgostești de felul în care autorul spune ceea ce spune în sau printre rânduri.

Las câteva dintre citatele care mi-au plăcut:

• „…poți să ieși din închisoare, dar închisoarea nu iese niciodată din tine. Nu iese nici măcar dacă ești declarat nevinovat.”
• „Nu există nimic, crede-mă, care să depășească libertatea.”
• „Singurul mod de a suporta închisoarea este să trăiești zi de zi.”
• „Vulturii ciugulesc ochii orbilor până ii obligă să vadă. Și el era obligat să vadă.”

„Cât timp înfloresc lămâii” de Zoulfa Katouh

M-a răvășit cartea asta. Am citit-o cu un ghem de noduri în piept, uneori cu lacrimi cuibărite în colțul ochilor.

Și cu gândul că în bucățica mea de lume lucrurile se încadrează într-o normalitate pe care nu ar trebui să o consider garantată. Că în timp ce eu mă plâng de orice nimic, alții bombardează spitale.

Cât timp înfloresc lămâii e romanul de debut al autoarei Zoulfa Katouh. O carte despre speranță și iubire, forțe care țin protagoniștii pe linia de plutire într-o lume plină de durere, moarte, luptă și agonie.

M-a purtat pe urmele revoluției siriene care a început în 2011, atunci când cetățenii au dat piept cu represaliile sângeroase ale unui regim violent.

Autoarea și-a așternut propria durere în cuvinte. Și nu doar a ei, ci a unei națiuni întregi. M-a pus față în față cu faptul că oricât de greu ar fi, poți găsi motive de care să te agăți pentru a zâmbi și pentru a îndrăzni să crezi.

Și că acolo unde te aștepți mai puțin, încolțește dragostea și dorința de a supraviețui. Pentru că atâta timp înfloresc lămâii, există speranță.

„Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl

Am citit primele 100 de pagini dintr-o răsuflare și mi-am repetat de zeci de ori citatul lui Nietzsche pe care Frankl îl reiterează de mai multe ori în carte: „Acela care are un De ce, va suporta orice Cum”.

Cred că voi reveni la cartea asta ori de câte ori voi simți că sunt într-un moment de cumpănă. Mi-am băgat bine în cap că atâta timp cât am un sens, un scop, un rost în viață voi putea depăși orice greutate îmi atârnă pe umeri.

Cartea asta merită un loc de căpătâi în orice bibliotecă și în sufletul fiecăruia.

Las aici și-un citat al autorului: „În faptul că volumul meu a ajuns bestseller nu văd o realizare sau o reuşită personală, ci mai degrabă expresia stării de nefericire la care a ajuns lumea contemporană: dacă sute de mii de oameni cumpără o carte care încă din titlu promite să se ocupe de problema sensului vieţii, atunci probabil că această chestiune îi macină profund pe oamenii aceştia.”

„Irațional în mod previzibil” de Dan Ariely

Dacă trăiești cu impresia că de cele mai multe ori iei decizii raționale și bine gândite, s-ar putea să te înșeli. După ce-am citit Irațional în mod previzibil m-am convins cât de multe din deciziile și acțiunile noastre au la bază factori de care nici măcar nu suntem conștienți.

Este genul de carte care te face să te gândești „exact asta fac și eu fără să-mi dau seama”. Pleacă de la o idee simplă și incomodă: nu suntem doar neatenți când luăm decizii, ci urmăm tipare destul de clare, adică greșim cam în aceleași feluri, din nou și din nou.

Autorul povestește cu umor experimente prin care arată cum ne păcălesc lucruri aparent mici și foarte concrete din viața de zi cu zi: de ce ne atrage atât de mult eticheta „gratuit”, de ce o ofertă pare bună doar pentru că o comparăm cu alta sau cum ne păcălesc așteptările noastre. Arată și cum ne influențează regulile sociale față de regulile de piață, dar și cum amânarea, auto-mințirea și impresia că deținem controlul ne dau, de fapt, planurile peste cap.

Cartea mai vorbește și despre cum putem deveni mai conștienți de aceste reflexe și să nu mai cădem în aceleași capcane. Are un limbaj prietenos și e potrivită atât dacă ești curios(oasă) de psihologie și decizii sau dacă vrei să înțelegi de ce alegerile noastre o iau deseori pe drumuri care nu au prea multă logică la bază.

Citind-o, m-am regăsit în felul în care îmi trăiesc propriile alegeri – de la teama de a închide uși până la obsesia de a păstra „toate opțiunile” deschise, chiar și când asta mă costă timp, energie și liniște. Acesta mi-a fost punctul de pornire al articolului despre cum încercăm să ne agățăm de orice posibilitate, să nu ratăm nimic, să fim mereu disponibili și „pe fază”, și cum această fugă după toate ușile deschise ajunge, paradoxal, să ne fure tocmai lucrurile importante – atenția, prezența și claritatea în decizii.

Recomandări din partea comunității

„Toată seria Menajera (cele 3 volume) plus Chiriașa. Pe mine una m-a captivat scriitura Freidei McFadden ☺️”

„Crimă și Pedeapsă de Dostoievski, Vis de Primăvară de Teru Minamoto, Sunetul Muntelui de Yasunari Kawabata”

„O prima recomandare, în limba engleză, este Duly Noted, scrisă de designerul Jorge Arango. Tratează problematica luării de notițe și cum acest lucru influențează creativitatea, productivitatea și învățarea. Potrivită pentru studenti, cercetători, oameni și business și creativi. A doua recomandare, în limba română, este Restul ca problema a filosofiei de prof. Alexander Baumgarten. Face o trecere in revista a ideii de „rest”: odihna, restul ca deseu, restul matematic, restul negandit (idei, argumentari, etc). Ne propune, de asemenea sa ne uitam la relatia dintre natura si gandire, si cum putem construi din ceea ce ramane.”

„Roșu și negru – Stendhal, Maitreyi – Mircea Eliade, Cel mai iubit dintre pământeni – Marin Preda, Turn the ship around – David Marquet, Performance paradox – Eduardo Briceno”.

„Recomand, de departe, Let This Radicalize You Rather Than Lead You To Despair, de Kelly Hayes și Mariame Kaba. Vorbeste de multe probleme din jurul nostru, apoi descrie soluții foarte practice. Pur și simplu povestește despre comunități care s-au strâns în jurul unei nedreptăți și au creat schimbare. Dar adaugă și soluții practice care țin de ajustarea felului în care gândim. Speranța si comunitate pentru 2026 :)”

„Eu mi-aș dori să citească mai multă lume Reinventing Organizations a lui Frederic Laloux (despre care am și scris aici) și Cum să livrezi fericire, a lui Toni Hsieh.”

„Recomand Ferește-mă, Doamne, de prieteni de Larry Watts. Ca să avem curaj să citim cărți care ne incomodează!”

„Tetralogia napolitana – Elena Ferrante. Toate cele patru cărți sunt extraordinare, deși mi-au plăcut poate primele două mai mult. A trecut ceva de când nu am mai citit o carte de ficțiune contemporană care să mă întoarcă spre sentimentele pe care le trăiam citind romanele clasice. Prietenia dintre protagoniste – chiar si „antagonismul” dintre ele – politica, sărăcia, ambivalența m-au făcut să mă întreb la fiecare pas cât de multe am în comun cu cele două protagoniste. O serie foarte bine scrisă, devastatoare în final, dar care te lasă cu un sentiment plăcut. Alte cărți pentru 2026 ar fi seria Dune, cele 6 cărți scrise de Frank Herbert, la care nu am ajuns până recent, și care m-au surprins plăcut, a doua carte din serie este cea mai bună, aș spune, și surprinzător de actuală, în contextul politic și economic curent.”

„Brățară pe glezna ta – Radu Paraschivescu: Am crezut ca nu mai plâng la cărți, dar m-am înșelat. Prezintă o poveste de iubire atipică, între doi protagoniști care se pierd și se regăsesc de-a lungul poveștii. Durerea, suferința, dragostea și angoasele se împletesc magistral, într-o călătorie nemaipomenită. Năvala apelor – Evgheni Zamiatin: A treia carte citită de la rusul de geniu, care in opinia mea este peste Tolstoi sau Dostoievski. E o poveste despre durere, neputință, pierdere și foamete în Rusia de secol XVIII-lea. Vorbește despre adulter, despre iubirea ca o rugăciune și despre o femeie care e în stare sa lupte cu orice arma pentru a-și păstra soțul. Ne vedem în august – Gabriel Garcia Márquez: E o poveste despre dragoste si pierdere, asemenea tuturor acelora semnate deja de Márquez. E despre durere, despre dorință și despre abandon. Este foarte cinematică, iar personajul central pare inspirat (spun criticii) din Mercedes, soția autorului.”

„Undeva, într-o carte, „The Washington Post”, spunea așa: „Poveștile sunt hrană pentru suflet și, uneori, singura cale prin care putem înțelege viața”. Tare mi-a plăcut afirmația! Acum recomandări: Lucinda Riley – Gradina cu lavandă; Camera cu fluturi; Secretul Helenei; Fata de pe stâncă. Kristen Hannah – Între surori; Aleea cu licurici; Un moment magic; Cele patru vânturi; Privighetoarea; Culorile vieții; A doua șansă. Eric- Emanuel Smith: Rivala; Cea mai frumoasă carte din lume; Omul care vedea dincolo de chipuri; Oscar și Tanti Roz; Femeia în fața oglinzii; Milarepa. Valerie Perrin – Apă proaspătă pentru flori; Viața ca un film. Pe noptieră, Dostoievski cu Nopți Albe. Și anul nu s-a încheiat încă.”

„Aleg doar două, din proză și din poezie. Mi-a plăcut mult Han Kang – Nu ne despărțim. Și Cobaltul lui Claudiu Komartin, reeditată, despre care am și scris. Nu pun cărțile de psihanaliză sau cele de filosofie, căci nu sunt în română, fără aroganță. Hai că mai adaug și Concert la sfârșit de iarnă, dar eu sunt oricum o cititoare avidă de Kadare, așa că… à bon entendeur!” (plus Ecourile lichide de avocado, scrisă chiar de Noemina Câmpean)

„Mai citește cineva beletristica sau suntem toți obsedați doar de dezvoltare personala? Serios acum, am învățat mai multe despre lume, viață și oameni din cărți de ficțiune decât din „Tată bogat, Tată sarac”. Vă recomand din suflet să citiți orice vă pica în mână, diversitatea este cheia unei minți destupate.”

Sursă imagine: Perplexity, după un prompt dat de mine