
Am fost să văd Moromeții 3 la invitația unei prietene. Dacă ar fi să-l descriu în câteva cuvinte, aș spune că ne prezintă o poveste despre dileme politice, alegeri grele și tumult interior și exterior. Imaginea mi-a plăcut, contextul e fain, au fost câteva lucruri care m-au intrigat, unele scene la care am râs, mi-a plăcut caracterul poetic pe alocuri și cred că au fost destul de bine surprinse dificultățile și bâjbâirile unui scriitor în anii ‘50.
Ce am apreciat mult a fost ediția specială a ziarului Flacăra, realizată cu ocazia apariției filmului în cinematografe, pe care am luat-o acasă și-am citit-o cap-coadă. „În Flacăra pe care o citiți acum, veți afla și cât de multă muncă a fost pentru a reconstrui atmosfera anilor ‘50, ce înseamnă să știi să faci un costum până la nasture și ce face o poveste să fie bună”, scrie în primele pagini ale ziarului.
Ultimul film din seria semnată de regizorul Stere Gulea a ajuns în cinematografe la 36 de ani de la premiera primei părți și aduce pe ecrane o poveste care, fie că ne place sau nu, vorbește despre noi, cu bune și cu rele. E bazat pe trilogia scrisă de Marin Preda și urmărește destinul lui Niculae, fiul cel mic al celebrei familii de țărani, care ajunge un scriitor cunoscut, dar și relația sa de dragoste cu Vera.
Dincolo de contextul istoric, Moromeții 3 este și o meditație asupra libertății, atât a individului, cât și a creației. Iulian Postelnicu, unul dintre actorii din distribuție, spune că „e o poveste de ajutor oricui simte nevoia să comunice, dă cu nasul de o formă sau alta de cenzură și are nevoie de un pic de speranță. Au zis alții mai bine, e greu să omori ideile”. Ideea persistă în întreaga peliculă și ne arată cât de dificil e să îți păstrezi integritatea într-o lume care încearcă, prin te miri ce mijloace, să te reducă la tăcere.
Un alt punct forte, zic eu, al filmului este modul în care abordează relațiile dintre personaje. Dinamicile familiale și sociale sunt încărcate de tensiune, dar și de umanitate. O idee a regizorului Stere Gulea care mi-a rămas în minte redă complexitatea din construcția personajelor: „Este o luptă care te epuizează pentru că știi că trebuie să scapi, să ai libertatea de a construi personajul în funcție de cerințele poveștii și imaginea aceea o dai pe ușă afară și ea intră pe fereastră și râde de tine ca o fantomă.”
Actrițele Olimpia Melinte și Mara Bugarin aduc ne fac cunoștință cu două personaje feminine complexe – Vera și Aura, care reflectă atât fragilitatea, cât și forța femeilor din acea epocă. „Am trăit această poveste cu foarte multă pasiune, am încercat să o înțeleg pe Vera mai departe de statut, eticheta și situația ei în societate. M-a interesat să o văd fragilă, vulnerabilă, îndrăgostită, speriată, așa cum sunt oamenii în intimitatea lor, dar să-i pun și masca socială atunci când a fost cazul.”, spune Olimpia Melinte, actrița care joacă rolul Verei, inspirat de poeta Nina Cassian, una dintre iubirile lui Marin Preda.
Mara Bugarin mărturisește despre rolul ei: „M-a izbit Aurora frontal. Aurora Cornu – lumină, viață, vitalitate, energie, curaj, tupeu. Exact ca Marin Preda, m-am îndrăgostit și eu de ea. M-a învăluit misterul poetei tinere, care a emigrat în Franța, unde i-a devenit muză, pentru un timp, lui Eric Rohmer. Unde a regizat, a dansat, a fascinat. Nu mi-a venit să cred că numele ei nu a fost menționat vreodată în școală – niciodată spus «fără Aurora Cornu (probabil) viața Moromeților nu ar fi ajuns niciodată la noi».”
Poate fi faptul că, deși spune o poveste din trecut, aceasta este de o actualitate tulburătoare. Olimpia Melinte punctează acest aspect: „Tinerii de azi sunt adesea prinși între idealuri și realitățile unei lumi mercantile, pot regăsi în acest film o reflecție a propriilor lupte: dorința de autenticitate într-o lume pragmatică și gălăgioasă.”
Poate prin faptul că „este un film care are capacitatea să stârnească o discuție importantă despre trecut și despre prezent și despre cât de important este să învățăm din greșelile și traumele trecutului, pentru a putea spera la un viitor mai bun”. (Alex Călin)
Poate pentru că „e o poveste de ajutor oricui simte nevoia să comunice, dă cu nasul de o formă sau alta de cenzură și are nevoie de un pic de speranță”, spune Iulian Postelnicu.
Ori faptul că „este o biografie a unui scriitor român care a definit prin romanele lui o realitate socială, politică și culturală a României” (Conrad Mericoffer).
Sau poate e relevant pentru că „surprinde lupta tumultoasă a unei poziționări contra sistemului. Ne dezvăluie un erou uman. Cu defectele, capriciile existenței noastre pe acest pământ. Și cu toate astea, lupta merită.” (Mara Bugarin)
Și pentru că „așa cum oamenii din epoca respectivă abia se dezmeticeau dintr-un război și se agățau de tot ceea ce le ieșea în cale pentru a supraviețui, la fel și noi căutăm orice informație, orice situație și istorisire care venea din partea regizorului pentru a înțelege un context socio-politic-cultural și de a intra în acest nou Univers.” (Olimpia Melinte)
Eu aș spune că e relevant pentru toate cele menționate și amintite mai sus plus încă câteva care diferă pentru fiecare persoană în parte. Pentru că fiecare experiență e diferită, chiar dacă filmul e același.
Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
Coolturalist este newsletterul bilunar care-ți aduce noutăți relevante din cultură și artă, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.