Călătoriile nu sunt doar bagaje și obiective bifate. Pentru Maria și Emi, ele au devenit un mod de a respira altfel, de a învăța lumea prin pași mărunți pe străzi necunoscute și prin povești spuse de oameni întâlniți întâmplător. S-au cunoscut în plină pandemie și au transformat dorul de ducă într-un stil de viață.

Azi, după 35 de țări și mii de kilometri străbătuți, încă privesc fiecare plecare ca pe o promisiune: că necunoscutul aduce nu doar adrenalină și curiozitate, ci și lecții de omenie, încredere și liniște interioară.

În interviul de azi descoperi cum arată lumea atunci când o privești prin ochii lor: cu bugete mici, dar cu inimi largi, cu planuri creionate, dar mereu deschiși pentru surprize. O conversație caldă, despre drumuri, oameni și acel sentiment că „acasă” poate fi oriunde, atâta timp cât ai pe cineva drag alături.

Izabella: Care e povestea „momentului zero”, clipa în care v-ați spus că veți transforma călătoriile în stil de viață, nu doar vacanțe ocazionale?

Maria: Eu am început în 2017, când eram studentă și am plecat în Portugalia pentru un semestru. Acolo am descoperit cât de ușor și ieftin se poate călători prin Europa, dacă te informezi puțin înainte.

Noi doi ne-am cunoscut în plină pandemie (august 2020), când dorința de plecat era mare, dar oferta de destinații foarte limitată. La două săptămâni după ce ne-am cunoscut, am plecat împreună în Maramureș și imediat după, la mare. N-a durat mult până s-au deschis granițele și am început să călătorim și în afara țării. Ne-am conectat perfect stilurile de la început: low budget, experiențe cât mai autentice și „pe fugă”.

I: După 35 de țări, ce vă face să continuați? E curiozitatea, adrenalina sau altceva mai profund?

Emi: Este un mix de curiozitate și adrenalină, dar și dorința de a cunoaște culturi noi și moduri diferite de a trăi. Există și acea emoție intensă pe care ți-o dă necunoscutul, mai ales când vizitezi locuri despre care nu găsești multe informații, cum ni s-a întâmplat, spre exemplu, în Kyrgyzstan. Cu cât descoperim mai multe, cu atât dorința de a continua devine mai puternică.

I: Câtă planificare, bugete, itinerarii e în spatele drumurilor voastre și cât lăsați în seama întâmplării?

Maria: În general, ne facem un itinerariu dinainte, dar lăsăm mereu loc pentru neprevăzut. Stilul nostru de călătorie, bazat pe transport în comun și autostop, nu poate fi 100% previzibil – și e normal să fie așa. Ne place să fim spontani, să ne adaptăm dacă aflăm de ceva interesant pe drum.

La partea de buget, încercăm să luăm din timp transportul pe distanțe lungi și cazările din zone turistice, ca să prindem prețuri mai bune. În rest, ne documentăm înainte despre costurile aproximative din fiecare zonă (mâncare, transport urban etc), dar linia o tragem mereu la sfârșitul călătoriei.

I: Cum alegeți următoarea destinație și câte zile obișnuiți să stați într-un loc?

Maria: Fiecare dintre noi are preferințe diferite – eu am visat mult la Asia Centrală, în timp ce Emi este atras mai degrabă de nordul Africii. Alegerea depinde de buget și de biletele de avion pe care le găsim.

Ca durată, dacă e o destinație europeană, stăm de obicei 3-4 zile (mai mult city-break), iar dacă e nevoie de zbor lung sau cu escală, alocăm cel puțin 10 zile.

I: Ați avut vreodată un moment în care v-ați gândit că „nu merită tot efortul”? Cum ați depășit acel punct?

Maria: Nu am avut niciodată sentimentul că nu merită. Călătoriile nu ne obosesc mental, dimpotrivă: spunem mereu că plecăm ca „să ne obosim picioarele și să ne odihnim mintea”. Dacă am putea, am colinda lumea fără oprire.

I: Care e locul sau întâlnirea care v-a răsturnat complet așteptările despre oameni și lume?

Emi: E greu să mă limitez la un singur loc, pentru că e un cumul de experiențe. Călătoriile sunt, pentru mine, cea mai bună formă de educație non-formală: îți descoperi abilități, înțelegi mai bine contexte sociale și istorice și te adaptezi necunoscutului.

Totuși, dacă ar fi să aleg, aș spune: orașul Fes din Maroc. La prima vedere pare haotic, lumea e agitată, străduțe înguste, gălăgie și orientare foarte greoaie pentru cineva care nu cunoaște labirintul orașului. Printre cele peste 1000 de străduțe din patrimoniul UNESCO, găsești și mulți localnici care se prezintă ca fiind „gardieni” – îți spun ce străduțe sunt închise, unde se roagă lumea și n-ai voie să treci, te conduc prin medina (orașul vechi), iar la final, îți cer bani. Fes e locul care m-a învățat că răspunsul frumos, calm și, de multe ori, în glumă, este soluția pentru a ieși din orice situație în care nu te simți confortabil.

I: Dacă priviți înapoi la prima voastră plecare, în ce fel simțiți că v-ați schimbat ca oameni, individual și ca pereche?

Emi: Simt că ne-am dezvoltat foarte mult, că avem mai multă încredere în noi, dar și în oamenii din jur. Simt că suntem mai deschiși la nou și la a trăi experiențe. Cât despre noi, cred că ne-am sedimentat foarte bine relația și avem încredere totală unul în celălalt, pentru că de-a lungul timpului ne-am împărțit, dar nu delimitat, sarcinile.

I: Ce ați descoperit unul la altul în toate aceste drumuri, ceva ce poate nu ați fi aflat dacă rămâneați acasă?

Maria: Am descoperit că lui Emi îi place cafeaua, deși acasă nu este mare fan. Când călătorim, avem mereu momentul nostru dimineața, când căutăm o cafenea drăguță și facem planul zilei. E un mic ritual pe care nu-l avem în alt context. ❤️

Emi: Eu am descoperit cât de mult ne putem baza unul pe celălalt. Când unul dintre noi e obosit sau defocusat, celălalt compensează. Mi se pare că este lucrul care ne dă cel mai mare confort psihic în călătorii.

I: Ce înseamnă pentru voi „acasă” după atâtea plecări și reveniri?

Maria: „Acasă” e oriunde suntem noi doi. În România, avem mai multe „acasă”: în București, dar și în Alexandria, Petroșani sau Lerești, unde ne-am născut sau am copilărit. Motivul real pentru care ne întoarcem mereu în țară sunt cei 5 prieteni blănoși: 3 pisici (de 6-7 ani) și 2 cățelușe adoptate anul trecut.

I: Care e cea mai importantă lecție de viață pe care v-au oferit-o călătoriile și cum vă hrănesc acestea?

Emi: Aș aminti întâlnirea cu un cuplu de georgieni care ne-a luat la autostop, undeva pe o șosea care leagă capitala – Tbilisi de nordul țării – Stepantsminda (aproape de granița cu Rusia). După ce le-am spus că suntem din România, ne-au tratat ca pe frații lor: au vrut să ne arate Georgia localnică abătându-se de la drumul lor, ca să le vedem țara așa cum o văd ei. Ne-au povestit istorie, ne-au dus la biserica lor preferată, ne-au invitat chiar și la ei acasă. A fost o lecție de omenie.

I: Care a fost cea mai mare diferență culturală pe care ați întâlnit-o și cum v-a schimbat felul în care priviți viața?

Emi: Una dintre cele mai mari diferențe pentru noi a fost viața din Malaysia. Acolo am descoperit cum trei culturi complet diferite – chinezii, indienii și malaii – trăiesc împreună, în armonie, respectându-și reciproc tradițiile, religiile și obiceiurile.

Chiar vorbeam cu un localnic care ne spunea cu mândrie că tocmai asta îi diferențiază de oricine altcineva: faptul că nu doar acceptă diversitatea, ci o sărbătoresc în fiecare zi. Pe o singură stradă poți trece pe lângă un templu budist, o moschee și un templu hindus, iar oamenii le privesc pe toate cu același respect.

Eu am luat din această țară frumusețea diferențelor. Am înțeles că lumea poate fi mult mai pașnică atunci când oamenii aleg să pună accent pe ce îi unește, nu pe ce îi desparte.

I: Ce ați recomanda din România unor turiști care sunt plecați prin lume, ca voi?

Maria: Am recomanda ce am căuta și noi într-o țară ca Romania.

• Cel puțin un oraș istoric – Sibiu sau Sighișoara sunt primele pe lista noastră
• Cel puțin un traseu montan – unii oameni ar fi tentați să aleagă Moldoveanu sau Omu, noi am recomanda Masivul Iezer-Păpușa, fiind mai puțin aglomerat, dar spectaculos, cu o creastă de unde poți admira Piatra Craiului sau Bucegii în zilele senine.
• Cel puțin o destinație aproape de apă – nu avem cum să nu recomandăm Delta Dunării. E tipul de experiență unică-n lume.
• Iar pentru aventurieri, Via Transilvanica este întotdeauna o alegere bună.

I: Dincolo de fotografii și povești, cum vă susțineți concret acest stil de viață – doar din proiectele de călătorie sau și din alte joburi?

Maria: Stilul nostru de călătorie este budget-friendly – alegem cazări ieftine, la localnici sau hosteluri, călătorim doar cu mijloace de transport în comun sau facem autostopul, alegem localuri frecventate de localnici sau mâncăm de la supermarket și evităm, pe cât se poate, locurile turistice. Ca atare, nici bugetul pentru fiecare călătorie nu este extrem de mare.

Cu toate acestea, amândoi avem un job stabil, cu zile de concediu prestabilite, cu task-uri și cu multe responsabilități. De multe ori, am lucrat din călătorii, mai ales în zilele de tranzit, ca să „economisesc” din zilele de concediu. :))

I: Care sunt primele trei lucruri pe care le faceți când ajungeți într-o țară nouă?

Emi: În primul rând, încercăm să înțelegem infrastructura de transport local, pentru că pe asta ne bazăm în mare parte: cum circulă autobuzele, trenurile, metroul, ce aplicații se folosesc sau cum funcționează biletele.

Apoi, încercăm să simțim atmosfera locului – ne plimbăm pe jos prin cartierul unde stăm, intrăm într-o piață sau pe o stradă principală, ca să vedem cum arată viața de zi cu zi.

Al treilea lucru este să încercăm mâncarea locală. Chiar dacă suntem atenți la buget, prima masă e mereu „de probă”, ca să simțim gustul locului.

I: Dacă ar trebui să lăsați un gând pentru cineva care visează să călătorească, dar nu are curaj să înceapă, care ar fi acela?

Maria: Să nu pornească la drum cu ideea că trebuie să bifeze neapărat o destinație anume. Din România există foarte multe zboruri low-cost (Pegasus, Wizz Air, Ryanair) către destinații accesibile și foarte frumoase. Important este să cauți, să fii flexibil și să lași ofertele să-ți aleagă direcția. Cele mai frumoase experiențe apar de multe ori când nu te aștepți.

Și chiar dacă mulți visează la destinații exotice, Italia, Grecia sau Spania sunt locuri perfecte de explorat pentru prima dată: au turism dezvoltat, dar dacă ieși puțin de pe traseele clasice, poți descoperi autenticul, cu oameni, tradiții și locuri care nu apar în ghidurile obișnuite. Călătoria nu începe cu o destinație, ci cu primul pas spre necunoscut.

I: Dacă ar fi să trăiți un an doar într-un singur loc din lume, pe care l-ați alege și de ce?

Maria: Pentru mine, răspunsul ar fi clar Portugalia. Țara asta are cam tot ce îmi doresc: natură, oceanul aproape, mâncare bună și variată, prețuri încă accesibile, muzică superbă și un vibe relaxat care te face să te simți mereu în vacanță. Are o istorie bogată și oameni calzi, atât de asemănători cu românii, încât simt că sunt „ca acasă”.

Pentru Emi, alegerea ar fi cu siguranță insula Gran Canaria. Acest loc în care este o eternă primăvară l-a fermecat din primul pas pe care l-a făcut pe insulă.

I: De ce vă e dor când vă e dor?

Emi: De cele mai multe ori, de mâncarea românească. Dar, cel mai tare, ne e dor de prietenii noștri blănoși, care ne așteaptă de fiecare dată să ne întoarcem acasă.

Imagine cover: Maria și Emi în Paisaje Lunar, Tenerife, Spania, , fotografie din noiembrie 2024