De vorbă cu Victor Fală, poet // „Marea provocare a oricărui scriitor este aceea de a-și găsi vocea”

Timp de citire: ~ minute
Victor Fală Photo Sergiu Rotaru

Victor Fală este un tânăr poet debutant din Republica Moldova a cărui poezie provoacă, stârnește și sensibilizează totodată. Te invit să descoperi zvâcnetul unui poet efervescent, ludic și erotic, definit de o sensibilitate artistică devoratoare.

Cine este Victor Fală?

Cred, sincer, că îmi va mai lua ceva ani până voi afla cine este cu adevărat Victor Fală.

Pot enumera doar niște frânturi de situații sau poziții în care m-am simțit confortabil în ultimii doi-trei ani (că mai departe mi-e jenă să mă bag), în care îl pot găsi pe Victor Fală librarul mustăcios sau băiatul care vorbește cu pasiune despre cărți pentru copii, Victor Fală pictorul de „voyeuri”, Victor Fală poetul ZvâculuiViermele Valeamoric care se jăluie și tânguie.

Mă complac atât de mult în tot ce fac, încât mi-e greu să strâng un Victor Fală comun. Sunt un continuu Victor Fală care-l caută pe Victor Fală.

Ce semnifică Zvâc, titlul volumului de debut și care este povestea acestuia?

Povestea e destul de simplă și totuși se-nmlaștină Tityre.

Am avut un mare noroc să nu fiu stricat de școală în privința lecturilor. N-am citit, pur și simplu, nicio carte până la 18 ani. Iar când am început, la scurt timp – să fi trecut vreo trei ani – am vrut să pot scrie și eu la fel ca Eugen Cioclea, Emil Brumaru, Emilian Galaicu-Păun, Marin Sorescu, William Faulkner, Henry Miller, Fernando Pessoa și lista poate continua la nesfârșit.

Așa am început să frecventez atelierul lui Dumitru Crudu, iar acolo – țin minte bine momentul pentru că m-a marcat mult și o spun abia aici deschis – Dumitru mi-a zis că dintre actualii (la acel moment) poeți de la atelier, sunt poate singurul care reușește să imite cu îndemânare toți poeții pe care-i citește în timpul de față.

Aceasta m-a motivat și îngândurat (poate chiar supărat un pic atunci): trebuia să mă scutur de acele influențe așa cum te-ai scutura de pietrele care ți se lipesc de piele pe o plajă. Vreau să cred că mi-a reușit, cât de cât. Dar știu și că oricât te-ai scutura de nisipul de pe plajă, oricum aduci niște pietricele simpăticuțe acasă, în chiloți.

Zvâc pentru mine e la fel precum TAO pentru taoiști. Poate să însemne orice în diferite contexte. Zvâcul le cuprinde pe toate chiar dacă nu apare propriu-zis în niciun poem. Adică El arată, nu vorbește despre. Literatură, ce mai!

Lectură în Turnul de Apă la Chișinău, de ziua poetei Iraida Darmancev, pe beaturile poetului și MC-ului Nicu Duratski
Sursa: Victor Fală
Lectură în Turnul de Apă la Chișinău, de ziua poetei Iraida Darmancev, pe beaturile poetului și MC-ului Nicu Duratski | Sursa: Victor Fală

Pe copertă este chipul unui bărbat. Este un autoportret? Care este semnificația acestei coperți?

În primăvara anului 2023, în același timp cu lucrul asupra cărții la Editura Cartego, în Galeria de artă a acesteia, se închega o expoziție fulminantă de Autoportrete. O expoziție în care unii din cei mai recunoscuți pictori moldoveni tineri, alături de alți potențiali pictori (printre care mă număram și eu) au expus în același spațiu. Mai exact, peste 25 de pictori.

A fost chiar un fenomen expoziția și mă bucur că am reușit să fac parte din ea. Pictura este, oarecum, visul meu nerealizat sau realizat acum pe cont propriu, fără școala pe care mi-o doream.

În această expoziție am avut două lucrări: una pe care am pomenit-o mai sus, Voyeur, și lucrarea care înfățișează coperta cărții. Iar decizia de a o alege mi-a fost influențată de amicul meu, Vadim Popuiac, și editorul meu, Natalia Blanari, cărora le mulțumesc cu această ocazie.

Care sunt temele recurente pe care le explorezi în poeziile tale?

Tinerețea. Muzica. Femeile. Cartea.

Ce semnificație au ludicul și eroticul în poezia ta?

Ludicul a luat naștere în urma a zeci de volume de poezie contemporană seacă pe care le-am citit și care m-au plictisit, enervat și pe care n-am vrut să le urmez.

Erotismul e însăși pâinea tinereții. Tinereții fără bătrânețe, dacă vreți. Erotismul este luminița aia din fruntea oricărui Pește Pescar, sub supravegherea căreia penetrează marile adâncimi (iertați-mi calambururile din calea acestei exprimări).

Așadar, Ludicul – aerul, Eroticul – lumina; ca să mă apropii de ceea ce spuneam și într-un poem: „mănânc aer/ lumină/ aer/ lumină zic/ aer/ lumină”.

Ce impact a avut poezia asupra ta?

Mi-a stricat viața, sincer. Nu mă mai pot exprima normal în afara ei. Practic, nu mă mai înțeleg în vorbă cu părinții. Iar dacă mă părăsește iubita, nu-mi mai găsesc o parteneră în veci! Prea mă port cu slove înălțătoare, încât vor fugi toate femeile de mine, oricât de superbe ar fi și voi fi sortit căutărilor năprasnice ale Detectivului Mentolat Prăsadă, până moartea ne va despărți.

Sper altora să le provoace doar plăceri. Plăceri cu duiumul.

Ce te-a apropiat de poezie?

Mai degrabă nu „ce”, dar „cine?”. He, he. Taina a tras plapuma peste noi. Până azi ne ține goi acolo.

Partea stângă: autoportretul pentru coperta Zvâc, partea dreaptă: un alt autoportret fără nume Sursa: Victor Fală
Partea stângă: autoportretul pentru coperta Zvâc, partea dreaptă: un alt autoportret fără nume | Sursa: Victor Fală

Cum și când scrii? Care este ritualul tău?

Cel mai activ și productiv (dar și maladiv) scriu atunci când ulcerul meu duodenal superbisim mă trezește în cele mai crunte dureri la doar o oră de la culcare și mă chinuie așa până dimineața cu o veghe continuă, halucinantă, cu bruște treziri în lumea lui Maxim Mărturisitorul, pe care-l găsesc, spre surprinderea mea, de fiecare dată în brațele lui Anaïs Nin, și cu care dezbatem cele mai coapte, dar proaspete, povești chișinăuiene trăite neapărat de amândoi.

Îmi poți împărtăși un moment definitoriu care te-a influențat în mod deosebit ca poet?

Momentul în care, la lansarea cărții, Emilian Galaicu-Păun ne-a proorocit nașterea poeziei falice.

Cum te-a schimbat experiența publicării primului volum de poezie?

Experiența m-a făcut să nu pot scrie aproape jumătate de an, dar mi-am revenit, slavă lecturilor.

Care sunt dificultățile cu care se confruntă tinerii scriitori și cum le-ai depășit tu?

Din punct de vedere al publicării nu cred că există provocări astăzi. Provocări, piedici, lipsă de oportunități, nu.

Marea provocare a oricărui scriitor este aceea de a-și găsi vocea în scris sau de a și-o antrena. Nu știu dacă eu mi-am găsit-o, nu știu dacă am o voce deja, n-am habar dacă am depășit această provocare, dar am tăiat dureros de mult din volumul inițial de texte pentru a lăsa ca un tot întreg ceea ce am publicat la final.

Cum gestionezi critica literară și feedbackul privind munca ta creativă?

Oh, mă tem că nu m-am ciocnit nici o câtime cu vreun soi de avalanșă critică în raport cu scriitura mea. Am doar câteva cronici splendide scrise de critici și scriitori din Chișinău, care mă onorează și bucură. Acum mi-am amintit de ele și m-am bucurat din nou, și e frumos și bine.

Marea provocare a oricărui scriitor este aceea de a-și găsi vocea în scris sau de a și-o antrena.

Ce îi motivează pe tineri să scrie și să publice cărți?

Aceleași instincte care îi motivează să facă bani, să obțină partide frumoase de sex, să mănânce scump și gustos, să…

Care crezi că este rolul poeziei în societatea contemporană?

Ca și în toate timpurile: acela de a provoca plăcere.

În librărie, îi întreb mereu pe oameni dacă citesc poezie – nu pentru a ajunge să le propun cartea mea, dacă e în stoc, ci pentru a promova alți poeți minunați care-mi plac — și de cele mai multe ori primesc răspunsul negativ, care nu mă mai uimește și sperie în niciun mod. Atunci le vorbesc oamenilor despre elementul care-i face tot pe ei – care îmi zic că n-o înțeleg și nu o citesc – să le placă proza. Elementul se numește poezie.

Mai bine de jumătate se lasă convinși să răsfoiască, apoi să li se citească, să citească ei, să cumpere și să revină pentru recomandări de poezie.

Aceeași oameni îmi spun mai apoi că: „Stai, păi, în ordinea asta de idei, tot ce ne place, când ne place, are efectul acesta asupra noastră deoarece conține un gram de poezie?”. Da, eu așa cred.

© Svetlana Vakulovski | Sursa: Victor Fală

E poezia o formă de a-ți expune vulnerabilitățile?

Nu neapărat. Detest poezia plângăcioasă, care încearcă să-ți excite glandele lacrimale. Se cam confundă poezia cu smiorcăiala, e practic un trend să scrii poezie sumbră, plină de tragism și ratări amoroase sau ruine familiale; în cazurile astea pasez pur și simplu cartea și refuz să-mi spun părerea în raport cu ea sau zic ca Brumaru: „E o chestie”.

Am și eu o doză de tristețe în unele poezii, nu neg că există poezie și în tristețe și-n bocete, dar încerc să-mi transmit îndeosebi veseliile, excitațiile și stările controversat de plăcute. Sexul. Viața. Tinerețea. Rămășițele de boemie studențească și, sfinte martir Balaam, scriitoricească.

Ce sfaturi ai oferi tinerilor poeți care își încep călătoria în lumea literară?

Să citească.

Ce proiecte sau planuri de viitor ai?

Să nu lucrez, să trăiesc mai mult și să scriu mai bine decât Alexandru Bordian și Valentina Șcerbani, de care mi-e dor.

Spune-ne trei cărți pe care le recomanzi.

  • Cântarea Cântărilor, deoarece de-acolo-i preaiubita mea.
  • Zgomotul și furia de William Faulkner, pentru vocea narativă a lui Benjamin.
  • Bobok, povestirea lui F.M. Dostoievski, pentru originalitatea ideii și frumusețea și laconicitatea textului.
  • Plăcerea textului de Roland Barthes, pentru a înțelege ce voiam să spun prin plăcerea poeziei.
  • Paludes de Andre Gide, pentru că așa simt eu, că trebuie să o citiți.

Mi-e al naibii de greu să mă rezum la trei cărți. Mi-e ciudă de fiecare dată când o scriu pe una, știind că nu pot să scriu alte trei în locul ei, iar în locul fiecăreia dintre cele trei, altele trei.

молочный мальчик (Băiat de lapte sau Bălăiorul)

În casa de ospăț…dragostea era steagul fluturat peste mine.
Doi, din care una-i ea. O, nu pleca, vino.
Preaiubita mea pe care-o
Vreau, vreau-vreau-vreau-vreau.
Tare e carnea (e) pe care sta (ea)
Și se legăna-desfăta!

Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țâțele mele.
Ăsta e iubitul meu,
Pe care-l
Vreau, vreau-vreau-vreau-vreau.
Umed e locul ăsta-n care stau (și aștept).
Umed mi-e părul și stă ridicat în sus.
Umed mi-e jos (mi-e),
Umed mi-e sus (e).

Tu bea, tu amestecă vinul, tu,
Cântă, tu pleacă, tu vino!
Nu pleca, vino, tu, nu pleca, vino.
Nu pleca, vin’, o!
Nu pleca, vino.


Găsești volumul de poezii Zvâc la Cărturești, eMAG sau Cartego, iar pe Victor poți să-l urmărești aici.

Imagine copertă: © Sergiu Rotaru.


Interviul a fost publicat inițial pe Jurnalul de sâmbătă.

Distribuie articolul:

Comentarii:

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Newslettere

    Articole recente

    Izabella Lukacs - 2025 © Toate drepturile rezervate.

    Un moment, te rog!

    Dacă ai ajuns până aici cu cititul, dă-mi voie să îți propun să te abonezi la newsletterele mele, să primești ultimele articole ce te-ar interesa sau să afli de evenimentele din Cluj.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.

    Un moment, te rog!

    Dacă nu ai făcut-o până acum, te poți abona mai jos la newsletterele mele culturale.
    Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
    Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.
    Share to...