dospești în mine versuri virile, versuri de foc inspirate de tine
trăiești în mine viu, ca un poem rostit de o gură senzuală, cu buze depline
rupi lacătele ușilor închise de tine și-apoi te prefaci că sunt încă intacte
dezlegi în mine sentimente ținute prizoniere în subsoluri întunecate
spargi în mine vaze de ceramică și lași în urma ta doar cioburi
deschizi răni și mă lași să navighez fără busolă în ape tulburi
curgi în mine lacrimi fierbinți dospite de zei în mijlocul vulcanului
crești în mine vița de vie a cărei esență o găsești în roșul intens al vinului
șoptești în mine cele mai dureroase tăceri, din ce în ce mai ascuțit
repeți în mine că e numai prietenie și că lucrurile ar fi altfel într-un moment potrivit
sădești în mine doruri de care încerc în zadar să fug, dar nu mai știu unde trebuie să ajung.