aștepți ca deciziile să se ia singure
te simți străin în propriul corp
te minți până ajungi să crezi
bați la uși și-n spatele lor nu e nimeni
eziți să întrebi că ți-e teamă de răspuns
ești în cădere liberă cu zâmbetul pe buze
munca e dependență și refugiu
cum cântărește mai mult decât ce
îi lași să-ți caște rănile doar ca să simți
dai lecții de vulnerabilitate cu iz de ipocrizie
crezi că-i un act de egoism să te gândești și la tine
îți place să privești în casele oamenilor prin ferestre
te simți mai responsabil pentru celălalt decât pentru tie
știe cineva unde se termină spațiul dintre gânduri
știe cineva cum dansezi pe marginea norilor fără să cazi
știe cineva cum să-ți fie senin în suflet când tu ești în beznă
știe cineva ce-i cu atâtea întrebări și-atât de puține răspunsuri?