îmi apăs limba pe cerul gurii să acopăr golul
îmi cos buzele de alte buze cu un bob de strugure
îmi scot fluturii de noapte din stomac și-mi ridic brațele spre cer
strâng pleoapele și-mi clătesc ochii cu neguri
sparg tăcerea cu ace de (ne)siguranță
fac disecții 
înșir monologuri
dau în vileag vrute și nevrute
reacții hiperbolice 
acoperite de surâsuri simbolice
aruncate printre rămășițe cosmice 
de suflete diabolice

s-au așternut în mine amurguri
au urlat în mine doruri
s-au spart în mine șiraguri
au crescut în mine versuri

sunt telegramă fără destinatar
iar tu ești sămânța din care nasc cele mai șoptite poeme.