timpul ne bate obrazul
există un moment potrivit pentru orice?
parcă niciodată n-am fost în stare să-l recunosc
mi-a alunecat printre degete ca macul proaspăt scos din cochilii
l-am măsurat în durerea de care-am fugit și de care m-am simțit constant privită
de care știam că tot n-o să scap
la naiba
o simțeam acolo, rânjind, știind că n-am unde m-ascunde
oricât fabric
oricât rumeg
oricât tărăgănez
mi-e teamă cum rar mi-a fost de-o singurătate potențială
mi-e teamă că absența o să-mi încețoșeze simțurile și n-o să mai știu pe unde să pășesc
mi-e teamă de greutatea metalică a lui cum ar fi fost dacă și totuși țin de ea cu dinții viitorului
o simt aici
și cu cât stau mai mult cu atât mă simt mai paralizată
legată de coapse și coaste cu o funie invizibilă căreia tot eu i-am făcut nod

aștept să vină cineva să mă ridice