Cred că o să-mi amintesc mereu zilele astea petrecute acasă. Asta mi-am luat cu mine una dintre cele mai bune prietene.

Pentru că a cunoscut mai mult din mine, din ce înseamnă familia mea, din locul în care-am copilărit, din dealurile care mi-au simțit pașii și mângâierile. Din joaca cu animalele, din liniștea care mi-e în suflet de fiecare dată când merg acolo. Din relația cu ai mei și naturalețea lor ghidușă. Din recunoștința pe care o am pentru ei.

Las aici o frântură din coclaurile mele iubite:

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu membrii trupei EYEDROPS: „VIU este o îmbrățișare completă a vieții, cu tot ce are ea de aruncat înspre noi.”

Nu mai știu exact când i-am descoperit, dar mi-e limpede că m-am îndrăgostit de muzica lor. De melanjul ăsta frumos de poezie, libertate și poftă de viață pe care EYEDROPS îl emană. La spectacolul „Oamenii Dreptății” de la Cluj m-am bucurat de ei live și mi-am spus că trebuie să pun la cale un interviu. Nu doar pentru muzică, ci și pentru felul în care reușesc să cânte despre viață.

EYEDROPS înseamnă „picături pentru al treilea ochi”. Spun despre ei înșiși că sunt „visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși” și, oricât de paradoxal ar suna, exact asta sunt. Concertele lor sunt locuri unde energia și introspecția coexistă firesc. Iar sinceritatea lor e molipsitoare, fie că e vorba de melancolia din versuri, energia din ritmuri sau de atmosfera intimă de la fiecare concert.

I-am descusut pe membrii trupei de doruri, învățăminte, frici și visuri și mi-au răspuns fără ocolișuri, cu inima deschisă. Am vorbit despre muzică, dar mai ales despre ce-i dincolo de ea.

„Este de departe cea mai frumoasă experiență dintre toate pe care le avem. Este chiar motivul pentru care ne-am apucat de muzică. Pentru că asta contează: să îți cânți muzica celor care au nevoie de ea, să încerci să ajungi și la cei care nici n-aveau măcar habar că au nevoie de tine, și să înveți despre tine cât mai multe în tot timpul ăsta.”

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Interviu cu Anca Zaharia despre volumul „Pământul Plath“. „Pământul Plath este cel mai evident feminist din tot ce am scris până acum și e volumul în care sunt mai sinceră decât am crezut că pot fi vreodată; ca tematică, aș sublinia iubirea și diversitatea formelor în care ea apare și se manifestă”, spune Anca.

✍🏻 (de curiozitate) Care sunt țările care au cele mai multe filme cu happy-end și cele mai emoționante? (via Marius Cosmeanu)

🚆 (de neratat) Această cale ferată din Sahara este una dintre cele mai extreme din lume. Cu o lungime de peste 690 de kilometri, Mauritania Railway transportă minereu de fier prin arșița deșertului Sahara încă din 1963.

🧠 (de conștientizat) Andra Matzal a ajuns la Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau, unde a documentat munca migăloasă de conservare și restaurare a obiectelor rămase din lagăr, precum pantofii copiilor deportați.

🎥 (de văzut) ELIO: O călătorie intergalactică în căutarea sinelui: Lumea lui ELIO, un băiat de 11 ani, rămas orfan, se schimbă de îndată ce este teleportat accidental în Communiverse, un loc interplanetar unde locuiesc creaturi extraterestre.

🗣️ (de dezbătut) Am dat de acest episod de podcast de la Diary of a CEO pe care mi l-am pus deoparte să-l ascult, poate ești curios(oasă) și tu. Dr. Anna Machin, expertă în paternitate și antropolog evoluționist, explorează cele mai profunde mecanisme ale iubirii, încrederii și atașamentului, demontând idei larg răspândite despre monogamie și relații. Ea explică cum infidelitatea afectează creierul asemenea unui drog, cum hormonii precum oxitocina și dopamina, alături de ADN, ne influențează alegerile amoroase și de ce ne îndrăgostim uneori de persoanele nepotrivite.

📧 (de abonat) Re:Mediu, un newsletter despre natură și natura umană îngrijit de Anca Iosif.

🎶 (de ascultat) Alternosfera – Recviem Fără Refren:

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Lena Chilari ne reprezintă la a opta ediție a European Poetry Festival.

Vara aceasta, poeta Lena Chilari urcă pentru prima dată pe scena din Marea Britanie, la cea de-a 8-a ediție a European Poetry Festival. Va susține două performance-uri de poezie la Norwich și Liverpool, alături de poeții britanici Cat Woodward și Michael Sutton, în cadrul unui program creat special pentru această ediție a festivalului.

Cu rădăcini moldovenești și bulgărești, dar profund conectată la spațiul cultural românesc, Lena Chilari aduce pe scena festivalului o voce care reflectă diversitatea și vitalitatea poeziei române contemporane. Participarea ei este sprijinită de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Institutul Cultural Bulgar din Londra.

Lena a debutat în 2020 cu volumul o ceașcă de noviciok la bătrânețe, pentru care a primit Premiul „Regele Dimineții” la Concursul de Debut în Poezie „Alexandru Mușina”. Anul acesta, a revenit cu Ludmila răstoarnă munții, apărut la Editura Max Blecher. În 2022, a fost invitată la Transylvanian Literature Festival, organizat în România de Lucy Abel Smith și Bronwen Riley.

Pe lângă poezie, Lena este profesoară, organizează evenimente literare și participă constant la festivaluri de poezie din țară și din străinătate.

Muncă grea, riscuri reale, recunoaștere zero: cum sunt penalizați profesioniștii din cultură.

Începând cu 1 iulie, sporurile pentru condiții vătămătoare în sistemul public au fost plafonate la 300 de lei brut, conform unei Ordonanțe de Urgență. Măsura, deși gândită ca o reformă bugetară, lovește puternic în sectorul cultural care oricum e fragil, unde salariile sunt mici, iar condițiile de muncă adesea riscante.

Actorul Doru Bem, președintele Sindicatului Teatrului Excelsior atrage atenția asupra efectelor acestei decizii. „Nu vorbim de un ușor minus salarial, ci de o prăpastie economică pentru ei”, spune Bem, referindu-se la tehnicienii din teatru care câștigă puțin peste salariul minim și care pierd acum un sprijin esențial. Electricieni, recuziteri, cabiniere sau bibliotecari sunt doar câțiva dintre profesioniștii afectați direct. Pentru mulți dintre ei, aceste sporuri reprezentau singura recunoaștere financiară a unui mediu de lucru nociv și a unei munci invizibile, dar indispensabile.

Situația este similară în muzee, unde restauratorii lucrează cu substanțe toxice, iar în biblioteci, personalul manipulează zilnic documente contaminate. „Sunt ciuperci, fungi, germeni hemolitici pe care noi îi inhalăm și care determină boli profesionale, alergii, afecțiuni pulmonare”, explică Liliana Hudrea, bibliotecară la Biblioteca Națională.

„Restauratorii lucrează zilnic cu substanțe extrem de nocive… iar aceste tăieri îi aduc la limita de a-și permite coșul zilnic de cumpărături.”, spune Ana Negoiță, președinta Sindicatului Specialiștilor din Muzeul Național de Artă.

Sindicatele din cultură au transmis o scrisoare deschisă Premierului și Ministrului Culturii, cerând o reevaluare urgentă a măsurii. Actorii, bibliotecarii, restauratorii și tehnicienii nu cer privilegii, ci recunoașterea reală a muncii lor și a riscurilor implicate. În absența acestor sporuri, multe instituții culturale riscă să piardă specialiști valoroși, iar profesiile din spatele scenei devin tot mai neatractive pentru tineri.

Gravura artiștilor români, expusă în Spania și Marea Britanie.

Nouă artiști români vor expune lucrări în cadrul Mini Print International of Cadaqués 2025, una dintre cele mai vechi și importante expoziții internaționale dedicate gravurii. Ajunsă la ediția cu numărul 45, expoziția aduce împreună 654 de artiști din 47 de țări, cu peste 2.600 de lucrări prezentate în două spații de prestigiu: Taller Galeria Fort din Spania și Wingfield Barns din Marea Britanie.

România va fi reprezentată de: Adrian Sorin Sinescu, Alexandru Jakabházi, Codrina Laura Ionita, Eugenia Elena Riemschneider, Maria-Mădălina Motorca, Nani Corina, Ovidiu Petca, Sergiu Zegrean și Sorin Scurtulescu.

Mini Print International este o competiție deschisă tuturor tehnicilor de gravură, un eveniment care susține creația contemporană și le oferă artiștilor o platformă globală de vizibilitate. Inițiată în 1981 de Pascual Fort și Mercedes Barberà Rusiñol, expoziția are loc anual în Cadaqués – un orășel artistic din Catalonia, cu o atmosferă aparte. Din 1992, lucrările circulă și în Marea Britanie și Franța, menținând viu interesul pentru gravura de autor.

Nicio pastilă magică, primul spectacol cu actori cu dizabilități motorii în distribuție, va fi transmis live pe 10 iulie.

„Nicio pastilă magică” este primul spectacol de teatru din România care include în distribuție actori cu dizabilități motorii și face parte din proiectul „Prețul vieții”, dedicat integrării acestora în artele spectacolului. Regizat de Laurențiu Rusescu, spectacolul a avut premiera la Teatrul Național din București, în prezența autorului textului, Christian O’Reilly, care a fost profund emoționat de felul în care povestea sa a prins viață dincolo de granițele Irlandei. Alături de actorii profesioniști Mihaela Velicu și Florin Aioane, pe scenă au urcat și cinci actori amatori cu dizabilități, într-o poveste inspirată din realitate despre luptă, demnitate și libertate.

Reprezentațiile continuă până pe 10 iulie, iar ultima dintre ele va fi transmisă live pe platforma PiciorDePlay și va putea fi vizionată online, gratuit, până pe 12 iulie. La finalul fiecărui spectacol, publicul este invitat la o sesiune de dialog moderată de Daniela Tontsch, președinta CNDR, partener în proiect. Spectacolul și-a câștigat rapid aprecierea publicului, iar echipa speră să continue cu noi reprezentații. „Această poveste merită mai mult de șase spectacole”, spune regizorul. Mai mult decât o montare, „Nicio pastilă magică” e o invitație la empatie și la reflecție asupra rolului pe care arta îl poate avea în incluziunea socială reală.

Cea mai mare librărie din România va fi construită la Cluj.

Cărturești aduce la Cluj, în cadrul proiectului RIVUS, un concept inovator care depășește granițele unei simple librării. Spațiul propus va funcționa ca un adevărat centru cultural și de lifestyle, întins pe 2.500 mp și două etaje, unde cărțile se împletesc cu arta, joaca, cafeaua și evenimentele. Vizitatorii vor putea explora o librărie cu selecții bogate în română, maghiară și engleză, vor găsi produse de papetărie, home deco, jucării, dar și o galerie de artă, un spațiu de joacă, cafenea, ateliere creative și zone pentru hobby-uri și evenimente.

Această nouă locație Cărturești devine un punct de întâlnire pentru comunitatea clujeană, gândit ca un spațiu viu, care cultivă dialogul cultural și plăcerea lecturii. Prin implicarea sa ca brand ancoră în RIVUS, cel mai amplu proiect de reconversie industrială din România, Cărturești își asumă rolul de liant între cultură, educație și timpul liber, oferind o experiență completă într-un loc care pune accent pe creativitate, incluziune și conectare cu natura.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

În burta inteligenței artificiale: cine plătește prețul eficienței tale și al discuțiilor inutile cu ChatGPT.

Am fost ignorantă. Pur și simplu, nu m-am gândit ce ascunde toată nebunia asta cu AI-ul. Dar mi-a deschis ochii un film documentar văzut la TIFF. „În burta inteligenței artificiale” se numește.

M-am crucit, mi-a întors stomacul pe dos și m-a trecut printr-un amalgam de stări, de la tristețe la revoltă și neputință.

Pentru ca noi să ne scăldăm bine-mersi în conversații inutile cu ChatGPT (sau orice alt tool) și-n ceea ce numim eficiență, milioane de oameni stau până la 10 ore pe zi și analizează, etichetează și clasifică conținut ca să hrănească algoritmii cu date. Ca să-i antreneze.

Ce fel de conținut? Tot ce-ți poți închipui și ce nu. De la poze cu pisici și apusuri, până la violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții, violență, sinucideri, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.

Baiu’ mai mare e în efectele pe care conținutul ăsta toxic le are asupra lor: de la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar agresivitate și violență.

Bine, situația e și mai rea de-atât. Mai ales pentru că acești oameni nu prea au de ales. Și pentru că va fi nevoie de tot mai mulți operatori de date.

Dar n-o lungesc aici prea mult, ci te invit să citești articolul de mai jos și să-l distribui mai departe, că-i important să fim cât mai conștienți de lumea în care ne-nvârtim.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

GENTLE COHESION , acolo unde vocile a 19 artiste creează împreună un singur limbaj: cel al solidarității.

Pe 19 iulie 2025, de la ora 16:00, Galeria Ghețărie de la Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești” din Mogoșoaia găzduiește GENTLE COHESION, o expoziție internațională care aduce împreună 19 artiste din 15 țări, într-o celebrare a solidarității feminine și a diversității culturale.

Curatoriată de Adriana Florea Băloiu și organizată de Go Art Projects, expoziția explorează felul în care fragilitatea poate deveni forță, iar arta – o punte de legătură între femei din lumi diferite. Lucrările expuse – pictură, instalații, ceramică, fotografie, grafică, sculptură cinetică și artă textilă – vorbesc despre identitate, traumă, stereotipuri de gen, spiritualitate, memorie și legături umane.

Participă artiste din India, Egipt, Maroc, Tunisia, Mozambic, Thailanda, Austria, România, Polonia, Turcia, China, Mexic, SUA, Irlanda și Olanda – fiecare cu o viziune distinctă, dar unite de convingerea că arta poate vindeca, reconstrui și conecta.

GENTLE COHESION e o platformă curatorială care pune în valoare colaborarea între femei și aduce în centrul atenției vocea artistică feminină, într-o lume care a fost, adesea, condusă de perspective masculine. Fiecare lucrare devine o poveste personală, dar și parte dintr-o narațiune colectivă despre reziliență, introspecție și revendicarea identității.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Fotografie de Crina Prida.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

30 iunie 2025

eu sunt
gândul care-ți trece prin minte când stai pe marginea patului
și nu știi încotro s-o apuci
sentimentul pe care-l ai când îți dai seama
că lipsa unei poveri nu-ți garantează ușurarea
teama când ești cu degetul deasupra lui „trimite” și inima-n derivă
ultima încercare de a pune în cuvinte ce nici tu nu înțelegi
spaima că va veni o zi în care nu vei fi destul
privirea ta când ești în fața oglinzii și încerci să-ți crezi propriile minciuni
zâmbetul învechit desprins din fragmente de apusuri

eu sunt
globul de înghețată care cade de pe cornet în miezul unei zile toride de vară
momentul serii când luna și soarele par mai aproape ca niciodată pe cer
pagina plină de bastonașe strâmbe și neregulate din caietul de clasa întâi
concertul ăla la care n-ai mai ajuns niciodată
ultima stație a unui tren fără destinație
ecoul care se-ntoarce la tine când îi vorbești despre dor

nu mai sunt eu
sunt dâra de abur care rămâne în urma avionului
pe cerul în care n-am avut curaj să zbor

Mai mult poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Nu mai știu exact când i-am descoperit, dar mi-e limpede că m-am îndrăgostit de muzica lor. De melanjul ăsta frumos de poezie, libertate și poftă de viață pe care EYEDROPS îl emană. La spectacolul „Oamenii Dreptății” de la Cluj m-am bucurat de ei live și mi-am spus că trebuie să pun la cale un interviu. Nu doar pentru muzică, ci și pentru felul în care reușesc să cânte despre viață.

EYEDROPS înseamnă „picături pentru al treilea ochi”. Spun despre ei înșiși că sunt „visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși” și, oricât de paradoxal ar suna, exact asta sunt. Concertele lor sunt locuri unde energia și introspecția coexistă firesc. Iar sinceritatea lor e molipsitoare, fie că e vorba de melancolia din versuri, energia din ritmuri sau de atmosfera intimă de la fiecare concert.

I-am descusut pe membrii trupei de doruri, învățăminte, frici și visuri și mi-au răspuns fără ocolișuri, cu inima deschisă. Am vorbit despre muzică, dar mai ales despre ce-i dincolo de ea.

Musai să dai play aici înainte să savurezi acest interviu:

„Pentru mine albumul „VIU” a însemnat momentul în care am pășit în trupă, bucuria de a ne cunoaște și de a lucra împreună.”

Izabella: Ce ați învățat despre voi în anii petrecuți împreună?

Paul: O să spun o banalitate, însă am învățat că experiențele pe care le avem pe drum contează infinit mai mult decât rezultatul. Toată povestea asta cu trupa este până la urmă povestea unui proces de devenire, care nu se încheie niciodată.

I: Albumul „Viu” e ca un prieten care te scutură de rutină și îți dă poftă de necunoscut. Ce experiențe personale sau colective v-au dus înspre aceste teme?

Paul: Cred că e vorba pur si simplu despre felul nostru de a fi: fugim întotdeauna de rutină și obișnuință. Cu VIU ne-am propus să ajungem în zone necunoscute, să încercăm sonorități mult mai crude decât până acum, și să ieșim din melancolia și nostalgia în care ne cufundasem cu albumul anterior. VIU este o îmbrățișare completă a vieții, cu tot ce are ea de aruncat înspre noi. El coincide cu conștientizarea faptului că, așa cum am spus și mai sus, nu destinația contează, ci bucuria luptelor pe care le duci pe drum: cele mai multe dintre ele, chiar cu tine însuți.

I: Ce ai învățat despre tine în timpul procesului de a crea albumul „Viu”?

Paul: Am învățat să mă arunc, să pregătesc mai puțin și să las loc momentului să își pună amprenta pe ceea ce fac. VIU este primul album pentru care nu am avut scris mai niciun vers atunci când am început să lucrăm la el. Mi-am dat seama, odată ajuns în studio, că nu apucasem nici măcar să pun pe foaie versurile pieselor. Ele au apărut de la sine, la sala de repetiții.

Radu: Să fiu cu gândul mai mult la material în sine și la bucuria de a transforma în sunet acele emoții și gânduri decât la felul în care va fi perceput.

Răzvan: Pentru mine albumul „VIU” a însemnat momentul în care am pășit în trupă, bucuria de a ne cunoaște și de a lucra împreună, de a împărtăși și dezvolta ideile în sala de repetiții și de a descoperi ce înseamnă Eyedrops în întruparea actuală.

„Fără să îți dai voie să fii vulnerabil nu ai cum să creezi.”

I: Dacă ai putea alege un singur lucru pe care publicul să-l ia cu el după ce ascultă albumul „Viu” sau participă la un concert Eyedrops, care ar fi acela și de ce?

Paul: Curaj. Curajul de a merge fix în direcția care te sperie cel mai tare. Fiindcă doar acolo vei afla lucruri noi.

Răzvan: Vinilul.

I: Paul menționa într-un interviu anterior că inspirația vine din atenție la ce vi se întâmplă și la cei din jur, și că lăsați „piesele să vină la voi”. Cum funcționează acest proces pentru fiecare dintre voi, individual, și apoi în dinamică de grup?

Paul: Păi, fix așa. Atunci când suntem laolaltă, vine fiecare cu felul lui de a fi și de a înțelege, iar împreună dăm naștere unui personaj colectiv care este cumva materializarea numitorului nostru comun. O strategie anume nu avem, e un proces organic care vine de la sine.

Radu: Albumul ăsta a fost cu mai puține idei aduse de acasă față de cel de dinainte. Mai degrabă a prins contur la sala de repetiții. Eu personal pot spune că am învățat să fiu mult mai atent la ideile colegilor, am învățat să renunț cu mult mai mare lejeritate la anumite pasaje care mi se păreau potrivite pe moment în detrimentul altora care avantajau mult mai bine piesa în context și să fac în așa fel încât să ajungem împreună la cel mai bun rezultat, care să servească trupa.

Răzvan: Cred că e important să fii dispus renunți la preconcepții, să ai mereu radarul pornit să poți reacționa sincer si spontan la ce vine-nspre tine din jur, muzical și nu doar.

I: Ce rol joacă prietenia și legăturile personale dintre voi în procesul creativ al trupei?

Paul: Unul chiar foarte mare. Suntem genul ăla de trupă în care viața personală și cea din proiect se cam confundă una cu alta. Asta e pe cât de benefic pe atât de obositor uneori, și chiar riscant. :))

I: Cum ați reușit să creați, în cadrul trupei, un spațiu sigur în care fiecare membru se simte confortabil să-și exprime vulnerabilitățile și să comunice deschis?

Paul: Cu alcool.

Radu: Și cu încredere. În cazul nostru, am putea spune una soră cu naivitatea, pentru că de când ne-am cunoscut am fost all in din punct de vedere emoțional, fără prea multe secrete. Asta, combinat cu ce a zis Paul, ajută mult să îți expui vulnerabilitățile și să le transformi într-o prietenie și mai solidă și, într-un final, în cântece.

I: Cât de importantă este vulnerabilitatea în muzica voastră?

Paul: Extrem de importantă. Fără să îți dai voie să fii vulnerabil nu ai cum să creezi. Nici măcar să construiești o baracă nu poți, darămite să faci muzică. Fără a fi vulnerabili am ajunge să cântăm, presupun, o muzică foarte “safe”, care nu ar spune nimic despre noi sau lume.

Răzvan: Dacă nu ești vulnerabil, nu ești sincer. Cine nu e sincer, lumea te vede.

„Una din cele mai mari împliniri personale este această trupă.”

I: Ce apreciezi la colegii din trupă?

Paul: În principal, faptul că mă suportă.

Radu: Încăpățânarea care întotdeauna ne ajută să evoluăm.

Răzvan: În principal, calitățile. Dar mai ales defectele, atunci cînd sunt recunoscute și depășite.

I: Cum e pentru voi experiența de a fi pe drum, de a interacționa direct cu publicul în diferite orașe?

Paul: Este de departe cea mai frumoasă experiență dintre toate pe care le avem. Este chiar motivul pentru care ne-am apucat de muzică. Pentru că asta contează: să îți cânți muzica celor care au nevoie de ea, să încerci să ajungi și la cei care nici n-aveau măcar habar că au nevoie de tine, și să înveți despre tine cât mai multe în tot timpul ăsta. Iar dincolo de bucuria de a cânta, mai este și bucuria de a descoperi țara asta, care este o minune.

I: Ce rol crezi că au artiștii în a ne face mai empatici și mai solidari unii cu ceilalți?

Paul: Unul major. Mă uit la mine și îmi dau seama că sunt în mare parte rezultatul experiențelor culturale pe care le-am avut. Oameni ca John Lennon, spre exemplu, au devenit arhetipuri de la care am preluat cu toții în timp. Cred că fără muzică, concepte ca pacea, iubirea sau empatia ar permea mult mai puțin societatea.

Răzvan: Cred că asemeni religiei, muzica are forța de a aduna laolaltă oameni care trăiesc și împart o experiență colectivă. Fie că se întâmplă în cadrul unui concert sau individual, ajungi să aparții unui grup cu care rezonezi și simți la fel, uniți de muzică și valori comune.

I: Care e atitudinea ta în fața dificultăților vieții? Cu ce te-ai confruntat de-a lungul anilor și cum ai trecut de ele?

Paul: În general, problemele mă fac curios și mă energizează. Când dau de greu știu că urmează să cresc, să învăț, să îmi mai împing un pic limitele. Oricând mi-a fost bine pentru prea mult timp, am sfârșit prin a mă tâmpi și a nu mai evolua deloc. Peste dificultăți am trecut fix așa: știind că trebuie să îmbrățișez situația cu care mă confrunt și să fiu atent la ea pentru a o rezolva cât mai repede.

I: Care a fost momentul în care ai simțit că o cădere te-a dus, de fapt, mai sus? Ce ai simțit că ai pierdut și ce ți-a adus ulterior?

Paul: Vai, s-a întâmplat de atâtea ori că n-aș putea extrage un exemplu anume. Cert este însă că atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum voiai tu, se întâmplă așa cum aveai de fapt nevoie. În general. Universul știe mai bine ca noi unde avem de ajuns. Și ne spune. Noi trebuie doar să ascultăm și să avem încredere.

Radu: Ce întrebare frumoasă! Ironic, prin 2019 când încă eram destul de mic, ieșisem din proiectul în care activam înainte și mă întrebam cum e posibil ca asta să fi fost tot. Un an mai târziu am intrat în EYEDROPS și pot spune că una din cele mai mari împliniri personale este această trupă cu care am reușit să facem mai multe lucruri decât mi-aș fi imaginat într-un timp atât de scurt.

Răzvan: Mă regăsesc în răspunsul lui Radu, gândul m-a dus fix la aceeași situație prin care am trecut si eu, ieșind din proiectul anterior doar pentru a intra în Eyedrops câteva luni mai târziu.

I: Care-i relația ta cu frica?

Paul: Nu prea am nici o relație cu frica, ne-am certat acum ceva timp și nu ne mai vorbim. Cât despre eșec, judecata altora și altele asemenea, astea sunt niște concepte care capătă valoare dar dacă le-o conferi tu. Conștientizând cât de ușor îți este ție să îi judeci pe alții și cât de lipsit de consecințe este de fapt acest proces, îți dai seama cât de puțin contează și judecata altora la adresa ta.

Radu: Cred că s-a speriat de pandemie.

Răzvan: Cum era aia? Aa, să nu-ți fe frică de lucrurile pe care nu le poți controla.

„Sunt două lucruri pe care trebuie să le faci. Unul este să nu te oprești, iar celălalt să continui.”

I: Când te lovește pe tine, ca artist, sentimentul că ai fi un impostor, că nu meriți locul pe care îl ai – cum te lupți, ce faci ca să depășești?

Paul: Impostori suntem toți. Nimeni nu se simte adult, nimeni nu se simte îndreptățit, nimeni nu a fost numit de vreun for superior „artist” sau orice altceva. Cu toții facem atât cât putem și nu există sau nu ar trebui să existe nicio autoritate care să reglementeze ce înseamnă să fii, spre exemplu, artist.

Răzvan: Uneori, când vezi reacțiile și aprecierea oamenilor față de ceea ce faci, precum și tot ce-ți aduce viața de artist te gândești că poate nu meriți tot ce ți se întîmplă, sentimentul de impostură însă se transformă ușor, ușor în gratitudine.

I: În ce fel ți se pare că, uneori, viața ajunge să ne trăiască pe noi în loc să fim noi cei care o trăim cu adevărat?

Paul: Societatea, mai ales cea modernă, pretinde de la noi atenție și conformare totală. Chiar și curentul „fii tu însuți” este acum o modă, oamenii construiesc acest „sine” pe care apoi îl expun ostentativ. Și spun „construiesc” fiindcă fix asta se întâmplă: cei mai mulți se construiesc din materiale cumpărate, străine lor, în loc să descopere ceea ce era deja acolo.

Radu: Simțeam asta mult mai tare în perioada în care am îmbinat viața la birou cu viața din dubă. În momentul în care am luat o decizie fermă, am simțit că am început să o recâștig. Sunt frumoase ambele dacă îți place ce faci, dar la un moment dat devine copleșitor și e ori una, ori alta. Dar la modul general, indiferent de context și de greutăți, cred că din când în când ar trebui să ne dăm cu toții cu niște apă rece pe față și să ne aducem aminte că totuși, cantitatea de „mâine” e una cât se poate de finită.

I: Ce te „mișcă” pe tine, ca artist și ca om, în prezent?

Paul: Necunoscutul, întrebările fără răspuns și câinii.

I: Ce le-ai transmite muzicienilor care abia încep o carieră în această industrie și nu au curajul necesar de a se lansa în competiția continuă cu greii muzicii care sunt prezenți la mai toate festivalurile mari din țară?

Paul: Le-aș spune că nu există nicio competiție, și că dacă ai un loc al tău, el este doar al tău și nimeni nu ți-l poate lua, la fel cum nici tu nu poți lua locul altuia.

Radu: Aș adăuga că nu trebuie să renunți ușor dacă munca ta nu se bucură de succes imediat. Am trăit-o și pe propria piele și am fost curios și de poveștile multor colegi de breaslă, unii cu ștate mult mai vechi în domeniu. De multe ori, ceva ce pare că a apărut peste noapte (pentru că de abia atunci a devenit vizibil), are mulți ani de încercări, de muncă, de eșec și de perseverență în spate.

Răzvan: Frank Zappa a zis-o destul de bine: „Sunt două lucruri pe care trebuie să le faci. Unul este să nu te oprești, iar celălalt să continui”. Asta, și să încerce să fie un om bun înainte de a fi un bun muzician.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

Paul: Mai nou, îmi este dor de dor. Mai ales de când am fugit de oraș și m-am mutat la deal, am reușit să mă ancorez atât de adânc în prezent și în bucuria de a trăi aici, acum, încât chiar nu mai am timp de dor. Dorul s-a transformat în recunoștință. Pentru că tot ce nu mai este azi, m-a adus aici.

Răzvan: De a urca din nou pe scenă, imediat ce am coborât de pe ea.

Toate fotografiile fac parte din arhiva trupei EYEDROPS și mi-au fost oferite de către Radu Burcea, membru al trupei.

eu sunt
gândul care-ți trece prin minte când stai pe marginea patului
și nu știi încotro s-o apuci
sentimentul pe care-l ai când îți dai seama
că lipsa unei poveri nu-ți garantează ușurarea
teama când ești cu degetul deasupra lui „trimite” și inima-n derivă
ultima încercare de a pune în cuvinte ce nici tu nu înțelegi
spaima că va veni o zi în care nu vei fi destul
privirea ta când ești în fața oglinzii și încerci să-ți crezi propriile minciuni
zâmbetul învechit desprins din fragmente de apusuri

eu sunt
globul de înghețată care cade de pe cornet în miezul unei zile toride de vară
momentul serii când luna și soarele par mai aproape ca niciodată pe cer
pagina plină de bastonașe strâmbe și neregulate din caietul de clasa întâi
concertul ăla la care n-ai mai ajuns niciodată
ultima stație a unui tren fără destinație
ecoul care se-ntoarce la tine când îi vorbești despre dor

nu mai sunt eu
sunt dâra de abur care rămâne în urma avionului
pe cerul în care n-am avut curaj să zbor

Mai avem nevoie și de zile mai lejere. În ideea asta, ediția de săptămâna asta e mai ușoară, ca o zi petrecută în hamac, alături de o carte bună. 😃

Până una alta, te-ntreb: ți s-a întâmplat să treci pe lângă o clădire și să te întrebi cine o fi locuit în ea și ce viață a avut? Unii dintre noi au făcut chiar mai mult de-atât.

Ideea ca patrimoniul să devină perisabil și să dispară nu e o născocire. Ba chiar ar putea deveni realitate mai repede decât credem, mai ales dacă-l lăsăm pe mâna hazardului și a lui „fie ce-o fi”.

Ana Rubeli, prin tot ce face la Aici A Stat, redă viața clădirilor istorice și ne aduce aproape de personalitățile care le-au locuit și iubit, de colțurile de oraș cu istorie, miturile din mahalalele Bucureștiului și nu numai.

Organizează tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale și recitaluri de muzică clasică în locuri cu poveste. Cercetează, fotografiază, cutreieră și spune povești care salvează și (ne) emoționează.

Așadar, dacă te-ai regăsit măcar puțin în ideea de la început, ai în comentarii un interviu pe sufletul tău. Dacă nu, măcar te va face să privești cu ochi mai curioși clădirile pe lângă care treci zi de zi.

„Am simțit că dacă iubim mai mult casele, le putem proteja mai bine și le putem apoi salva. Iar probabilitatea ca patrimoniul nostru să devină perisabil scade datorită legăturii afective dintre noi și oraș.”

Luni, 30 iunie

🖼️ Out of Reach / I lived less than I remember până în 13 iulie la The Cosmic House. Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca anunță lansarea platformei și inițiativei curatoriale „Praxis! Emergent Curators’ Days”, a cărei primă ediție va avea loc în perioada 26 iunie – 13 iulie 2025. „Praxis! Emergent Curators’ Days” marchează o premieră națională și urmărește să devină un cadru recurent de afirmare profesională pentru tinerii curatori. În proiect sunt implicați peste 30 de artiști, reprezentând o diversitate de medii și forme de expresie. „Praxis!” se dezvoltă la intersecția a două direcții relevante pentru scena artistică românească: consolidarea Clujului ca centru de formare și practică în sfera curatorială și deschiderea tot mai amplă a mediilor artistice spre practici curatoriale coerente, profesioniste și inovative. În cadrul acestei prime ediții, The Cosmic House găzduiește două expoziții care propun direcții vizuale și sensibilități artistice complementare.

🎭 Group Therapy: The Musical (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa Tranzit. Câțiva oameni se întâlnesc la o sesiune de terapie în grup, însă terapeutul nu mai apare… Aceștia se împrietenesc, se mai ceartă, se descoperă și autodescoperă și se simt mai puțin singuri. Spectacolul nostru explorează conceptul de singurătate, resimțit și confruntat de diversele personaje, prin filtrul propriei experiențe. Fiecare dorește să fie mai bine, apelând la terapia de grup. Reușesc acest lucru, într-o formă sau alta, însă în moduri surprinzătoare. Te invităm să faci parte din acest grup minunat: poate înveți și tu ceva despre tine.

🎭 Marea serbare – concert și voie bună (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. „Ne-am jucat, am cântat, am râs, am plâns și-am improvizat până n-am mai putut. Acum tragem aer în piept și sărbătorim cum știm mai bine: cu muzică live, personaje îndrăgite, momente din spectacolele care ne-au făcut anul, și un vibe bun, de vară, cât pentru toată pauza.” – echipa Stația Teatru/Muzical.

Marți, 1 iulie

🎥 Proiecție „Interzis” + Q&A cu regizoarea Anelise Sălan (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Urmărește povestea sinceră și emoționantă a unei femei de 43 de ani și a partenerei ei. Vedem momentele lor intime, calde, pline de tandrețe, dar și cum aceste momente sunt puse la încercare de situații dure, umilitoare și greu de dus. E o poveste despre iubire, dar și despre nevoia de acceptare și curajul de a nu renunța. Un drum care ajunge până la darea în judecată a statului român la CEDO, pentru un drept fundamental refuzat: acela de a iubi și de a fi recunoscut legal ca familie.

Miercuri, 2 iulie

🤡 „Clown in the city” pe străzile din Mărăști. La început de iulie, Reactor își mută activitatea din sala de teatru pe străzile Mărăștiului, prin intervențiile stradale ale lui Tavi Voina în ipostaza de clovn. Timp de mai multe săptămâni, Tavi a avut parte de o rezidență artistică în care a explorat această zonă, întrebându-se cum poate clovnul să creeze întâlniri spontane între oamenii care trec unii pe lângă alții zi de zi fără să interacționeze. Intervențiile lui, gândite ca jocuri de 30 de secunde, cât durează culoarea verde la semafor, vor avea loc pe 2 și 3 iulie, pe trotuarele și trecerea de pietoni din Piața Mărăști. Așa cum povestește în articol, Tavi Voina privește clovneria ca pe o formă de exprimare artistică profund personală, dar și cu potențial politic. Mai multe despre rezidența „Clown in the city” poți citi aici.

🧪 Atelier Elixirul Sănătății de la ora 10:00 la Muzeul Farmaciei Cluj. Pentru programări: 0264 593 814.

🎥 Miller’s Crossin | CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Povestea se desfășoară într-un oraș nespecificat din America anilor ’20, în plină perioadă a prohibiției, și urmărește jocurile de putere dintre două bande rivale. În centrul intrigii se află Tom Reagan (Gabriel Byrne), un consilier inteligent, rezervat și manipulator, prins între loialitatea față de șeful său, Leo (Albert Finney), și propriile sentimente pentru Verna (Marcia Gay Harden), iubita acestuia. Când Leo refuză să-l predea pe fratele Vernei, un informator meschin și neînsemnat pe nume Bernie Bernbaum (John Turturro), se declanșează o spirală de trădări, alianțe schimbătoare și violență sângeroasă, totul orchestrat într-un stil elegant și tăios de frații Coen.

Joi, 3 iulie

🎶 Zaiafet pe Lună IV – Slow Living Festival (cu bilet) de la ora 12:00 în Luna de jos, Cluj. Ce te așteaptă: muzică live cu concerte și performance-uri speciale susținute de artiști locali și internaționali într-un cadru natural, ateliere interactive și dezbateri pentru conectare, creație și explorare a unui stil de viață echilibrat și conștient, bazar cu artizani locali unde poți descoperi produse realizate cu grijă și respect pentru mediu, expoziții și instalații de artă care îmbină natura cu inovația, zonă de joacă pentru copii cu activități educative și distractive într-un spațiu sigur, food court cu mâncare sănătoasă și gustoasă pregătită din ingrediente locale.

🎥 The ugly stepsister | Ecrane interioare (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. „Sora cea urâtă”, debutul regizoare norvegiene Emilie Blichfeldt, îmbină povestea clasică a Cenușăresei cu estetica tulburătoare a „body horror”-ului. Elvira, o tânără care visează la iubirea prințului Julian, recurge la intervenții chirurgicale extreme și practici periculoase în încercarea de a se conforma unor standarde imposibile de frumusețe. Presată de propria mamă și de așteptările celor din jur, ajunge să piardă controlul asupra propriului corp și identități. Transformarea fizică ireversibilă la care se supune devine o metaforă despre costurile conformismului, ale standardelor imposibil de atins și despre fragilitatea dorinței de a fi văzut și acceptat. Filmul va fi urmat de o discuție cu dr. Diana Nechita, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental și lector universitar în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie al Universității Babeș-Bolyai.

😊 Iț Gon – Stand-up și muzică cu Flavius Buzilă (cu bilet) de la ora 19:00 la Casino – Centru de Cultură Urbană. „În premieră mondială, cosmică și galaxială show-ul „IȚ GON!” e gata să ajungă la voi! Eu și personalitățile mele disociate abia așteptăm să ne facem de mare râs, doar că trebuie să știm unde vă găsim pe voi, ăștia cel puțin la fel de nebuni ca noi.” – Flavius

🎶 ANAL VOMIT // Obscyria // Urtikaria Anal // Vampir bei Kerzenlicht live de la ora 19:00 la Flying Circus. Alături de ANAL VOMIT vor urca pe scenă death/blackerii suedezi de la Obscyria și o mai recentă cunostință a publicului extrem din Cluj și aflați pentru a treia oară aici, tinerii din Vampyr Bei Kerzenlicht.

🎥 Proiecție unică 20.000 de zile de pământ | Nick Cave – povestea vieții lui (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: A 20.000-a zi din viața lui Nick Cave – de la sunetul alarmei care îl trezește dimineața până la o plimbare pe plajă, târziu în noapte, după un concert – devine un portret plin de atmosferă și poezie al creativității fără limite. În debutul lor cinematografic atât de inspirat gândit, cuplul de artiști Jane Pollard și Iain Forsyth amestecă ficțiune și realitate, intim și public și, într-o singură zi fictivă, surprind povestea vieții renumitului muzician.

🎭 Mă împart la zero (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Într-un service de telefonie mobilă, unde garantăm că toată lumea este 100% umană și vorbește 100% normal, apare un telefon cu fișa goală. Singurul indiciu: un bilețel pe spatele telefonului, care enunță „Vreau să mă cunoști“. Prin aplicațiile de pe telefonul proprietarului anonim, angajatele descoperă o lume plină de culoare, ură de sine, singurătate și femei.

Vineri, 4 iulie

🎭 Festivalul Național de Teatru pentru elevi „Cezara” 2025 (intrare liberă) în perioada 4-5 iulie la Cinema Dacia.

🛍️ IARMAROC la Sat – Festivalul creației și artelor – Ediția a II-a (cu bilet) în perioada 4-6 iulie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Ne așteaptă: târg de creatori, expoziții de artă, concerte live acoustice (+3 headlineri pe care sigur îi veți îndrăgi), ateliere creație & artă, discuții & demonstrații, seturi dj vinil, activități cu animale, bucătăria autentică, activități copii, hamacul cultural, piața de viniluri, cinema silențios. Anul trecut peste 8000+ de iubitori ai artei și creației au sărbătorit la sat alături de 50+ creatori, 16+ muzicieni, 20+ branduri gourmet locale, mulți căței, și multă voie bună.

📖 Lansare de carte și sesiune de autografe: „Blaga. În căutarea numelor” de Florina Ilis de la ora 18:00 la Book Corner Librarium. „Încrederea lui o uimi pe Cornelia şi o făcu să spere din nou. Chipul surâzător al lui Lucian, precum şi ceva nou în felul său de a fi îi atraseră atenţia. Ce se întâmplase în acea zi? Pe unde umblase de a ajuns aşa de târziu acasă? De unde îi venea această certitudine? Făcuse vreo înţelegere cu tovarăşii?! Aşa cum îl cunoştea, nu i venea să creadă că Lucian ar fi putut să accepte târgul cu comuniştii şi să şi vândă conştiinţa. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Să aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muză, o atât de mare influenţă asupra lui încât să i fi redat pofta de viaţă şi de scris?! Şi ea, Cornelia, ce ar putea să facă dacă el se îndrăgostise de o altă femeie?! Să i interzică s o mai vadă? Nu putea! Era ca şi cum i ar fi cerut să nu mai scrie, să nu mai respire…”

🎶 Cătălin Stepa & The Goodfellas de la ora 19:30 la Kârciuma. The Folkfather – Cătălin Stepa, Don Pianone – Aurelian Epuraș, Basso Nero – Rareș Suciu, The Bang Bang Theory – Ciprian Bârsă.

🎥 Kontinental ‘25 | Q&A cu Adonis Tanța și Oana Mardare (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema ARTA. Kontinental ‘25 este o satiră socială cu umor și tensiune morală care o aduce în prim-plan pe Orsolya (Eszter Tompa), un executor judecătoresc din Cluj-Napoca, a cărei rutină profesională este zguduită în urma unei evacuări care se sfârșește tragic, cu sinuciderea unui om fără adăpost (Gabriel Spahiu). Acest moment îi declanșează o criză morală profundă, care o obligă să-și confrunte rolul într-un sistem dezumanizant. Filmat în doar 11 zile cu un iPhone, filmul captează cu un realism necosmetizat Clujul, alternând între cadre recognoscibile, precum Piața Unirii, Parcul Cetățuia sau Cinema ARTA și imagini care juxtapun orașul vechi cu cel nou, fiind o reflecție lucidă asupra inegalităților și marginalizării din societatea contemporană.

Sâmbătă, 5 iulie

🎭Ziua 2 Festivalul Național de Teatru pentru elevi „Cezara” 2025 (intrare liberă)în perioada 4-5 iulie la Cinema Dacia.

🎥 Proiecție „The lion king” (cu bilet) de la ora 10:00 la MINA Cluj. MINA devine locul în care micii spectatori trăiesc o dimineață de poveste, iar părinții retrăiesc emoția de altădată.

🛍️ Ziua 2 IARMAROC la Sat – Festivalul creației și artelor – Ediția a II-a (cu bilet) în perioada 4-6 iulie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”.

🎶 Concertul Manifest | Cluj Guitar Day 2025 (intrare liberă) de la ora 17:00 în Piața Unirii. De asemenea, vor urca pe scenă: Adrian Despot de la Vița de Vie, Coiotu’ și Balauru’ de la Trooper și Antract.

Duminică, 6 iulie

🛍️ Ziua 3 IARMAROC la Sat – Festivalul creației și artelor – Ediția a II-a (cu bilet) în perioada 4-6 iulie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”.

🚶🏻‍➡️ Tura de duminică. Dacă ai chef de o plimbare și vrei să cunoști oameni, în fiecare duminică, Andrei Cătinaș (sau altcineva din echipa de organizare) te așteaptă la ora 8:45 în Parcul Central pentru ca la 9:00 să porniți la drum. Vă plimbați, povestiți, poate vă opriți la o cafea. Tura de duminică e pentru oricine vrea să se conecteze cu natura și cu alți oameni și să discute despre sănătate, comunitate, startups, marketing și câte și mai câte. Aici te poți înscrie la următoarele ture și poți afla mai multe detalii.

Ce m-a frământat recent.

În burta inteligenței artificiale: cine plătește prețul eficienței tale și al discuțiilor inutile cu ChatGPT.

Am fost ignorantă. Pur și simplu, nu m-am gândit ce ascunde toată nebunia asta cu AI-ul. Dar mi-a deschis ochii un film documentar văzut la TIFF. „În burta inteligenței artificiale” se numește.

M-am crucit, mi-a întors stomacul pe dos și m-a trecut printr-un amalgam de stări, de la tristețe la revoltă și neputință.

Pentru ca noi să ne scăldăm bine-mersi în conversații inutile cu ChatGPT (sau orice alt tool) și-n ceea ce numim eficiență, milioane de oameni stau până la 10 ore pe zi și analizează, etichetează și clasifică conținut ca să hrănească algoritmii cu date. Ca să-i antreneze.

Ce fel de conținut? Tot ce-ți poți închipui și ce nu. De la poze cu pisici și apusuri, până la violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții, violență, sinucideri, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.

Baiu’ mai mare e în efectele pe care conținutul ăsta toxic le are asupra lor: de la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar agresivitate și violență.

Bine, situația e și mai rea de-atât. Mai ales pentru că acești oameni nu prea au de ales. Și pentru că va fi nevoie de tot mai mulți operatori de date.

Dar n-o lungesc aici prea mult, ci te invit să citești articolul din comentarii și să-l distribui mai departe, că-i important să fim cât mai conștienți de lumea în care ne-nvârtim.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Săptămâna viitoare trimit o nouă ediție a newsletterului Coolturalist, care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni talentați și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

În timp ce tu îi ceri lui ChatGPT o glumă despre pisici, cineva din Filipine sortează sute de imagini cu animale maltratate pentru ca AI-ul să știe ce să ocolească. În timp ce tu folosești Gemini să rescrii un email într-un ton mai diplomat, o femeie din Kenya citește conversații toxice ca să învețe algoritmul ce-i ăla limbaj ofensator. În timp ce tu te bazezi pe o aplicație care îți anticipează rutele prin oraș, un operator de date din Vietnam analizează accidente și ambuteiaje, pentru a rafina algoritmul.

Noi ne scăldăm bine-mersi în mirajul pe care ni-l provoacă inteligența artificială, eficiența și ne îmbătăm cu iluzia unui viitor fără efort. Tastezi câteva cuvinte și primești un text, un rezumat, o imagine, o soluție. Ne place această magie algoritmică. Dar în timp ce noi ne jucăm cu interfețele și sărim din tool în tool în căutarea eficienței absolute, cineva face muncă murdară, grea, și deseori traumatizantă.

Inteligența artificială nu e doar cod. E efort uman, exploatat la scară industrială, în zone unde reglementările lipsesc, iar companiile profită de vulnerabilitățile oamenilor. Când citim că „AI-ul a fost antrenat pe milioane de imagini” sau că „a învățat să recunoască ce e periculos”, ce nu ni se spune este cine a făcut acest antrenament posibil.

Oameni din țări precum Brazilia, Filipine, Siria, Venezuela analizează, etichetează, clasifică și marchează conținut banal sau inofensiv, precum imagini cu apusuri sau pinguini, răspunsuri generate de AI la întrebări din diverse domenii sau videouri cu oameni la volan. Dar în marea asta de conținut, există și un strat întunecat, greu de conceput, pe care nici nu ți-l poți imagina: violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții filmate, violență, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.

Cei mai mulți nu lucrează direct pentru giganții tech, ci pentru companii intermediare, subcontractori care își vând forța de muncă către Meta, Google, OpenAI, Amazon sau TikTok. Sunt angajați „invizibili”, legați de contracte stricte și acorduri de confidențialitate care le interzic să vorbească, uneori chiar și cu familia, despre ceea ce fac zi de zi.

Potrivit estimărilor Băncii Mondiale din 2023, între 150 și 430 de milioane de oameni sunt angajați, la nivel mondial, în ceea ce se numește „data work”, adică munca care alimentează inteligența artificială. Acest număr a crescut exponențial în ultimii zece ani, odată cu goana după modele din ce în ce mai sofisticate, mai „umane” și mai sigure.

Iar realitatea bate predicțiile. Nevoia de operatori de date nu va dispărea. Dimpotrivă. Tot mai multe companii au nevoie de oameni care să sorteze, eticheteze, analizeze un volum tot mai mare de date.

Mi-a deschis ochii despre acest subiect, vizavi de care recunosc că am fost ignorantă până acum, un film documentar văzut la TIFF 24, „În burta inteligenței artificiale”. M-am crucit, mi-a întors stomacul pe dos și m-a trecut printr-un amalgam de stări, de la tristețe, la revoltă și neputință.

Ce efect are tot acel conținut toxic asupra oamenilor? În două cuvinte, tot tacâmul. De la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar schimbări de comportament, inclusiv agresivitate și violență.

În unele cazuri, povara emoțională îi izolează social și îi face să reacționeze disproporționat în situații în care, altădată, nu le-ar fi provocat astfel de reacții. Nici nu-i de mirare că le e din ce în ce mai greu să-și controleze furia. Sau că echilibrul lor interior le e măcinat și distrus. Ori că le sunt afectate relațiile cu cei dragi.

Recent, organizația pentru drepturile omului Equidem a publicat un raport care aduce în prim-plan latura dureroasă a acestei industrii. Ce-am aflat din el e că unii lucrează chiar și 20 de ore pe zi în timp ce au de-a face cu volume imposibil de gestionat, chiar și 1.000 de imagini procesate zilnic.

Și ca să fie treaba treabă, acestora le este interzis să se organizeze în sindicate sau să apeleze la justiție. Cei care încearcă să semnaleze abuzurile se confruntă cu represalii, iar vocea angajaților e doar un mit.

Deși platformele interzic comunicarea între angajați pentru a preveni scurgerile de informații, mulți se organizează în grupuri pe Facebook sau WhatsApp, unde își împărtășesc experiențele și se avertizează unii pe ceilalți asupra sarcinilor periculoase. Aceste rețele devin un spațiu esențial de sprijin și protecție psihologică într-un mediu de lucru izolat și vulnerabil.

Companiile trase de mânecă de către Equidem au răspuns în mod diferit: Meta spune că le solicită partenerilor măsuri de asistență 24/7, OpenAI neagă existența unor abuzuri, Remotasks subliniază implementarea unor linii telefonice anonime, iar ByteDance s-a făcut că plouă.

Acum, ce-ar fi ca atunci când ne mănâncă degetele să deschidem ChatGPT să întrebăm tâmpenii, inutilități și lucruri pe care n-avem nevoie să le știm ne-am gândi de două ori? Ce-ar fi să facem și noi efortul de a ne pune mintea la contribuție și a nu căuta pe Google orice mură-n gură?

Cât de mult suntem dispuși să ignorăm nedreptatea pentru confortul și eficiența aduse de inteligența artificială? Cum rămâne cu faptul că dezvoltarea sa depinde de trauma și sacrificiul unor semeni de-ai noștri?

Putem vorbi cu adevărat despre „progres” și de „o societate mai bună” atunci când aceste narative sunt clădite pe suferința a milioane de oameni? În ce măsură ne îndepărtează dependența de AI de propria noastră capacitate de gândire critică, efort și empatie?

Și asta nu e tot. Nici pe departe. Nu am vorbit deloc despre impactul inteligenței artificiale asupra mediului. Adică despre rolul AI-ului în schimbările climatice, despre metalele și minereurile extrase din subteran, despre apă, electricitate și spațiul folosit pentru marile centre de date.

Doar antrenarea modelului GPT-3 a avut nevoie de electricitate cât consumul anual a 120 de gospodării din Statele Unite și a generat emisii de circa 552 de tone de CO₂. În cazul GPT-4, costurile sunt și mai mari, dar mai greu de estimat din cauza ascunzișurilor. O singură întrebare pusă lui ChatGPT consumă de cinci ori mai multă energie decât o căutare clasică pe internet.

O altă problemă sunt centrele de date. De exemplu, Amazon deține peste 100 de centre de date în întreaga lume, fiecare având aproximativ 50.000 de servere. Un cluster destinat antrenării modelelor AI poate consuma de 7–8 ori mai multă energie decât un proces informatic obișnuit. În America de Nord, consumul centrelor de date aproape s-a dublat într-un singur an, de la 2.688 MW în 2022 la 5.341 MW în 2023.

Mai mult, consumul de energie electrică al centrelor de date se va dubla până la 4% din consumul global de energie electrică până în 2030, potrivit raportului Deloitte Technology, Media and Telecommunications (TMT) Predictions. Împreună, Statele Unite, Europa și China reprezintă, la momentul actual, aproximativ 85% din consumul de electricitate al centrelor de date.

În 2024, Google a comandat șase sau șapte reactoare nucleare modulare mici (SMR) de la Kairos Power, devenind astfel prima companie de tehnologie care pune în funcțiune noi centrale nucleare pentru a furniza energie electrică cu emisii reduse de carbon pentru centrele sale de date. În plus, a semnat un acord cu dezvoltatorul de energie nucleară Elementl Power pentru construirea a trei centrale nucleare avansate în Statele Unite.

Consumul de apă este un alt factor de mediu important. Apa este esențială pentru răcirea echipamentelor din centrele de date, iar pentru fiecare kilowatt-oră de energie consumată se pot folosi până la doi litri de apă. Cererea de AI va duce la o creştere a extracţiei de apă subterană sau de suprafaţă cuprinsă între 4,2 miliarde şi 6,6 miliarde de metri cubi până în 2027, informează ANSA.

Inteligența artificială, cu toată promisiunea ei de progres, eficiență și automatizare, are un preț ascuns pe care rareori îl vedem: munca invizibilă, istovitoare și adesea traumatizantă a celor care o fac posibilă.

Iar de fiecare dată când ne minunăm de „inteligența” unui model, ar fi onest să ne întrebăm câtă suferință umană și cât consum de resurse naturale se află în spatele acelei performanțe. Nu-i puțin absurd cum în timp ce pentru o parte dintre noi munca devine mai ușoară, pentru alții realitatea apasă tot mai greu pe umeri?

Eu am un sentiment de neputință legat de toată povestea asta. Oricât am încerca, e aproape imposibil să nu folosim AI. Asta pentru că devine parte integrată din orice ne înconjoară. E parte din platformele de social media, din aplicațiile de la muncă, din sistemele medicale sau din serviciile de relații cu clienții.

Când folosim Google Maps pentru a evita traficul, primim recomandări personalizate pe Netflix sau ascultăm muzică pe Spotify, AI-ul lucrează în fundal pentru a analiza preferințele noastre și a ne oferi soluții rapide și adaptate. Asistenții virtuali precum Alexa sau Google Assistant ne ajută să primim informații în timp real, în timp ce aplicațiile de traducere sau corectare gramaticală folosesc AI pentru a ne face comunicarea mai ușoară.

În mediul profesional, AI-ul automatizează sarcini repetitive, optimizează procese, contribuie la diagnosticarea bolilor și la dezvoltarea de medicamente, ajută la siguranța rutieră și la funcționarea vehiculelor autonome.

E o spirală care pare inevitabilă: cererea de automatizare crește, competiția tehnologică se intensifică, iar companiile vor modele tot mai performante. Asta alimentează și mai mult nevoia de lucru cu date și alimentare a algoritmilor. Iar noi, consumatorii finali, suntem parte din acest sistem.

Nu știu ce-am putea face.

Poate să nu ne lăsăm amorțiți. Să nu luăm totul de-a gata. Să vorbim despre cine plătește cu adevărat prețul „progresului” și să cerem mai multă transparență și responsabilitate din partea celor care construiesc aceste tehnologii.

Sursă imagine cover: Daniel Reche on Pexels.

Azi e ultima zi de TIFF, dar zilele dedicate filmului nu au intrat în sac. Facultatea de Teatru și Film e în plin festival FRAME toată săptămâna viitoare. Tema din acest an e Performing Society și îți aduce spectacole de teatru, proiecții de film, expoziții, lansări de carte, dezbateri și întâlniri profesionale. În plus, mai toate evenimentele sunt gratuite.

***

Am văzut câteva filme la TIFF care mi-au stârnit tot felul de întrebări și de la care-am pornit dezbateri profunde cu oameni dragi. Încă nu am avut răgaz să scriu pe larg despre ele, dar pregătesc un articol pentru site cât de curând. Tu la ce filme ai fost și ți-au plăcut? Mi-ar plăcea mult să-mi scrii în comentarii.

***

Mâine lansez pe Instagram un concurs cu invitații la FundaMental Fest, primul festival outdoor de wellbeing holistic din România, care are loc între 28 și 29 iunie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” așa că stai pe-aproape.

***

Am aflat de o treabă faină: Tura de duminică. Dacă ai chef de o plimbare și vrei să cunoști oameni, în fiecare duminică, Andrei Cătinaș (sau altcineva din echipa de organizare) te așteaptă la ora 8:45 în Parcul Central pentru ca la 9:00 să porniți la drum. Vă plimbați, povestiți, poate vă opriți la o cafea. În 6 august planul e ca tura de duminică să poposească pe la Iarmaroc, la muzeu. Aici te poți înscrie la următoarele ture și afli mai multe detalii.

Pentru cine e Tura de duminică? Pentru oricine vrea să se conecteze cu natura și cu alți oameni și să discute despre sănătate, comunitate, startups, marketing și câte și mai câte.

Tura de duminică este un eveniment pornit la București care acum molipsește și alte orașe. Endi Ungureanu a pornit anul trecut prima ediție la București și dorește să organizeze un eveniment social recurent, unde să se adune, să povestească și să se plimbe. În prezent, se întâmplă în 4 locații din București și în 5 alte orașe din țară.

***

Trimite ediția de azi și prietenilor tăi și fii primul din gașcă află ce mișcă prin oraș și vine cu veștile bune.

Luni, 23 iunie

📷 Andrei Mateescu | Degrees of Exposure de la ora 19:00 pe Strada Albert Einstein 6. Programul național de reabilitare termică din România a schimbat radical estetica urbană a orașelor, determinându-l pe artist să reviziteze blocurile Est-Europene, la mai bine de un deceniu după seria sa Multilateral. De această dată s-a concentrat pe șantiere din jurul blocurilor și asupra noilor lor fațade suprasaturate cromatic, abordând teme precum eficiența energetică, schimbările climatice, tensiunile interior-exterior sau public-privat. Folosind termografia, fotografia manipulată hiper-realist și scenografia luminoasă, accentul e pus pe ferestrele iluminate, păstrând locuirea și domesticitatea în centrul vieții urbane. Andrei Mateescu (n. 1988, București) a urmat cursurile departamentului de Fotografie si Imagine Dinamică ale UNArte, obținându-și licența și disertația în 2010, respectiv 2012. Nativ al notoriilor blocuri gri, preocupările sale s-au format în jurul delicatelor relații ce alcătuiesc peisajul urban contemporan.

🎭 Visul (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. O clasă de actorie se pregătește de spectacolul-examen, „Visul unei nopți de vară”. Școala e plină de zvonuri, repetițiile de revelații și nopțile de neliniște. Limitele dintre teatru și viață, dintre școală și viață personală, dintre normal și anormal se contopesc și dispar. Spectacolul a fost creat în cadrul proiectului „Zonă de siguranță”, care are ca temă de cercetare abuzurile de putere ce pot apărea în mediul universitar, în special în cadrul facultăților cu profil artistic.

Marți, 24 iunie

🎶 Spectacol muzical „Împreună” by Music Haven de la ora 17:00 la Cinema Mărăști. Copiii vor cânta alături de părinții lor. Este mai mult decât un spectacol – este o punte între generații, o lecție despre încredere, conexiune, emoție și iubire.

📖 Club de lecture || Coin du livre francophone (intrare liberă) de la ora 18:00 la Bookstory. Clubul de lectură se reunește din nou pentru o întâlnire în jurul literaturii de limbă franceză.

🎶 Bilete la Opera de trei parale (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Carismaticul antierou Macheath (cunoscut sub numele de Mackie Șiș) se căsătorește în secret cu Polly, fiica lui Jonathan Jeremiah Peachum, liderul unei rețele organizate de cerșetori din Londra. Indignați de alegerea fiicei lor, soții Peachum pun la cale capturarea tânărului, cu sprijinul forțelor de ordine. Trădat de fosta sa iubită, Jenny, Macheath este arestat și condamnat la moarte. Soarta îi oferă însă o întorsătură neașteptată: este salvat în ultima clipă, printr-un ordin special emis chiar în ziua încoronării Reginei Victoria. Într-un peisaj urban degradat, populat de marginalii Londrei victoriene – cerșetori, delicvenți și femei în pragul supraviețuirii – povestea lui Mackie Șiș devine o alegorie satirică despre corupție, complicitate și ipocrizie socială. Spectacolul, cu elemente de cabaret și ironie acidă, explorează decăderea valorilor umane și vulnerabilitatea individului într-o lume în care regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.

🎥 Succes de public (intrare liberă) de la ora 19:00 la Căminul Subcultural. Forme! Sau cum am învățat să nu îmi mai fie frică de tablou (r. Matei Preda, 9 min): La vernisajul unui tablou, o pictoriță se lovește de comentarii ciudate ale publicului, ceea ce o determină să își depășească inhibițiile artistice. Enzo & Mateo (r. Valentin Fogoroș, 21 min): Un tată, îngrijorat de moartea gemenilor săi, pornește într-o aventură pentru a construi o replică a legendarului Ferrari Enzo, simbol al fiului decedat. Obsesia și durerea se contopesc în această poveste emoționantă. Un moment de glorie (r. Edward Blaga, 5 min): O actriță își salvează debutul cu o idee neașteptată, transformând un obstacol într-un moment memorabil. Morning routine (r. Robert Kocsis, 16 min): Un tânăr regizor român își începe ziua scrolând pe telefon, încercând să găsească inspirație pentru următorul documentar despre conflictul din Ucraina. Dogma ‘71 (r. Ștefan Marcu, 15 min): În România comunistă, un criminal în serie discută despre religie cu viitoarea sa victimă într-un dialog tensionat.

🎶 Cell’Opera | Opera Aperta (cu bilet) de la ora 20:00 în curtea Rectoratului UBB – Str. Mihail Kogălniceanu nr. 1. Cell’Opera, un ansamblu spectaculos alcătuit din 34 de violonceliști, oferă o experiență muzicală de neuitat – un melanj rafinat între puterea expresivă a muzicii de operă și sonoritățile grave, calde ale instrumentului considerat cel mai apropiat de vocea umană. Dirijat de Tiberiu Soare, concertul aduce în prim-plan lucrări emblematice din repertoriul liric internațional, reinterpretate în aranjamente semnate de Emeric Kostyák, violoncelistul ce va fi prezent și el, la Cluj.

😊 Impro Show cu trupa „Improzaurii” de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Grupa de Impro Avansați finalizează Atelierul care a durat 3 luni. Am plecat de la bun început cu obiectivul: facem SHOW de improvizație.

🗣️ FTF Dialog | Regizoare în Transilvania. Viața între două lumi | FRAME Festival de la ora 20:30 la Facultatea de Teatru și Film. Cum îți alegi mediul de exprimare în cinema? Care sunt provocările unor medii diferite precum animația sau filmul de ficțiune propriu-zis? Cum arată, comparativ, experiența muncii în domeniul cinemaului în industria de film maghiară și în cea română? Pornind de la aceste întrebări, vă invităm la un dialog, pe data de 24 iunie, cu regizoarea Cecília Felméri, moderat de criticul de film Radu Toderici.

Miercuri, 25 iunie

📖 Lansare de carte și lectură publică „Concert de gală. 30 de poeți ai Ligii Scriitorilor Maghiari din Ardeal” de la ora 18:00 la Book Corner Librarium. Despre volum: „Textele din această antologie sunt și rezultatul interacțiunii complexe dintre traume istorice, schimbări politice și experimente estetice, unde figurează inclusiv moștenirea comunismului sau fragmentarea postmodernă. Aș puncta, apoi, tendința spre reflecția melancolică și absurd, care amintesc, ambele, de existențialismul central-european. Generațiile mai tinere înclină spre stiluri ușor minimaliste, fragmentate sau conceptuale, în contrast cu narațiunile istorice ale celor dinaintea lor. Câmp divers și dinamic, poezia maghiară tinde, cu toate acestea, să echilibreze profunzimea filozofică, jocul lingvistic și reflecția istorică, cu un interes deosebit pentru atomizare și o estetică să zicem austeră.” (Alex Ciorogar)

🖼️ Lansarea expoziției „Gradul 0” de Ioana Giurgiu de la ora 18:00 la Samsara. Prin această expoziție, Ioana explorează starea aceea unică a unei întâlniri de gradul zero – punctul în care o experiență devine suficient de intensă încât să schimbe direcția interioară. Lucrările expuse creează un spațiu de reflecție, vulnerabilitate și autenticitate, în care privitorul este invitat să se regăsească. Ioana Giurgiu este o artistă din Cluj, România care își dedică munca aprofundării unor teme duale: lumină și întuneric, om și Dumnezeu, mic și mare, evident și subtil.

📖 Cafeneaua Babel – club de lectură bilingvă (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. Se vor citi texte care au în centru călătoriile, surprinzând multiplele lor valențe în literatură: călătorii în care ne sunt revelate alte spații și alte timpuri, călătorii necesare și vindecătoare, călătorii către sine. Te așteaptă o călătorie prin literatură către noi înșine. Limbile străine ne vor purta în atmosfera locurilor evocate, prilejuind un amestec de relaxare și provocare intelectuală. Sunt așteptați și cetățenii străini care învață limba română.

🖼️ Vernisaj RUINS – expoziție colectivă de la ora 18:00 la Fundația Cosman, Andrei Mureșanu 11. Ruina este un obiect complex și paradoxal. Ea reprezintă în același timp trecerea timpului și imobilizarea lui, gloria vremurilor apuse și deșertăciunea lor. Ca motiv estetic și artistic, ruinele pot să transmită atât sentimentul melancolic al finitudinii cât și fiorul sublimului, delectarea în fața teribilului spectacol al distrugerii. În contextul actual, ruina capătă o semnificație particulară având în vedere schimbările economice (ruinele patrimoniului industrial), climatice (inundațiil, incendii) și geopolitice (războaiele, care crează ruine instantanee). Expoziția de față prezintă zece puncte de vedere contemporane asupra ruinelor, reunind artiști din Belgia (Valentin Capony, Émile Pierret), Grecia (Georgia Papoutsi) și România (Mathias Bar, Taisia Corbuț, Octavian Cosman, Teodora Cosman, Răzvan Neagoe, Cristian Opriș, Patricia Todoran).

🎭 Întâmplări din irealitatea imediată (cu bilet)de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Pentru Întâmplări în irealitatea imediată mi-am propus un spectacol în registrul instalațiilor vivante, plecând de la tema principală a romanului lui Max Blecher, și anume Panopticumul. Trecerea prin evenimentele vieții este privită din perspectiva unei „nesfârșite contemplații a vitrinelor din panoramă”, în care statuile de ceară devin personaje captive într-o realitate atât de subjugată banalității, încât ea devine ireală.” – Tudor Lucanu

🎭 Trupa Imago – Teatru | ALMOST MAINE (intrare liberă) de la ora 19:30 la Casa de Cultură a Studenților. „Almost, Maine” este o piesă de teatru scrisă de John Cariani, formată dintr-o serie de scene scurte, interconectate tematic, care explorează diferite fațete ale dragostei și relațiilor. Acțiunea are loc într-un oraș fictiv din nordul statului Maine, numit Almost, în timpul unei nopți friguroase de iarnă, sub luminile Aurorei Boreale. Fiecare scenă surprinde un moment esențial între doi (sau trei) oameni – fie îndrăgostiți, fie pe cale să se îndrăgostească, fie despărțindu-se. Cu un amestec de umor, poezie și tandrețe, piesa folosește realism magic pentru a ilustra emoțiile personajelor: inimile frânte cad efectiv pe jos, dragostea este purtată într-o pungă, iar oamenii pot literalmente să se piardă în sentimentele lor.

😊 Vio – Rupt în tour | Stand-up Comedy Show (cu bilet) de la ora 21:00 la Bruto. Abandonat de Teo și Costel, mafiotul stand-up-ului, Don Vio, își ia viața în propriile mâini și pleacă în turneu solo prin țară.

Joi, 26 iunie

🎭 Gyűlöletvarieté | Színházi előadás | FRAME Fesztivál (intrare gratuită) de la ora 18:00 la ZIZ – Art and Social Area. Spectacol în limba maghiară, cu subtitrare în limba română. Acțiunea are loc în interiorul unui canal, aburind de mirosuri grele și umezeală. Afară tocmai bate ceasul de miezul nopții, iar sunetele unei slujbe religioase pătrund ușor, odată cu lumina lunii. Personajele noastre fac parte din lumea celor marginalizați și disprețuiți. Cei care ne provoacă greață, dezgust și ne fac să ne strâmbăm din nas. Epave, resturi de canal, dăunători: Șobolanul, Viermele și Dihorul. Musca le deschide ochii: oamenii – ba chiar întreaga umanitate – sunt de vină pentru că au fost izgoniți și siliți să trăiască în canale. Deodată totul devine clar, imaginea se leagă! „Desigur! Așa este!” – strigă ei. Să ne răzbunăm, deci, pe umanitate!

📖 Lansare de carte și sesiune de autografe: „Feefulness. Fericirea mișcării în natură” de Adi Dohotaru de la ora 19:00 la Insomnia. Despre volum: „Prea des, în spatele metodelor de dezvoltare personală și conectarea cu cea mai bună versiune a noastră promovate insistent de curentul self-help al ultimilor ani, se ascund mecanisme corporate de docilizare și interiorizare a presiunilor unui sistem neoliberal alienant. De cealaltă parte, în fața nedreptăților sistemice, tot mai copleșitoare în policriză, tindem natural spre autoperfecționare și grijă față de universul imediat. Jurnalul lui Adi Dohotaru descrie o alternativă binevenită: mișcarea ca mod de a locui timpul și spațiul mai lent, mai jucăuș, angajat și mai atent la ecosisteme fragile, pe care suntem datori să le protejăm, dincolo de enclave închise, „cu bani, / din-viață-scapă-cine-poate, / dar fără școli, drumuri, spitale și centre culturale”. Senzații post-lectură: amestec de revoltă, dorință de implicare civică și poftă de mișcare fără scopuri definite.” – Ruxandra Gîdei (4fără15)

🎭 Minunata lume nouă a domnului Harpagon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. În montarea lui Roberto Bacci, Harpagon (Radu Lărgeanu) își permite tot soiul de plăceri și excese, deoarece, pretinde el, este un om pe de-a întregul schimbat. Talentul și plăcerea de a strânge sume fabuloase fac ca banii să devină mai degrabă un premiu de perspicacitate decât un scop în sine. Personajul nu se limitează totuși să încheie tranzacții, ci antrenează publicul într-un joc de-a moralitatea, pe care o chestionează, o duce în derizoriu și o întoarce pe dos. În jongleriile lui retorice, limitele dintre bine și rău se reduc la o chestiune de perspectivă, deși sofisticarea aceasta nu este decât o spoială pentru realități monstruoase. Într-o zi însă, Marianna (Diana Buluga), tânăra pe care a cumpărat-o de mică, crescând-o pentru rolurile de servitoare, de asistentă, de companioană sau chiar de soție, se dovedește a fi un potențial donator de inimă, cu un preț ajustat la disperarea cumpărătorilor. Pus în fața unei asemenea dileme (i)morale, prioritățile lui Harpagon intră într-un conflict pe care nu-l poate rezolva fără ajutorul nostru.

📖 Raftul de debut – Seri de dialog și lectură cu autorii invitați | ediția a IX-a de la ora 19:00 la Cărturești Hintz. O seară de lectură și dialog cu următorii invitați: Ioana Pavel, Olivia Grecea, Iarina Copuzaru, Dan-Liviu Boeriu. Scriitoare și scriitori care și-au văzut pentru prima dată publicate textele sau care au făcut trecerea de la o categorie literară la alta, vă dau întâlnire la o serie de evenimente dedicate debutului între 24 iunie – 4 iulie la Brașov, București, Cluj și online. Vom putea afla ce înseamnă să debutezi în prezent, care sunt provocările, satisfacțiile, care e procesul prin care cartea ajunge să fie scrisă și, ulterior, publicată și nu în ultimul rând, ne vom bucura de momente lectură.

Vineri, 27 iunie

🥗 Cină colectivă în întuneric (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 18:00 la REACTOR de creație și experiment. Instalația propune un portal experiențial sub forma unei cine colective. Prin intermediul gustului și a sunetului încercăm să definim o lume, o perioadă, un spațiu. Suntem obișnuiți ca acțiunea vitală de a ne hrăni să meargă în background în timp ce ne concentrăm pe alte acțiuni. Simțul văzului tinde să domine paleta senzorială, anticipând toate celelalte senzații. Aici, la această cină, suspendăm activitățile adiacente și obturăm simțul văzului pentru ca gustul să fie experimentat în sine, decuplat de numele, aspectul și istoria felului de mâncare. Alți stimuli devin centrali (gustul, tactilul, sunetul și mirosul) în încercarea de a crea o altfel de prezență în banala acțiune de a mânca.

🎨 Praxis! Emergent Curators’ Days de la ora 18:00 pe str. General Eremia Grigorescu, nr. 106. Universitatea de Artă și Design Cluj anunță lansarea platformei și inițiativei curatoriale „Praxis! Emergent Curators’ Days”, a cărei primă ediție va avea loc în perioada 26 iunie – 13 iulie 2025. „Praxis! Emergent Curators’ Days” marchează o premieră națională și urmărește să devină un cadru recurent de afirmare profesională pentru tinerii curatori. Ediția din acest an reunește 11 expoziții, găzduite de spații de artă din Cluj și realizate de 12 tineri curatori. În proiect sunt implicați peste 30 de artiști, reprezentând o diversitate de medii și forme de expresie. „Praxis!” se dezvoltă la intersecția a două direcții relevante pentru scena artistică românească: consolidarea Clujului ca centru de formare și practică în sfera curatorială și deschiderea tot mai amplă a mediilor artistice spre practici curatoriale coerente, profesioniste și inovative. În cadrul acestei prime ediții, The Cosmic House găzduiește două expoziții care propun direcții vizuale și sensibilități artistice complementare.

🎭 Amprente | Premieră | Spectacol itinerant (intrare liberă, pe bază de rezervare)în 27, 28 și 29 iunie de la ora 19:00 și 19:30. Într-o societate unde discursul urii încearcă să-și facă din nou loc, spectacolul AMPRENTE vine ca un act de resistență prin artă și memorie. O călătorie teatrală prin istoria nevăzută a comunității LGBTQIA+ din Cluj-Napoca, ghidată de figura emblematică a lui Ion Negoițescu – scriitor, intelectual și luptător pentru adevăr într-o epocă ostilă. AMPRENTE este un spectacol itinerant, care duce publicul prin spații semnificative din oraș, și printr-o serie de povești personale și colective. Veți fi martori ai iubirii, fricii, luptei și speranței, într-un demers artistic care ne reamintește că normalitatea și demnitatea sunt drepturi, nu privilegii. Locația exactă de începere a spectacolului va fi comunicată prin email, după confirmarea rezervării.

🎭 Acum ori niciodată! – Hai la comedie (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. O comedie dramatică ce atinge corzile sensibilității umane, „Acum ori Niciodată” explorează cu finețe momentul în care trebuie să decizi dacă îți asumi riscuri sau lași viața să treacă pe lângă tine. Este o piesă despre alegeri, despre limitele pe care ni le impunem și curajul de a le depăși. Spectacolul aduce pe scenă un univers în care umorul se împletește cu emoția autentică – un echilibru fragil, dar profund uman.

🎶 Concertul de închidere a stagiunii 2024/2025 (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🗣️ Scriitori în librărie | O întâlnire cu Goran Mrakić de la ora 19:00 la Cărturești Hintz. Goran Mrakić a publicat două volume de versuri, trei cărți de aforisme satirice și două volume de proză scurtă, „Punk requiem” (2024) și „Povestiri din garaj” (Nemira, colecția n’autor, 2018). „Micile plăceri ale morții” (2022) este primul său roman. Conversația va merge dincolo de literatura autorului: vom descoperi ce cărți îl inspiră pe Goran Mrakić, care e relația lui cu Timișoara – oraș-personaj din scrierile sale –, ce proiecte noi are în lucru, ce rol au muzica, filmele sau experiențele personale în activitatea sa literară. Evenimentul include și un segment de dialog cu publicul, așa că pregătește-ți întrebările și curiozitățile.

🎭 Oglinda neagră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Luigi Pirandello ne așază în fața unei oglinzi în care e dureros și, totodată, necesar să ne observăm. Dar cine se află, cu adevărat, în fața acelei oglinzi? Să fie oare «personalitatea» noastră? Personajul acela care trăiește lângă noi și în care ne amăgim, în fiecare zi, că ne recunoaștem, doar pentru a fi acceptați de ceilalți? Sau este oare «esența» noastră? Acea ființă unică, acea pagină albă de la origini pe care cu toții s-au grăbit, de-a lungul vieții noastre, să scrie ceea ce voiau ca noi să devenim.” – Roberto Bacci

🎶 The Four Seasons, Recomposed by Max Richter | Opera Aperta (cu bilet) de la ora 23:55 la Mina Cluj. Richter păstrează doar o parte din materialul original, reconstruindu-l cu un suflu contemporan: loop-uri minimaliste, o profunzime emoțională și o atmosfera dramatică ce amintește de serialele Nordic noir. Rezultatul? Un peisaj sonor care e, în același timp, familiar și surprinzător de nou. Fie că ești pasionat de muzica clasică, fie că o descoperi pentru prima dată, acest manifest post-clasic este creat să te emoționeze și să te inspire.

🎶 Opera Aperta 2025: Nocturnes (cu bilet) de la ora 00:00 la Iulius Mall. Când orașul se cufundă în liniștea nopții, muzica lui Chopin și Ravel se așterne ca o mângâiere sonoră, într-un recital de pian ce promite o experiență senzorială aparte. La miezul nopții, Vladimir Petrov, pianist recunoscut pentru eleganța și profunzimea interpretărilor sale, aduce în atriumul Iulius Mall o selecție de lucrări ce îmbină visarea, melancolia și virtuozitatea. Programul include bijuterii din repertoriul romantic – nocturne, mazurci, valsuri și o sonată de Frédéric Chopin –, dar și capodopera impresionistă Gaspard de la Nuit de Maurice Ravel, lucrare de o forță expresivă aparte. Un recital intim, poetic, conceput special pentru acel moment magic în care noaptea pare să vorbească doar prin sunete. O experiență de ascultat cu sufletul deschis.

Sâmbătă, 28 iunie

🧠 FundaMental Fest 2025 (cu bilet) de la ora 9:00 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Timp de un weekend, Parcul Etnografic devine un hub de energie, unde știința, mișcarea, nutriția și conexiunea umană se întâlnesc pentru a crea o experiență care să rămână cu tine. Ce vei găsi la FundaMental Fest: conferințe & discuții care te pun pe gânduri, mișcare conștientă & reconectare cu corpul, arts & crafts – exprimare prin mâini, nu doar prin minte, muzică live acustică, food & healthy market – mâncare bună și produse cu suflet. FundaMental nu îți oferă rețete universale, dar îți pune la dispoziție experiențe, perspective și contexte care îți pot schimba felul în care privești echilibrul dintre minte, emoții și corp.

🎭 Carnavalul poveștilor – operă pentru copii (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. În acest spectacol îi veți regăsi pe Puck, Motanul Încălțat, Vulpea și Corbul, Pinochio, Lupul și Scufița Roșie, Ursul păcălit de Vulpe, Vânătorul, Păcală, Împăratul și cele trei Prințese, Zâna cea Bună, Albă ca Zăpada și…câțiva pitici, Zmeul, Ileana Cosânzeana și Făt-frumos, și mulți alții. Simpaticele momente muzical-coregrafice ale personajelor vor fi însoțite de melodii îndrăgite din repertoriul copiilor dar și din cel al liricii universale, aranjate muzical într-o manieră plină de candoare și ghidușie de către Nini Hudea.

🏆 GândIT in România, Ediția a IV-a – „Ștefan Odobleja” (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Asociația pentru Educație TEOFOR va aduce pe scena Teatrului Național (Opera) Cluj și va premia, într-un spectacol de Gală, marile personalități ale creativității culturale și științifice românești, ale succeselor în business din inovație, ale campionilor minții românești în general, distinși în concursuri internaționale, remarcați de organizații și instituții de renume din întreaga lume, din zona de IT, în general, și din Cluj, în mod special. Evenimentul va debuta cu proiecția unui film documentar dedicat academicianului Ștefan Odobleja, precursor mondial al ciberneticii și al inteligenței artificiale. În total vor fi acordate 12 premii, majoritatea conexe domeniilor IT, la diferite categorii: Educație, Cercetare, Bizinvent, Olimpici, Start-up, AI, Cybersecurity, Robotică, Cultură, și altele. Seara va continua cu un spectacol muzical oferit publicului participant de către trupa britanice de notorietate internațională, The Tiger Lillies.

🎻 Opera Aperta 2025: Cluj Tango Night (cu bilet) de la ora 00:00 la Iulius Mall Cluj. Pe scenă, se reunesc instrumentiști de excepție: Elena Ghemeș, violoncelistă a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, Irina Indrei, pianistă talentată formată la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduța”, Emanuel Elcean, contrabasist al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”, Robert Indrei, un virtuoz al bandoneonului, instrumentul emblematic al tangoului. Alături de ei, doi soliști cu o carismă magnetică electrizează seara: Iulia Merca, mezzosoprană a Operei Naționale Române Cluj-Napoca, cu o voce care poartă dorul și focul tangoului și Claudiu Hontilă, violonist al Filarmonicii de Stat Transilvania, ale cărui frazări intense dau viață fiecărui moment dramatic.

Duminică, 29 iunie

🧠 Ziua 2 – FundaMental Fest 2025 (cu bilet) de la ora 9:00 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. Timp de un weekend, Parcul Etnografic devine un hub de energie, unde știința, mișcarea, nutriția și conexiunea umană se întâlnesc pentru a crea o experiență care să rămână cu tine. Ce vei găsi la FundaMental Fest: conferințe & discuții care te pun pe gânduri, mișcare conștientă & reconectare cu corpul, arts & crafts – exprimare prin mâini, nu doar prin minte, muzică live acustică, food & healthy market – mâncare bună și produse cu suflet. FundaMental nu îți oferă rețete universale, dar îți pune la dispoziție experiențe, perspective și contexte care îți pot schimba felul în care privești echilibrul dintre minte, emoții și corp.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

În cea mai recentă ediție de Coolturalist, am scris despre greva angajaților de la Muzeul Luvru, despre librăria La Două Bufnițe, o campanie de nota 10 semnată de Salvați Copiii și multe recomandări diverse. Citește-o și abonează-te de-ți place.

Să ne citim cu bine! 🌞