dospești în mine versuri virile, versuri de foc inspirate de tine
trăiești în mine viu, ca un poem rostit de o gură senzuală, cu buze depline
rupi lacătele ușilor închise de tine și-apoi te prefaci că sunt încă intacte
dezlegi în mine sentimente ținute prizoniere în subsoluri întunecate
spargi în mine vaze de ceramică și lași în urma ta doar cioburi
deschizi răni și mă lași să navighez fără busolă în ape tulburi
curgi în mine lacrimi fierbinți dospite de zei în mijlocul vulcanului
crești în mine vița de vie a cărei esență o găsești în roșul intens al vinului
șoptești în mine cele mai dureroase tăceri, din ce în ce mai ascuțit
repeți în mine că e numai prietenie și că lucrurile ar fi altfel într-un moment potrivit
sădești în mine doruri de care încerc în zadar să fug, dar nu mai știu unde trebuie să ajung.

Pe la ce evenimente faine ai mai fost? Eu între timp am mai făcut o pauză de la activitățile de zi cu zi și am fost la spectacolul „Spărgătorul de nuci” la Opera Națională Română – ce explozie de culoare și ce atmosferă de basm!

Din păcate nu am reușit să ajung la deschiderea Contemporar, noul spațiu dedicat artei contemporane, îngrijit de Centrul Cultural Clujean și UBB, dar au fost prezenți peste 250 de oameni care poartă arta-n suflet și cu siguranță le voi trece și eu pragul curând.

Mai mult, pe parcursul următoarelor luni, CCC organizează o serie de sesiuni individuale de îndrumare și sprijin dedicate artiștilor, operatorilor și managerilor culturali. Sesiunile fac parte din proiectul Re:form, o inițiativă menită să creeze spații de reflecție, dezvoltare și testare a unor noi modele de lucru în sectorul cultural. Acestea vor avea loc online între februarie și iunie 2025. Aici afli mai multe detalii și te înscrii până la 25 februarie.

Săptămâna viitoare avem așa:

Luni, 27 ianuarie

🚶🏻‍➡️ Tururi ghidate la Opera Națională Română Cluj. Pe parcursul turului vei afla mai multe despre istoria sau arhitectura clădirii dar și a instituției lirice clujene în general. În cadrul vizitei vei vedea foaierul principal, vei intra în lojile de la rangul I, vei vizita foaierul de la rangul II, foaierul balconului, sala de spectacole dar și cabinele artiștilor. Să fii prezent/ă cu 10 minute înainte de începerea turului la intrarea principală în clădire. Mai mult, Opera Națională a publicat programul pentru luna februarie. Îți dau de veste acum pentru că biletele se epuizează repejor.

📖 The Self-Care Book Club, Atlas of the heart, Season 2, Chapter (cu plată) de la ora 18:00. Veți povesti despre cartea scrisă de Brené Brown, Atlas of the heart, o carte ca un mic (sau mare) atlas emoțional al locurilor pe care le vizităm atunci când: simțim că viața este copleșitoare, (ne) comparăm, lucrurile nu merg conform planurilor, lucrurile nu sunt ceea ce par, suntem îndurerați. Locația întâlnirii urmează să fie stabilită și comunicată ulterior persoanelor care se înscriu la această întâlnire.

🖼️ Prin RURAL și URBAN – Expoziție fotografică cu licitație în scop caritabil de la ora 18:00 la Casino Centru de Cultură Urbană. Expoziția poate fi vizitată în perioada 27 ianuarie-2 februarie, iar vernisajul va fi moderat de Bob Rădulescu.

🎭 Spectacol de teatru „Boarding și bătăi de cap” (pe bază de donație) de la ora 19:00 la Cinema Dacia Cluj. În așteptarea zborului, un aeroport oarecare, se transformă intr-un amfiteatru al poveștilor. Ce se întamplă atunci când pilotul se întâlnește cu o mamă a patru copii, care zboară doar pentru a dormi? Ce simte o actriță, ce speră ca acest zbor să o întâlnească măcar de data aceasta cu marele rol?Care a fost drumul unei foste Miss Univers care acum e la vârsta maturității?E profesia de stewardesă cariera perfectă?

🎭 Neînțelegerea (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Mi-am petrecut toată viaţa aşteptând valul care mă va duce departe, şi acum ştiu că n-o să mai vină! Sunt prea departe de ceea ce iubesc. Să se închidă toate uşile în jurul meu! N-am să ridic ochii să mă rog cerului. Urăsc lumea asta unde nu ne putem întoarce decât către Dumnezeu. Nu voi îngenunchea.” – Albert Camus

Marți, 28 ianuarie

🖼️ Armonii. Expoziție personală Voichița C. Călăcean de la ora 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția Armonii reunește o selecție de lucrări din mai multe perioade ale creației artistei, parte a mărturiei unei vieți dedicate artei. Voichița C. Călăcean a activat ca profesoară de desen în cadrul Școlii Nr. 6 din Turda, respectiv ca designer la Fabrica de Sticlă din aceeași localitate. De-a lungul carierei, Voichița C. Călăcean a participat la peste 60 de tabere de pictură, iar lucrările sale au fost expuse în peste 70 de expoziții, atât colective, cât și personale.

🎭 Regele cerb (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Regele Deramo se află într-o căutare disperată a iubirii adevărate, ajutat de o mașinărie care dezvăluie intențiile ascunse din inimile femeilor. După ce testează toate tinerele din Serendippo, ținutul pe care îl guvernează, o alege pe Angela, fiica credinciosului ministru Pantalone, pe care o iubește însă și un alt demnitar al monarhului, perfidul Tartaglia. Fiind un sforar uns cu toate alifiile și mânat de patima răzbunării, acesta din urmă se folosește de un al doilea secret magic al lui Deramo pentru a-i fura identitatea și a-i uzurpa tronul. Regele urgisit, captiv în trup de animal, trebuie să îl demaște pe trădător cu ajutorul acelorași forțe mistice care l-au adus în impas.

🎶 Showcase BandBook (cu bilet) de la ora 19:00 la FORM Space. După 2 ani de activitate sub această tutelă, platforma BandBook reunește pe 28 și 29 ianuarie, la Cluj, artiștii cu care defilează lună de lună pe scenele din țară. Pe 28 ianuarie, vor urca pe scenă artiștii: Ana Coman, Paul Tihan, Cristina Lupu și Andra Andriucă (ordine aleatorie).

🎥 Film noir – „Gilda” – Cultclassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Gilda (1946) este o poveste captivantă despre pasiune, trădare și dorință. Johnny Farrell, un mic jucător de noroc, ajunge să lucreze pentru Ballin Mundson, proprietarul unui cazinou din Buenos Aires. Tensiunea explodează atunci când descoperă că noua soție a șefului său, misterioasa și seducătoarea Gilda, este fosta sa iubire. Interpretările legendare ale Ritei Hayworth și lui Glenn Ford fac din acest film un simbol al filmului noir, cu scene emblematice și o coloană sonoră memorabilă.

Bonus: 🫱🏻‍🫲🏻 Human2Human Networking Party by Creators.comm (cu plată) de la ora 19:00 la Xponential Transylvania Coworking & Office. Ai ocazia să interacționezi într-o manieră relaxată și interactivă cu participanții la eveniment, având șansa să cunoști antreprenori, freelanceri și angajați din diverse industrii pentru a face schimb de idei și a lega posibile colaborări. Evenimentul este deschis pentru oricine, indiferent că este angajat, antreprenor sau freelancer.

Miercuri, 29 ianuarie

🎭 heteroSălăjan va fi AUZIT. la Cinema ARTA (cu bilet) de la ora 18:00. Sala de cinema se transformă într-un spațiu unde vocile creează personaje – la propriu și la figurat. Este mai mult decât o audiție: e șansa de a te conecta cu o poveste subversivă și cu o comunitate care (o) ascultă. heteroSălăjan e un text de teatru (devised) parodic despre o acțiune în definitoriu simplă, un text despre ideea de coming-out, despre vorbit în public, despre a nu te mai ascunde. Mai e o comedie neagră ce întoarce pe dos ideea coming-out-ului. Povestea urmărește un adolescent heterosexual care încearcă să vorbească cu părinții despre propria sexualitate, într-un mod liniștit și lipsit de dramatism. Cum răspunde familia? Aflăm împreună, printr-o producție audio plină de umor, mărturii autentice și un sound design excepțional.

🎼 Trubadurul (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. Acțiunea operei Trubadurul se petrece în Spania secolului XV și îi are în centru pe Contele Alvaro de Luna, Manrico și Contesa Leonora, de care ambii bărbați sunt îndrăgostiți. Intriga poveștii nu se rezumă însă la gelozia pe care Contele de Luna o simte la adresa rivalului său, trubadurul Manrico, pe care și Leonora, la rândul ei, îl iubește. Dispariția cu mulți ani în urmă a fratelui contelui – Garcia – răpit și omorât, se pare, de o bătrână vrăjitoare, își manifestă ecourile și în prezent: în timp ce contele urmărește să își răzbune fratele, țiganca Azucena – fiica vrăjitoarei arse pe rug și mama lui Manrico – caută să pedepsească crâncen familia de Luna.

🎶 Showcase BandBook (cu bilet) de la ora 19:00 la FORM Space. După 2 ani de activitate sub această tutelă, platforma BandBook reunește pe 28 și 29 ianuarie, la Cluj, artiștii cu care defilează lună de lună pe scenele din țară. Miercuri vor cânta: Delta Pe Obraz, Diana Căldăraru, Pinholes și Prima Dragoste (ordine aleatorie).

🎭 Hamlet (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Hamlet este asaltat de marele proiect al modernității timpurii, şi anume posibilitatea exercitării unei credințe personale și directe, precum și de o gravă îndoială cu privire la originea divină a puterii regale. Claudius este descris în cuvinte puternice și directe ca fiind nedemn de exercitarea regalității. În acest fel, moartea violentă a bătrânului Hamlet devine sinonimă cu moartea lui Dumnezeu și cu imposibilitatea învierii: «Un rege atât de bun! Ca un luceafăr / Pe lângă un satir, faţă de acesta».” – András Visky, dramaturg

🎭 Mașiniștii (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Doi mașiniști (Sorin Misirianțu și Ovidiu Crișan), prinși în rutina precipitată de dinaintea unui spectacol, încep să se joace de-a teatrul, ajungând, pe scena fără public, să chiar facă teatru și, până la urmă, să își reevalueze în mod autentic existența, limitările și potențialul ratat. Și pentru ei, ca pentru toată lumea, arta intermediază acest proces necesar de autocunoaștere. Producția invită la o meditație pe tema raportului dintre teatru și realitate, într-un mod antrenant și plin de umor.

🎥 Tribute David Lynch | Blue Velvet (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema ARTA. Descoperirea unei urechi tăiate pe un câmp îl antrenează pe un tânăr într-o investigație care are legătură cu o frumoasă și misterioasă cântăreață dintr-un club de noapte și un grup de criminali psihopați care i-au răpit copilul. O poveste ce dezvăluie secretele unei comunități aparent idilice, în stilul inconfundabil al lui Lynch.

🎥 Avanpremieră: Semințele smochinului sacru (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Inspirat din fapte reale, pe fondul protestelor violente din Teheran, filmul spune povestea lui Iman, proaspăt numit judecător în Tribunalul Revoluţionar. Luat pe nepregătite de amploarea şi violenţa manifestaţiilor, Iman suferă pe propria piele absurditatea şi inechitatea sistemului, dar decide să joace jocul elitei. Acasă, fiicele studente Rezvan şi Sana îi susţin cu înflăcărare pe protestatari, în timp ce soţia lui, Najmeh, încearcă din răsputeri să păstreze pacea căminului. Într-o zi, pistolul primit de la serviciu nu mai este de găsit, iar Iman cade pradă unei cumplite paranoia.

😊 Stand-up Comedy „Profu’ de sport și elevii săi” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe Cluj.

Joi, 30 ianuarie

📖 Lecturile insomniacelor – Poveștile începutului de an (intrare liberă) de la ora 18:00 la Insomnia. Poveștile începutului de an sunt adesea inspirate de momentele trăite anul trecut. Sau sunt planurile ambițioase pe care le facem pentru anul ce tocmai a început. Uneori le împărtășim cu alții, fiindcă așa încercăm să ne asigurăm că le vom duce la bun sfârșit. Sau… sunt pur și simplu poveștile din cărți, cele care ne ajută să evadăm din cotidian. Nu uita să duci cu tine cartea preferată scrisă de o femeie și să povestești despre ea, să-i convingi pe ceilalți să o citească.

📖 New Era Eva: Daniela Bejinariu la Insomnia de la ora 18:00. Dialog poetic, performance și lansarea volumului de poezie „New Era Eva” de Daniela Bejinariu Invitate speciale: Tina Suciu și Andreea Iulia Scridon. Daniela este purtătoare de cuvânt a Casei de Poezie Light of Ink Suceava. A obținut Marele Premiu în cadrul Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș” (2022) & Premiul I în cadrul Concursului Național de Debut în Poezie „Traian T. Coșovei” (2023).

🎭 O noapte furtunoasă (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Cum să nu recunoaștem și astăzi ciocnirile flagrante dintre esență și aparență, pretențiile fără fundament, discursurile politice golite de orice substanță, iubirile mofturoase și trădările multiplelor triunghiuri conjugale din așa-zisa „lume bună”, pentru care să fii la modă – în gândire și comportament – e literă de lege? „Castigat ridendo mores”, spuneau latinii, și mai mult ca sigur, Caragiale reușește și acum să-l coboare pe Sfântul Nicolae din cui pentru a-i biciui tocmai pe cei care îl foloseau și îl folosesc pe nedrept în societatea românească.” – Ștefana Pop-Curșeu.

🎶 Cireșan | Live Concert (cu bilet) de la ora 21:00 la Atelier Cafe. Muzica lui Cireșan e o fuziune între Hip Hop, Funk și R&B, toate formând un altfel de „Pop”,cum ar spune el: „Muzica mea e un Pop underground.” Cireșan se folosește de tiparele celor din jurul lui și cu fiecare melodie îmbracă un altfel de caracter ce simbolizează iubirea în felul ei unic.

Vineri, 31 ianuarie

📖 Lansare de carte – Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024 | Radu Vancu la Book Corner Librarium de la ora 17:00. „Pe urmele scriitorului, cititorul va traversa paginile de însemnări ca pe «un vis în care bați cu pumnii lăuntrici». Citatul este dintr-un poet foarte drag autorului, a cărui amintire se păstrează în jurnal. Tot din poezie e preluat acel & pus în locul lui și, ca semn de recunoaștere și de supunere față de un posibil dublu poetic. Pentru că ascund sub multele straturi culturale o traumă asumată, paginile acestea construiesc puternice ziduri de apărare a frumuseții și bunătății. Jurnalul lui Radu Vancu (16 februarie 2020 – 25 iunie 2024) este o mare îmbrățișare dată vieții.” – Ioana Pârvulescu.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.” – Attila Vidnyánszky Jr., regizorul spectacolului.

🎶 Concert simfonic – dirijor Gilbert Varga (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎥 Proiecție specială: Conclav (cu bilet) de la ora 20:15 la Cinema Victoria. Povestea unuia dintre cele mai vechi si secrete evenimente – selecția unui nou Papă. Cardinalul Lawrence (Ralph Fiennes) este ales responsabil pentru a organiza conclavul după moartea neașteptată a iubitului Papă. Odată ce liderii Bisericii Catolice vin din întreaga lume la Vatican, Lawrence se trezește în centrul unei conspirații și descoperă un secret care ar putea zgudui însăși fundația Bisericii.

Sâmbătă, 1 februarie

🎥 Proiecție specială Mulholland Drive | in memorian David Lynch (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Tânăra Betty Elms sosește la Hollywood, aspirând să devină actriță. Dar, în Orașul Visurilor, calea către celebritate este un straniu labirint. Atunci când este aleasă de un tânăr regizor aflat în conflict cu producătorii săi să joace într-un film, lui Betty îi este dat să descopere fața tenebroasă a lumii cinematografice, în care moartea dă târcoale.

🎶 CARGO (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall.

🎶 Timpuri Noi – Necântatele (cu bilet) de la ora 19:30 la Hardward Pub. Un concert cu toate cântecele compuse de Dan Iliescu ar începe la prânz și s-ar termina la miezul nopții. Ca să fie timp pentru toate orașele si toți fanii, trupa TIMPURI NOI pornește la drum cu varianta COPILU’ Necântatele.

🎶 VAMA (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space.

Duminică, 2 februarie

🧠 Workshop: Limite sănătoase – învață să spui „nu” fără vinovăție (cu plată) de la ora 10:00 la Psiholab. Viviana va aborda: cum să identifici limitele nesănătoase și să înțelegi unde îți sunt nevoile reale, tehnici de comunicare clară și fermă, fără vinovăție sau teama de conflict, strategii practice pentru a spune „nu” fără să simți că pierzi conexiunea umană, înțelegerea ce te împiedică să îți susții propriile nevoi în fața celorlalți, cum să gestionezi relațiile tensionate și să eviți epuizarea emoțională și cum să integrezi stabilirea limitelor ca pe un mod continuu de a fi.

🎥 Oslo, 31 august | invitată: Paula Nuțaș, psihoterapeut (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Filmul urmărește o zi din viața lui Anders, un bărbat de 34 de ani aflat aproape de finalul tratamentului într-un centru de reabilitare. Deștept, atrăgător și provenind dintr-o familie bună, Anders este însă bântuit de oportunitățile irosite și de greșelile trecutului. Călătoria sa prin oraș, întâlnirile cu prieteni vechi și confruntarea cu fantomele trecutului oferă o perspectivă profundă asupra unor teme universale: regretele, iubirea și posibilitatea unui nou început. Paula este coordonatoarea mai multor inițiative ce susțin sănătatea mintală a comunității prin informare și conștientizare, dezvoltarea rezilienței în comunitatea largă și cursuri de formare relevante pentru acest domeniu. Printre altele, coordonează Cinemateca Minte Forte, un proiect de educație în sănătate mintală prin intermediul cinematografiei.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Săptămâna viitoare voi publica un interviu cu Tibi Codorean, ierbosof și purtător de cuvinte. Ca să nu-l ratezi, te invit să te abonezi la Coolturalist, newsletterul bilunar cu noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări diverse.

Pe duminica viitoare! 🌞

Am fost să văd Moromeții 3 la invitația unei prietene. Dacă ar fi să-l descriu în câteva cuvinte, aș spune că ne prezintă o poveste despre dileme politice, alegeri grele și tumult interior și exterior. Imaginea mi-a plăcut, contextul e fain, au fost câteva lucruri care m-au intrigat, unele scene la care am râs, mi-a plăcut caracterul poetic pe alocuri și cred că au fost destul de bine surprinse dificultățile și bâjbâirile unui scriitor în anii ‘50.

Ce am apreciat mult a fost ediția specială a ziarului Flacăra, realizată cu ocazia apariției filmului în cinematografe, pe care am luat-o acasă și-am citit-o cap-coadă. „În Flacăra pe care o citiți acum, veți afla și cât de multă muncă a fost pentru a reconstrui atmosfera anilor ‘50, ce înseamnă să știi să faci un costum până la nasture și ce face o poveste să fie bună”, scrie în primele pagini ale ziarului.

Moromeții 3, o meditație asupra libertății individului și creației

Ultimul film din seria semnată de regizorul Stere Gulea a ajuns în cinematografe la 36 de ani de la premiera primei părți și aduce pe ecrane o poveste care, fie că ne place sau nu, vorbește despre noi, cu bune și cu rele. E bazat pe trilogia scrisă de Marin Preda și urmărește destinul lui Niculae, fiul cel mic al celebrei familii de țărani, care ajunge un scriitor cunoscut, dar și relația sa de dragoste cu Vera.

Dincolo de contextul istoric, Moromeții 3 este și o meditație asupra libertății, atât a individului, cât și a creației. Iulian Postelnicu, unul dintre actorii din distribuție, spune că „e o poveste de ajutor oricui simte nevoia să comunice, dă cu nasul de o formă sau alta de cenzură și are nevoie de un pic de speranță. Au zis alții mai bine, e greu să omori ideile”. Ideea persistă în întreaga peliculă și ne arată cât de dificil e să îți păstrezi integritatea într-o lume care încearcă, prin te miri ce mijloace, să te reducă la tăcere.

Un alt punct forte, zic eu, al filmului este modul în care abordează relațiile dintre personaje. Dinamicile familiale și sociale sunt încărcate de tensiune, dar și de umanitate. O idee a regizorului Stere Gulea care mi-a rămas în minte redă complexitatea din construcția personajelor: „Este o luptă care te epuizează pentru că știi că trebuie să scapi, să ai libertatea de a construi personajul în funcție de cerințele poveștii și imaginea aceea o dai pe ușă afară și ea intră pe fereastră și râde de tine ca o fantomă.”

Vera și Aurora, simboluri ale fragilității și forței

Actrițele Olimpia Melinte și Mara Bugarin aduc ne fac cunoștință cu două personaje feminine complexe – Vera și Aura, care reflectă atât fragilitatea, cât și forța femeilor din acea epocă. „Am trăit această poveste cu foarte multă pasiune, am încercat să o înțeleg pe Vera mai departe de statut, eticheta și situația ei în societate. M-a interesat să o văd fragilă, vulnerabilă, îndrăgostită, speriată, așa cum sunt oamenii în intimitatea lor, dar să-i pun și masca socială atunci când a fost cazul.”, spune Olimpia Melinte, actrița care joacă rolul Verei, inspirat de poeta Nina Cassian, una dintre iubirile lui Marin Preda.

Mara Bugarin mărturisește despre rolul ei: „M-a izbit Aurora frontal. Aurora Cornu – lumină, viață, vitalitate, energie, curaj, tupeu. Exact ca Marin Preda, m-am îndrăgostit și eu de ea. M-a învăluit misterul poetei tinere, care a emigrat în Franța, unde i-a devenit muză, pentru un timp, lui Eric Rohmer. Unde a regizat, a dansat, a fascinat. Nu mi-a venit să cred că numele ei nu a fost menționat vreodată în școală – niciodată spus «fără Aurora Cornu (probabil) viața Moromeților nu ar fi ajuns niciodată la noi».”

Ce face ca Moromeții 3 să fie un film relevant pentru noi?

Poate fi faptul că, deși spune o poveste din trecut, aceasta este de o actualitate tulburătoare. Olimpia Melinte punctează acest aspect: „Tinerii de azi sunt adesea prinși între idealuri și realitățile unei lumi mercantile, pot regăsi în acest film o reflecție a propriilor lupte: dorința de autenticitate într-o lume pragmatică și gălăgioasă.”

Poate prin faptul că „este un film care are capacitatea să stârnească o discuție importantă despre trecut și despre prezent și despre cât de important este să învățăm din greșelile și traumele trecutului, pentru a putea spera la un viitor mai bun”. (Alex Călin)

Poate pentru că „e o poveste de ajutor oricui simte nevoia să comunice, dă cu nasul de o formă sau alta de cenzură și are nevoie de un pic de speranță”, spune Iulian Postelnicu.

Ori faptul că „este o biografie a unui scriitor român care a definit prin romanele lui o realitate socială, politică și culturală a României” (Conrad Mericoffer).

Sau poate e relevant pentru că „surprinde lupta tumultoasă a unei poziționări contra sistemului. Ne dezvăluie un erou uman. Cu defectele, capriciile existenței noastre pe acest pământ. Și cu toate astea, lupta merită.” (Mara Bugarin)

Și pentru că „așa cum oamenii din epoca respectivă abia se dezmeticeau dintr-un război și se agățau de tot ceea ce le ieșea în cale pentru a supraviețui, la fel și noi căutăm orice informație, orice situație și istorisire care venea din partea regizorului pentru a înțelege un context socio-politic-cultural și de a intra în acest nou Univers.” (Olimpia Melinte)

Eu aș spune că e relevant pentru toate cele menționate și amintite mai sus plus încă câteva care diferă pentru fiecare persoană în parte. Pentru că fiecare experiență e diferită, chiar dacă filmul e același.

Cum a fost săptămâna asta pentru tine? Eu mă simt de parcă ar fi trecut o lună de luni, atât de pline au fost zilele. Totuși, finalul săptămânii a fost mai mult despre artă și cultură. Vineri seară am fost la spectacolul de balet „Lacul lebedelor” la Opera Națională Română Cluj (e superb, îl recomand cu căldură), iar sâmbătă am văzut spectacolul „Temă de vacanță”, parte din evenimentul „Castel viu. Tranziția unei comunități”.

Mi-a plăcut spectacolul, povestea de la final a fost pe alocuri similară cu cea a părinților mei și m-a emoționat. Dincolo de faptul că graiul, comportamentele și obiceiurile personajelor erau cam aceleași cu cele ale oamenilor din Sărmașu care-mi compun copilăria.

Am terminat și mini-serialul „Senna” (are 6 episoade). La ultimul episod am plâns de parcă aș fi pierdut un prieten. Am apreciat efortul pe care echipa l-a depus în reconstituire și reconstrucție („Maxing Senna”), dar și modul în care au reușit să surprindă personalitatea personajului principal, în așa fel încât privitorii să-l îndrăgească tot mai mult cu fiecare episod urmărit.

Referitor la săptămâna care urmează, în materie de evenimente, printre cele mai proaspete vești se numără deschiderea Contemporar, cel mai nou spațiu pilot de cercetare, dialog, cunoaștere și expunere dedicat artei contemporane din Cluj.

Luni, 20 ianuarie

🎭 Atelier Rimini Protokoll cu Helgard Haug la Cluj #FEM100 în perioada 20-23 ianuarie la REACTOR de creație și experiment. Pe data de 20 ianuarie, de la ora 10:00, Haug va susține o conferință pe tema Metode de lucru Rimini Protokoll/ Rimini Protokoll Working Methods care este deschisă publicului, în limita locurilor disponibile. Helgard Haug este autoare, regizoare și co-fondatoare a cunoscutei companii Rimini Protokoll. Ea a studiat Teatru și Media la Universitatea ”Justus Liebig” din Giessen, Germania. În 2002 a co-fondat împreună cu Daniel Wetzel și Stefan Kaegi compania Rimini Protokoll. Sub această etichetă, ea dezvoltă piese de teatru, intervenții, instalații scenice și piese radiofonice în diferite constelații, adesea cu experți care și-au testat cunoștințele și abilitățile dincolo de teatru.

🧠 Blue Monday Meet-up: Copleșit de o mare informații, cum aleg ce este corect? de la ora 18:00 la Optimal Office. „Stabil într-o lume INstabilă” este tema meet-up-urilor Blue Monday de anul acesta. În 2024 am avut parte de schimbari, de incertitudine și de multă instabilitate. În 2025 ne-am gândit să abordăm acest subiect pentru a putea rămâne noi mai stabili într-un context atât de INcert.

Marți, 21 ianuarie

🎥 Azahriah / Mi vagyunk Azahriah (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Azahriah a intrat în istoria muzicii pop atunci când a umplut cel mai mare stadion din Ungaria, Arena Puskás cu trei concerte consecutive în mai 2024. Dar acest film nu este un film de concert. Nu este un documentar muzical. Nu este nici un portret tradițional. Azahriah este povestea unei călătorii reale și imaginare inspirate de viața și hiturile lui Azahriah.

🎭 Sânziana și Pepelea (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Un spectacol pe care eu l-am văzut de două ori și la care aș mai merge cu aceeași voie bună la purtător. Am râs, am fredonat cântecele câteva zile bune după spectacol și am purtat explozia de culoare în suflet.

🎥 Film noir: CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Film „Într-un loc singuratic”: Scenaristul hollywoodian Dixon Steele și vecina sa Laurel sunt pe punctul de a începe o relație când poliția începe să-l interogheze pe Dixon cu privire la implicarea sa în uciderea unei fete pe care a cunoscut-o cândva. Laurel, convinsă că noul ei iubit este nevinovat, îl susține pe Dixon și îi oferă un alibi. Pe măsură ce poliția continuă să-l preseze, Dixon începe să se comporte din ce în ce mai ciudat. Relația amoroasă înfloritoare dintre el și Lauren are de suferit: ar putea fi Dixon cu adevărat un criminal?

😊 Stand-up comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Traian Dobra.

Miercuri, 22 ianuarie

🖼️ Expoziție personală Oana Năstăsache de la ora 10:00 la 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. Artista îmbină geometrii precise cu contraste cromatice puternice, creând o tensiune între control și spontaneitate. Formele rigide se îmbină cu gesturi energice, generând un dialog dinamic între stabilitate și mișcare. În practica sa, explorează echilibrul dintre rațiune și instinct, unde culoarea și forma devin puncte de plecare pentru o experiență vizuală intensă.

🖼️ Deschidere Contemporar: Aluvial & Plastic de la ora 18:00 la Colegiul Academic (str. Mihail Kogălniceanu nr. 5). Se deschide Contemporar, un spațiu pilot de cercetare, dialog, cunoaștere și expunere dedicat scenei de artă contemporană din Cluj. Inițiat de Centrul Cultural Clujean și Universitatea Babeș-Bolyai, spațiul este un teren de testare pentru proiectul emblematic Centrul European de Artă Contemporană, unul dintre cele mai ambițioase proiecte moștenire ale candidaturii orașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii. ▪️ Expoziția Ziua Crește este imaginată ca o meditație stârnită de realitatea anotimpului în care ne aflăm. În lunile grele de iarnă, ziua este prea scurtă, întunericul prea lung, energiile prea puține și oboseala mare. În această perioadă, speranța este dată totuși de conștiința că zilele cresc treptat. ▪️ Perspective din punctul zero propune o interacțiune cu lucrările de artă la nivelul percepției copiilor, valorificând franchețea și libertatea reacțiilor lor, bazate pe o percepție pură, nealterată de convențiile și raționalizarea adulților.

🖼️ Vernisaj Expoziție de fotografie – Începuturi (intrare liberă) de la ora 18:00 la Ciorchin. Expoziția „Începuturi” reunește 20 de lucrări semnate de membrele Centrul de Fotografie Creativă: Bianca Purdea, Crina Frătean, Dora Trușcă, CatVision și Sonia Khost. Fiecare fotografie expusă oferă o perspectivă personală asupra lumii, surprinzând emoții, povești și detalii.

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. Povestea de iarnă ne aduce în atmosfera festivă din salonul familiei Silberhaus, unde toți cei dragi se bucură de serbarea pomului de Crăciun. Micuța Maria și fratele ei Fritz năvălesc peste cadouri, dar dintre toate cel mai prețios este, de departe, falnicul Spărgător de nuci. De aici și până la pătrunderea pe tărâmul magic al zânelor, uriașilor și păpușilor care interpretează vesel Valsul fulgilor de nea, este doar un pas.

🎭 Cântece șamanice (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „În societatea de astăzi, artiștii sunt cei au preluat rolul de șaman. Poate pentru că atât arta, cât și șamanismul fac recurs la ritual, unde sentimentele capătă glas și se înfăptuiesc transformări. Atât artistul, cât și șamanul creează armonie mai întâi în individ, apoi între individ și mediul său înconjurător, până când aceasta ajunge să opereze la nivelul întregii societăți. În acest spectacol, prin vocea Șamanului, dorim să evocăm aspectele esențiale ale vieții, uitate în goana noastră după bani și putere. Sunteți invitați într-o călătorie. Călătoria noastră este aceea care de la sfârșit începe.” Çağlar Yiğitoğulları, regizor

📖 Andrei Doboș la Nepotu’ lui Thoreau (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Insomnia. Lectură de poezie cu Andrei Doboș. Acesta a publicat Carst (2020) și Bacovia: modernismul periferic (2024). A colaborat cu Danaga la albumul Spiro (2017). A contribuit la proiectul colectiv Mafia Sonetelor (2019 – 2022). Poeme de-ale sale au fost traduse în limbile maghiară, germană şi suedeză.

🎶 Live Music – Saxophone Evening with Matei Sax (cu rezervare) de la ora 19:00 la Samsara.

🎶 Concert Tesseract și Novelists (cu bilet) de la ora 19:30 la FORM Space. Tesseract vin din Milton Keynes, Marea Britanie. Bazele formatiei au fost puse in 2003, trupa fiind considerata unul dintre primele acte artistice care a introdus djentul in progressive metal. Treptat au devenit un nume de referinta inprogressive metal ajungand sa urce pe scenele celor mai importante festivaluri de metal precum Wacken, With Full Force, Hellfest sau Copenhell. ▪️ Novelist vin din Paris, Franta si au o activitate de peste 10 ani, bazele trupei fiind puse in 2013. Au lansat pana in prezent patru albume de metalcore in care se vad clar influentele de djent si progressive. Nucleul formatiei si in acelasi timp motorul creator al acesteia este neschimbat din 2013 cand fratii Florestan Durand si Amael Durand au pus bazele trupei.

🎥 Proiecție specială: Conclav (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Povestea unuia dintre cele mai vechi si secrete evenimente – selecția unui nou Papă. Cardinalul Lawrence (Ralph Fiennes) este ales responsabil pentru a organiza conclavul după moartea neașteptată a iubitului Papă. Odată ce liderii Bisericii Catolice vin din întreaga lume la Vatican, Lawrence se trezește în centrul unei conspirații și descoperă un secret care ar putea zgudui însăși fundația Bisericii.

🎭 Maria Stuart (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Două femei în lumea ostilă a bărbaților. Simțire la cald sau rațiune la rece. Foc și gheață. Ce faci când ești obiectul secret al dorinței tuturor, dar nimeni nu te poate salva? Cum te simți când nu ești adevăratul obiect al dorinței nimănui? Suspiciune, îndoială, neîncredere, prudență, vigilență constantă, anxietate, nervi la pământ, emoție, bombe uriașe de adrenalină, pericol peste tot, frică de moarte.” – Kata Gyarmati, dramaturgul spectacolului.

🎥 Moartea lui Iosif Zagor + Q&A (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Cu camera lui veche, videograful Iosif Zagor (75 de ani) își documentează ultimii patru ani de viață, singurătatea și boala. Vorbește despre fricile sale și ale vecinilor de a fi evacuați forțat din trei locații diferite, unde el a trăit în condiții precare la bătrânețe.

😊 Stand-up Comedy „Setlist” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Cu: Paul Socol, Cristian Ciui, Sașa Ciobanu, Cristi Giurgiu și Claudiu Toderici.

Joi, 23 ianuarie

📖 Lansare dublă de carte „Găsește-ți vocea” și „Nebunul care l-a atacat pe rege” de la ora 19:00 la Hexagon Offices. „Găsește-ți vocea. Cum să vorbești în public autentic și convingător” este o carte bazată pe experiența lui Andrei Țigănaș din 20 de ani de carieră în jurnalism radio – TV, cercetare, pedagogie, marketing și, cel mai important, „sculptatul vocilor”. Cea de-a doua carte se numește „Nebunul care l-a atacat pe rege” și este o ficțiune istorică în centrul căreia stă un eveniment controversat de la finalul secolului al XIX-lea și anume „Ridicola republică de la Ploiești.”

🎶 Concert vocal-simfonic – dirijor Martin Rajna (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎭 Curs de actorie și improvizație teatrală (cu plată) de la ora 19:30 la Urania Theater. Cursul este destinat celor care doresc să îmbine pasiunea pentru teatru cu dorința de dezvoltare personală. Finalul cursului va fi marcat de un spectacol în care fiecare participant va interpreta un rol.

🎭 Édes Anna (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „«…nu există decât umanitatea și este o crimă mai mare decât omorul să fii inuman, să fii nepoliticos, să fii arogant, pentru care nici măcar un cuțit nu constituie o pedeapsă suficientă, în timp ce cea mai mare virtute este o gândire, o inimă pură, care merge la miezul problemei, pentru că nu există nimic mai important, nimic mai radical, pe care îl putem face aici, pe pământ» – scria Dezső Kosztolányi la trei ani după crearea romanului său Édes Anna, în 1929. Dar acum? În 2023? Ce înseamnă astăzi umanitatea și ce înseamnă inumanitatea? Care este cel mai mare păcat astăzi și care ar fi cea mai mare virtute? Mai sunt aceste întrebări relevante astăzi sau lumea se află deja într-un cu totul alt loc? Vă invităm să reflectați la toate acestea pornind de la un roman vechi de aproape un secol!” – Ildikó Lőkös, dramaturgul spectacolului.

🎶 cultatum | Bródy & Dr.Panda de la ora 21:00 la Atelier Cafe.

Vineri, 24 ianuarie

🖼️ Vernisaj Internal Transmission – An Exhibition by Péter Papp de la ora 19:00 la Vault One Gallery. În practica sa artistică, artistul maghiar Péter Papp explorează interconexiunile dintre oameni, spațiu și timp, acordând o atenție deosebită aspectelor temporale ale memoriei, pe care le compară cu stări emoționale liminale.

📀 Mica Unire a Vinilurilor de vineri până duminică între orele 14:00 și 20:00.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.”, spune regizorul spectacolului.

Sâmbătă, 25 ianuarie

🎭 Memoriile unui Lolo (acces gratuit în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Lolo s-a combătut întreaga ei viață cu foamea de validare, lucru care nu i-a adus decât frustrări, au afundat-o în singurătate și în episoade depresive. După ce a murit, toate textele i-au fost găsite în caietele ascunse în subsolul casei: de la basmele pe care le scria la 7 ani despre prințese care-și dezamăgesc părinții până la poeziile criptice pe care le scria în ultima parte a vieții.

🎭 Nu mai ține linia ocupată (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Un spectacol dur, neîndurător și categoric, creionat cu o visceralitate emoționantă care pe mine m-a întors pe toate părțile. Momentele în care corul, format din patru erinii, demască incompetența și eșecul statului, minimalizarea abuzurilor, lipsa încrederii și a atitudinii când cei care cer ajutorul au cea mai mare nevoie de ea au fost cele care m-au tulburat cel mai profund. Nu mai ține linia ocupată! ne vorbește despre nedreptățile sociale, despre incompetență și corupție, despre neîncredere și luarea în derâdere a celor care solicită ajutor, despre vastitatea torturilor, despre educația șubredă și precară, despre nevoia de iubire și despre victimele nepăsării. Am scris aici pe larg despre el.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Páskándi a scris o operă transparentă. Structura alegorică nu caută să ascundă, ci mai degrabă să-și dezvăluie propriul context: revoluția de schimbare de regim din 1989 din România, ai cărei protagoniști și principale linii de forță ar putea fi identificați aproape unul câte unul – dacă acesta ar fi scopul. Numai că, în timp ce noi înșine devenim inevitabil, pentru o clipă sau două, voyeuri prăpăstioși ai pornografiei puterii, Páskándi are grijă să ne stânjenească din când în când: Se poate naște democrația din pornocrație? Sau doar democrația pornocratică? Este posibil să începem procesul de purificare prin intermediul unei instanțe de judecată sumară? Dacă nu vrem să ne regăsim în brațele celor care se tânguiesc de treizeci și cinci de ani, nu ne putem lipsi astăzi de răspunsuri. Sau măcar de întrebări.”, spune dramaturgul spectacolului.

Duminică, 26 ianuarie

📚 Cumperi cărți și susții biblioteca mobilă BookTruck de la ora 12:00 la Bookstory Cluj. Poți să donezi cărți sau să sprijini biblioteca mobilă achiziționând cărți, iar 15% din vânzări vor fi donați către Booktruck.

🎥 Three Colors: Red | invitat: dr. Oana Cobeanu, psihoterapeut (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Filmul o are în centrul poveștii o tânără model, interpretată de Irène Jacob, care ajunge să stabilească o conexiune neașteptată cu un judecător pensionar, jucat de Jean-Louis Trintignant, un bărbat retras și enigmatic. Filmul explorează teme precum iubirea și destinul și modul în care, prin interacțiunile noastre, putem schimba viața celor din jur. Oana este doctor în psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut, cu o vastă experiență în intervenții și traininguri individuale și de grup. Ea predă de asemenea la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România, unde a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare legate de bunăstare și sănătate mintală în cadrul grupurilor și individual.

🎭 Despre stele | 4+ (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național Cluj. „Despre stele” este un spectacol destinat copiilor 4+ şi are ca principale teme toleranţa şi comunicarea. Povestea lui Lum şi Echo este menită să ne reamintească despre importanţa prieteniei şi că lumina interioară vine întotdeauna din iubire şi înţelegere, niciodată din stereotipuri şi restricţii. Lum şi Echo trăiesc de o eternitate acolo sus, deasupra noastră, şi sarcina lor este să aprindă în fiecare seară stelele. Regulile stricte şi preconcepţiile, însă, ajung să cauzeze un conflict între cei doi vechi prieteni. Din fericire, lampagiii noştri au parte de un mic imbold din exterior, care îi ajută să vadă lucrurile într-o altă lumină.

🎭 Voiam să vă despăgubesc | spectacol de teatru (intrare liberă, în baza unui bilet cu valoare 0) de la ora 19:00 la Tranzit House. „Voiam să vă despăgubesc” este un spectacol de teatru documentar pe baza a peste 50 de interviuri cu supraviețuitori ai lagărelor de concentrare, realizate de o tânără psiholoagă, Fiorella Rodella, pentru lucrarea ei de licență. Benzile magnetice au fost regăsite recent într-o valiză închisă mai bine de 25 de ani. Interviurile aduc la lumină fragmente dintr-un trecut povestit de vocile acelora care au supraviețuit Holocaustului, negaționismului, uitării, neîncrederii și indiferenței. În limba italiană, cu subtitrări în limba română.

🎭 Scripcarul pe acoperiș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea,  continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

Știi că au loc și alte evenimente în săptămâna care urmează? Scrie-mi în comentarii.

📣 Ieri am publicat un interviu-expoziție cu Crina Prida, visual artist și medic stomatolog. Mai mult, am trimis o ediție nouă a newsletterului Coolturalist, de unde afli noutăți din artă și cultură și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci.

Să ne citim cu bine! 🌞

Salut! La invitația Operei Naționale Cluj, am fost aseară la spectacolul de balet Lacul lebedelor împreună cu o prietenă. Încă-mi adun gândurile și mi-e greu să transpun în cuvinte emoția și trăirile din cele aproape 3 ore de spectacol. A fost superb! Am simțit fiecare mișcare, fiecare secundă de dedicare, precizie, concentrare, sincronizare, fiecare grand jeté, piruetă și fiecare bătaie din aripi. Te transpune într-o altă lume, nepământească, cu delicatețe și pe nesimțite, doar te lași purtat de pașii și grația lebedelor.

Este, în mod cert, un spectacol pe care l-aș revedea cu drag și cu nerăbdare. Iar acest lucru li se datorează, în primul rând, balerinilor, membrilor orchestrei și echipei Operei Naționale Cluj. Îl recomand cu căldură. 🩰

Să revenim puțin la ediția aceasta de newsletter. Ți-am pregătit un interviu minunat cu Crina Prida, visual artist și medic stomatolog. De fapt, e mai mult decât un interviu, e o expoziție de fotografie, feminitate și forță.

Dincolo de asta, vei găsi multe noutăți din arta și cultură, de la nivel național și local, asezonate cu informații mai diverse. Spor la citit!

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Crina Prida: O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare caligrafiei.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție. În acest fel, fiecare proiect și fiecare concept fotografic sunt experiențe de sine stătătoare.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu. Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

„Când fotografiezi oameni, cuvintele sunt absolut necesare. Nu doar cuvintele pe care le schimbi cu modelul, deși evident, fără comunicare cu el/ea nu se poate ajunge nicăieri, ci cuvintele care descriu și explică o experiență sau o stare. Limbajul vizual este formidabil de sofisticat atunci când e dublat de cuvinte.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Scriitorul Florin Lăzărescu a creat limba dacă pentru filmul „Nosferatu”.

Florin Lăzărescu a contribuit la realizarea remake-ului filmului american „Nosferatu”, regizat de Robert Eggers prin crearea limbii dace pe care o vorbește contele Orlok Scriitorul într-un timp record de o lună, inspirându-se din protoindo-europeană și alte limbi din regiune

„Robert, mi-a spus că trebuie să îi traduc ceva în limba dacă și că trebuie să o inventez eu. O limbă nu e doar vocabular, e gramatică. Unde pui pronumele? Cum construiești propozițiile? A trebuit să fac totul coerent și să-l învăț pe Bill Skarsgård, care îl interpretează pe Contele Orlok, să pronunțe corect”, a spus consultantul cultural Florin Lăzărescu după proiecția de la Cinema Ateneu din Iași.

Scânteia+, unul dintre cele mai noi spații expoziționale din București.

Deschis în noiembrie 2024, spațiul Scânteia+ este cel mai nou proiect gândit de către artiștii Roxana Morar, Michele Bressan și Dani Ghercă. Scânteia+ s-a concretizat în spațiul în care a funcționat fosta imprimerie Coresi și răspunde nevoii de a avea la dispoziție o locație de mare anvergură, care să susțină instalații, sculpturi de mari dimensiuni, dar și alte forme artistice ce necesită un spațiu generos.

„În 2025, programul curatorial va fi axat în jurul unor expoziții dedicate noilor generații de artiști. Ne propunem să privim spre următorii 5-10 ani și să contribuim la profesionalizarea scenei artistice locale. În plus, în zona de auditoriu a Scânteia +, Mischa Blanos, colegul nostru, va coordona un program de sesiuni live de muzică acustică. Totodată, în programul nostru permanent va exista o serie de talks cu artiști, curatori și experți în cultura contemporană.”

Cei trei au povestit mai multe despre cum a luat naștere ideea și despre eforturile amenajării spațiului părăsit aici.

Ziua Culturii a fost sărbătorită (și) cu proteste.

De Ziua Culturii Naționale, angajații mai multor muzee din țară au protestat pentru subfinanțarea cronică a sistemului cultural, salariile mici din domeniul muzeal și biblioteci, precum și lipsa de personal în instituțiile culturale de stat.

La fel ca la MNAR, greviștii culturali din mai multe orașe din țară au purtat banderole albe, în semn de grevă japoneză, și au ieșit în fața instituțiilor în care lucrează, dar fără să întrerupă activitatea. Asta în timp ce România își serba cultura și-l sărbătorea pe Eminescu prin discursuri despre „bogăția culturală”.

„E o grevă de avertisment chiar de Ziua Culturii Naționale, o zi în care ar trebui ca specialiștii din muzee să fie extrem de respectați. Am protestat pentru aplicarea legii salarizării unice. Foarte mulți din specialiștii și așa insuficienți din muzee și biblioteci, cultură și mass-media au salarii foarte, foarte mici. Dorim din partea guvernanților să arate respect și faptul că pentru ei cultura chiar contează, dincolo de declarațiile extrem de pompoase”, spune Ana Negoiță, președinta Sindicatului Specialiștilor – Muzeul Național de Artă al României.

Numeroase colecţii de artă au pierit în incendiile din Los Angeles.

Din 7 ianuarie, incendiile impresionante din Los Angeles au distrus numeroase opere de artă, colecţii private, ateliere de artişti şi muzee. Artista Diana Thater, renumită pentru lucrările sale inspirate din natură, a pierdut ani de arhive şi picturi păstrate în garajul său, care a ars împreună cu casa sa din Altadena. Alţi artişti din Los Angeles care au pierdut ani de muncă în aceste incendii sunt Paul McCarthy, Ross Simonini, Camilla Taylor, Alec Egan şi Kathryn Andrews.

Incendiile care au distrus cartierul Pacific Palisades continuă să se extindă şi ameninţă în prezent alte situri artistice, cum ar fi celebrul Getty Museum. În timp ce angajații muzeului au fost evacuați, prestigioasa colecţie de 125.000 de opere – inclusiv Rembrandt, Van Gogh şi Monet – şi aproximativ 1,4 milioane de documente, au rămas în clădire. Muzeul susţine că „clădirile şi lucrările sunt în siguranţă”.

Artista Holly Lane transformă ramele în lucrări de artă.

Artista din California a redefinit conceptul de ramă de tablou: în loc să fie un simplu element decorativ, rama devine un partener inseparabil al picturii. Lane a început să exploreze relația dintre pictură și ramă încă din anii 1980, în perioada studiilor universitare. În loc să accepte rama ca pe o simplă protecție, ea a creat rame sculptate manual care sunt la fel de grandioase precum lucrările pe care le înconjoară.

Artista spune că îmbinarea dintre pictură și ramă elimină distincțiile între „interior” și „exterior” și adresează două moduri de percepție estetică: cel mental, propriu picturii, și cel fizic, asociat sculpturii.

Marocul intenționează să înregistreze caftanul ca element al Patrimoniului Imaterial UNESCO.

Autoritățile din Maroc și-au propus să introducă caftanul pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO. Caftanul, articol tradițional de vestimentație, este cunoscut pentru țesăturile sale luxoase, broderia complicată, dar și pentru semnificația sa culturală.

„Caftanul marocan este un costum tradițional oficial al Marocului, caracterizat prin varietatea formelor sale, purtat de bărbați, femei și copii. Există Djellaba, Qamis, Gandoura, dar și caftanul care constă într-o singură piesă și Takchita care constă din două piese, și să nu uităm de caftanul miresei care constă din trei sau patru piese.”, spune Sahar El Maazouzi, designer de modă.

Procesul de cusut durează uneori între 10 și 15 zile și se bazează adesea pe tehnici manuale pentru a asigura precizia și calitatea.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Cum să-ți ucizi angajatorul” de Rupert Holmes, o carte în care ești transpus în viața studențească de la Conservatorul McMasters și înveți cum să devii expert în a elimina oameni. E savuroasă.

🎞️ (de știut) Cel mai bun film SF din toate timpurile, conform științei.

🎭 (de admirat) Book.art.est, expoziția internațională și multidisciplinară dedicată cărții ca obiect de artă.

🗞️ (de abonat) Aer tare, un newsletter despre natură, fotografie și creativitate.

🎶 (de ascultat) A lansat om la lună piesă nouă, La răsărit, locul de întâlnire al celor care au făcut saltul.

🖼️ (de „răsfoit”) O arhivă cu 10.000 de opere de artă.

🚶🏻‍♂️‍➡️(de mers) Muzeul Național Cotroceni se poate vizita gratuit pe 24 ianuarie.

🏙️ (de încercat) Competiție pentru designeri: logo pentru Constanța.

ZONA DE INTERES

Asociația de Teatru Digital sparge barierele și duce teatrul aproape de oameni.

Echipa Asociația de Teatru Digital și-a asumat o misiune complexă: să democratizeze accesul la teatru prin tehnologie. Mai concret, să aducă spectacolele de teatru în casele oamenilor și în comunități, indiferent de barierele geografice, fizice sau sociale.Cum? Prin intermediul unei platforme de streaminig online, Piciordeplay.

Iar acest lucru se întâmplă prin intermediul a trei proiecte (mai urmează și altele):

• Teatru pentru inimi tinere: O inițiativă prin care echipa și-a îndreptat atenția spre vârstnicii aflați în cămine, centre de bătrâni, azile private sau unități de asistenţă socială și prin care le oferă acces gratuit la platforma digitală PiciordePlay. Astfel, peste 500 de persoane vârstnice au participat la proiecții de teatru și au discutat pe marginea spectacolelor vizionate.
• Pașaport pentru teatru digital: Dedicat persoanelor cu dizabilități, nevoi speciale, mobilitate redusă sau limitări funcționale. Similar ca si în cazul proiectului anterior, principalul beneficiu este accesul individual, oferit la spectacolele de teatru de pe platforma PiciordePlay (până acum, proiectul a avut 300 de beneficiari).
• Teatrul la bibliotecă: Asociația aduce teatrul aproape de toți cei care nu au mai avut șansa să meargă la teatru de ceva vreme: adolescenți, membri ai comunităților locale (peste 150 de beneficiari).

Dacă îți dorești așa ceva și în comunitatea din care faci parte sau ai identificat un grup care s-ar bucura de o astfel de experiență, poți fi chiar tu persoana care face acest lucru să se-ntâmple. Las aici formularul unde le poți scrie celor de la Asociația de Teatru Digital sau te poți implica fie prin voluntariat, fie printr-o donație.

Nu este doar un proiect. Este o misiune. Fiecare spectacol transmis, fiecare zâmbet stârnit și fiecare vis readus la viață face parte din ceea ce construiesc împreună.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Decopertat Lab #2 a transformat o zi obișnuită într-una dedicată poeziei, creativității și artei libere.

Chiar dacă evenimentul despre care am scris pe blog a trecut, proiectul continuă, așadar voi lăsa aici un pasaj din articol:

Decopertat Lab e un proiect dospit și copt de echipa Decopertat Cluj, care construiește punți între artiști și public, între personal și politic, între pagină și scenă. În cadrul atelierelor, participanții se joacă cu felurile în care poezia poate fi expusă – vizual și performativ – cât și cu o multitudine de subiecte, de la cele intime la cele sociale și politice.

„Credem că, într-o societate tot mai polarizată, arta are un rol crucial: să creeze dialoguri, să inspire empatie și să aducă perspective noi. Decopertat Lab există pentru că știm cât de important este să avem un spațiu unde: vulnerabilitatea devine un punct de plecare pentru creație, nu o barieră; fiecare artist este auzit și sprijinit să-și descopere vocea, fără a fi modelat după așteptările altora și unde procesul artistic primează în fața produsului final.”, spune Arina Vizitiu, cofondatoare Decopertat și coordonatoare Decopertat Cluj.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Fotografie cu David Lynch realizată la el în studio de către Chris Weeks, în 15 martie 2002:

Regizorul și scenaristul David Lynch, care a revoluționat cinematografia cu o viziune artistică întunecată și suprarealistă în filme precum „Blue Velvet”, „Mulholland Drive” și serialul-cult „Twin Peaks”, s-a stins din viață la 78 de ani. David Lynch a primit patru nominalizări la premiile Oscar şi tot atâtea la Globurile de Aur. În 2019, a primit un premiu Oscar de onoare pentru întreaga sa filmografie.

Pierderea cineastului vizionar David Lynch este resimțită și în muzică, unde a avut o influență importantă asupra mai multor generații de artiști. Lynch a compus mare parte din coloana sonoră a „Eraserhead”, filmul său de debut din 1978. Piesa „In Heaven” a fost iubită de fanii indie rock și a fost preluată The Pixies. Mai mult, „Wicked Game” a lui Chris Isaak din 1989 nu a devenit un hit până când nu a fost inclusă în drama romantică „Wild at Heart” a lui Lynch.

În 2001, Lynch și-a lansat albumul de debut, „BlueBOB”, un album de blues rock, pe alocuri industrial, pe alocuri goth-y. În 2011, a lansat albumul „Crazy Clown Time”, care a produs remarcabila piesă electro-pop „Pinky’s Dream”. Pe cel de-al treilea album al său, „The Big Dream”, David a făcut echipă cu cântăreața suedeză Lykke Li pentru visătorul „I’m Waiting Here”.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

12 august 2024

sunt o carte interzisă
m-ai găsit într-un colț neumblat al librăriei
pitită în semiîntuneric
după niște albume de artă uitate de lume
m-ai luat cu degetele tale fine, însetate și timide
și m-ai scos la lumină
din golurile coastelor mele
m-ai deschis la doi pași de inimă
și te-ai văzut pe tine
nețărmuire fragilă
necunoscut cunoscut
m-ai mirosit după tâmplă și-ai tras în piept poeme
cât e dor și cât e obișnuință?
cât e poezie și cât e minciună?

Continuarea poeziei aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Aici și doza binemeritată de umor (context aici):

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Un sfert dintre animalele de apă dulce sunt pe cale de dispariție.

24% din fauna de apă dulce, inclusiv crustaceele, peștii și insectele, se confruntă cu un „risc ridicat de dispariție” din cauza „presiunilor considerabile” generate de poluare, baraje și agricultura intensivă care le afectează habitatele.

Dintre cele 23.496 de specii studiate, amenințarea este deosebit de mare pentru ordinul decapodelor (creveți, raci, crabi etc), dintre care 30% sunt în pericol de dispariție. Peștii de apă dulce sunt în pericol în proporție de 26%, tetrapodele (broaște, salamandre, reptile, dar și păsări și mamifere) în proporție de 23% și în cazul odonatelor (libelule) 16% din speciile lor în pericol de dispariție. Aceste cifre ar putea fi subestimate, deoarece pentru un anumit număr (23%) dintre aceste specii, informațiile sunt încă insuficiente.

Apa dulce, inclusiv râurile, lacurile și zonele umede, adăpostește peste 10% din speciile cunoscute, inclusiv aproximativ o treime din vertebrate și jumătate din totalul peștilor, deși acoperă mai puțin de 1% din suprafața Pământului. Această biodiversitate este în același timp foarte bogată și foarte fragilă, și reprezintă o provocare majoră pentru mijloacele de subzistență și dezvoltarea economică a „miliarde de oameni din întreaga lume”.

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească următoarele ediții și fii unul dintre oamenii care duc arta și cultura mai departe.

Voi continua să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.

Ne recitim în 1 februarie!

Imagine cover: Crina Prida.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție. În acest fel, fiecare proiect și fiecare concept fotografic sunt experiențe de sine stătătoare.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu(-expoziție). Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

Ce elemente ale feminității te atrag cel mai mult în fotografie? Feminitatea este mai mult despre estetică sau despre emoție?

Lumea în mijlocul căreia trăim acum și-a dezvoltat în mod artificial, din prudență probabil, o atitudine rezervată față de feminitate ca noțiune simplă, explicită, care definește atributele în primul rând antropomorfe ale femeii. Nu am date concrete, dar înclin să cred că același lucru se petrece și la nivelul științelor umane, pentru că exercițiul prudenței este preferabil, se pare, definițiilor tranșante când e vorba de gen și sexualitate. Modelul acesta societal a infiltrat inevitabil și spațiul artelor vizuale, prin urmare trebuie să recunosc că și mie îmi vine tot mai greu să fac abstracție de el. Nu mă refer la modul în care fotografiez, ci la modul și limbajul în care interacționez cu temele clasice ale fotografiei.

Revenind la întrebare, cred că estetica și emoția se suprapun într-o bună măsură când vorbim de percepție senzorială. Ochiul alege ce vrea să vadă într-o imagine, și mintea alege ce să transmită sufletului – o stare de plăcere și confort, sau dimpotrivă, o stare de alertă, respingere sau chiar repulsie.

Fotografia are calitatea de a transfera în două dimensiuni lumea și întâmplările ei, mereu la timpul trecut. De aici apare și seducția pe care o resimțim în fața unei imagini fotografiate. Ne aflăm fără excepție în ipostaza celui care a supraviețuit imaginii din fața ochilor, și acest lucru ne reconfirmă iluzia permanenței și a victoriei efemere asupra timpului.

Cât de importantă este narațiunea în munca ta și cum construiești povestea și conceptul înainte de a fotografia?

Este foarte importantă. Atât de importantă încât (cu foarte mici excepții care țin de situații mundane – o rețetă, o listă de cumpărături, o imagine care documentează o manoperă stomatologică) refuz să mai fac fotografii cu telefonul.

Ai aflat, sunt sigură, că expresia anului 2024 este brain rot. Suntem asediați sistemic de informație și suntem depășiți în ce privește asimilarea sau conservarea ei. De aici vine impulsul incontrolabil de a fotografia, de a face capturi de ecran, de a scana coduri de bare, meniuri, de a fotografia mâncare, cafea, obiecte efemere, și desigur, de a recurge obsesiv la sinistrul selfie, care silește timpul să se fragmenteze într-o manieră schimonosită și lipsită de emoție.

În ce mă privește, când lucrez la un proiect pornesc de la niște note pe care le fac de-a lungul timpului în niște carnete cu spirală și copertă neagră, cartonată. Dacă o idee revine și mă urmărește, reiau notele, le trec pe computer și de cele mai multe ori merg într-o etapă de studiu pe internet sau în cărți, care să îmi lămurească sau întărească (sau chiar să îmi descurajeze) conceptul.

Sunt printre adversarii afirmației lui Ansel Adams care spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Adams a fotografiat peisaje. Lui Adams i-a fost ușor, cred, să se lipsească de cuvinte în fața peisajelor uluitoare din New Mexico sau Nevada.

Limbajul vizual este formidabil de sofisticat atunci când e dublat de cuvinte. Dimpotrivă, o fotografie veselă și colorată, despre care nu se poate povesti nimic în afară de înșirarea elementelor care o compun, este foarte probabil dintru început sortită uitării.

Graciela Iturbide folosește spațiile goale și simbolurile pentru a sugera absența. Cum lucrezi cu spațiul negativ în compozițiile tale?

Graciela este o poetă a imaginii. Am învățat de la ea mult mai mult decât greutatea spațiului negativ. Fotografia ei este suprarealistă fără să fie regizată, este incredibil câtă forță cuprind imaginile ei cu oameni, cu păsări și cu ea însăși. Metafora vizuală se naște la Iturbide organic, din compoziții de o simplitate extremă.

Un lucru pe care îl am în comun cu ea este reticența față de luminile adăugate (blitz, surse externe, reflectoare). În procesul de fotografiere, cu excepțiile destul de rare când lucrez în studio, sunt prezentă doar eu, cu aparatul foto și lumina naturală, care e suficientă pentru a crea dramă, dacă ești dispus să o explorezi, în funcție de momentul zilei sau de spațiul conținător.

O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare, dacă vrei, cu caligrafia. Liniile de forță sunt potențate de liniile subtile, de spațiul dintre elemente, de contrastul între vertical și orizontal.

Ce înseamnă originalitatea în arta fotografică? Crezi că fotografia mai poate surprinde sau provoca privitorul în moduri cu adevărat noi?

Avem de-a face azi cu un alt tip de privitor față de cel de acum 20 sau 120 de ani. Tehnologia a reușit să simplifice multe lucruri, dar a și anihilat o parte din receptorii pentru informația vizuală, sau poate a comprimat curiozitatea în fața imaginii statice. Ne-am obișnuit să fim asaltați pe social media de imagini foarte multe, repetitive până la nonsens.

Producția unei fotografii azi nu mai costă nimic, imaginea e preluată instantaneu de un senzor minuscul, se aplică peste ea filtre prefabricate și prezentarea ei se face nu într-o galerie sau într-un album, ci direct sub sute de mii de ochi care o consumă la fel de rapid. Este vorba despre un comerț virtual lipsit de prezență umană sau de analiză și negociere. Ca orice lucru gratuit, valoarea intrinsecă a fotografiei servite nediscriminatoriu este foarte mică; la fel – și surpriza sau emoția investite în consumarea ei.

Pentru omul mai puțin grăbit, continuă să existe muzee, galerii și spații de dialog vizual, unde timpul devine cel mai important element în preluarea și metabolizarea imaginii. Am vizitat anul trecut la Milano o expoziție Brassai. Este greu de descris în cuvinte starea de neliniște și nerăbdare pe care o simți trecând de la o ramă la următoarea, dintr-o sală în următoarea. Ochiul uman este același, capacitatea cognitivă este aceeași. Ceea ce s-a schimbat se află la nivelul intenției și receptării. În orice spațiu cultural vom găsi oamenii care închid telefoanele și deschid ochii cu adevărat.

Cum vezi viitorul fotografiei în era inteligenței artificiale și a realității augmentate – au de ce să se îngrijoreze fotografii?

Eu sunt o entuziastă a acestui fenomen. Deocamdată îl privesc cu amuzament, pentru că e un fel de struțo-cămilă care uimește și intimidează deopotrivă. În procesul meu artistic, eu folosesc AI de câțiva ani, pentru că Adobe a introdus unelte care simplifică și organizează sistemul de editare al fotografiilor cu ajutorul algoritmilor cu niște ani buni înainte de explozia aplicațiilor puse la dispoziție acum de OpenAI, Google, X și alte companii care s-au aliniat la acest trend.

Nu cred că trebuie să se îngrijoreze nici fotografii, nici scriitorii, nici graficienii care sunt obișnuiți să livreze conținut de calitate. E adevărat că AI poate să emuleze stilul unui artist, dar nu poate să înlocuiască nici conceptul, nici construcția unui proiect original. Văd cu oroare tot mai multe coperte de carte, bannere publicitare, imagini de vacanță generate cu AI. N-am idee dacă au succes financiar, adică dacă reușesc să crească sau să motiveze vânzarea către potențialii clienți.

Aș îndrăzni să spun, fără falsă modestie, că un om care cumpără un print de la mine, nu se va grăbi să-l pună pe perete lângă un calendar cu peisaje din Spania, realizat de Midjourney. Produsele artistice ale LLM (large language models) sunt adeseori corupte, pline de erori și de glitch-uri care le fac foarte precare ca valoare. Pe de altă parte, dacă îți faci aliați din ChatGPT sau DALL-E, vei putea să simplifici redactarea unui text, a unei prezentări de produs sau crearea unui logo sau a unei imagini utile pentru promovarea ta online, fără să plătești oameni care ar face același lucru într-un timp mai lung, și cu un cost mai mare.

Eu am făcut trei proiecte cu ajutorul AI, pe unul l-am publicat pe site-ul meu – este vorba despre un set de imagini generate cu Midjourney, pe care le-am asociat liber cu fragmente din romanele scrise de Deborah Levy. A fost o încercare de a vizualiza textele respective în raport cu ceea ce mi-a evocat lectura acelor pagini (Levy este o scriitoare care are o abilitate încântătoare de a descrie scene cu o precizie de pictor impresionist). Așa ceva nu era posibil în urmă cu 5 ani și mă bucur că există azi uneltele care ne ajută să vedem ceea ce mintea arhivează continuu.

Are fotografia puterea de a schimba oameni, mentalități și spirite?

Sunt sigură că da. Avem nevoie de imagine pentru a înțelege spațiul și timpul. Fiecare fotografie are un motiv să existe. De la documentarea vieții în fragmente frumoase sau sordide, la validarea narcisistică, de la evocarea unor stări la conservarea unor amintiri, de la construirea unor narațiuni sensibile, la șantaj de tip revenge porn.

Recunosc că mi-e dor de vremea în care nu toată lumea avea un aparat foto în buzunar. Era necesar un efort ceva mai mare în a plănui o fotografie, și exista o curiozitate, poate și un respect mai mare față de subiect. Privesc în cutiile de pantofi cu fotografii de familie, și prețuiesc incomparabil mai mult imaginile prinse în emulsia fotosensibilă, decât ore întregi de scrollat pe Instagram sau Facebook.

Mulți dintre fotografii pe care îi admirăm azi au fost/sunt iubitori de pictură sau au cochetat ei înșiși cu forme alternative de artă vizuală (Man Ray a fost un pionier în experimentele sale vizuale, Saul Leiter a fost un pictor talentat, și așa mai departe). Altfel spus – fotografia poate schimba oamenii, nu neapărat în sens bun (manipularea prin fotografie este la ordinea zilei), iar ca lucrul ăsta să se întâmple, trebuie să existe o interacțiune eficientă între fotografie și privitor.

Ce îți semnalează în minte sau corp prezența a ceva pe care vrei să-l fotografiezi? Sunt sigură că acest lucru este profund instinctiv, dar ai putea să privești puțin retrospectiv și să analizezi procesul?

Am spus mai devreme că am obiceiul să scriu un proiect înainte să mă apuc să îl fotografiez. Asta e valabil tot timpul. Dar, ca orice om care trăiește într-un oraș mare sau călătorește, am nevoie și eu să documentez viața de fiecare zi.

Mă fascinează lumina care se schimbă de la o oră la alta. Datorită acestui lucru, îmi place tare mult să fac fotografii pe malul mării, unde spațiul e lipsit de artefacte și elemente superflue, astfel încât atenția se poate îndrepta doar pe raportul între timp și spațiu. Este cea mai apropiată temă fotografiabilă în două dimensiuni. Dacă mijești ochii, sau dacă privești într-un punct fix, înaintea ta și a lentilei aparatului, se desfășoară o suprafață interminabilă bidimensională, cu atât mai misterioasă, cu cât privești mai mult spre ea.

În aglomerările urbane, mă atrag detaliile și ritmurile structurilor diverse. Am făcut exerciții de fotografiere a unui spațiu dintr-un punct fix spre stânga, dreapta, sus, jos. E surprinzător cât de familiar devine un spațiu aflat la mii de kilometri de acasă, dacă îl abordezi fotografic din perspectiva memoriei afective și asocierii libere între ceea ce vezi și ce îți evocă aceste observații.

Există o emoție (sau mai multe) pe care o cauți deseori în fotografiile tale?

Fotografiez aproape exclusiv emoții. Eu sufăr de anxietate și sunt și o fire mai degrabă introvertă, așa că mi-e destul de greu să intru în starea de bine de la începutul unei ședințe foto. Din acest motiv, am preferat mereu să lucrez cu modele care îmi dau în termeni de comunicare la fel de mult pe cât le dau eu lor.

Nu mă interesează estetica banală, locurile comune, senzualitatea explicită sau drama excesivă. Încerc să găsesc un limbaj vizual convingător și pe cât se poate consecvent, care să fie accesibil și agreat și de către model. Nu este nimic mai frustrant decât să petreci două-trei ore cu cineva și la final să te desparți răsuflând ușurată, pentru că ați rămas la fel de străini ca la început.

Ce ai învățat despre oameni prin intermediul fotografiei, de-a lungul anilor?

În primul rând, am învățat să nu judec atât de aspru aparențele. Mi s-au împărtășit multe secrete, neliniști, nesiguranțe. Unele modele au fost în fața mea timp de 10-15 ani. S-au maturizat, s-au schimbat, au plecat și au revenit, au construit cariere sau familii.

Este un lucru extraordinar felul în care aceste relații punctuale ajung să facă parte din istoria noastră personală (a mea și a lor deopotrivă). Nu toate, și nu de fiecare dată. Dar pot spune fără să greșesc că fotografia mi-a îmbogățit lumea cu oameni și locuri pe care altfel nu știu cum i-aș fi putut integra în devenirea mea.

Ai avut momente în care ți-ai pierdut încrederea în munca ta? Cum le-ai depășit?

Fiecare artist se lovește sistematic de acel temut “creative block”. Pentru că nu depind financiar de fotografie, mi-am îngăduit poate prea multe renunțări sau mofturi de care nu sunt mândră deloc. Am făcut pauze, am lăsat proiecte în așteptare lungă sau le-am suspendat cu totul. Nu-i bai. Am revenit de fiecare dată, cu o altă idee, sau cu alte forme de expresie.

Ce cărți au contribuit la dezvoltarea ta artistică și ce citești în perioada asta?

Am citit și citesc foarte mult despre fotografie și artă în general. O să îți dau câteva titluri din cărți citite mai demult: Susan Sontag – On Photography – de la ea am început să explorez teoria fotografiei, și chiar dacă nu sunt de acord cu tot ce a scris, valoarea eseurilor ei este incontestabilă; Andrei Pleșu – Ochiul și lucrurile – revin la ea mereu, dar am citit-o prima dată în 1987; John Berger – nu aș lista o singură carte, pentru că a fost foarte prolific, dar hai să zicem Bento’s Sketchbook și evident – Ways of Seeing; Geoff Dyer – See/Saw; Julian Barnes – Keeping An Eye Open, Hold Still – memoriile lui Sally Mann). Lista nu e desigur exhaustivă, și nici neapărat relevantă.

Acum citesc Known and Strange Things, de Teju Cole, Almodovar – Ultimul Vis – carte faină, dar foarte prost tradusă (probabil de aia citesc foarte mult în engleză), Art Monsters – Lauren Elkin, și o biografie despre Agnes Varda, scrisă de Carrie Rickey.

A existat un moment sau un punct de cotitură care ți-a schimbat direcția artistică?

Atunci când am făcut prima ședință foto într-un studio echipat cu blitzuri, softboxuri, fundaluri și felurite accesorii. Era în 2009, și mi s-a părut fascinant să văd cum fata care mi-a fost model în acea după-amiază, s-a transformat în decursul a 2-3 ore iar și iar, în funcție de lumină, haine și povestea pe care am inventat-o pe loc, împreună cu ea. Nu mai pozez foarte des în studio, în afara unor ședințe solicitate de clienți, dar dacă o fac, prefer să lucrez în contextul temelor mele mai vechi – memorie, introspecție, temporalitate.

Privind în jurul tău, la viața ta și la ceea ce se întâmplă în lume, ce te preocupă în această perioadă?

Sunt consternată să văd cum avansul extraordinar al tehnologiei nu a reușit să ne lumineze mințile în sensul creșterii interesului pentru aspectele uimitoare ale lumii – natură, societate, informație. Pierdem timp și energie în polemici stupide despre politică, bani, influenceri, conspirații. În jur se face iarnă, apoi vară, din nou iarnă, și noi stăm tot cu mâna transpirată pe telefon, dezbătând subiecte fără însemnătate.

Există similarități între a crea o fotografie și a fi medic stomatolog?

Folosesc fotografia în meseria mea doar cu scop documentar. Sincer vorbind, am încercat să țin aceste două părți ale vieții mele cât mai departe și mai separate cu putință. Unele modele mi-au devenit pacienți, și unele paciente au devenit modele. În afară de asta, orice legătură e pur întâmplătoare, și sper să rămână așa în continuare.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Acum, de motanul meu Caisă, care a sfârșit sub roțile unei mașini în noiembrie. De prietena mea Maria, din Australia. De mare. De un mojito pe plajă în Albufeira.

Dacă ești curios/oasă de mai mult, te poți abona la newsletterul Crinei – Scribbles and Sketches – unde scrie despre arte, fotografie și frustrări mărunte.

Toate fotografiile incluse în acest interviu sunt realizate de Crina Prida și fac parte din arhiva sa personală.