A trecut ceva timp de la primul articol cu ce filme mai vedem. De-atunci, s-au adunat destul de multe pe care le-am văzut sau am de gând să le văd așa că am făcut o trecere în revistă a câtorva dintre ele. Dacă nu știi la ce film să te mai uiți sau cauți ceva care să te inspire și să-ți stârnească curiozitatea, te invit să arunci o privire mai jos. Sunt aproape sigură că ceva tot o să-ți facă cu ochiul.

The Substance (2024)

Dacă ai putea să-ți recâștigi tinerețea, ai lua o substanță care promite să te transforme într-o versiune mai tânără și idealizată a ta?

Filmul, regizat de Coralie Fargeat, câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes, este o explorare captivantă a dorinței de tinerețe și perfecțiune, transpusă într-un horror cu accente tragicomice. Elisabeth Sparkle, interpretată de Demi Moore, încearcă să-și recupereze faima și frumusețea pierdute, apelând la un ser miraculos care îi creează un alter ego mai tânăr, Sue.

Inițial, această dualitate pare să-i ofere o nouă șansă, dar se transformă într-un coșmar existențial, marcat de degradare fizică și violență dusă la extrem. Căutarea obsesivă a perfecțiunii duce la o fuziune monstruoasă a celor două identități, care simbolizează colapsul identitar provocat de standardele toxice de frumusețe impuse de societate.

În încercarea de a depăși limitele impuse de îmbătrânire, Elisabeth se prăbușește într-o spirală autodistructivă, devenind victima unui sistem care exploatează nesiguranțele individuale pentru profit. The Substance e o meditație lucidă asupra iluziei perfecțiunii și a prețului pe care îl plătim pentru a ne conforma unor idealuri imposibile.

E un film destul de brutal, din mai multe puncte de vedere. M-a pus pe gânduri și mi-a trezit întrebări despre normele sociale, îmbătrânire, corp, judecăți sociale, rolul femeii în societate și modelele feminine. În plus, mi-au plăcut referințele la alte filme, cum ar fi Black Swan, The Shining, The Elephant Man, Alien: Covenant, Vertigo, Carrie sau Dorian Gray. Sunt gândite cu grijă și integrate fără a părea forțate.

Senna (2024)

Cred că a trecut cam un an de când am devenit fan Formula 1. Totuși, nu știam prea multe despre Ayrton Senna până să văd miniseria produsă de Netflix. Și-am fost foarte plăcut surprinsă. Echipa a reuşit să creioneze cam tot ce a însemnat acest om, cu toate sacrificiile făcute, toate bâjbâielile, toate bucuriile, toate obstacolele peste care a trecut și toate criticile primite.

Acțiunea începe în momentul în care triplul campion mondial de Formula 1 se mută în Anglia pentru a concura în competiția Formula Ford, continuând până la tragicul accident din Italia, de pe circuitul de la Imola, petrecut în timpul Marelui Premiu din San Marino, în 1994, când Senna avea doar 34 de ani. Pilotul brazilian a câștigat trei titluri mondiale de Formula 1, 41 de victorii, 65 de pole positions și 80 de podiumuri între 1984 și 1994.

Viviane Senna, sora sportivului, a declarat: „Este foarte special să spunem povestea pe care doar puțini oameni o știu despre el. Familia Senna se angajează să facă din acest proiect ceva absolut unic și fără precedent.”.

Mi-a plăcut mult cum a interpretat Gabriel Leone rolul. S-au văzut orele de studiu, de repetiții, de analiză a caracterului lui Senna. Cred că a reușit să-l interpreteze cu multă grijă, dedicare, respect și profesionalism.

Vicente Amorim, creatorul miniseriei, a spus: „Gabriel Leone are carisma, intensitatea și delicatețea lui Senna”, iar producătorul Fabiano Gullane a completat: „Suntem încântați de felul în care Gabriel a interpretat rolul lui Ayrton în timpul probelor în fața camerei de filmat. Acest actor brazilian este o vedetă internațională în ascensiune”.

Escaping Twin Flames (2023)

Căutarea iubirii e una dintre cele mai profunde aspirații umane. Toate bune și frumoase până când este exploatată de indivizi lipsiți de scrupule și devine un instrument al manipulării și abuzului. Așa și-au făcut cărțile Jeff și Shaleia Ayan, fondatorii comunității Twin Flames Universe.

Manipularea unor oameni aflați în căutarea iubirii, a sensului în viață sau a celor care se simt pe marginea prăpastiei încalcă libera alegere, creează daune emoționale și-ți fragmentează sinele într-un hal atât de crud încât devine al naibii de greu de reparat.

Nu pot să concep cum astfel de lucruri se-ntâmplă la scară așa mare și, practic, autoritățile nu iau atitudine (am intrat pe site-ul Twin Flames Universe și funcționează bine mersi). Cum poate cineva să preia controlul total asupra vieților și minților atâtor oameni încât să ajungă să decidă de gen au, ce și cât să mănânce, cât sex să facă și câte abuzuri să îndure? Cum poate cineva să pretindă că e Mesia în timp ce împroașcă cu insulte și amenințări?

Mă îngrozește faptul că manipularea și îndoctrinarea pot ajunge la un asemenea nivel. Mă tulbură faptul că fragilitatea emoțională devine teren fertil pentru abuzuri și jocuri psihologice care servesc drept fundație pentru îmbogățirea altora. Twin Flames Universe este un exemplu contemporan de cult care și-a croit ițele profitând de accesibilitatea internetului și de dorința oamenilor de a găsi conexiuni autentice.

Îți recomand să vezi documentarul. Cu toate că vei simți că cineva îți toarnă găleți cu apă rece în cap, e un film care merită văzut și care-ți va da de gândit, conștientizat și priceput încă ceva din subtilitățile societății pe care am construit-o.

Avicii: I’m Tim (2024)

M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație. Filmul e bazat pe sute de ore de filmări cu Avicii, de când era bebeluș și până la final, și cuprinde zeci de mărturii ale prietenilor, familiei și oamenilor alături de care a lucrat.

Tim a iubit întotdeauna muzica. Știa încă din copilărie că orice avea să facă în viață va fi în zona creativă. În adolescență, a început să se joace cu un software de producție muzicală și a învățat arta subtilă de a combina notele și a le armoniza. Și la 18-19 ani, deși credea că n-are cum să facă o carieră în muzică pentru că nu știa să cânte la niciun instrument, a ajuns să plece în turnee, a învățat să cunoască oamenii, să se joace cu emoțiile și energia lor și să simtă atmosfera.

Dar nu voia să fie un personaj complet diferit de cine era el cu adevărat. Între Tim și Avicii nu era o graniță clară. Mai mult, era pe pilot automat, se simțea gol și nefericit. Nu-i mai făcea plăcere să facă muzică pentru că era prea mult. Ăsta a fost începutul unui parcurs greu, care s-a încheiat cu multă durere. Tim a plecat dintre noi. Brusc și pe nepregătite. Și totuși, încă e aici, prin muzică, dor, iubire, recunoștință, durere și gândurile de „dacă aș fi știut” sau „dacă aș fi fost mai atent” ale apropiaților lui.

Tim a fost și va rămâne un geniu. Pentru mine, faptul că am putut vedea și pot asculta și azi o mică parte din tot ce a însemnat Tim (sau Avicii) e un privilegiu.

DogMan (2023)

Recunosc că m-a răscolit filmul ăsta, și la propriu, și la figurat, de mi-au dat lacrimile. E un film despre puterea de a depăși traume greu de imaginat. E un film despre reziliență și umanitate. E despre relația oamenilor cu animalele și despre loialitate. E un film psihologic, cu o sensibilitate aparte, dar și cu acțiune.

Ne pune pe masă povestea lui Doug, un băiat care a trecut printr-un car de traume și abuzuri toată copilăria și care nu a fost niciodată iubit așa cum și-a dorit și cum ar fi avut nevoie. Cel puțin nu de oameni. Dar el are o superputere: dragostea necondiționată pentru câini și conexiunea specială pe care o are cu ei.

„M-am întrebat cum poate o ființă umană să treacă printr-un asemenea calvar și ce poate face pentru a-l depăși. Cu toții avem suferința în comun, singura armă pe care o avem pentru a lupta împotriva ei este dragostea. Societatea poate oferi un oarecare confort, dar doar prin dragoste se vindecă cu adevărat rănile.”, spune Luc Besson, regizorul filmului.

Foarte bună și interpretarea. Mi-a plăcut mult Caleb Landry Jones – se vede atenția din fiecare gest, privire și replică. Iar în secvențele cu drag queen e spectaculos. Intuiesc că o să vă placă, mai ales dacă iubiți câinii sau v-a plăcut Joker (are câteva lucruri în comun, mai ales în construcția personajului) . Și mai cred că e subapreciat pe IMDB, oferă mai mult decât un film de nota 6.8.

The Brutalist (2024)

E un film pe care nu l-am văzut (la momentul la care scriu acest articol), dar îmi doresc. Am de gând chiar că merg să-l văd în cinema, doar că încă nu mi-am făcut timp pentru cele 3 ore jumătate de artă. Cert e că mi-a ajuns să văd trailerul și să știu că e cu Adrien Brody ca să-l pun pe lista filmelor pe care îmi doresc să le văd. Faptul că a primit 10 nominalizări la Oscar e doar un bonus pentru mine.

„Este călătoria unui imigrant evreu, despre supraviețuire. Acele greutăți și pierderi specifice, tânjirea după un nou început și visul de a veni într-un loc ca America – unde mitul visului american, mai ales în anii ‘50 – oferă speranța de a fi liber de acea persecuție și de a o lua, poate, de la capăt într-un fel”, spune Brody.

Însă pentru László Tóth, protagonistul, nu este ușor să scape de traume în timp ce proiectează mobilă modernă uimitoare, o bibliotecă și marea arhitectură brutalistă care domină filmul și de la care lungmetrajul împrumută numele.

„Acea artă măreață și spiritul uman pot triumfa cumva prin toate acestea. Traumele trecutului nostru ne influențează munca și alegerile și experiența noastră de viață. Psihologia postbelică a afectat profund arhitectura postbelică. Până și mișcarea brutalistă este o antiteză a idealurilor noastre anterioare”, afirmă Brody.

Mai mult, Adrien Brody a împărtășit perspective despre modul în care mediul său familial i-a influențat performanța: „Moștenirea mea maghiară a fost înrădăcinată în mine încă din copilărie. Îmi amintesc că bunicul meu se lupta cu accentul său gros maghiar în timp ce încerca să-și găsească de lucru în America. A fost incredibil de stresant și dificil pentru el să se asimileze în societatea americană”. Actorul a subliniat, de asemenea, importanța rădăcinilor sale în modelarea carierei și perspectivei sale. „Aceste experiențe mi-au modelat drumul și m-au făcut ceea ce sunt. Întotdeauna am abordat oamenii care au trecut prin astfel de dificultăți cu respect și înțelegere”.

Anora (2024)

Alt film despre care am citit mai mult de bine decât de rău și pe care vreau să-l văd. Anora este marele câștigător al Festivalului de Film de la Cannes din 2024, fiind recompensat cu premiul Palme d’Or, cel mai prestigios din competiție.

O tânără din Brooklyn, Anora, care lucrează într-un club de striptease întâlnește într-o seară un tânăr rus, Ivan, fiu al unui oligarh. Convinsă că aceasta poate fi povestea ei de basm, Anora acceptă după o foarte scurtă perioadă să se căsătorească cu Ivan. Mariajul celor doi nu pare însă destinat unui succes prea lung, deoarece părinții tânărului pornesc spre New York imediat ce află despre acesta, pentru a anula căsătoria.

„Dacă în prima parte Anora pare o poveste de Hollywood clasică, de tipul „doi îndrăgostiți împotriva lumii”, în partea a doua filmul ia o turnură extrem de neașteptată și mult mai realistă. Filmul lui Baker reușește de asemenea să găsească o sursă neașteptată de umor în momentele cele mai tensionate din film, cauzând râsete din situații care, la prima vedere, sunt extrem de grave și periculoase. Este un stil foarte specific de umor, care s-ar putea să nu placă tuturor, dar prin care poți spune, cel puțin, că Anora iese în evidență.”, scrie Andrei Brîndușescu.

De asemenea, Victor Morozov menționează într-un articol publicat de Scena9: „Îmi place Anora pentru că vorbește despre această tânără fără condescendență și fără piedestalizare – două atitudini opuse, dar la fel de problematice. Nu face din ea o sfântă abrutizată la cheremul bărbaților și nici o lozincă militantă pe două picioare. Dimpotrivă: Ani e un personaj grație căruia Baker poate filma raporturi heterosexuale pe bani într-o manieră perfect firească, organică – ca pe o muncă oarecare, fără să ne refuze bucuria ficțiunii de pe pozițiile unui tătuc moralist. Anora e un film ce cunoaște costul unei supradoze de plăcere, dar care, chiar și așa, are bunul-simț să nu le-o interzică personajelor sale.”

Ție ce filme ți-au plăcut? Ce recomanzi? Scrie-mi în comentarii.

Imagine cover: filmul The Brutalist.

Săptămâna asta am fost la expoziția de final de semestru I a studenților de la Universitatea de Artă Cluj. La fel ca în 2024, și anul ăsta am mers curioasă, cu apetitul deschis pentru artă, delir creativ și libertate de expresie. Și-am primit pe măsură – de la monstruleți colorați, figuri suprarealiste la texturi, tehnici diverse, simboluri și concepte complexe care transformă sălile de expoziție în universuri distincte.

Cel mai mult îmi place că nu e o experiență tipică de vizitare a unei expoziții. Axenia, profă în cadrul Universității, ne-a explicat detalii despre procese, tehnici și materiale și ne-a ajutat să înțelegem mai bine ideile creative din spatele lucrărilor. Pe lângă asta, deși ai zice că îți mai tragi sufletul încărcat de atâta creație cât mergi de la un etaj la altul, în fiecare colț în care privești pe holurile universității vezi câte ceva care-ți atrage atenția. Poți vizita expoziția până în 21 februarie inclusiv. Mai mult detalii găsești pe pagina UAD Cluj.

Am scris un articol despre cum și ce-am simțit la „Lacul lebedelor” și „Spărgătorul de nuci” de la Opera Națională Cluj în speranța că, poate-poate, o parte din trăire va transcende tehnologia și ecranul telefonului sau dispozitivului de pe care-l citești și va ajunge la tine. Poate te vei trezi cochetând cu ideea de a merge la un spectacol, fie el operă sau balet. Poate te vei imagina în sala de spectacol, inspirând mirosul de catifea, printre murmurele șoptite ale celor din sală, dinainte de gong.

Pentru câteva ore, vei uita de job, de cât de încărcată ți-a fost ziua sau de aglomerația din trafic. Mai mult, vei ieși din sala de spectacol cu senzația că timpul s-a comprimat și cu gândul că a durat puțin, iar pașii tăi vor încetini spre ieșire, dornici să-ți prelungească experiența. Acolo unde se termină scena, începi tu.

Pont: Dacă vrei să ajungi în martie la vreun spectacol de la Operă e musai să-ți iei bilet din timp. Aici găsești programul.

Luni, 17 februarie

🖼️ The Silent Stories of the City | Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. Expoziția aduce în discuție ideea de reutilizare a obiectelor și materialelor găsite în spațiul urban, aliniindu-se astfel cu principiile economiei circulare. Prin reciclarea creativă a acestor elemente, expoziția subliniază importanța reducerii deșeurilor și a conservării resurselor, un demers care contribuie la o conștientizare ecologică a spațiului urban. În această direcție, expoziția amintește de mișcarea Arte Povera din Italia anilor ’60, care valorifica materiale comune și neconvenționale în creațiile sale, o paralelă interesantă cu ideea de a reutiliza obiecte urbane neglijate pentru a scoate la lumină frumusețea ascunsă în ceea ce este aparent neînsemnat.

🎭 Tinerii barbari (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Am decis să intitulăm acest spectacol Tinerii barbari. Nu avem intenția de a relata viețile lui Bartók și Kodály, ar fi imposibil, și nu avem nicidecum intenția de a spune o poveste sau de a scrie un musical. De fapt, demersul nostru este lipsit de scop, nu duce nicăieri, nu am găsit niciun mesaj de transmis sau lucruri de zis. Am căutat ecouri care să rezoneze astăzi în aceeași măsură în care o făceau acum o sută de ani.” – Vidnyánszky Attila jr.  –  regizorul spectacolului.

Marți, 18 februarie

🎥 Inimi tinere – avanpremieră (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. O poveste despre prima iubire, despre îndrăzneala de a-ți urma inima și a te arunca într-un abis al emoțiilor. Despre cei copleșiți și înspăimântați de sentimente pe care nu le-au mai trăit vreodată. O poveste caldă și blândă despre copiii care își descoperă propriile identități.

🎭 O scrisoare pierdută în concert (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc. Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale.

🎥 Neorealismul italian – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Film – Ossesione: Gino, un vagabond tânăr și chipeș, se oprește la un mic han de pe marginea drumului condus de Giovanna. Aceasta este nemulțumită de soțul ei mai în vârstă, Bragana, cu care s-a măritat doar pentru bani. Gino și Giovanna se îndrăgostesc. Dar Bragana le îngrădește pasiunea, iar Giovanna refuză să fugă cu Gino. La baza filmului a stat romanul lui James Cain, „Poștașul sună întotdeauna de două ori”, care avea să mai cunoască câteva ecranizări celebre.

😊 Roast Battle Open Mic (pe bază de rezervare) de la ora 20:00 la Flying Circus. 20 de oameni vor intra într-un spectacol de umor în stilul clasic al unui Roast Battle, unde insultele și glumele tăioase vor fi la ordinea zilei.

Miercuri, 19 februarie

🖼️ Vernisaj Matca & Lateral (intrare liberă) de la ora 18:00 la Contemporar. „La Bine și La Rău / Through Thick and Thin” este o expoziție care explorează relațiile, solidaritatea și rezistența în comunitățile artistice, reflectând atât asupra propriului nostru rol ca spațiu artist-run, cât și asupra angajamentului artiștilor de a-și menține activitatea în contexte dificile. Expoziția Run Artist Run este coordonată de Lateral ArtSpace și urmărește oferirea de vizibilitate muncii invizibile din spatele unei inițiative artist-run, implicarea socială pe care o presupune și conexiunile umane pe care le hrănește.

🎶 Văduva veselă | Franz Lehár (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Muzica plină de vervă şi romantism din Văduva veselă, împletită cu dialogurile spumoase ale protagoniştilor, conturează cu şarm prețioasa înaltă societate din La Belle Époque a secolului XX. Tânăra şi seducătoarea văduvă Hanna şi fermecătorul Conte Danilo, eroii operetei, trăiesc o poveste de dragoste siropoasă, printre trufii neclintite şi intrigi ambiţioase. Totul într-un spectacol savuros, pigmentat cu sentimente intense şi hilare răsturnări de situaţie, purtate pe paşi de vals pasional şi can-can francez, ce fac deliciul publicului.

🎭 Curs de teatru de Improvizație – Unscripted de la ora 18:30 la Studio de Fericire (Memo 10, et 1). Trainer: Ștefan Dragomir – un om cu spirit de artist, pasionat de lucrul cu oamenii și trainer în educație non-formală încă din 2015. A luat parte în implementarea a peste 100 de proiecte din domeniul dezvoltării personale, iar în improvizație a creat și implementat peste 20 de programe cu durata de 3-4 luni și frecvență săptămânală, având sub tutelă sute de participanți și zeci de spectacole ca membru al trupei Improbabilii. Înscrieri începători și avansați.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Páskándi a scris o operă transparentă. Structura alegorică nu caută să ascundă, ci mai degrabă să-și dezvăluie propriul context: revoluția de schimbare de regim din 1989 din România, ai cărei protagoniști și principale linii de forță ar putea fi identificați aproape unul câte unul – dacă acesta ar fi scopul. Numai că, în timp ce noi înșine devenim inevitabil, pentru o clipă sau două, voyeuri prăpăstioși ai pornografiei puterii, Páskándi are grijă să ne stânjenească din când în când cu privire la propria noastră inocență, punându-ne întrebări incomode tuturor, inclusiv „posterității”, dacă vreți, acum din partea cealaltă: Se poate naște democrația din pornocrație? Sau doar democrația pornocratică? Este posibil să începem procesul de purificare prin intermediul unei instanțe de judecată sumară? Se poate naște o mântuire autentică în ieslea însângerată a unei lumi noi apărută după masacrul din ajunul Crăciunului? Dacă nu vrem să ne regăsim în brațele celor care se tânguiesc de treizeci și cinci de ani, nu ne putem lipsi astăzi de răspunsuri. Sau măcar de întrebări.” – István Bessenyei Gedő, dramaturgul spectacolului.

🎥 A Real Pain – Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Despre film: David Kaplan, interpretat de Jesse Eisenberg, și vărul său Benji, jucat de Kieran Culkin, călătoresc în Polonia, unde se alătură unui grup de turiști evrei, cu un ghid britanic, într-un tur care-i duce de la Varșovia la Lublin și apoi la lagărul de exterminare de la Majdanek, unde vizitează locurile unor străvechi așezări evreiești complet distruse în timpul Holocaustului. Aventura însă ia o întorsătură ciudată când vechi tensiuni dintre cei doi reapar pe fundalul istoriei familiei lor.

😊 Stand-up Comedy cu Sorin Pârcălab, Toma și Cristi Popescu „Tensiuni” (cu bilet) de la ora 21:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”.

Bonus: 🗣️ Creators.talks S02E05 Relationship status: It’s complicated – Relația cu munca și banii (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la Cloudflight Cluj. Cum ne alegem carierele care să ne împlinească, de ce ajungem atât de des în burnout sau în poziții care nu ne mai plac și nu mai sunt aliniate cu noi, cum putem depăși blocajele care ne împiedică să facem mai mulți bani, dar și care e impactul transgenerațional asupra relației noastre cu munca și banii sunt doar câteva dintre temele de discuție pe care le vom aborda. Speakerii ediției: Georgiana Spătaru este psihoterapeut cu multiple formări în Psihogenealogie și Psihologie transgenerațională, dar și autor de cărți și creatoarea setului de carduri Exerciții de Fericire și a Cursul de Relaționare Emoțională și Spirituală pentru Copii – C.R.E.S.C. este singurul program de educație emoțională și spirituală pentru copii din Europa. Camelia Crișan este creator de conținut și solistă și una dintre persoanele norocoase care poate spune că are meseria pe care și-a dorit-o.

Joi, 20 februarie

📖 Lansare de carte – Pierre Michon, Stăpâni și slujitori de la ora 18:00 la Cărturești Casa Hintz. Ce e un mare pictor, dincolo de norocul talentului propriu? E neîndoios cineva al cărui apetit nemăsurat pentru o condiție socială superioară îl face să o ia razna într-un exercițiu ce trece dincolo de diferențele sociale și pe care, din acea clipă, nicio faimă nu-l va putea mulțumi: e aventura celui care, în paginile astea, poartă numele de Goya. E, mai cu seamă, magnetismul unei proze care se răsfață în culoare, în umbre și lumini, închipuind povești nemaiauzite despre maeștrii evadați din locurile comune în care i-a proiectat Istoria. Pierre Michon s-a născut în 28 martie 1945, în regiunea Creuse. A urmat studii de literatură la Universitatea din Clermont-Ferrand și a fost actor înainte de a se consacra exclusiv scrisului.

🖼️ Marcel Lupșe. Expoziție personală retrospectivă de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Începând cu 1979, Marcel Lupșe expune pictură, desen, obiect în peste 200 de expoziții de grup, în țară și peste hotare, participând anual la simpozioane și tabere de artă plastică naționale și internaționale. În cei cincizeci de ani de activitate artistică, a organizat peste 65 de expoziții personale, lucrările sale figurând în muzee și colecții particulare în numeroase tări și Europa și nu numai.

🗣️ Oglinda tranziției în cinematografia românească: de la comunism la democrație de la ora 18:00 la Centrul MCC din Cluj. Această dezbatere își propune să exploreze modul în care cinematografia românească a reflectat și a influențat tranziția de la regimul comunist la democrație. Ne dorim să analizăm rolul filmului ca mărturie a transformărilor sociale, politice și culturale, precum și ca un spațiu al memoriei colective. Cum au fost reprezentate dificultățile sociale, dezamăgirile și noile speranțe în perioada postcomunistă? Vor fi abordate teme precum dezrădăcinarea, criza identitară, corupția sau libertatea redescoperită. Invitați: Tudor Giurgiu, Dr. Bogdan Jitea și Cristian Grindean.

🎭 Sânziana și Pepelea (cu bilet) de la ora 19:00 Teatrul Național Cluj. Cu „Sânziana şi Pepelea“ redescoperim copilăria teatrului românesc, acea naivitate hazlie, jucăuşă, care grăieşte însă multe adevăruri despre firea românească valabile şi astăzi; un text foarte teatral, cu potenţialităţi scenice, de joc.

😊 Improv Show | Improbabilii | Ce-ți poftește inima? (cu plată la intrare) de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. Vor improviza: Ștefan Dragomir, Adela Mureșan, Tudor Pogăcean, Andrei Trofin, Alex Zaharia și Rareș Popa la clape.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima o suferință, un miracol, o mare fericire sau bucurie. Ele sfârșesc întotdeauna în clișee. Fosse spune, la un moment dat, că a scrie este echivalent cu a te ruga. În viața de zi cu zi, sau în lupta noastră de a răzbi, suntem ajutați de gândul că din întuneric înaintăm către lumină. Există multe lucruri în acest întuneric; și ceea ce nu înțelegem, și toate fundăturile în care ajungem pe parcursul vieții. Din punct de vedere fizic, toți dispărem, întrebarea este dacă ne încredem în înviere. Dedic acest spectacol memoriei soției mele, Tekla Tordai.” – Gábor Tompa, regizorul spectacolului.

🎶 SANDEI Crew de la ora 21:00 la Atelier Cafe. SANDEI Crew este un grup format din patru DJ pasionați, fiecare dintre ei fiind foarte priceput în a se adapta la diferite contexte și roluri. În timpul săptămânii, ei sunt implicați în proiecte creative, dar în timpul liber devin arhitecți ai ritmului. Prin sunetele lor captivante, creează peisaje sonore captivante, invitându-i pe toți să își exploreze creativitatea sub îndrumarea lor muzicală.

Vineri, 21 februarie

🎲 Expoziția Brickenburg – Zilele Fanilor LEGO în perioada 21-23 februarie, între orele 10 și 22 la Iulius Mall Cluj.

📖 Sci-fi & Fantasy Book Club (cu intrare) de la ora 19:00 la The Guild Hall. Clubul de carte organizat de The Guild Hall începând cu anul 2019, este locul ideal pentru a vă întâlni și a vorbi despre fantezie și magie, despre roboți, legende și mituri. Pentru a participa, e nevoie să achiți 25 lei pentru intrare sau să ai un abonament la The Guild Hall.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.” – Attila Vidnyánszky Jr. – regizorul spectacolului

🎶 Concert Delia (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall.

🎶 Concert simfonic – dirijor Cristian Mandeal (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎭 Oglinda neagră – reprogramat (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Luigi Pirandello ne așază în fața unei oglinzi în care e dureros și, totodată, necesar să ne observăm. Dar cine se află, cu adevărat, în fața acelei oglinzi? Să fie oare «personalitatea» noastră? Personajul acela care trăiește lângă noi și în care ne amăgim, în fiecare zi, că ne recunoaștem, doar pentru a fi acceptați de ceilalți? Sau este oare «esența» noastră? Acea ființă unică, acea pagină albă de la origini pe care cu toții s-au grăbit, de-a lungul vieții noastre, să scrie ceea ce voiau ca noi să devenim.” – Roberto Bacci

🎶 LIVE concert IXV: Soundtracks for Crime Scenes | Muzică inspirată de coloane sonore cinematografice (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. IXV este o trupă trip-hop/industrială care se inspiră din sunetele emblematice ale trupelor Portishead și Massive Attack, precum și din cele industriale, darkwave și coloane sonore cinematografice.

🎭 La Première (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Cum creezi un spectacol în 40 de minute? Te apuci și improvizezi ca și cum nu ar exista ziua de mâine. Ce te așteaptă: 1 regizor care a spus „Improvizație totală? Să vedem ce iese!”; 1 coregraf care va face coregrafia pentru actori/actrițe (va arăta bine, probabil), 1 compozitor care scrie muzica pe loc, pentru că nu există „nu am timp”, 2 actori care vor face totul pentru ca seara să fie memorabilă (sau poate nu – vino să afli).

Sâmbătă, 22 februarie

🛍️ RoCreator la Turn – Festivalul Artizanilor, Designerilor și Artiștilor din Transilvania (intrare liberă) între orele 11 și 19 la Turnul Croitorilor. Creatori talentați din Transilvania au pregătit colecții unice de accesorii și decorațiuni, haine de designer și cosmetice, toate realizate cu multă pasiune.

📖 Lansare de carte: Cătălina Batincu & Iulia-Anamaria Ghidiu. Poem în tandem de la ora 15:00 la Muzeul de Artă Cluj. Volumul de versuri „Poem în tandem” s-a născut ca o provocare literară, menită, pe de-o parte, să apropie stiluri și discursuri lirice individuale, iar pe de altă parte, să valorifice sensibilitatea autoarelor în fața unor teme sau amintiri comune. Derivând din același titlu, fiecare poem-răspuns este o meditație personală – recurgând la o incursiune în abisul copilăriei și al imaginației – împreună reușind să reconstituie o lume debordând de culoare, emoție și frumos.

🎭 Copilul care nu știa de ce merge la școală | Recomandat 7+| Spectacol reprogramat (cu bilet) de la ora 17:00 la Stația Teatru/Muzical. Pentru Andrei, care începe școala alături de Matei și Sofia, în clasa unei învățătoare bune și blânde, școala e un mister. De ce trebuie să vină la școală? Doamna învățătoare cântă și se joacă cu elevii, dar nu pare să aibă răspunsuri prea multe. Părinții nemulțumiți fac o reclamație iar Sinisterul îi trimite învățătoarei o pereche de ochelari magici, care o fac să nu mai vadă nimic bun în copii. Viața la școală și acasă devine din ce în ce mai grea pentru cei trei copii. Ce e de făcut?

🎶 Zdob și Zdub (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall. Trupa ZDOB ȘI ZDUB este cea mai populară trupă etno-rock din Republica Moldova. ZDOB ȘI ZDUB combină hardcore-ul și folclorul balcanic într-un mod unic și original. Cu elemente de hip-hop, drum’n’bass, jungle, punk și triluri de fluier sau trompeta tradițională, trupa a creat un crossover muzical inegalabil. ZDOB ȘI ZDUB îmbină intensitatea urbană cu spiritul rural. CUIBUL este una dintre cele mai emblematice trupe rock din Republica Moldova și sărbătoresc cei peste 30 de ani de activitate revenind la esența sonoră care i-a consacrat. Cu un stil ce combină crossover-ul de chitară cu influențe de grunge, funk și rock, formația își continuă evoluția muzicală.

🎭 Nu mai ține linia ocupată (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Nu mai ține linia ocupată! ne vorbește despre nedreptățile sociale, despre incompetență și corupție, despre neîncredere și luarea în derâdere a celor care solicită ajutor, despre vastitatea torturilor, despre educația șubredă și precară, despre nevoia de iubire și despre victimele nepăsării. Textul este scris de Alexandra Felseghi pentru care expresia nu mai ține linia ocupată este „expresia brută a nedreptății și a letargiei sistemului în relație cu singurătatea absolută a oamenilor aflați într-o situație critică”.

🎭 Scripcarul de pe acoperiș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea,  continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

🎶 Fiare Noi: Vlad Dobrescu Album Launch (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space.

Duminică, 23 februarie

🧒🏻 Cumperi cărți și susții biblioteca mobilă BookTruck de la ora 12:00 la Bookstory. Biblioteca mobilă va fi prezentă în fața librăriei, iar o serie de librari surpriză care ne vor recomanda cărți care le-au plăcut lor.

🛍️ RoCreator la Turn – Festivalul Artizanilor, Designerilor și Artiștilor din Transilvania (intrare liberă) între orele 11 și 19 la Turnul Croitorilor. Creatori talentați din Transilvania au pregătit colecții unice de accesorii și decorațiuni, haine de designer și cosmetice, toate realizate cu multă pasiune.

✍🏻 Leacuri pentru suflet de la ora 16:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MNIT. Echipa de „farmaciști” îți va asculta povestea și îți va oferi un leac personalizat: o sticluță cu versuri sau fragmente care să-ți aline sufletul. Dacă sufletul tău e ușor și vesel, îți vor dărui o sticluță cu vitamine pentru stări de bine! Accesul la eveniment se face pe baza biletului standard de intrare la muzeu. Detalii despre bilete găsești pe site.

🎶 Ducu Bertzi (cu bilet) de la ora 18:00 la Euphoria Music Hall.

😊 Am o stare – Show live aniversar de la ora 19:00 la Klausen Pubhouse. Am o stare face 4 ani și pregătesc un show live cu invitați speciali și tot felul de surprize.

😊 Just Push Play (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Improvizează: Dragoș Muscalu, Matei Rotaru, Rob Pavicsits, Bogdan Bob Rădulescu. La pian: Paul Tonca. Invitat special: Vlad Oancea. Totul se construiește pe loc, fără regizor, fără scenariu. Telecomanda e în mâna publicului.

🎭 Schindler – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Schindler este o comedie de idei, construită în jurul unei dualități aparent ireconciliabile: două personaje, două perspective, două lumi în coliziune. Un sofisticat joc de-a șoarecele și pisica, în care identitățile se răstoarnă, iar raporturile de putere se reconfigurează în mod neașteptat. Piesa explorează întâlnirea dintre două generații despărțite de un abis tehnologic, cultural și axiologic, surprinse într-un dialog tensionat, unde ironia și subtextul devin arme subtile. Pe un fundal poetic, balansând între morală și interes, adevărul rămâne o construcție fragilă, mereu negociabilă.” – Dragoș Pop

🎭 Privighetoarea (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Născută din jocul păpușarilor, povestea îi prinde pe toți în lumea magică a iluziei, populată cu împărați și oameni simpli, cu bufoni și oameni vicleni însetați de putere, ducându-și existența între mici bucurii și mari ambiții. Un tablou în fața căruia stai cu răsuflarea tăiată, ca mai apoi să fii absorbit și să te contopești cu personajele sale. Vorbind despre oameni, povestea vorbește despre gânduri, speranțe și bucurii, despre adevăr și minciună, despre autentic și impostură. O confruntare permanentă, o luptă deschisă între bine și rău ducând la o dorită schimbare. Iar când ea se produce la final, se cheamă că povestea și povestitorul și-au făcut datoria și se pot retrage, așteptând un alt prilej în care să reînvie magic.” – Traian Savinescu – regizorul spectacolului.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Ieri am publicat o nouă ediție de Coolturalist, newsletterul cu noutăți din artă și cultură și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Mi-a fost dor de o „baie de artă”. O să înțelegi mai jos de ce vorbesc la trecut și cine-s „responsabilii” pentru asta. În perioada asta, mai mult ca-n altele, mi-e dor și să scriu poezii, să pun pauză pilotului automat pe care-l las mult prea des să preia frâiele și să simt. Recunosc, mă mai astâmpăr și scriind acest newsletter.

Îți las aici și-o melodie, „There’s no answer for life”, pe care am ascultat-o mai des zilele astea și care poate-ți deschide apetitul pentru mai mult din muzica canadianei Michelle Gurevich.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Avicii (Tim Bergling): „Eu vreau să creez muzică nemuritoare.”

Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor.

Neîncrederea lui în sine mi-a dat un sentiment de fragilitate. M-a izbit în plex și mi s-a cuibărit în piept ca o a doua cutie toracică. Apoi mi-am dat seama că era propria mea neîncredere.

Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care povestea lui m-a atins atât de profund și de-asta am scris asta la zile distanță de la vizionarea filmului. Pentru că vorbește și despre mine. Privind retrospectiv, simt că am devenit mai încrezătoare în ultimii ani, dar nu suficient încât să fiu eu cu acea nonșalanță la care tânjesc și pe care o văd din când în când la oamenii din jurul meu.

Și nu-i vorba că mă ascund, ci mai degrabă că nu las garda jos mai des, ezit și mă autosabotez constant. Îmi minimizez calitățile și trăsăturile faine de caracter căutând justificări. Din afară, probabil pare că scotocesc după scuze, argumente și situații care să explice de ce am reușit sau de ce îmi ies lucrurile bine, ca și cum n-ar fi meritul meu. Sau ca și cum n-aș fi făcut mare lucru.

O fi asta patima ori meteahna perfecționistului și a celui care simte că tot nu face destul, în timp ce mută munți? Nu știu, dar mi-ar plăcea să mă „vindec”.

Am scris un fel de articol-omagiu despre Avicii pentru că am fost inspirată de film, de poveste și de talentul lui în a crea muzică nemuritoare.

ZONA DE INTERES

Horror Vacui, un performance despre gol și recunoaștere, este cel mai lung eveniment teatral din lume și are loc la București.

Horror Vacui este o reprezentație de tip teatru durațional susținută de 505 de actori, cuprinde 505 texte despre gol și abandon și va avea loc între 15 și 22 februarie 2025, la Galeria de Artă Galateca din București, timp de 7 zile, 24 de ore din 24.

În 1989, aproape 100.000 de copii abandonați erau înregistrați oficial în grija statului. La acest număr se adăugau aproximativ 50.000 de copii cu vârste între 0 și 3 ani, abandonați în spitale. Conform estimărilor, numărul real al copiilor abandonați între 1966 și începutul reformelor sistemului depășește 1 milion. Chiar și după 1990, condițiile din instituțiile de tip spital-cămin au rămas inumane: metodele de „îngrijire” includeau cămăși de forță (folosite până în anii 2000) și hrana insuficientă, precum „supă de vegeta”.

Acest performance este inspirat de suferința lor, dar extinde limitele acestor concepte, abordând forme de abandon diverse și reziliența în fața acestuia. Horror Vacui abordează tema abandonului, a golului și a responsabilității colective. Textele, dintre care jumătate bazate pe mărturii și povești arhivate de Muzeul Abandonului, conturează o meditație colectivă despre recunoașterea trecutului și reconstrucția viitorului.

Acesta este primul demers organizat de Asociația A.R.T. Fusion sub umbrela Papercuts, o inițiativă ce își propune să încurajeze schimbarea socială prin mai multă reziliență culturală și civică.

„Trăim vremuri complicate, în care izolarea și abandonul persistă sub diverse forme în jurul nostru. Ne gândim la Papercuts ca la o platformă de fitness civic, un spațiu de mediere între trecut și viitor. Prin Horror Vacui, căutăm să scriem alături de spectatori o scrisoare deschisă statului român, pentru ca acesta să recunoască public ororile comise între anii 1966 și 1990 și să facă această recunoaștere cu o promisiune pentru viitor.”, spune Alexandru Ivănoiu, actor, dramaturg și inițiator al proiectului.

Ăsta e unul dintre acele momente în care mi-am dorit să fiu mai aproape de București. Cei care sunteți prin zonă, mergeți de simțiți, conștientizați, scrieți despre și faceți-i invidioși pe cei care sunt în alt colț din țară.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🎥 (de văzut) „Parthenope”, un film despre amintiri, pierderi și regăsirea sinelui, toate desfășurate pe fundalul vibrant și imprevizibil al orașului Napoli.

🧠 (de conștientizat) O poveste despre dependență, tăcere, automutilare, suicid, tabu și o industrie care minimizează efectele „jocului” asupra celor de pe urma cărora face bani.

🎧 (de auzit) Prima producție de teatru radiofonic pentru copii realizată de AUZIT în colaborare cu ZBENG cultural. „Propria mea lume” de Victor Alexandru (10 ani) și Radu Popescu (tata) se poate asculta aici.

🔍 (de căutat în librării) „Restul”, prima carte dintr-o trilogie „organică și personală a acelor teme vitale care te readuc în lume”, semnată de poeta Svetlana Cârstean, care apare la editura Nemira și va putea fi citită în integralitatea ei în decursul acestui an.

📖 (de citit) Un interviu cu Bianca Oanea, creatoarea și autoarea newsletterului News&Spice, „despre ce ni se întâmplă, ce putem face și câte ceva bun”.

🎶 (de ascultat) There’s No One Answer for Life, de inconfundabila Michelle Gurevich.

🖼️ (de „răsfoit”) Fotografiile care au câștigat Concursul de fotografie al Societății Regale de Entomologie din 2024. Mai jos una dintre cele mai intime momente surprinse într-o fotografie, o molie tigru care depune ouă:

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Libertate, monstruleți și simbolism la UAD Cluj

E a doua oară când vizitez expoziția de la finalul semestrului I a studenților de la UAD Cluj, împreună cu Loredana și Axenia. La fel ca în 2024, și anul acesta, am mers acolo curioasă, cu apetitul deschis pentru artă, delir creativ și libertate de expresie. Și-am primit pe măsură – de la monstruleți colorați, figuri suprarealiste la texturi, tehnici diverse, simboluri și concepte complexe care transformă sălile de expoziție în universuri distincte.

Cel mai mult îmi place că nu e o experiență tipică de vizitare a unei expoziții. Axenia, profă în cadrul Universității, ne-a explicat detalii despre procese, tehnici și materiale, ne-a ajutat să înțelegem mai bine ideile creative din spatele lucrărilor și ne-a împărtășit momente din lucrul cu studenții. Pe lângă asta, deși ai zice că îți mai tragi sufletul încărcat de atâta creație cât mergi de la un etaj la altul, în fiecare colț în care privești pe holurile universității vezi câte ceva care-ți atrage atenția – fie că sunt alte lucrări, mirosuri sau mesaje scrijelite pe perete.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Peste 120 de producții românești concurează pentru Premiile Gopo 2025.

122 de filme românești, lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje, lansate în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming în 2024, intră în etapa de jurizare pentru cea de-a 19-a ediție a Premiilor Gopo. Aceasta va avea loc în 29 aprilie la București.

42 de lungmetraje se regăsesc pe lista propusă pentru nominalizările la categoria Cel mai bun film. Printre acestea se numără Anul Nou care n-a fost, Trei kilometri până la capătul lumii, Moromeții 3, Unde merg elefanții, Băieții buni ajung în Rai sau Moartea în vacanță.

La categoria documentar au fost înscrise 22 de producții, iar la scurtmetraj 67 de titluri, filme de ficțiune, documentare și povești animate. Nominalizările vor fi stabilite în luna martie. Apoi, peste 700 de profesioniști activi din toate domeniile industriei de film românești vor vota câștigătorii trofeelor Gopo 2025.

Floarea-soarelui lui van Gogh, reinterpretată în LEGO.

LEGO a lansat un nou set artistic, LEGO Art Vincent van Gogh – Sunflowers, inspirat din celebra pictură a lui van Gogh. Dezvoltat în colaborare cu Muzeul Van Gogh din Amsterdam, setul are 2.615 piese, măsoară 53 cm x 40 cm și oferă o reinterpretare 3D a picturii. Setul cuprinde o ramă detașabilă, cu sistem de prindere, care îți permite să-l expui ca pe un tablou. Acesta este disponibil pentru precomandă, urmând să fie livrat și pus în vânzare începând cu 1 martie.

Vile, artistul care „sculptează” pereții cu spray.

Un artist portughez duce arta stradală la alt nivel, prin tehnici de iluzie optică. Cunoscut sub pseudonimul Vile, acesta transformă pereții de ciment în opere de artă 3D, folosind doar spray paint.

Spre deosebire de artiștii tradiționali de graffiti, Vile creează iluzia că literele sunt sculptate în suprafața peretelui. Fundalurile hiperrealiste pe care le pictează în peisaje variate – de la natură luxuriantă la cer deschis sau beton crăpat – îți dau impresia că poți privi dincolo de perete.

Pe lângă graffiti, Vile este și un talentat portretist hiperrealist, iar măiestria sa în compoziție, lumină și perspectivă contribuie la efectele spectaculoase ale lucrărilor sale.

Rock, libertate și 30 de ani de Cuib.

Cuibul, una dintre trupele rock reprezentative din Republica Moldova, sărbătorește cei peste 30 de ani de activitate prin lansarea unui nou album, Vamos, pe care-l deja l-au adus deja aproape de ascultătorii din Iași și București și urmează Brașov, Cluj și ulterior într-o serie de capitale europene. Pentru trei dintre cele patru concerte vor fi însoțiți de către Zdob și Zdub, cele două trupe având un bogat istoric comun.

Trupa Cuibul și-a făcut debutul în anii ‘90, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice. Rock’n’roll-ul devenise un simbol al libertății și al schimbării. Și la doar șase luni după ce Cuibul s-a format, umplea săli cu mii de oameni, iar asta le-a oferit o motivația de care au avut nevoie pentru a continua să cânte și să se dezvolte ca trupă.

Spotify sprijină autorii care scriu despre sănătate mintală.

Spotify, în parteneriat cu The Black List și The Jed Foundation, lansează Premiul Spotify x JED Impact, un program de granturi în valoare de 50.000 de dolari, destinat scriitorilor de povestiri nepublicate care abordează tema sănătății mintale. Cinci autori vor primi câte 10.000 de dolari pentru manuscrisele lor, în scopul de a diversifica narațiunile despre sănătatea mintală în ficțiune. În plus, Spotify va oferi resurse valoroase pentru scriitori, inclusiv un hub online cu informații despre cum să scrii despre sănătatea mintală și cum să ai grijă de propria ta stare de bine, precum și consultanță individuală.

Depunerile pentru competiție sunt deschise din 12 februarie 2025 și vor fi evaluate de un juriu format din experți de la Spotify, The Black List și JED. Câștigătorii vor fi anunțați pe 10 octombrie 2025, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Prima imagine generată cu ajutorul AI protejată prin drepturi de autor.

Mai ții minte ce am scris ediția trecută despre AI și drepturile de autor? Ei bine, deja avem prima imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale protejată prin drepturi de autor. Invoke, platforma creată de Kent Keirsey, a obținut protecția pentru lucrarea „A Single Piece of American Cheese”.

Fondatorul, Keirsey, care a mai încercat în 2023 să obțină protecție dar n-a avut succes, a venit acum cu un proces detaliat în care arată implicarea umană în procesul creativ. A lucrat la imagine cu tehnologia Invoke, care permite generarea și editarea imaginilor cu un control ridicat. Keirsey consideră că protecția acordată lucrării sale este un pas important pentru viitorul creației digitale și le oferă artiștilor un instrument pentru a-și proteja lucrările.

În plus, compania a dezvoltat un instrument numit „Provenance Records” (Înregistrări de Proveniență). Scopul acestui instrument este de a urmări și de a înregistra toate modificările pe care un artist le face unei imagini generate de inteligența artificială. Keirsey speră ca acest proces să devină mai accesibil pe măsură ce exemplele de lucrări protejate se vor înmulți.

Aici și opera de artă, o bucată de brânză și o femeie cu trei ochi și păr din tăiței, care imită vitraliile:

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Arta e unde nu te-aștepți, chiar și în forma rujului pe care-l folosești.

După ce a fost impresionată de forma neobișnuită a rujului prietenei sale Rosie, Stacy Greene s-a întrebat dacă alte femei ar putea avea forme la fel de unice ale rujurilor pe care le folosesc. Și-a rugat prietenii să o ajute să caute rujuri distincte și să le roage pe acele femei să renunțe la rujurile lor.

Acest experiment a dus la proiectul „Lipstick” (1992), o serie de fotografii ale unor rujuri folosite, fiecare purtând numele proprietarei. Fotografiile exprimă variații în formă și textură, modelate de tehnicile unice de aplicare. Un obiect banal și uzual, produs și folosit în masă, devine o sculptură încărcată de personalitate cu ajutorul unui ritual zilnic, intim și particular.

De la seria „Lipstick”, artista și-a îndreptat atenția asupra altor produse de înfrumusețare. Lucrările sale aprofundează ritualurile de înfrumusețare și autoexprimarea.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Mai multe bucăți din mine, așternute-n versuri, găsești aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Fontul pe care l-aș fi putut inventa eu încercând să scriu cu dreapta.

Cheetos lansează o campanie amuzantă, ”Other Hand Font” pornind de la ideea că dacă ești dreptaci mănânci Cheetos cu dreapta, deci te murdărești pe degete și ești nevoit să folosești cealaltă mână. Mai mult, chiar și creatorii de fonturi fac asta.

Creat de agenția de publicitate Silverstein Goodby & Partners, fontul imită scrisul stângaci al mâinii nondominante și e promovat printr-un video satiric cu Rich Silverstein, fondatorul agenției. Fontul e disponibil aici, iar videoul de mai jos e savuros:

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească newsletterul. Îți mulțumesc! 😊

Nu uita: săptămânal trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate frumos pe zile și pe tipologie. Dacă ești din Cluj sau mai treci prin zonă, te aștept aici.

Ai grijă de tine! 🌞

Am văzut recent documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-a rupt. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Neîncrederea lui în sine mi-a dat un sentiment de fragilitate. M-a izbit în plex și mi s-a cuibărit în piept ca o a doua cutie toracică. Apoi mi-am dat seama că era propria mea neîncredere. M-am simțit inspirată de film, de poveste și de talentul lui în a crea muzică nemuritoare așa că am scris un articol-omagiu. Tu ai văzut filmul? Dacă da, ți-a plăcut?

Mi-a sugerat Andreea ca pe modelul ediției anterioare să ofer o recomandare de melodie la începutul fiecărei ediții de newsletter care să-ți țină companie cât o parcurgi. Așa că, recomandarea de azi e „La Llorona”, varianta cântată live de Angela Aguilar, Aida Cuevas și Natalia Lafourcade (de altfel, fundalul muzical pe care am făcut și eu selecția evenimentelor).

Nu uita să trimiți newsletterul prietenilor tăi, dacă simți că le-ar fi util.

Luni, 10 februarie

🖼️ Expoziții cu lucrările de semestru I ale studenților UAD între orele 10 și 16 până în 21 februarie 2025. Vezi aici programul și locațiile tuturor expozițiilor de la toate specializările.

🖼️ The Silent Stories of the City || Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave (str. IIC Brătianu 22). Expoziția își are inspirația în conceptul de Anarchitectură, un termen creat de Gordon Matta-Clark, combinând cuvintele „anarhie” și „arhitectură” pentru a descrie o abordare radicală asupra spațiului urban și clădirilor. Expoziția aduce în discuție ideea de reutilizare a obiectelor și materialelor găsite în spațiul urban, aliniindu-se astfel cu principiile economiei circulare. Prin reciclarea creativă a acestor elemente, expoziția subliniază importanța reducerii deșeurilor și a conservării resurselor, un demers care contribuie la o conștientizare ecologică a spațiului urban.

🎭 Showcase Routes to Solidarity / Drumuri spre solidaritate (bilete cu valoare 0 sau de tip susținător) în perioada 10-13 februarie la Reactor de creație și experiment și ZIZ – Art and Social Area. Luni, 10 februarie, ora 18:00: Orizontul evenimentelor, o producție site-specific dedicată aniversării de 10 ani a Reactorului, care imaginează un viitor distopic al comunității de artiști ce activează în spațiu.

🖼️ DESPRE MOARTE ȘI VIAȚĂ | Mircea Spătaru \ Rodica Svințiu \ Dorin Panga \ Ana Lupaș de la ora 18:00 la Relicvar Art Space. Cum să spunem povestea morților, cum să ne gândim la prezența lor printre noi – sau la absența lor – fără a nega natura ireparabilă a tragicei lor morți? Nu există o înviere a celor mai modești morți care să nu se preteze la o nouă vulgată, nici o amintire a celor umili care să nu ducă la o mitizare postumă. Este natura simplului fapt că i-am pierdut și că nu suntem Orfeu pentru a-i aduce înapoi la lumină prin panegiricele noastre.

😊 Stand-up comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus.

Marți, 11 februarie

🖼️ Expoziții Ziua Crește & Perspective din punctul zero la Contemporar. Expoziția Ziua Crește, coordonată de galeria Aluvial, este imaginată ca o meditație stârnită de realitatea anotimpului în care ne aflăm. În lunile grele de iarnă, ziua este prea scurtă, întunericul prea lung, energiile prea puține și oboseala mare. În această perioadă, speranța este dată totuși de conștiința că zilele cresc treptat. Expoziția este o întoarcere spre rădăcini, de căutarea în timp, spațiu și diversitate a valorilor latente. Perspective din punctul zero propune o interacțiune cu lucrările de artă la nivelul percepției copiilor, valorificând franchețea și libertatea reacțiilor lor, bazate pe o percepție pură, nealterată de convențiile și raționalizarea adulților. Program de vizitare, cu intrare liberă: de marți până sâmbătă între orele 15:00 – 19:00.

🎭 Showcase Routes to Solidarity / Drumuri spre solidaritate (bilete cu valoare 0 sau de tip susținător) în perioada 10-13 februarie la Reactor de creație și experiment și ZIZ – Art and Social Area. Marți, 11 februarie: Armageddon Rebranded de la ora 17:00 la REACTOR. Spectacolul, produs în cadrul programului de rezidențe de scriere dramatică Drama 5, vorbește despre singurătate și nevoia de apartenență a unei generații foarte tinere, care poate alege ca variantă salvatoare un sfârșit catastrofal. De la ora 20:30 la ZIZ: r.e.g.e.n.e.r.a.r.e. este primul spectacol de dans creat la Reactor. Spectacolul explorează povești despre corpuri în diferite etape ale vieții sau contexte sociale, bazate pe experiențele performerilor.

🎭 Pietonul aerului (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Bérenger, un idealist, un artist care iubește viața, oamenii, lumina, descoperă brusc că poate să zboare, așa cum merge, așa cum respiră. În naivitatea lui, el crede că atât familia, cât și toți ceilalți pot zbura cu el, că pot înțelege, că pot „regăsi calea, calea uitată”; ar fi suficient să-și aducă aminte. Artistul e însă singurul pieton al acestui aer pe care se sprijină, încet, cu vârful piciorului, luându-și avânt. Poziție privilegiată, dar însoțită de durerea și blestemul de a nu fi crezut. Căci dacă frumosul e accesibil tuturor, sublimul și grotescul sunt experiențe estetice care cutremură și înspăimântă.

🎥 Neorealismul italian – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Film: Umberto D. Introducere: Radu Toderici, critic de film. Plasat în perioada de redresare economică în Italia postbelică, filmul urmărește un bărbat în vârstă care trăiește singur cu câinele său și care se străduiește să facă față greutăților vieții, încercând în același timp să-și păstreze demnitatea. Goana sa pentru a-și satisface nevoile de bază – hrană, adăpost, companie – constituie una dintre cele mai sfâșietoare povești filmate vreodată și un clasic esențial al cinematografiei mondiale.

Miercuri, 12 februarie

📖 Cu Alex Moldovan despre Dani G. de la ora 12:30 la Book Corner Librarium. Lansare de carte, discuție și sesiune de autografe: „Dani G. și castelul celor trei măgăruși”, editura Arthur, 2024. Ilustrații de Andrei Măceșanu. Despre volum: Umorul și spontaneitatea personajelor au făcut ca procesul de scriere să fie o adevărată aventură pentru mine, o aventură care a durat vreo două luni. Totul a început cu imaginea unui castel, unul destul de neobișnuit, pe care flutura un steag cu trei măgăruși. Mi s-a părut o scenă simpatică și ușor absurdă, iar de acolo întregul univers al poveștii pur și simplu a explodat.” (Alex Moldovan)

🎭 Showcase Routes to Solidarity / Drumuri spre solidaritate (bilete cu valoare 0 sau de tip susținător) în perioada 10-13 februarie la Reactor de creație și experiment și ZIZ – Art and Social Area. Miercuri, 12 februarie: Partea 1. Iubirea de la ora 17:00 la ZIZ. Este primul episod al trilogiei Solidarității, proiectul regizoral al lui Petro Ionescu, care plasează iubirea ca nucleu al relaționărilor dintre oameni, cu scopul unui bine comun, implicând valori ca grija și devotamentul. De la ora 20:30 la REACTOR: Visul este un spectacol de teatru muzical care vorbește despre intima comunitate a unei clase de actorie și solidaritatea care se construiește sau nu între colegi atunci când o figură cu autoritate asupra tuturor abuzează de această putere.

🎶 My fair lady | Frederick Loewe (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română. My Fair Lady relatează povestea Elizei Doolittle, o fată simplă care vinde flori pe străzile Londrei, și a lui Henry Higgins, un profesor de lingvistică, expert în arta foneticii, care primește o provocare din partea Colonelului Pickering – un pariu pe care-l poate câștiga doar dacă reușește să o prezinte pe Eliza la Balul Ambasadei ca fiind o doamnă cultă și un membru important al înaltei societăți. În acest fel încep demersurile de transformare ale Elizei, proces care se află în mod constant sub incidența unor momente savuroase ale comicului de limbaj și de situație. Dirijor: Adrian Morar.

😊 Stand-Up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelierul de Pizza Florești. Vor urca pe scena: Cristi Giurgiu, Paul Sazbo, Paul Socol și Tudor Costina.

😊 Stand-Up Comedy Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe Cluj. Cu: Traian Dobra, Cristian Ciui, Sașa Ciobanu și Claudiu Toderici.

Joi, 13 februarie

Opening – The Procreation of Light – solo show by Botond Gagyi de la ora 18:00 la Biju Gallery. Expoziția explorează natura transformatoare a luminii, oferind o călătorie captivantă prin formă, percepție și semnificație.

🎭 Showcase Routes to Solidarity / Drumuri spre solidaritate (bilete cu valoare 0 sau de tip susținător) în perioada 10-13 februarie la Reactor de creație și experiment și ZIZ – Art and Social Area. Joi, 13 februarie: Wonders of Transylvania de la ora 18:00 la REACTOR. Gândit ca un mockumentary despre o companie de teatru româno-maghiară, spectacolul imaginează tensiunile latente care se pot activa atunci când două comunități sunt forțate să coexiste în contexte dificile.

🎥 SKI – The Greatest Ski Tour of All Time – un film de Nikolai Schirmer (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema ARTA. Este o poveste despre două personaje complet diferite, care sunt unite în încercarea imposibilă a celei mai mari expediții de schi din toate timpurile: 27 de vârfuri de urcat și de schiat într-o singură expediție, echivalentul a patru maratoane cu o diferență pozitivă de nivel egală cu ascensiunea (de la nivelul mării) de trei ori a Everestului. Aceasta este povestea protagonistului Vagar Rye și a regizorului norvegian Nikolai Schirmer, fiecare pornit în căutarea unor răspunsuri. Program: 19:30-19:40: Prezentare proiect; 19:40-21:15: SKI – The Greatest Ski Tour of All Time – un film de Nikolai Schirmer, documentar, 2024, lb. norvegiană & engleză, sub. engleză, 1h35 min.; 21:15-21:30: POGO – un film de Loïc Isliker și Paul de Groot, documentar, 2023, lb. engleză, 13 min.; 21:30 – 22:00: Always Remember! Discuții libere. Moderează: Ioana Cosman și Vasile Cipcigan.

🖼️ Whatever is new about this show is not yet visible la Zina Gallery. Expoziția prezintă lucrările artiștilor și artistelor Lorena Cocioni, Stol Collectiv (Ioana Mincu & Mara Verhoogt), Florina Coulin, Adrian Ganea, Nadja Kracunovic, Cătălina Milea și Claudia Moraru. Portretul, deseori comisionat, a reprezentat una dintre cele mai populare forme de expresie din lumea artei — o revendicare a identității și un subtil exercițiu de statut, o declarație vizuală care spunea: „Exist, și iată de ce contez.” Nu ne putem sustrage privirii celorlalți, iar mințile noastre sunt programate să recunoască expresii faciale în lumea inanimată din jur. Această procesare timpurie și subconștientă ne permite să atribuim identitate, emoție sau intenție celor mai simple forme.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Producția spectacolului a fost realizată cu permisiunea a Colombine Teaterförlag, Stockholm și a Agenției de Impresariat Artistic Mayer-Szilágyi, Budapesta.

Vineri, 14 februarie

🎶 THE TENORS | Concert vocal-simfonic (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. În centrul atenției vor fi Eusebiu Huțan, Hector Lopez și Cristian Mogoșan, trei soliști remarcabili, a căror măiestrie vocală va aduce la viață partituri memorabile. Vocile lor, distincte și totuși perfect armonizate, vor ghida publicul într-o călătorie muzicală fascinantă, de la profunzimea lirică până la triumful simfonic. Dirijor: Vladimir Lungu.

💃🏻 Cleopatra de Valentine’s Day – spectacol de dans contemporan (cu bilet) de la ora 19:00 la Mario Dance Atelier. Cleopatra nu a fost doar o regină legendară, ci și o femeie al cărei nume este legat de povești de iubire care au schimbat cursul istoriei. Această producție artistică pune în lumină latura romantică și pasională a ultimei regine a Egiptului, explorând sacrificiile pe care le-a făcut pentru iubire și pentru libertatea sa. Relațiile ei cu Cezar și Marc Antoniu au rămas exemple ale puterii iubirii – o forță care transcende timpul și spațiul.

🎶 Concert Multisenzorial – Love Songs Edition (cu bilet) de la ora 19:00 la MINA Cluj. Concertul durează 45 de minute (porțile se deschid cu 30 minute înainte de începerea concertului).

🎥 Proiecție aniversară cu tapas & drinks: Before sunrise / Înainte de răsărit | Valentine’s (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Program: 19:30-20:00: Gustare tapas, drinks; 20:00-21:41: Proiecție film. Despre film: O studentă franțuzoaică, aflată în ultimul an, Celine, interpretată de Julie Deply, întâlnește un băiat American pe nume Jesse (Ethan Hawke) în trenul pe ruta Budapesta – Viena. În Viena coboară amândoi și ies împreună. Idila lor de 14 ore este foarte impresionantă, doar că la sfârșitul călătoriei, vor trebui să se despartă. Sau… nu?

🎭 Cringe Varieté – ediția de Valentine’s Day (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatrul/Muzical. Penibil, amuzant și plin de momente de neuitat.

🎭 Neînțelegerea (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Mi-am petrecut toată viaţa aşteptând valul care mă va duce departe, şi acum ştiu că n-o să mai vină! Sunt prea departe de ceea ce iubesc. Să se închidă toate uşile în jurul meu! N-am să ridic ochii să mă rog cerului. Urăsc lumea asta unde nu ne putem întoarce decât către Dumnezeu. Nu voi îngenunchea.” – Neînțelegerea de Albert Camus, fragment

🎥 Iubire fără limite – Premieră (cu bilet) de la ora 20:15 la Cinema ARTA. Doi adolescenți din clase sociale diferite cresc în același oraș, la același liceu, în jurul acelorași docuri portuare. Drumurile lor se încrucișează și se îndrăgostesc nebunește. În timp ce Jackie își urmează drumul și studiază, Clotaire este prins în vârtejul bandelor și ajunge la închisoare pentru 12 ani, sub acuzații de crimă false. Viața încearcă din răsputeri să-i țină departe, dar sunt ca două jumătăți ale aceleiași inimi care bate.

🎶 Tribute to Coldplay & Imagine Dragons (cu bilet) la MINA Cluj de la ora 20:30. Aceste concerte oferă o experiență multisenzorială unică, invitând publicul să se scufunde într-o atmosferă unde lumina lumânărilor și puterea muzicii se contopesc pentru a crea o experiență de neuitat. Concertul durează 45 de minute, iar porțile se deschid cu 30 minute înainte de începerea concertului.

Sâmbătă, 15 februarie

🕺🏻 Your body tells your story – atelier mișcare & Paco Alfonsín (cu plată) de la ora 10:00 la OM Centru Coregrafic. „Corpul tău îți spune povestea… Conștientizarea și ecologia corpului.” este un atelier care își propune să exploreze un mod diferit de a ne percepe propriul corp și potențialul său expresiv. O invitație de a plasa corpul – acest mare necunoscut! – în inima umanității noastre, a ființei noastre interioare, a „Sinelui” nostru, a relațiilor noastre și, de asemenea, la plăcerea „la joie de vivre” (bucuria de a fi viu). Atelierul este gândit și coordonat de artistul Paco Alfonsín în 4 întâlniri care propun teme precum. 1 Corpul prezent / Corpul locuit, 2. Corpul dilatat / Breathing / Pre-Movement, 3. The Body in the space. The Walking / The others, 4. The Poetic Body / Expresivity / The Free Body. Paco Alfonsín este practician de teatru andaluz, co-fondator al Centrului Spiri2Art din Cluj și al Grupo LIM&TE (Lab. Internacional de Movimiento Teatral) din Andaluzia (Spania), în prezent conduce TransylvaniaTheaterLab, o platformă de cercetare, formare și creație.

✍🏻 Creative Journaling Workshop Series de la ora 11:30 la Education Studio. Dacă te-ai confruntat vreodată cu o pagină goală fără să știi de unde să începi sau dacă simți că doar atingi suprafața vieții în loc să-i explorezi profunzimile, aceste ateliere sunt pentru tine. Fiecare sesiune include activități interactive și exerciții individuale menite să te ajute să construiești o conexiune mai atentă, intenționată și vibrantă cu tine însuți și cu lumea din jur. La finalul fiecărui atelier, vei pleca cu tehnici pe care le poți integra într-o practică constantă de jurnal sau le poți folosi ca surse de inspirație pentru alte proiecte creative. Vino alături de noi și descoperă noi moduri de a-ți umple paginile. Anthony Sorge este scriitor și voluntar în cadrul Education Studio, având douăzeci de ani de experiență în predarea limbii și literaturii engleze. Crede în puterea scrisului, a reflecției și a relațiilor interumane pentru a contribui la o lume mai pașnică. Te poți înscrie aici.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Producția spectacolului a fost realizată cu permisiunea a Colombine Teaterförlag, Stockholm și a Agenției de Impresariat Artistic Mayer-Szilágyi, Budapesta.

🎶 5 minutes în HEAVEN (18+) | Petrecere aniversară Love&Magic de la ora 21:00 la Teatrul Magic Puppet. Teatrul Magic Puppet sărbătorește 5 ani de când a deschis pentru public spațiul de pe Bulevardul Eroilor nr. 16. După premiera spectacolului Bubu XXX, ne invită să dansăm și să ne distrăm alături de ei la petrecerea aniversară.

Duminică, 16 februarie

🎥 Femei în pragul unei crize de nervi | invitat: dr. Oana Cobeanu, psihoterapeut (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Despre film: Pepa (Carmen Maura), o actriță de telenovele, este abandonată brusc de iubitul ei, Iván. În încercarea disperată de a-l găsi și de a-i transmite un mesaj important, viața ei se transformă într-un haos complet. Oana Cobeanu va facilita discuțiile post-vizionare. Oana este doctor în psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut, cu o vastă experiență în intervenții și traininguri individuale și de grup. Ea predă de asemenea la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România, unde a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare legate de bunăstare și sănătate mintală în cadrul grupurilor și individual.

🎭 „Răpește-mă puțin” un text de Melania Aștilean de la ora 19:00 la Urania Theater. Distribuția: Adriana Ioana Rațiu, Cristina Ilinca Prodan, Camelia Maerean, Victor Gabriel Prodan.

🎭 Demonii. Spovedania lui Stavroghin (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” aruncă spectatorul în vârtejul cumplitei povești. Poveste-fascie a multiplelor istorii individuale (căci fiecare personaj aduce cu sine o serie de dorințe, proiecții, obsesii, hăituiri, nebunii vizionare) ce vor duce, până la urmă, la împletirea șfichiuitorului bici al totalitarismului socialist care a marcat istoria secolului XX. În confruntarea unor caractere puternice, pe de o parte, și aliajul dintre perversitate, machiavelism, lașitate și cruzime pe de altă parte, iubirea adevărată, întoarcerea din străinătate acasă pentru reconstrucții ideale, principiile echilibrate, nu își mai găsesc locul, iar moartea rămâne singura alternativă în fața demonilor interiori de nestăpânit.

🎭 Janovics (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Consider spectacolul Janovics ca pe un experiment, deoarece va începe acolo unde s-a terminat Tinerii barbari. Precum a doua parte a unei serii, o verigă sau mai degrabă o confluență. Asemenea Tinerilor barbari, nici Janovics nu este un spectacol biografic, el încercând să se îndepărteze cât mai mult posibil de cadrul teatral, dar spre deosebire de Tinerii barbari, în acest caz scopul nostru a fost să povestim cea mai semnificativă perioadă din viața protagonistului, sub o „nouă formă”, à la Janovics.” – Attila Vidnyánszky jr., regizorul spectacolului.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

✍🏻 Iar dacă mai ai chef de artă și cultură, aruncă o privire pe cea mai recentă ediție Coolturalist (dacă ai ratat interviul cu Tibi Codorean, îl găsești acolo).

Pe duminica viitoare! 🌞

Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație.

Filmul e bazat pe sute de ore de filmări cu Avicii, de când era bebeluș și până la final, și cuprinde zeci de mărturii ale prietenilor, familiei și oamenilor alături de care a lucrat.

Înainte de Avicii, a fost Tim. Tim era un băiat timid și anxios care nu și-a dorit altceva decât să creeze, să facă artă și muzică nemuritoare. În copilărie n-a avut prea mulți prieteni. Ba chiar copiii îl evitau pentru că îi lua peste picior, făcea glume pe seama lor și îi tachina. Dar asta își avea originea în propria lui neîncredere în sine, iar el nu-și dorea să-i jignească. Și-a dat seama că colegilor lui le era frică de el așa că, peste vară, a făcut o schimbare la 180°. Atât de radicală încât nimeni nu l-a crezut că e pe bune.

Istorisirea asta onestă și vulnerabilă, mi-a amintit de zilele mele în gimnaziu, acest purgatoriu al adolescenței. Eu am fost unul dintre acei copii pe seama cărora s-a făcut bullying – începând de la jigniri, împingeri, loviri, piedici, furtul obiectelor și până la pipăieli, comentarii cu tentă sexuală, pupături pline de salivă pe peste tot unde apucau. Cu mintea de acum, îmi dau seama că acei copii aveau niște probleme. Atunci trăiam cu gândul că eu sunt problema.

Având în vedere ce-am suportat în acei ani, apreciez și mai mult faptul că Tim ne-a împărtășit cu sinceritate faptul că a fost unul dintre copiii care făceau mișto pe seama altora. Cred că ai nevoie de maturitate și caracter să recunoști asta, chiar dacă ești adult. Iar faptul că el a reușit să se schimbe și să-și corecteze comportamentul copil fiind în ochii mei nu e puțin lucru.

Să revenim la ale noastre. Tim a iubit întotdeauna muzica și n-ai cum să ai vreun dubiu când îl vezi dansând prin casă când abia făcea primii pași. Știa încă din copilărie că orice avea să facă în viață va fi în zona creativă. În adolescență a început să se joace cu un software de producție muzicală și a învățat arta subtilă de a combina notele și a le armoniza. Și la 18-19 ani, deși credea că n-are cum să facă o carieră în muzică pentru că nu știa să cânte la niciun instrument, a ajuns să plece în turnee, a învățat să cunoască oamenii, să se joace cu emoțiile și energia lor și să simtă atmosfera.

”Ten more days under water
And I already know
I'll be fine
Ten more days till it's over
Till the darkness goes
And I see the light

Ten more days to find my way
Ten more days till I'm awake
Ten more days till I don't have to fight
I don't need a future king
There ain't a prayer that I could sing
Ten more days and I'm gonna make it right”

Ten more days de pe albumul Stories lansat pe 2 octombrie 2015

Tim a făcut piesă după piesă, ne-a lăsat muți cu fiecare creație și combinație de sunete și a ajuns un fenomen. De la cluburi mici a ajuns să mixeze în amfiteatre, uneori 7 zile din 7, chiar și câte-un an întreg. De la omul care și-a petrecut primii 19 ani într-un singur cartier, a ajuns să călătorească în întreaga lume. Era dornic și înfometat să creeze, să crească.

Nici n-a apucat să se dezmeticească și a ajuns artist principal pe cele mai mari scene ale lumii. Pașii pe care i-a urmat au fost parte dintr-un sprint, nu dintr-un maraton. Mai îngrijorător, nu putea fi relaxat dacă nu bea două pahare înainte să urce pe scenă. Ghemul încâlcit de anxietate din stomac era constant acolo, neîncrederea în sine și îndoiala nu-i dădeau pace.

Neîncrederea lui mi-a dat un sentiment de fragilitate. Neîncrederea lui m-a izbit în plex și mi s-a cuibărit în piept ca o a doua cutie toracică. Apoi mi-am dat seama că era propria mea neîncredere. Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care povestea lui m-a atins atât de profund și iremediabil și de-asta scriu articolul ăsta la zile distanță de la vizionarea filmului. Pentru că vorbește și despre mine. Privind retrospectiv, simt că am devenit mai încrezătoare în ultimii ani, dar nu suficient încât să fiu eu cu acea nonșalanță la care tânjesc și pe care o văd din când în când la oamenii din jurul meu.

Și nu-i vorba că mă ascund, ci mai degrabă că nu las garda jos mai des, ezit și mă autosabotez constant. Îmi minimizez calitățile și trăsăturile faine de caracter căutând justificări. Din afară, probabil pare că scotocec după scuze, argumente și situații care să explice de ce am reușit sau de ce îmi ies lucrurile bine, ca și cum n-ar fi meritul meu. Sau ca și cum n-aș fi făcut mare lucru. O fi asta patima ori meteahna perfecționistului și a celui care simte că tot nu face destul, în timp ce mută munți? Nu știu, dar mi-ar plăcea să mă „vindec”.

Tim nu voia să fie un personaj complet diferit de cine era el cu adevărat. Între Tim și Avicii nu era o graniță clară. Mai mult, era pe pilot automat, se simțea gol și nefericit. Din cauza abuzului de alcool, s-a îmbolnăvit. Apoi a încercat să se regăsească, să facă o reconfigurare a traseului. Să fie din nou el însuși. A început să compună alături de artiști, să creeze melodiile de la zero, alături de ei – uneori într-un timp record de 30 de minute.

”Dear society
You are moving way too fast
Way too fast for me
I'm just tryna catch my breath
Can I get a little peace of mind?
And a bit of silence to unwind?
Relief, do you need a relief? Do you need a relief?
Do you need a release? Do you wanna be free?”

Peace of mind de pe albumul Tim, lansat pe 6 iunie 2019

Nile Rodgers, unul dintre cei mai respectați compozitori din industrie, spune că Tim „era un talent înnăscut în materie de linie melodică”. M-a fascinat să-l văd creând, să iau parte la proces, să ascult mărturiile artiștilor care au stat alături de el în studio și l-au surprins în miezul procesului. A creat un album întreg cu care ne-a cucerit pe toți. Apoi a urmat un alt turneu – „True”.

Mai mult, pentru că era mereu cu laptopul după el și acolo se-ntâmpla toată magia, nu se considera muzician. Era jenat de faptul că nu stăpânea niciun instrument. Așa că s-a apucat să cânte la clape. Pe măsură ce crea, devenea nemulțumit de rezultat. Nu-i mai plăcea ritmul, spunea că piesele trebuiau refăcute.

Nu-și dorea să fie în centrul atenției. Nu-i mai făcea plăcere să facă muzică pentru că era prea mult. Pentru că era atât de productiv, oamenii din jurul lui nu și-au dat seama de gravitatea problemei și de cum se simte el în interior. Ca să se mențină pe linia de plutire, lua analgezice care îi intensificau anxietatea.

A fost la psihiatri, doctori, a anulat turnee, a avut intervenții. În continuare nu reușea să-și găsească liniștea, să alunge anxietatea, să fie mulțumit. Până la urmă s-a retras de tot. A făcut eforturi mari să-și îmbunătățească viața – a călătorit, a meditat, a încetinit. A creat un nou album, mai profund și spiritual decât toate celelalte. Pentru prima dată în 5 ani, s-a simțit bine făcând muzică. Dar pasiunea lui pentru muzică era mai fragilă.

Apoi a plecat într-o excursie în Oman. Tim părea că e mai bine, toți cei din jurul lui credeau asta. Își făcea planuri pentru când se întoarce din vacanță. Dar nu au mai prins niciodată contur pentru că Tim a plecat dintre noi. Brusc și pe nepregătite. Și totuși, încă e aici, prin muzică, dor, iubire, recunoștință, durere și gândurile de „dacă aș fi știut” sau „dacă aș fi fost mai atent” ale apropiaților.

”When the record's on the final song
And the party's will be long, long gone
All the pretenders and the hangers on
Can go find themselves another one”

Ain’t a Thing de pe albumul Tim lansat pe 6 iunie 2019

Tim a fost și va rămâne un geniu. Iar textul ăsta nu transmite nici 10% din ce transmit cuvintele lui, puterea creatoare, fragilitatea și dorința lui de a face muzica nemuritoare care ne înalță și azi.

Pentru mine, faptul că am putut vedea și pot asculta și azi o mică parte din tot ce a însemnat Tim (sau Avicii) e un privilegiu.