aștepți ca deciziile să se ia singure
te simți străin în propriul corp
te minți până ajungi să crezi
bați la uși și-n spatele lor nu e nimeni
eziți să întrebi că ți-e teamă de răspuns
ești în cădere liberă cu zâmbetul pe buze
munca e dependență și refugiu
cum cântărește mai mult decât ce
îi lași să-ți caște rănile doar ca să simți
dai lecții de vulnerabilitate cu iz de ipocrizie
crezi că-i un act de egoism să te gândești și la tine
îți place să privești în casele oamenilor prin ferestre
te simți mai responsabil pentru celălalt decât pentru tie

știe cineva unde se termină spațiul dintre gânduri
știe cineva cum dansezi pe marginea norilor fără să cazi
știe cineva cum să-ți fie senin în suflet când tu ești în beznă
știe cineva ce-i cu atâtea întrebări și-atât de puține răspunsuri?

îmi umbli desculț prin amintiri
de acum
de atunci
dintotdeauna
vorbesc cu tine când nu m-aude nimeni
nici măcar tu
doar universul mi-e martor
vorbesc cu tine la mine-n gând
din când în când
cum necum
vorbesc cu tine vrute și nevrute
verzi și uscate
hatâruri și tandrețuri
subtilități și sensibilități
banalități și profunzimi
de viață și de moarte
nu-mi răspunzi
construiești cetăți
ridici fortărețe
înalți ziduri
atinge-le
și mă vei simți pe partea cealaltă
șoptește-le
și-ți voi răspunde
apropie-ți urechea de ele
și-mi vei auzi încercarea de a le dărâma
din temelii
până la capăt de linie și dincolo de el.

Salut! Săptămâna viitoare Clujul va căpăta ceva din atmosfera Cannesului, cel puțin prin prisma filmelor pe care festivalul Les Films de Cannes à Cluj ni le aduce. Pe lângă asta, următoarele 7 zile nu sunt lipsite de teme complexe și profunde – suntem invitați să stăm față-n față cu singurătatea, să aflăm ce înseamnă înțelepciunea, atunci când ai de luat decizii grele și ce se ascunde dincolo de ora de aur.

Eu cred că voi ajunge la muzeul singurătății și la festivalul de film – sunt multe proiecții interesante. Spune-mi în comentarii la ce te gândești să mergi. 😊

Luni, 4 noiembrie

🔗 Conexiuni fragmentare | un muzeu al singurătății (intrare liberă) între orele 15 și 20 la Casa TIFF până în 10 noiembrie. Într-o lume din ce în ce mai conectată digital, dar din ce în ce mai înstrăinată fizic, propunem un moment de reflecție asupra legăturilor interumane – povești personale despre multiplele fațete ale singurătății se împletesc cu arta digitală, iar umanul și artificialul intră în dialog, dezvăluindu-și fragilitățile și puterea. Te așteaptă o experiență participativă în cadrul căreia vei putea interacționa direct cu spațiul și exponatele sau îți vei putea lăsa propria poveste, contribuind la o călătorie colectivă în care reflecția, empatia și conexiunea devin cuvinte cheie.

🖼️ Expoziție „Unele rufe se spală în public” (eveniment gratuit) de la ora 8:00 la Institutul de Științe ale Vieții – USAMV. Expoziție de tricouri cu mesaje ale victimelor violenței domestice și poate fi vizitată până în 8 noiembrie.

🩰 Cursuri de balet – OM Centru Coregrafic (cu plată) de la ora 18:00. Acestea se vor desfășura lunea în intervalul 18:30-19:30 și miercurea de la 18:00 la 19:00, sub îndrumarea Marei Bălăiță. Atelierele sunt destinate atât adulților începători cât și persoanelor care au mai luat contact cu orice tip de dans și au o minimă experiență de muncă cu corpul. Abonamente: 4 întâlniri (o ședință pe săptămână)- 250 lei, 8 întâlniri (de 2 ori pe săptămână)- 350 lei.

🎭 #Divertis. Povestea – Spectacol eveniment (cu bilet) de la ora 20:00 la Opera Națională Română Cluj. Grupul Divertis revine pentru un spectacol unic și va invită să îi vedeți povestea spusă chiar de cei care au scris-o. #Divertis.povestea este un show in care se împletesc emoțiile amintirilor cu comedia prezentului.

Marți, 5 noiembrie

🖼️ Vernisaj expoziție Anca Bodea: Chlorum de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. „Martorul permanent al metamorfozelor noastre, timpul este radical. Timp irepetabil. Timp – trecere. Gândindu-mă la ireversibilitate, am început un studiu vizual asupra timpului. M-am oprit cu toate obiectivele analizatoare asupra pasajului. Imposibilitatea absurdă a întoarcerii, apăsătoarea direcție (unică) a curgerii timpului, mereu „următor”, mereu înainte. Timpul vector și timpul sediment. Istoria, mare sau intimă, este păstrată cu condiția să fie observată. Memoria așază și organizează date temporale.” (Anca Bodea) Expoziția se poate vizita în perioada 6-29 noiembrie.

🎭 O scrisoare pierdută în concert (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc.

🎥 Apocalypse Now – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Este considerat unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor și unul dintre cele mai emblematice filme ale lui Coppola, alături de Godfather I și II. Pelicula este plasată în vremea război din Vietnam. La vremea respectivă, producția s-a dovedit a fi una de o anvergură incredibilă pentru anii ’70-’80, locația principală a filmării fiind jungla filipineză.

😊 Stand-up Comedy Open Mic (pe bază de rezervare) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Traian Dobra.

Miercuri, 6 noiembrie

🖼️ Tache Bleue. Expoziție cu lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj de la ora 10:00 la Muzeul de Artă. Lucrările sunt donate de artiști consacrați, care prin modul lor de expresie, figurativ sau non-figurativ, au reușit să ofere o incursiune într-o lume dominată de un segment specific al spectrului cromatic. Creațiile sunt reflecția unor gânduri care se află în rezonanță cu cromatica aleasă pentru exprimarea lor. Albastrul este asociat deseori cu cerul, apa, libertatea și armonia spirituală, cu Pământul ca și corp ceresc sau cu puritatea umană. Aceste asocieri, pe un plan spiritual mai extins, se asociază cu natura abstractă a infinitului, a translucidității, cu misterul transcendentalului. Pe plan psihologic, albastrul evidențiază antiteza dintre: tandrețe și brutalitate, seninătate și tristețe, voioșie și melancolie, prilej la reflecție și stimulare senzorială, pace și rebeliune. Poate fi vizitată până în 24 noiembrie.

🎶 Bal mascat | Giuseppe Verdi (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. Un ballo in maschera este cea de-a douăzeci și doua creație a lui Giuseppe Verdi, recunoscută pentru parcursul fascinant, începând cu impactul fulminant al premierei sale mondiale din anul 1859 și până în prezent, când ține în continuare capetele de afiș ale Operelor din întreaga lume.

🎭 Slujitorii frumuseții (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Slujitorii frumuseții ne oferă o oră de răgaz, în care suntem invitați să ne oprim, să ne distanțăm de pedalarea continuă cerută de cotidianul contemporan și să cădem pe gânduri. Ce înseamnă înțelepciunea, atunci când ai de luat decizii grele pentru tine și pentru semenii tăi? Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a ajunge la răspunsuri și pentru ce ne consumăm energia vitală? Dialogul cu noi înșine și cu divinitatea poate avea deschideri nebănuite pentru fiecare dintre noi. (Ștefana Pop-Curșeu)

🎶 Passage (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa Tranzit. Fran & Flora revin la Casa Tranzit pentru o rezidență Rezonanțe, care pune mult aclamatul duo în dialog cu scena muzicală locală.

📖 Tudor Pop la Nepotu’ lui Thoreau (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Insomnia. Lectură de proză cu Tudor Pop, doctorand în filosofie despre estetici de internet. A debutat cu volumul de poezie softboi mimosa (2019, OMG). Unele dintre grupajele sale de poeme au apărut în diverse volume colective — Perturbări în desfășurare, Z9Poets și în antologia Cenaclului X, Luminișuri.

Joi, 7 noiembrie

🎥 Les Films de Cannes à Cluj-Napoca 2024 de la ora 16:00 la Cinema Victoria în perioada 7-10 noiembrie și în perioada 8-10 noiembrie la Cinema ARTA. Ediția din acest an propune o selecție impresionantă de filme premiate în 2024 la Festivalul de la Cannes: Palme d’Or – ANORA , Grand Prix – ALL WE IMAGINE AS LIGHT, Cel mai bun regizor – GRAND TOUR, Premiul Juriului și premiul de interpretare feminină – EMILIA PEREZ, Cel mai bun scenariu THE SUBSTANCE și alte patru filme din Competiția oficială. Din peste 2000 de filme trimise, la Cannes sunt selecționate în Competiție 20 de filme în fiecare an. Aici poți vedea ce filme sunt la Cinema Victoria în cadrul festivalului, iar aici la Cinema ARTA.

🎶 Transilvania Jazz Festival / 18th edition (cu bilet) de la ora 19:00 la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” în perioada 7-10 noiembrie.

🎭 PIETONUL AERULUI | Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Soare, liniște, iarbă verde, ciripit de păsări, cer albastru, copii care se joacă în parc, condițiile ideale pentru ca un scriitor să își găsească inspirația în căsuța lui comodă și intimă… Dar lucrurile nu stau de fapt niciodată așa. Lumea nu este ceea ce pare. O bombă nu face războiul, așa cum o rândunică nu face primăvara. Și totuși? Bérenger, un idealist, un artist care iubește viața, oamenii, lumina, descoperă brusc că poate să zboare, așa cum merge, așa cum respiră. În naivitatea lui, el crede că atât familia, cât și toți ceilalți pot zbura cu el, că pot înțelege, că pot „regăsi calea, calea uitată”; ar fi suficient să-și aducă aminte. Artistul e însă singurul pieton al acestui aer pe care se sprijină, încet, cu vârful piciorului, luându-și avânt. Poziție privilegiată, dar însoțită de durerea și blestemul de a nu fi crezut. (interpretarea lui Matei Rotaru mi-e încă vie în minte chiar dacă au trecut niște luni de când am văzut spectacolul)

🎶 The Kryptonite Sparks – „Eterna întoarcere a identicului” (cu bilet) de la ora 19:00 la FORM Space. The Kryptonite Sparks este o formație românească de indie rock formată în Botoșani în 2009.

✍🏻 Festivalul de literatură Discuția secretă XIII (intrare liberă) de la ora 20:00 la Planetarium Cafe în perioada 7-10 noiembrie.

🎶 Luna Amară – lansare single „Distanțe depline” + Outflow (cu bilet) de la ora 21:00 la Hardward Pub. Luna Amară aniversează în acest an 20 de ani de la apariția albumului de debut dar nu rămâne o trupa care privește doar spre trecut ci continua să experimenteze și să deschidă uși prin care publicul poate păși în lumea lor interioară.

Vineri, 8 noiembrie

🎶 Jacob Lee: Philosophical Sessions Acoustic Tour (cu bilet) de la ora 19:00 la Zazen. The Demons (Philosophical Session) este piesa care l-a propulsat pe Jacob Lee în topurile muzicale în 2016, adunând 66 de milioane de vizualizări doar pe YouTube. Acum, după ani de așteptare, Jacob aduce în sfârșit sesiunile sale filozofice iconice pe scenele din Europa și Marea Britanie pentru prima dată, într-un turneu ce va demara în luna noiembrie a acestui an. Jacob Lee este un cântăreț/compozitor australian, care a adunat peste 280 de milioane de vizualizări pe YouTube și 220 de milioane de stream-uri pe Spotify ca artist independent. (recomand, dacă nu l-ai ascultat încă)

🎭 Intervenții Pichard (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul de teatru Intervenții Pichard, după Pauline Daumale, este o piesă de succes, o comedie cu note melancolice, o poveste reală sau închipuită, despre dorințe, conflicte, pierderi și noi renașteri. Este povestea a două femei singure care trăiesc noaptea dintre ani într-o continua dedublare a ființei lor.

🎶 KINGS OF THRASH | David Ellefson & Jeff Young (cu bilet) de la ora 19:00 la FORM Space. Grupul compus din David Ellefson si Jeff Young, membri emblematici ai legendarului grup american MEGADETH ajunge în România. Alături de DIETH ca invitat special, showul va fi cu adevărat o celebrare a muzicii thrash metal, cu un setlist compus din piese de pe legendarele albume MEGADETH, “Killing Is My Business…And Business Is Good!”, “So Far, So Good, So What?”.

🎶 Simion Bogdan Mihai & Lăutarii de Mătase (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere.

🎶 Street Music and Tea by Mano & Gregor (eveniment gratuit) de la ora 19:00 pe Str. Universității. Un concert neobișnuit într-o perioadă neobișnuită, plus un ceai fierbinte care să ne ferească de frig.

Sâmbătă, 9 noiembrie

🎭 Micul Prinț | Recomandat 2+ (cu bilet) de la ora 11:00 la Teatrul Magic Puppet. „Micul Prinț”, un spectacol de storytelling interactiv și captivant, este prezentat sub forma unui one woman show, unde sora aviatorului, personajul principal, își începe călătoria în căutarea Micului Prinț. Prin intermediul jocului cu păpuși și a interacțiunii directe cu copiii, povestea clasică este redată într-o manieră proaspătă și atrăgătoare.

🎥 Proiecție unică: Faraonul, sălbaticul și prințesa | Cinema Together (cu bilet) de la ora 12:00 la Cinema Victoria. În Egiptul Antic, un tânăr rege devine primul faraon negru care merită mâna iubitei. În Evul Mediu francez, un băiat misterios fură de la bogați ca să le dea săracilor. În Turcia secolului al XVIII-lea, un prinț al dulciurilor și o prințesă a trandafirilor fug de la palat ca să-și trăiască povestea de iubire.

🛍️ Casa Creatorilor IARMAROC vine la EDISON Jazz Club (intrare liberă) de la ora 12:00. EDISON Jazz Club, primul club de jazz din Transilvania, își deschide porțile pentru publicul creativ, pentru prima oară în ultimii 15 ani. În perioada interbelică, spațiul s-a numit Cinema Edison, iar păstrarea numelui nu are de a face doar cu memoria locului, ci și pentru a onora strămoșul pick-up-ului, fonograful, inventat chiar de Edison. Casa Creatorilor IARMAROC aduce împreună 20 de creatori din comunitatea IARMAROC.com, unul mai deosebit ca altul, într-o atmosferă intimă, prietenească, și cu multă deschidere spre voi.

🎥 Proiecție aniversară: Interstellar / Călătorind prin univers | 10 ani de la lansare (cu bilet) de la ora 14:00 la Cinema Victoria. În contextul în care existența omenirii pe Terra este amenințată, un grup de exploratori depășește limitele spațiului și cucerește imensele distanțe ale unei călătorii interstelare.

📖 Clubul de Lectură de la ora 5 (eveniment gratuit) la Joben Experience Bar. Veți vorbi despre cine sunteți, de ce citiți, ce citiți, cât de des, cât sunteți de dependenți de cărți și multe altele. Mergi cu o carte pe care vrei s-o recomanzi sau pur și simplu, la un ceai (de la ora 5) sau o cafea.

📚 Clubul Literar Basarabean (eveniment gratuit) de la ora 17:00 la Insomnia. Cum este să fii o tânără poetă în Chișinău, Republica Moldova? Dar să fii directoare executivă la o revistă și nu o oarecare revistă, ci la revista Timpul, ediția din Republica Moldova? Cum este să fii directoare pe comunicare și relații externe în domeniul poetic și teatral? Temele pe care le vor aborda sunt despre poezie, literatura și poezia în Republica Moldova, scenă și oportunități din prezent și viitor pentru tinerii aflați la început de drum în publicare și scriere.

🎶 Irina Rimes (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. (e fain cel mai recent album, Origini)

🎶 Vama (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space.

🎭 În timp ce locuim // instalație performativă multimedia (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Ca locuitori ai orașului, tindem să trecem cu vederea principiile legăturii dintre noi și acest construct atât de complex. Punem orașul în mișcare și ne mișcăm odată cu el. Mai mult decât o simplă structură, acest organism complex este o sursă de potențialități. E spațiul comun, interconectat, în care dinamica propriului traseu se transformă în dinamica comună. Instalația conectează publicul participant cu peisaje sonore transmise din diverse locații din oraș în timp real. Reverberațiile sonore îndepărtate, provenite din câmpuri acustice ale spațiilor civice, industriale, profesionale, intime sau publice din Cluj, îi invită pe vizitatori la o sesiune de ascultare activă și imaginativă. Trei performeri vor transmite stream-uri diferite de sunet și text, din trei locuri diferite ale orașului, transformând spațiul Reactorului într-un receptor viu, divers, format din participanții prezenți.

🎷 JazzyBIT (cu bilet) de la ora 21:00 la Edison Jazz Club. Artiștii serii: JazzyBIT, un trio de loud jazz din Timișoara format din Teodor Pop (pian, claviaturi), Mihai Moldoveanu (bas) și Szabó Csongor-Zsolt (tobe), care oferă o combinație energică de jazz și rock, presărată cu blues, latin și funk. Sunt o trupă foarte bună de jazz. Probabil cea mai bună din România.

Duminică, 10 noiembrie

🎭 Fram, cum am devenit celebru (cu bilet și rezervare) de la ora 11:00 la Cinema Dacia. Spectacol de teatru de păpuși recomandat copiilor cu vârsta peste trei ani. Biletele se achiziționează la fața locului.

📖 Cumperi cărți și susții biblioteca mobilă BookTruck între orele 12 și 18 la Bookstory. Librăria Bookstory e alături de BookTruck și le oferă 15% din vânzările de carte. În plus, vei putea vedea și biblioteca mobilă și poți dona cărți, atâta timp cât sunt cărți bune și tipărite după anul 2000 sau cumpăra chiar pentru BookTruck.

🎭 Am bombardat New Haven (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Bazat pe eterna simbioză dintre artă și viață, textul lui Heller reprezintă o demonstrație a forței teatrului în confruntarea deseori traumatică cu realitatea. O echipă de actori pregătește un spectacol generic despre război, iar frenezia lor performativă se amplifică treptat până ce ficțiunea asaltează și ultima redută a lumii concrete, care la rândul ei luptă pentru a-și restabili dominația asupra scenei.

🎶 Fără Zahăr (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. Pionieri ai folkului alternativ, Bobo Burlăcianu şi Bobi Dumitraş formează un duo plin de umor şi de armonii muzicale bine balansate. (de descrețit frunțile la finalul săptămânii)

🎭 Dincolo de ora de aur / Az aranyórán túl • spectacol în cadrul programului comun Coleg / Kolléga (cu bilet) de la ora 20:00 la REACTOR. Unii oameni fug de locul în care se nasc, simt că acolo nu pot evolua, alții, dimpotrivă, rămân în același loc toată viața, pot crește numai unde-și au rădacinile. Primii cară poveștile personale precum un bagaj, ceilalți dezvoltă poveștile împreună cu rădăcinile grele. Toți acești oameni se întâlnesc într-un oraș, să zicem Cluj, dar nu neapărat, un oraș tehnologizat, tânăr, turistic, multicultural, cu o imagine bună, iar cea mai bună imagine, spun specialiștii în arta fotografică, este surprinsă în timpul orei de aur, la răsărit sau la apus, când lumina este caldă și moale. Dincolo de poleiala orei de aur rămân oamenii și poveștile lor care se leagă indiferent de limba pe care o vorbesc. Ce se întâmplă după ce lumina caldă și moale dispare?

Te bate gândul să-mi faci vreo recomandare sau sugestie? Scrie-mi mai jos.

📣 „Vreau să fiu la curent cu mai mult din tot ce-nseamnă arta și cultura”. Dacă măcar o dată te-ai gândit la asta, te invit să te abonezi la Coolturalist, newsletterul pe care îl primești de două ori pe lună, doldora de noutăți din artă și cultură, interviuri și recomandări de tot felul. Ieri am trimis a treia ediție, deci n-ai ratat multe.

Ne reîntâlnim duminica viitoare! 🌞

Salut! O ediție scrisă la țară, printre activități de toamnă – adunat frunze din curte și plantat brăduțul adus de la munte în septembrie pe care l-am ținut în ghiveci până ieri.

Sunt tare bucuroasă de cum sunt primite informațiile din acest newsletter. Sper ca ediția asta să-ți transmită sentimente la fel de frumoase precum cele pe care au reușit să mi le trezească mie Mihai și Denise și să-ți aducă cel puțin un element de noutate.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Mihai & Denise: Când munca devine libertate, sens și stil de viață.

Dincolo de bunătățile care ies din mâinile lor, pe mine m-a fascinat stilul de viață pe care și l-au ales Mihai și Denise. Și cu toate că i-am întâlnit la Fabrica de idei de la Breb când erau absorbiți de dorința de a ne oferi o experiență gastronomică ca la carte, cumva au reușit să-mi transmită un amestec de libertate, tihnă și naturalețe care m-a făcut să mă gândesc „Ce fain trăiesc și muncesc oamenii ăștia”.

Știi cum e atunci când vezi ceva care pare floare la ureche deși ești conștient că nu e și că asta vine din simplitatea și sensul pe care le emană? Ei bine, așa e și povestea lor, hrănită cu mult curaj și desprinsă din convențional.

„Cel mai mult îmi place procesul, sincer. Tot greul ăla, da. E meditativ și dinamic în același timp și îți cere prezența 100%, dacă vrei să-l faci bine. Gândurile rămân pe pauză și mă las ghidat de know-how și suflet. Mă motivează faptul că pot să le fac oamenilor ziua mai bună și pot crea experiențe care rămân. (…) În plus, Luz e un reminder zilnic să o luăm mai încet, în ritmul nostru, să ne bucurăm mai mult de călătorie. Destinația tot acolo rămâne.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

A noastră Ana Blandiana a fost premiată de familia regală a Spaniei. 

Săptămâna trecută, Ana Blandiana a primit Premiul Prințesei Asturias pentru „poezia sa curajoasă și o extraordinară capacitate de rezistență în fața cenzurii”. Pe lângă asta, juriul a spus despre ea că „este moștenitoarea celor mai strălucite generații literare, precum și o creatoare singulară”. În perioadele 1959–1964, 1985, 1988–1989, regimul comunist din România i-a interzis să mai publice.

Anul trecut, același premiu i-a fost acordat celebrului scriitor japonez Haruki Murakami. Premiile Prințesa de Asturias se acordă de 44 de ani încoace și celebrează elitele din Arte, Comunicare și științe umaniste, Sport, Științe sociale, Litere, Cooperare internațională, Cercetare științifică și tehnică.

Jurnalul lui Mihail Sebastian a fost transpus într-o bandă desenată. 

Liviu Bărdulescu, alături de alți oameni talentați, au creat un webcomic documentar despre Mihail Sebastian, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români evrei din perioada interbelică. Motivația din spatele proiectului e dorința ca noi să cunoaștem mai mult din „perioada fascistă a României care este, în același timp, și insuficient cunoscută, dar și aruncă o umbră care se întinde peste noi până-n ziua de azi”

„Suntem foarte norocoși că Mihail Sebastian a ținut un jurnal care s-a păstrat și a ajuns să fie publicat, chiar dacă abia în anii ’90, pentru că destinul lui improbabil l-a dus mereu în apropierea celor mai relevante momente ale anilor ’30 și ’40.”, scrie Liviu într-un articol publicat pe Scena9.

Aici poți „răsfoi” pe-ndelete banda desenată, o sinteză a celor 577 de pagini ale Jurnalului lui Sebastian. Foarte fain proiectul, felicitări oamenilor care l-au făcut posibil.

Banana și banda adezivă vor fi disponibile din nou pentru licitație. 

Lucrarea de artă „Comedian” devenită celebră pe rețelele sociale, care s-a vândut inițial cu 120.000 de dolari, va fi din nou disponibilă pentru licitație pe 20 noiembrie la Sotheby’s New York. Specialiștii estimează că lucrarea, realizată de artistul Maurizio Cattelan, cunoscut pentru abordările sale satirice, ar putea depăși 1 milion de dolari. Noul proprietar va primi o bucată de bandă adezivă, o banană, un certificat de autenticitate și instrucțiuni de instalare.

Există ceva mai emoționant decât patul gol al unui copil luat cu forța? 

Artistul Phil Buehler a creat expoziția „Empty beds” în New York, în memoria celor aproape 20.000 de copii ucraineni răpiți de către forțele ruse. Lucrarea include fotografii cu paturile goale, o ilustrare a durerii și speranței părinților care încă își așteaptă copiii. Expoziția redă efectele devastatoare ale războiului asupra celor mai vulnerabili, copiii. Artistul a colaborat cu organizații ucrainene pentru a documenta aceste povești și a sublinia procesul de „rusificare” la care sunt supuși copiii deportați, menit să le șteargă identitatea.

Lucrarea este un apel de conștientizare într-un moment în care atenția globală asupra situației din Ucraina s-a diminuat, dar pentru oamenii de-acolo teroarea continuă. Mai mult, invită publicul să empatizeze cu durerea familiilor și să privească dincolo de statisticile din media.

Părul simbolizează viața: cozile care leagă o comunitate ecuadoriană.

În orașul Otavalo din Ecuador, comunitatea indigenă Kichwa păstrează cu mândrie tradiția părului lung, care simbolizează rezistența, legătura cu strămoșii și respectul față de natură.Această tradiție are rădăcini adânci, fiind o formă de rezistență la cuceririle spaniole, când indigenii erau obligați să-și taie părul. Anual, în timpul Pawkar Raymi, „festivalul înfloririi”, comunitatea celebrează acest simbol printr-un concurs de păr lung.

„Pentru noi, părul este mai mult decât niște fire. Simbolizează viața, o moștenire ce a fost prețuită o viață întreagă. Este o comoară prețioasă, asemenea razelor strălucitoare ale soarelui – o legătură complexă între natura spirituală și esența umană”, spun Yarina și Estefanía Espín.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Un robot a susținut un concert alături de o orchestră filarmonică.

Robotul violoncelist a susținut cu succes un concert alături de orchestra filarmonică din Malmö. Partitura a fost scrisă special pentru robot și orchestră de către Jacob Mühlrad, un compozitor suedez. Muzicianul vrea să compună în continuare pentru robot, care va concerta și în Statele Unite la sfârșitul acestui an.

„Brațele robotului au o altă structură anatomică decât cea umană, corpul uman și mâinile umane, ceea ce, desigur, mă face să privesc violoncelul într-un alt mod, pentru că dintr-o dată există o mulțime de moduri de a cânta la violoncel la care nu m-am gândit înainte din cauza condiționărilor anatomice umane.”, spune acesta.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Noua carte scrisă de George Bonea, „Niște animale” surprinde fascinant viața de la bloc, într-o lume nouă pe care și-o construiau copiii betonului care își pierdeau vremea în abandonul grăbit al cartierelor bucureștene.

👀 (de văzut) Marea și viața din adâncuri până la mai bine de 10.000 metri adâncime, cu informații interesante despre submarine și specii de animăluțe.

🎥 (de conștientizat) Filmul „Clara”, primul lungmetraj din România care abordează o realitate dură: migrația din perspectiva problematicii sociale a copiilor lăsați în urmă cu bunicii sau alte rude.

🎧 (de ascultat) Am descoperit un artist, Saint Levant. Îți las aici o piesă, ”Between the lines” și te las pe tine să explorezi mai mult.

🧛🏻 (de explorat) Un playlist cu 40 de melodii inspirate de aghiuță, realizat de Far Out Magazine.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Conexiuni fragmentare – un muzeu al singurătății.

Cât de mult din experiențele noastre umane este reformulat, amplificat sau modificat de tehnologie?

Într-o lume din ce în ce mai conectată digital, dar din ce în ce mai înstrăinată fizic, propunem un moment de reflecție asupra legăturilor interumane – povești personale despre multiplele fațete ale singurătății se împletesc cu arta digitală, iar umanul și artificialul intră în dialog, dezvăluindu-și fragilitățile și puterea.

Te așteaptă o experiență participativă în cadrul căreia vei putea interacționa direct cu spațiul și exponatele sau îți vei putea lăsa propria poveste, contribuind la o călătorie colectivă în care reflecția, empatia și conexiunea devin cuvinte cheie.

Un concept la care au contribuit peste 300 de oameni, fiecare cu câte 5 cuvinte, și care îi aparține Dianei Buluga. Mă bucur să știu că se regăsesc și cuvintele mele acolo. Poate fi vizitată până în 10 noiembrie la Casa TIFF (Cluj).

Lumi la intersecții, bucăți de viață a 50 de oameni din Banat.

Proiectul „Lumi la intersecții”, demarat de Asociația Narative, își propune valorificarea arhivei de istorie orală găzduită de Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” din Timișoara și pornește de la o selecție de interviuri cu 50 de persoane din zona Banatului pe tema „povestea vieții”, realizate începând cu anii 1990 și până în zilele noastre.

O parte din temele reieșite din parcurgerea interviurilor abordează deportarea, cele două războaie mondiale, relațiile de familie, migrația, alteritatea, istoria locală, precum și emoțiile rememorării unor momente prețioase din istoria personală a bănățenilor intervievați.

Activitățile proiectului au inclus un proces de cercetare calitativă și laboratoare de lucru pe marginea temelor reieșite din studierea arhivei, lansarea unui website dedicat, crearea unui film documentar și realizarea unor lucrări de artă cu focus pe arhivă. Frunzărește poveștile de viață aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

O sclipire din Bucureștiul anilor ‘90:

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Cât ne costă trimiterea unui mail (în emisii de carbon) sau cum poluăm planeta din fața laptopului.

Fiecare interacțiune digitală lasă o amprentă (de carbon), chiar dacă noi credem că multe dintre acțiuni nu au un impact major asupra mediului. Fiecare click, mesaj sau video implică transferul de date prin centre uriașe de servere ce necesită cantități enorme de energie pentru a funcționa și pentru a se răci.

Specialiștii estimează că un singur email poate genera 17 grame de CO2, iar întreaga activitate online a unei persoane produce anual între 450 și 850 kg de CO2, echivalentul a zeci de kilometri parcurși cu o mașină. Spre exemplu, utilizatorii din Statele Unite au consumat anul trecut un volum record de 100 de trilioane de megabytes, iar giganți precum Amazon, Google și Microsoft investesc miliarde în noi centre de date pentru a ține pasul.

Acest consum uriaș de energie a determinat unele țări, precum Irlanda și Singapore, să limiteze construirea de noi centre de date, în timp ce marii giganți tehnologici explorează soluții alternative, inclusiv dezvoltarea propriilor reactoare nucleare (Google).

Uite aici un video numa’ bun dacă vrei să afli mai multe.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Reacția mea când cineva îmi spune „fă asta repede și bine”.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Păcănelele au ajuns și în sala de spectacol.

Zilele trecute am fost la Păcănele. Cum necum, au reușit oamenii ăștia cu „tertipurile” lor și luminițele albastre și roz să mă lipească de scaun vreo două ore.

Mi-au zis de empowerment, de feminism, de femei jucătoare, independente și pline de bani și atât mi-a fost. De șeptari n-am avut noroc.

În schimb, mi-au dat lămâi și m-au pus față-n față cu realitatea: degeaba-și face omul norocul cu mâna lui, dacă apoi își amanetează verigheta și electrocasnicele ca să hrănească un algoritm programat să-i dea cu o mână și să-i ia cu cinci.

Vă dați seama că numa’ asta-mi mai lipsea. Dar am stat, am ascultat și-am înțeles. Conștientizarea și educația se-ntâmplă inclusiv la teatru, iar păcănelele au ajuns și-n sala de spectacol.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.

Las aici repejor câteva fotografii de la MINA Cluj, cel mai nou centru de artă imersivă din Europa, care a avut deschiderea în 1 noiembrie. Dacă ești din Cluj sau ești prin trecere, e un popas bun.

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, te rog trimite mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească edițiile viitoare. Îți mulțumesc! 😊

Și încă ceva: în fiecare duminică trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate frumos pe zile și pe tipologie. Dacă ești din Cluj sau mai treci prin zonă, te aștept aici.

Ne recitim curând! 🌞

Dincolo de bunătățile care ies din mâinile lor, pe mine m-a fascinat stilul de viață pe care și l-au ales Mihai și Denise. Și cu toate că i-am întâlnit la Fabrica de idei de la Breb când erau absorbiți de dorința de a ne oferi o experiență gastronomică ca la carte, cumva au reușit să-mi transmită un amestec de libertate, tihnă și naturalețe care m-a făcut să mă gândesc „Ce fain trăiesc și muncesc oamenii ăștia”.

Știi cum e atunci când vezi ceva care pare floare la ureche deși ești conștient că nu e și că asta vine din simplitatea și sensul pe care le emană? Ei bine, așa e și povestea lor, hrănită cu mult curaj și desprinsă din convențional.

În a doua parte a interviului o să descoperi mai mult din meșteșugul pe care-l mânuiește Denise cu multă pricepere, care este atât un act de rebeliune împotriva vitezei, cât și o întoarcere la rădăcini și esență. La final te-așteaptă ceva numai bun de pregătit în anotimpurile reci. Să-ți fie inspirație!

Cine e Mihai Dascăl?

Am 31 de ani și mă trag din Târgu Mureș, locul în care am avut și primul contact cu gastronomia prin intermediul familiei, începând de la bunici până la mama, care este o gurmandă și o bucătăreasă extraordinară.

Îmi place să lucrez cu mâinile. Îmi place să îmbin creativitatea cu munca fizică, iar rezultatul să fie bucuria omului de lângă mine, din fața mea, de la masă. Gurmand, curios, spirit liber, inimă mare, pasionat, all in sau nimic, destul de curajos încât să o iau pe cărări nu foarte explorate pentru a crea drumuri noi de împărtășit cu restul lumii și destul de imun la toate descurajările (mai ales legate de țara în care trăim).

Când a început pasiunea ta pentru gătit și cum ai ajuns să fii bucătar privat și freelancer? Povestește-mi puțin despre parcursul tău profesional.

Pasiunea pentru gătit cu siguranță a fost influențată de bunici și de mama. Acolo s-a plantat sămânța. Apoi, în adolescență mi-am petrecut verile spălând vase și apoi făcând pizza în restaurantele unui unchi unde am avut primele insights în industrie, mai mult decât în gătitul propriu-zis. Apoi, am trecut prin cam toate rolurile care mi-au stârnit curiozitatea.

Mi-a plăcut adrenalina și am rămas curios, așa că am mers la Cluj și am studiat biotehnologii industriale. În paralel, am avut diferite joburi (horeca – picolo, barman – astea permiteau part-time atunci) apoi am ajuns la Baracca, în sfârșit în bucătărie. A fost o experiență interesantă până mi-am dat seama că trebuie să aleg între a învăța și a merge la examene sau a rămâne acolo. Am ales examenele.

După facultate am plecat peste hotare. Am ales Munchen, oraș cu care avusem deja contact și unde mi-am petrecut niște veri, tot prin bucătării, fiind locul unde s-a născut și a locuit niște ani Denise.

Am acumulat 5 ani de experiență intensă în diferite restaurante, la care îmi doream demult să ajung. Am trecut prin toate, de la fine dining, steakhouseuri, la hoteluri cu bufete organizate pentru sute de persoane, în paralel part-time în alte restaurante la care lucra și Denise. Aceste locuri m-au format și am avut ocazia să învățat de la oameni cu mulți ani de educație gastronomică în spate. Acolo ucenicia durează 3 ani, în care ai nenumărate examene teoretice și practice.

Acum doi ani jumate ne-am mutat înapoi în Romania, dintr-o puternică dorință de a aduce schimbare și de a-mi lua viața în propriile mâini. Am venit cu mintea și sufletul deschis așa că au urmat foarte multe oportunități, experiențe și noi colaborări cu cafenele, pensiuni, consultanță pentru diferite localuri/restaurante unde am putut implementa ce am învățat afară.

Acum ne dăm seama că asta a fost parte din perioada noastră de adaptare după întoarcerea acasă. Apoi încet am simțit amândoi tot mai mult curajul de a lua în mâini această dorință de a crea experiențe diferite, mult mai personale, umane și oneste pentru că, sincer, ne săturasem de ce vedeam în horeca.

De ce ai ales freelancingul în locul statutului de angajat?

Sunt un spirit liber și îmi place schimbarea periodică. Ca să funcționez la capacitate maximă, am nevoie să-mi modelez timpul și asta e portița care am găsit-o. Freelancingul – un pic mai mult respiro. Am fost câțiva ani angajat și am avut colegi de muncă minunați, care mi-au luminat zilele, dar am simțit că e timpul pentru un nou capitol și că am puterea să conduc asta, împreună cu Denise și familiile noastre. Deși da, suntem „doar noi doi“, fără sprijinul moral și fizic al familiei nu am fi aici.

Pe lângă asta, să nu uităm că și evoluția într-un restaurant se plafonează la un moment dat. Vorbim de cei care sunt acolo zilnic de dimineața până seara și trag din greu. Asta înseamnă să fii bucătar, nu e ceea ce vedem la TV sau pe rețelele de socializare. Am un pic sentimentul că au cam spălat pe creier oamenii și nu e ok. Sunt doar o mână de bucătari care ajung în lumina reflectoarelor, restul fac the dirty job și asta e, de fapt, realitatea.

Cum ți-ai defini stilul de gătit? Care sunt tehnicile, ingredientele, modalitățile preferate de lucru?

Stilul meu de gătit este unul destul de clasic, cu surprize. Îmi place să pun accent pe o tehnică bună și pe gust. Gustul e foarte important. Folosesc toate bazele clasice învățate, ele sunt stâlpul oricărei bucătării bune. De aici încolo e playground. Trebuie să aibă la bază produse și ingrediente calitative, să aibă gust, să arate estetic și apoi pot să intervin cu twisturi așa încât să nu stric echilibrul.

Ingrediente preferate nu am neapărat, depinde foarte mult de sezon, dar ce nu lipsește niciodată e untul, usturoiul, un ulei bun de măsline și verdețuri pe care le creștem noi în mare parte, cimbru, busuioc, salvie, tarhon. Tehnica preferată gătitul la foc deschis/jar. Reușesc să fac asta tot mai mult și mai mobil cu grătarul de masă japonez (inclusiv în spațîi inchise), pe care sper să îl ducem cât mai des cu noi iarna asta.

Ce reprezintă bucătăria și arta culinară pentru tine?

Bucătăria e locul în care mă simt în largul meu. Un fel de confort zone, dar cu provocări. E o orchestră atât de versatilă încât nu cred că o să mă plictisesc vreodată. Arta culinară ține mai mult de partea educată a mea să zic așa, nu o ridic în slăvi căci îmi place la nebunie și mâncarea simplă, dar ea contează în momentul în care preparatul iese din bucătăria mea și ajunge în fața oamenilor. Acolo se pot citi multe, de la personalitate la educația culinară, toate pe o singură farfurie.

Ce îți place cel mai mult la gătit și ce te motivează să fii în bucătărie?

Cel mai mult îmi place procesul, sincer. Tot greul ăla, da. E meditativ și dinamic în același timp și îți cere prezența 100%, dacă vrei să-l faci bine. Gândurile rămân pe pauză și mă las ghidat de know-how și suflet. Mă motivează faptul că pot să le fac oamenilor ziua mai bună și pot crea experiențe care rămân.

Cât de mult contează studiul și practica atunci când vrei să excelezi în domeniul gastronomic?

Studiul și practica stau la bază. Nu se pot hackui astea cu niciun tutorial, iar ele merg mână în mână, nu pot fi una fără alta. Iar dacă vrei să excelezi, sunt mulți ani de studiu și de practică intensă, lucru pe care mulți nu-l înțeleg. Tot ceea ce vede lumea pe farfuria aia frumoasă e munca practică și teoretică din acești ani. Așa că treceți la treabă și aveți răbdare cu voi, că rezultatele vin și ele, mai încolo puțin.

Consideri că este o diferență de percepție a meseriei de bucătar din trecut versus prezent?

Cred că este. Mai demult, un bucătar era un „meșter“ bun sau foarte bun, care ajungea acolo prin ucenicii de ani de zile până acumula destul know-how și practică. Având în vedere că nu ai menționat „bun“, aproape oricine poate deveni bucătar cu diplomă azi. Dar asta nu mai are nimic de-a face cu meșteșugul în sine și aici se pierde esența. Mai demult erau bucătari și deja cuvântul în sine descria ce skillset ai, acum sunt bucătari mulți și bucătari buni puțini.

Care este reacția oamenilor la experiența personalizată pe care o oferiți?

Oamenii sunt cât se poate de deschiși, cei mai mulți dintre ei, și extrem de plăcut surprinși. E surpriza aceea când dintr-un „pachet“ modest, adică Denise, Luz și eu, iese ceva ce este mult peste așteptările lor. Oamenii și-au cam pierdut încrederea în domeniul ăsta, fiind des dezamăgiți de servicii de proastă calitate sau inconstante, de la restaurante și businessuri care promit mult, dar nu pot duce.

Ce greutăți ați întâmpinat și cum ați trecut de ele?

Credem că greutatea cea mai mare e faptul că ești mai mereu pe drum, petreci mai puțin timp acasă, deci nu ai timp de multă odihnă în confortul tău și ești nevoit să îți găsești un echilibru care nu e ușor de obținut. Dar lucrăm la asta.

O altă dificultate mai e faptul că locurile din care ne aprovizionăm nu au tot timpul ceea ce căutăm, deși sunt magazine speciale pentru industria horeca. Azi găsești un produs, săptămâna viitoare nu mai e în stoc. Suntem încă destul de limitați din punctul ăsta de vedere. Aprovizionarea e o excursie de cel puțin o zi între magazine și piețe.

Ceea ce ați reușit să oferiți la tabăra de la Breb și ce văd că oferiți în alte locuri e o experiență cum rar am întâlnit. Cum mențineți nivelul calității în locuri mai puțin accesibile?

Aici intervine know-how-ul pur și produsele bune. Un rol important îl au tehnicile de păstrare și vidare și, eventual, evitarea produselor foarte sensibile. Nu e complicat. Aprovizionarea o facem ca de obicei, din magazinele specifice pentru horeca și de la piețe din zona locațiilor. La Breb am avut și caș și smântână de la doamna Ileana. Untură de la noi, homemade.

Când v-am întâlnit la Breb nu am văzut doar doi oameni lucrând cot la cot, ci o echipă. Cum vă organizați?

Ne bucurăm mult că s-a văzut asta, așa și este. Suntem o echipă destul de bine forjată, de multe ori nici nu avem nevoie de prea multă vorbă sau planning. Ne cunoaștem de mult. În principiu, facem un briefing scurt înainte de oricare eveniment în care ne împărțim anumite taskuri în funcție de locație, timp și tip de eveniment.

Denise se ocupă de tot ce e în afara bucătăriei, set-up, mese, table setting, flori, materiale, photo/video și eu sunt principalul responsabil în bucătărie. Când are timp mă ajută la taskurile din bucătărie (tăiat, curățat legume, aranjat platouri, spălat vase). Poate e greu de crezut, dar suntem foarte spontani de multe ori și asta e important în domeniul gastronomic. Să fim flexibili și să fim atenți la colegi, să vedem unde e nevoie de ajutor și să acționăm rapid, dar în același timp să ne cunoaștem fiecare responsabilitățile.

Mergeți la clienți cu Luz, un VW Transporter T3 din 1984 pe care îl folosiți ca van. Care e povestea mașinii, a recondiționării și transformării ei?

LUZ, raza noastră de soare și cel mai loial ghid. Ne-a dus peste tot unde am vrut să ajungem fără peripeții și asta pentru noi e foarte special. A fost un teenage dream pentru amândoi acest van, așa că acum 3 ani, când încă trăiam în Germania și am găsit-o întâmplător pe olx, ne-am uitat unul la altul și am știut că e musai să facem această nebunie. A doua dimineață părinții noștri erau la Bistrița la test drive și a noastră a fost.

A început apoi o călătorie foarte lungă de restaurare, nu are sens să despic aici detalii că ajungem să scriem o carte. A fost un roller coaster. Un sfat avem să vă dăm dacă vă încumetați la așa ceva: nu vă puneți deadlineuri, o să fiți dezamagiți.

Exteriorul și mecanica au fost lăsate pe mâna meșterilor, iar de interior ne-am ocupat noi în mare parte, cu ajutorul prietenilor. Youtube tutorials + sfaturi de la pricepuți, iar materialele au fost destul de ușor de găsit. Apoi am trecut cu curaj la acțiune. E un proiect de suflet care a ajuns parte din business, deși nu era în plan.

Ce vă oferă acest stil de viață? Ce e cel mai important pentru voi?

Foarte simplu: un plus de libertate și asta e cel mai important pentru noi. În plus, Luz e un reminder zilnic să o luăm mai încet, în ritmul nostru, să ne bucurăm mai mult de călătorie. Destinația tot acolo rămâne.

Aș vrea să vorbim puțin și despre ceea ce face Denise cu lâna și materialele textile. Denise, povestește-mi cum ai început, ce tehnici și materiale folosești, ce înseamnă pentru tine.

O atracție pentru materiale, imprimeuri, modă și interioare a început de când eram mică. Am stat mult prin preajma lui buni care avea o mercerie mare cu de toate în centrul Reghinului. Pe langă asta, era și pasionată de modă și colecționa piese vestimentare mai speciale și își făcea mare parte din garderobă la croitorie, după propria imaginație.

Partea cu țesutul a început când am stat pentru prima oară la un război, acum vreo 10 ani. M-a fascinat tot procesul si textura lânii. Mi-am cumpărat un război mic, școlar din Germania și am început să experimentez. Între timp, s-au întâmplat multe alte lucruri și experiențe în viața mea, lucram și în gastronomie, deci a rămas multă vreme la stadiul de pasiune.

Acum lucrez la mai multe obiecte. Am început o serie de țesături în care se întrepătrund un fir de cânepă găsit în dulapul străbunicii, cu pietre colectionate din marea neagră de pe o plajă absolut superbă în sudul Bulgariei. De asemenea, încep o serie de corpuri de iluminat în care vreau să combin două materiale organice și anume rattanul (din care sunt împletite toate lămpile) și un fir de lână tors manual de doamna Ileana din Bârsana.

Faci produse la comandă și te implici în proiecte sau e o activitate doar pentru sufletul tău?

Da și da, e pentru sufletul meu, dar fac și lucrări la comandă. Corpuri de iluminat de dimensiuni și forme diferite. Abia acum, având mai mult timp pentru latura asta a mea, am început să mă gândesc mai serios în direcția de a crea o mică afacere din asta.

Anul acesta am coordonat și primele ateliere de țesut cu copii și am trecut de anumite nesiguranțe și frici pe care le aveam. Sunt în plan și altele cu adulți, cu copii, de acum încolo tot mai multe.

Care sunt beneficiile lucrului manual cu materiale naturale precum lâna și textilele?

Faptul că îmbrățișăm și partea sustenabilă, în sensul că sunt materiale atât de valoroase cu multe caracteristici bune, cu personalitate, iar asta la sintetic nu prea întâlnim. E o poveste acolo, o istorie, indiferent că e vorba de bumbac, lână sau cânepă. E mult mai posibil să aruncăm peste 2 ani un obiect de poliester decât unul de lână.

Pentru mine, acest proces e profund meditativ și liniștitor. Efectiv simți cum ți se limpezește mintea pentru că ești prea ancorat în momentul prezent, la fiecare schimbare de fir, de rând, la fiecare nod. Ceea ce am văzut la ateliere e că, indiferent de personalitatea și temperamentul fiecăruia, țesutul reușește să ducă oamenii în egală măsură în aceste stări. Am auzit la un moment dat niște fete șușotind despre cât de meditativ e și cât de mult și-ar dori să nu se mai oprească din țesut. Aveau maxim 12 ani.

Cum vezi evoluția lucrului cu lână și materiale textile în contextul actual al sustenabilității și al revalorificării tradiționalului?

Văd un interes ridicat față de tot ce înseamnă rădăcini și asta spune tot. Acest meșteșug (și multe altele) înseamnă cunoașterea rădăcinilor noastre. E parte din noi toți. Există tot mai multe proiecte frumoase pe tema asta. Depinde mult de noi, tinerii care mai practicăm asta, încotro ducem povestea și cât curaj avem.

Care credeți că sunt cele mai importante calități și abilități ale cuiva care lucrează în regim freelancing, în domeniul vostru?

Cu siguranță flexibilitatea, o doză bună de siguranță de sine, dar deschidere spre învățare continuă și feedback, perseverență. Focus pe soluții în loc să ne blocăm la problema în sine. Să îți stăpânești meșteșugul bine de tot, nu doar să crezi că știi. O atenție sporiță față de oameni și nevoile lor într-o lume suprasaturată. De asemenea, o calitate la care noi doi ținem foarte mult e cea de a rămâne cât se poate de autentic și real. De aici încolo se deschid multe orizonturi.

Ce sfaturi le-ați oferi celor care își doresc să o apuce pe același drum? La ce ar trebui să fie atenți?

În primul rând să aibă grijă la ce am spus la întrebarea anterioară. Și, pe lângă astea, un mic reality check: să fie conștienți că obstacole neprevăzute pot apărea oricând și că oamenii din viața lor o să plece și o să vină mai repede decât până atunci. E foarte posibil și să devii mai singur, dar asta până îți găsești noul „trib” care rezonează mai bine cu viziunea și mindsetul tău actual.

Îmbrățișați schimbările și tineți-vă tari. Înconjurați-vă cu minți și suflete frumoase. În plus, un contabil bun căruia îi pasă de businessul tău un mare ajutor, subestimat în multe cazuri.

Pe lângă sinceritatea cu care au răspuns curiozităților mele și cu care ne-au hrănit mințile, Mihai și Denise s-au ocupat și de papilele noastre gustative. Ne-au pregătit o rețetă de plăcinte de să te lingi pe degete, nu alta (și-ți zic asta din experiență):

Plăcinte la tigaie de fontă

Ingrediente necesare:

• 500 ml apă călduță
• 7 g sare
• 20 g zahăr
• 700 g faină

Pentru întins: 100 ml ulei rapiță (sau de care se preferă).

Pentru prăjit: 100 ml ulei de prăjit (cel de măsline nu e bun în acest caz deoarece are un grad mai mic de ardere și nu vă doresc plăcinte amare).

Ustensile necesare: tigaie de fontă și clește bucătărie.

Umplutură după preferință: brânză/telemea/ciuperci/varză/cartofi (orice vă trece prin cap, dacă nu vă este frică să experimentați).

Cantitate după preferință! După mine 2-3 linguri de umplutură sunt suficiente.

1. Se amestecă apa, sarea și zahărul până la dizolvare.
2. Se adaugă faina și se frământă până când se încorporează toată făina. Se lasă 15 minute la odihnit.
3. După cele 15 minute se scoate pe un blat și se împarte după preferință în 8-12 bucăți, din care se vor forma bile egale.
4. Se acoperă mâinile în ulei și se ung bine bine, pe toată suprafață, bilele de aluat formate anterior.
5. După ce s-au uns cu ulei mai stau alte 15 minute la odihnit, acoperite cu folie alimentară. În tot acest timp putem să pregătim blatul de lucru pentru următorul pas.
6. Când cele 15 minute s-au scurs, blatul de lucru se întinde bine cu ulei, mâinile la fel și se întinde aluatul din mijloc spre exterior. Nu este nevoie de sucitor sau alte ustensile, doar de mâini.
7. Se pune amestecul și se închide bine.

Atenție! Sunt foarte lipicioase după întindere și trebuie să aveți grijă să nu se suprapună.

8. Se prăjesc în tigaie la foc mediu spre mare într-o peliculă de ulei (2-3 linguri sunt suficiente, depinde cât de mare e tigaia)

Tips & tricks:

• Eu de obicei întind în formă de cerc, dar se poate în orice formă doriți.
• Ideal este să nu întindeți foarte tare aluatul înainte să puneți umplutura pentru că va fi greu de manevrat după ce închideți plăcinta.
• După ce ați pus umplutura și ați închis plăcinta se poate întinde, trăgând ușor cu mâna de părți până ajunge la forma și mărimea dorită.

Spor și poftă bună!

Fotografii cover: © Bereczky Sándor.

Cum poți intra într-o sală de jocuri de noroc să „joci responsabil” când ai de-a face cu un algoritm care îți dă iluzia că ai câștigat în timp ce cu o mână îți dă și cu alte cinci îți ia? Cum ieși din mrejele dependenței când în orice direcție îți întorci privirea ești ademenit să joci?

Dacă nu te împiedici de o farmacie la fiecare colț de stradă te împiedici de o sală de jocuri de noroc. Dacă nu vezi adolescenți în curtea școlii îi vezi în fața aparatelor strălucitoare, tânjind după șeptari. Influencerii și vedetele dacă nu fac unboxing fac reclame la jocuri de noroc. Până și siteurile cu articole în care se vorbește despre păcănele și efectul lor dăunător sunt pline de reclame la păcănele.

Degeaba și-a dezinstalat omul aplicația de pariuri online, când 2 din 5 postări de pe Facebook sunt despre asta, pauzele publicitare de la meci sunt remindere că „trebuie să joace”, iar toate panourile publicitare de pe stradă îi șoptesc „joacă, ce mai aștepți?”.

Patronii de cazinouri se bat cu pumnul în piept că „această industrie trebuie să supraviețuiască” în timp ce dependența fură banii din casă și-i toacă pe lămâile și portocalele de pe un ecran strălucitor. Realitatea e că în timp ce unii citesc cărți despre parenting alții sparg pușculița copilului crezând că așa se vor îmbogăți. Spunem că norocul și-l face omul cu mâna lui, dar omul își amanetează verigheta și electrocasnicele ca să hrănească un algoritm care numai de partea lui nu e.

Dependența îmbracă multe forme, iar industria asta e plină de tertipuri manipulatoare care profită de vulnerabilitatea oamenilor care devin victime odată ce trec pragul sălilor sau descarcă aplicațiile. Totul în timp ce vinde cu nonșalanță gogoși despre cât de mult îi ajută să se recreeze.

Când unul joacă, alții doi câștigă – patronul de agenție și statul.

În weekend am fost la „Păcănele” la Casa Tranzit, spectacolul de teatru care ne pune-n față, cu mult curaj, o realitate dureroasă și explorează, cu sarcasm și umor negru, modul în care industria jocurilor de noroc încearcă, prin campanii targetate, să atragă publicul feminin sub pretextul feminismului.

Mi-a plăcut mult să văd „din interior” cum se construiesc mecanismele subtile și manipulatoare prin care companiile încearcă să transforme „empowermentul” într-un instrument de atragere al unui segment de piață neexplorat.

Folosindu-se cu nerușinare de valorile feministe, prin aceste campanii se încearcă asocierea independenței financiare a femeilor cu jocurile de noroc. Pe spatele unei „comunități de femei jucătoare” se urmărește, în mod manipulator și imoral, generarea profitului.

O bună parte din spectacol e din perspectiva agenției de publicitate care se ocupă de campanie. Pentru Luiza, patroana agenției, Dana, expertă în publicitate, și Ana, o tânără aspirantă, MegaWin (clientul) e marea șansă de a-și consolida micul startup. Pentru ele, succesul campaniei reprezintă linia subțire dintre triumf și colaps.

M-a impresionat antiteza dintre Carina, influencerița care urma să ajute la crearea acelei comunități de femei jucătoare și Oana, mătușa dependentă de jocuri de noroc. Primul personaj pune pe masă absurdul societății, iar celălalt ne atenționează despre o realitate pe care rar o privim în ochi în toată amploarea ei. Ambele sunt interpretate de Cristina Bordeanu, o actriță de o versatilitate pe care eu o apreciez mult și care face trecerea de la un personaj comic la unul tragic cu o naturalețe pe care n-ai cum să nu o remarci.

În România, industria jocurilor de noroc se laudă că generează în jur de 45.000 de locuri de muncă. Cele mai multe joburi din sălile rămase deschise în marile orașe sunt ocupate de tinere la început de carieră, care ajung apoi martore sau victime ale abuzurilor din partea angajatorilor și jucătorilor.

Tot în România erau în jur de 100.000 de persoane dependente de jocurile de noroc în 2016. Azi nu știm care e cifra reală, că nimeni nu s-a deranjat s-o mai actualizeze de atunci. Dar având în vedere faptul că în 2023 erau 12.000 de săli de pariuri sportive, bingo, cazinou, loterie, iar în 2013 erau 8.000, e de la sine înțeles că și numărul celor dependenți a crescut.

Jocurile de noroc dăunează la fel de mult sănătății ca alcoolul și țigările, conform unui studiu recent. Aproximativ 450 de milioane de oameni din toată lumea simt nevoia intensă și constantă de a juca, chiar și atunci când acest lucru cauzează probleme personale, financiare, sociale sau, în unele cazuri, de sănătate. Dintre aceștia, 80 de milioane suferă de tulburări, precum iritabilitate sau neliniște când încearcă să nu mai joace, neglijarea responsabilităților și a activităților zilnice sau chiar minciuna față de apropiați și familie.

Mai mult, jocurile de noroc au devenit mai accesibile, iar oamenii au acces la ele de pe propriul telefon, motiv pentru care problemele se pot accentua în următorii ani. Specialiștii accentuează faptul că e nevoie ca dependența de jocuri de noroc să fie abordată de autorități precum cea de alcool sau de țigări.

Ce-i de făcut când banii vorbesc mai răspicat decât strigătele de ajutor ale celor care-și dau foc în fața sălii de joc?

Ce „mijloc de recreere” vine la pachet cu familii destrămate, sinucideri și vieți ruinate? Ce societate sănătoasă are de 500 de ori mai mulți dependenți de jocuri de noroc care cer ajutor specializat decât acum 20 de ani?

Eu cred că e de așteptat mai puțin pentru schimbare și de luptat mai mult pentru reglementări și pentru educație. Iar educația se-ntâmplă inclusiv la teatru.

Sursă imagine cover: pagina de facebook Asociația Reciproca.