În vremuri tulburi, sper ca acest newsletter să-ți fie oază de liniște. De aer proaspăt. Ancora care să-ți limpezească mintea. Recunosc că în ultima săptămână și eu am trecut prin tot felul de stări, de la furie, neputință, tristețe la speranță și optimism. Încerc să mă păstrez echilibrată și să nu mă las copleșită de emoții – lucru pe care te sfătuiesc să-l faci și tu, atât cât poți.

Să te bucuri de această ediție, s-o dai mai departe și să o savurezi lângă o cafea, o limonadă, un ceai sau lângă orice-ți poftește sufletul. Să-ți fie inspirație!

---

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Avem nevoie de spații unde putem respira, fără zgomot, fără să părem altfel decât suntem. Interviu IQads – Newsletter Collection

De data aceasta, călătoria în jurul omului s-a suprapus cu călătoria în jurul meu și cu o sesiune de introspecție. M-a luat Ileana Andrei la întrebări într-un interviu IQads și-am vorbit despre cultură, artă, newsletterul pe care-l citești acum – idee, scop, proces de lucru și ce mă mână pe mine-n luptă.

„Avem nevoie de spații unde putem respira, fără zgomot, fără să părem altfel decât suntem, fără să ne simțim presați, fără să înfrumusețăm realitatea. Iar newsletterul ăsta e oaza de oxigen mereu la îndemână atunci când «vrei să scapi de tot ce-ți pune creierul într-o menghină de ceață», cum spunea Tudor Rus despre Coolturalist într-o ediție a newsletterului Meșteri în mașini.”

---

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) 8 cărți pentru vremuri tulburi. Opt personalități din România recomandă o listă de lecturi împotriva resemnării.

🗣️ (de frunzărit) „Scroll, like, repeat…” – O piesă de teatru, după cartea scriitoarea Ioanei Pârvulescu, care vrea să-i scoată cu ochii din telefon, atât pe părinți, cât și pe copii. Un interviu cu Claudia Ciobanu, scenarista și regizoarea piesei de teatru.

🚶🏻‍♀️‍➡️ (de vizitat) Muzeul Recordurilor Românești, intrat în Cartea Recordurilor pentru 4 colecții – găsești aparafe de fotografiat, gramofoane, mașini de scris și alte obiecte.

✨ (de curiozitate) Înainte de a fi „dulce-amară”, nostalgia era văzută ca un parazit. (via Savantgarde)

📖 (de avut în vedere) Cât se citește în lume, cu cifre.

🎧 (de ascultat) Damiano David – Voices:

---

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Cărturești lansează Mișcarea pentru Lectură.

Mai exact, aduce lectura în mijlocul oamenilor. În autobuz, la cafenea, în parc, la galerie, în aeroport. Oriunde. Să fie parte din viața de zi cu zi, un gest firesc, ca mersul pe jos sau cafeaua de dimineață.

De ce? Pentru că realitatea ne trage de mânecă: doar 29,5% dintre români au citit o carte în 2022. Și timpul mediu zilnic dedicat cititului e sub 5 minute. Compară asta cu Danemarca sau Estonia, unde peste 70% dintre oameni au pus mâna pe o carte. E clar că avem de recuperat.

În lunile care urmează, zeci de spații din România și Republica Moldova vor deveni locuri prietenoase cu lectura – vor fi deschise tuturor, și pentru cititori înrăiți, și pentru oameni care nu-și mai amintesc când au citit ultima carte. Primele orașe incluse în proiect sunt București, Cluj, Iași, Timișoara, Brașov, Sibiu, Oradea, Chișinău, Arad – dar și sate precum Nucșoara, Țibănești și Șona.

În plus, Cărturești va contribui și cu donații de carte, cluburi de lectură, evenimente comunitare și activități pentru tineri între 16 și 35 de ani: dezbateri, „silent reading parties”, întâlniri cu autori, traducători și oameni din alte domenii.

Mesajul e clar: cititul nu trebuie să fie o experiență solitară. Cărțile ne pot apropia și pot fi pretextul perfect pentru conversații, descoperiri și conexiuni reale. Trebuie doar să le scoatem în lume.

Nuditatea ca formă de artă neconvențională.

Spencer Tunick este un artist fotograf care, încă din 1992, s-a specializat în realizarea de instalații de mari dimensiuni cu sute sau mii de voluntari dezbrăcați, în spații publice. Prin fotografiile sale, Tunick transformă corpurile în forme abstracte care se îmbină cu peisajul — fie el urban sau natural — și provoacă privitorii să-și reevalueze percepțiile despre nuditate, intimitate și spațiul public.

Lucrările sale au evoluat de la simple grupuri statice la compoziții mai complexe, care includ poziții în picioare, recuzită și pictură corporală, explorând în permanență tensiunea dintre natură și cultură prin intermediul corpului uman.

Tunick nu caută nuditate sexualizată, ci o formă de libertate colectivă. În unele lucrări, participanții stau în picioare, țin obiecte, sunt pictați, sau sunt grupați după vârstă, sex, chiar și culoarea părului. Dar niciodată după culoarea pielii, identitate de gen sau credințe. Oricine poate participa, dacă își dorește și ajunge la locul potrivit.

Lucrările sale au fost expuse în São Paulo, Viena, Barcelona sau Bogota și au adus în discuție subiecte precum schimbările climatice, drepturile LGBTQIA+ sau cancerul. În plus, Tunick a cofondat DontDelete.Art, o platformă care luptă pentru libertatea artistică online.

„Anul Nou care n-a fost”, premiat cu 10 trofee la Gala Premiilor Gopo 2025.

Filmul regizat și produs de Bogdan Mureșanu a fost marele câștigător al serii, cu 10 trofee Gopo, inclusiv premiul pentru cel mai bun lungmetraj. Nicoleta Hâncu a fost desemnată cea mai bună actriță în rol principal, iar Adrian Văncică, cel mai bun actor în rol principal, ambii pentru rolurile din „Anul Nou care n-a fost”.

Tot pentru acest film, Bogdan Mureșanu a primit premiile pentru cea mai bună regie, cel mai bun scenariu și cel mai bun film de debut. Iar Iulia și Victor Fulicea au fost premiați pentru cele mai bune decoruri.

Pentru rolul din „Trei kilometri până la capătul lumii”, Alina Berzunțeanu a câștigat trofeul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, iar Ciprian Chiujdea, premiul Tânără Speranță. Tânărul actor a avut un discurs emoționant, dedicând premiul copiilor din medii defavorizate și adolescenților queer care se simt marginalizați.

Din distribuția filmului „Săptămâna Mare” (r. Andrei Cohn), Ciprian Chiricheș a fost desemnat cel mai bun actor în rol secundar, Andrei Butică a luat premiul pentru cea mai bună imagine, iar Viorica Petrovici, pentru cele mai bune costume.

Cel mai bun documentar a fost desemnat „Alice ON & OFF”, iar la categoria scurtmetraj, trofeul a mers la „Tik-tok cowboy”. La secțiunea film european, câștigător a fost „Zona de interes”, iar Premiul Publicului pentru cel mai popular film a fost câștigat de „Buzz House: The Movie”. Câștigătorii au fost aleși prin votul a aproximativ 800 de profesioniști din industrie.

Poți să-ți votezi artistul sau spectacolul favorit la Gala Premiilor Uniter.

Pe 26 mai se aprind reflectoarele la Gala Premiilor UNITER 2025, în Sala „Amza Pellea” a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, și aflăm împreună cine sunt artiștii care au lăsat cea mai puternică amprentă asupra teatrului românesc în 2024.

Cei nominalizați concurează la 16 categorii – de la debuturi promițătoare, la regie, actorie, scenografie, muzică, light design, coregrafie și multe altele. Este o sărbătoare a talentului, a muncii din culise și a bucuriei de a face teatru.

Îți poți susține favoritul printr-un vot pe siteul Uniter, dar juriul va decide cine va pleca acasă cu un premiu. Eu am votat producțiile Auzit la categoria „Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic”.

Expoziție-omagiu cu șobolani dedicată chitaristului Mick Ronson.

Hull, un oraș din Anglia, a devenit locul unde șobolanii uriași prind viață – dar într-un mod artistic. Începând cu 3 mai, străzile orașului găzduiesc sculpturi pictate în formă de șobolani de aproape 2 metri înălțime, parte din traseul „A Mischief of Rats”.

Expoziția e un omagiu adus lui Mick Ronson, chitaristul legendar care a crescut în Hull, a cântat în trupa locală The Rats și apoi a făcut istorie alături de David Bowie. Traseul a fost gândit să marcheze a 80-a aniversare a muzicianului decedat în 1993.

„Oamenii din Hull își doreau de mult să-i ofere lui Mick un omagiu pe măsură, iar acum e momentul”, spune Clare Huby, coorganizatoarea proiectului. Pe lângă componenta artistică, sculpturile vor fi scoase la licitație în septembrie, iar banii vor merge către Daisy Appeal – o organizație caritabilă care sprijină cercetarea în domeniul cancerului la spitalul Castle Hill din Cottingham. Obiectivul? 250.000 de lire pentru inovație în medicină.

Traseul va putea fi explorat până în august.

Primul spectacol din România cu actori amatori cu dizabilități motorii în distribuție.

Regizorul Laurențiu Rusescu a pus în mișcare „Prețul Vieții” – un proiect de teatru care aduce pe scenă actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități motorii. Acesta are două direcții mari: se montează un spectacol cu distribuție mixtă și se face o cercetare despre cât de accesibile sunt teatrele din România pentru persoanele cu dizabilități motorii. Orașele vizate pentru acest studiu sunt Cluj, Oradea, Satu Mare, Ploiești și altele.

Este pentru prima dată în România când patru actori neprofesioniști cu dizabilități motorii vor urca pe scenă într-un spectacol profesionist. Se numește „Nicio pastilă magică”, este scris de dramaturgul irlandez Christian O’Reilly și spune povestea emoționantă (dar și plină de umor) a activistului Martin Naughton – un luptător pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.

„Prețul Vieții e primul proiect din România care propune montarea unui text scris pentru persoane cu dizabilități motorii și jucat de ele, alături de actori profesioniști. Nu aș fi vrut să fim noi primii, dar mă bucur că am avut curajul să facem acest pas. Și sper că, măcar puțin, vom schimba felul în care îi vedem pe cei pe care prea des alegem să-i ignorăm.”, spune Laurențiu Rusescu, regizor și inițiator al proiectului.

Spectacolul are și o misiune mai largă: să arate publicului că talentul și expresivitatea artistică nu sunt limitate de aceste condiții, precum și sensibilizarea publicului cu privire la potențialul creativ al persoanelor cu dizabilități. E despre libertate, despre puterea de a fi văzut, despre prietenie și despre cum se poate schimba lumea – începând cu scena.

Vor fi șase reprezentații în prima parte a lunii iulie, la Sala Media a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Detaliile vor fi anunțate curând.

Creierul și corpul nostru devin una cu muzica.

Un nou studiu internațional vine cu o idee fascinantă: nu doar ascultăm muzica, ci rezonăm cu ea. Teoria Rezonanței Neurale (NRT), susținută acum de cercetători din mai multe țări, arată că atunci când auzim muzică, creierul și corpul nostru se sincronizează natural cu ritmul, melodia și armonia. Cu alte cuvinte, ne mișcăm, simțim și ne bucurăm de muzică nu pentru că o anticipăm, ci pentru că devenim parte din ea.

Potrivit autorilor, rezonanța aceasta se produce în tot corpul – de la ureche până în coloană. Tocmai de aceea, teoria are un potențial uriaș: ar putea duce la tratamente mai eficiente pentru afecțiuni precum Parkinson sau depresia, dar și la dezvoltarea unor tehnologii educaționale mai bune sau a unor inteligențe artificiale capabile să înțeleagă muzica precum un om. Această descoperire, publicată acum în Nature Reviews Neuroscience, schimbă felul în care înțelegem legătura dintre sunet și corp.

---

---

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Fata cu unicorn ajunge la Sibiu în 2027.

În 2027, la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu vei putea admira celebra lucrare „Fata cu unicorn” semnată de Rafael – unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii italiene. E un eveniment rar și important, parte dintr-un schimb cultural istoric cu Galleria Borghese din Roma.

Parteneriatul începe anul acesta, când la Sibiu va fi expusă și „Leda și lebăda”, inspirată de Leonardo da Vinci. Ambele expoziții vor fi completate de lucrări din colecția Brukenthal, dar și din alte colecții. „Sunt două premiere de top pentru istoria artei și a muzeelor din România”, spune Alexandru Constantin Chituță, managerul muzeului.

Pictura este parte din colecția Borghese de aproape două secole, fiind menționată pentru prima dată în inventarul din 1833. Până în 1936, femeia a fost considerată ca fiind Sfânta Ecaterina din Alexandria, caracterizată prin atributul obișnuit al roții cu țepi în loc de unicorn; pe umeri, o manta grea a modificat profilul figurii. Radiografiile efectuate la acea vreme au relevat prezența unui câine sub unicorn, un animal asociat cu conceptul de fidelitate conjugală.

---

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Fotograful Frank Hurley pe gheață în timpul Expediției Imperiale Trans-Antarctice conduse de Sir Ernest Shackleton (1914–1917).

Subiecții erau adesea puși în poziție sau stăteau nemișcați. Fotografiile color necesitau timpi de expunere semnificativ mai mari față de plăcile și filmele alb-negru, ceea ce impunea folosirea unui trepied sau a altui dispozitiv de stabilizare și făcea dificilă fotografierea subiecților în mișcare.

---

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

să nu pot numi apropierea de la distanță

mă doare să nu știu ce jazz asculți
sau cât individualism ascunde sarcasmul dintr-un reel apreciat
mă doare să caut autorii unor picturi share-uite de tine
cu google lens
sau să trasez istorii afective
al căror răspuns să fie
— nimic, e existențialistă poza
mă doare când ne rezumăm la o inimă fără palpitații
în analele metaspace
dacă te-ai duce în arhiva poveștilor
mi-ai găsi instant reacțiile
nu și efortul activ care se leapădă de tine
sau urmele obtuz trasate de jur împrejurul ceții
sintagma
future nostalgia
ne descrie cel mai prost
și pragmatic cu putință
ne găsește întredeschis la mijloc
între un futurism retrograt la colțuri ubicue
și o avangardă tardiv clasicizată.

Fragment dintr-o poezie scrisă de Elisabeth Baciu, publicată în Revista Golan.

---

Dacă ți-a plăcut această ediție, e păcat să n-o dai mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească următoarele ediții. Îți mulțumesc! 😊

Ești clujean sau ai cunoștințe din Cluj? Abonează-te la CooltCluj, newsletterul săptămânal cu evenimentele culturale din oraș sau trimite-l prietenilor tăi.

Sursă imagine cover: Spencer Tunick.