Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.

Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă. Și, poate cel mai important, e o reamintire a faptului că a-ți apăra timpul și a face alegeri aliniate cu obiectivele tale nu înseamnă că ești arogant, ci înseamnă că știi cât valorezi.

Dacă-ți place ce descoperi mai jos, trimite interviul și prietenilor tăi. Să-ți fie inspirație!

Izabella: Care au fost cele mai mari neliniști din perioada în care ai făcut trecerea la freelancing și cum ai reușit să le depășești?

Ștefan: Sincer, nu am avut neliniști. Trecerea de la angajat la freelancer a fost foarte smooth, aproape că nu am simțit-o. A venit ca un pas firesc.

Fac freelancing din 2009, iar în paralel am dus și munca de angajat. Am avut vreme suficientă să mă lovesc de tot ce înseamnă antreprenoriat, însă cu riscuri mai mici. N-am avut frici pentru că am exersat într-un cadru safe. Sunt sigur că aș fi câștigat și mai multă experiență într-un timp scurt dacă riscam mai mult, dar asta e.

Mie mi-a plăcut foarte mult tot procesul de învățare, care, până la urmă, a dus și la creștere.

Trecerea de la angajat la full-time freelancer (oficial, în 2020) a fost exact cum e când apeși pe butonul de on/off. A fost atât de bruscă, încât nici n-am perceput-o. Instantă, dar asumată.

I: În ce moment ai simțit că ai făcut trecerea de la un freelancer începător la unul care înțelege cu adevărat cum să își valorifice munca și să o transforme într-o afacere sustenabilă?

Ș: Când am început să refuz proiecte, în momentul în care nu mai acceptam orice doar ca să am de lucru, ci selectam clienții în funcție de alinierea cu valorile și obiectivele mele am simțit că am făcut un shift major.

Am prins mult curaj și, deși poate păream arogant, de fapt eu îmi apăram timpul și valoarea. Am devenit self-aware de multe aspecte, iar asta mi-a dat tupeu să dictez eu regulile jocului.

I: Există un punct în care generalismul poate deveni mai valoros decât specializarea, sau invers? Cum ai făcut tranziția de la generalist la specialist în cariera ta și ce ai învățat din acest proces?

Ș: Am început ca generalist, făcând de toate. Dar, odată ce mi-am dat seama că expertiza într-un domeniu îți crește valoarea percepută, am ales să mă specializez pe branding și educație pentru designeri.

Lecția principală a fost că nu trebuie să fii „doar specialist” sau „doar generalist”, ci să îți construiești poziționarea în jurul punctului tău forte.

Chiar și astăzi sunt în căutarea unui echilibru. Îmi place mult să fiu generalist, să știu din fiecare câte puțin, să îmi dezvolt un “skill stack” de-ăla puternic și greu de reprodus.

Dar, în același timp, vreau să îmi găsesc și punctul de focus foarte bine definit. Știu că sunt pe drumul cel bun, dar mai am de lucru.

I: Scriai într-una dintre edițiile de newsletter că trebuie să acceptăm momentele de slăbiciune pentru a deveni mai puternici. Cum se aplică asta la tine? Ai avut un moment în care vulnerabilitatea ți-a adus un avantaj neașteptat?

Ș: Vulnerabilitatea întotdeauna vine cu avantaje. Trebuie doar să deschizi ochii și să le vezi.

Acum câțiva ani, aveam o mare anxietate legată de vorbitul în public. Hai să-i zicem frică. Mi-am dat seama că singurul mod prin care pot trece peste asta este să vorbesc în public. Sau, cel puțin, să mă adresez unui public.

Așa am început să fac conținut video. Și am tot exersat până a devenit ceva natural. Mi-am înțeles multe caracteristici, eu fiind cel mai dur critic al meu. De la acceptarea vocii în video, la gesturi, corectarea unor ticuri, obiceiuri verbale și multe altele. Stăteam literalmente cu un creion în mână și îmi analizam „performanța” în videouri. A fost mai mult o terapie prin expunere.

Acum mă pot „deghiza” într-un extrovert. Which I’m not.

Cel mai mare avantaj pe care vulnerabilitatea mi l-a adus este că m-a ajutat să îmi scot la iveală vocea și caracterul. Să fiu văzut în online așa cum sunt și în viața reală, în offline. Nu tu fake shit și prefăcătorii.

I: Ai transformat Librăria de Design într-un “safe space” pentru creativi. Ce te motivează să continui pe drumul ăsta?

Ș: Mă motivează schimbarea pe care o văd la oameni. Am pornit Librăria de Design cât și LDD PRO pentru că știu cât de greu e să fii freelancer, să crești, să îți dai seama ce e important. Știu și cât de greu este să faci lucrurile de unul singur, să n-ai un loc unde să ceri un feedback de calitate sau să schimbi idei cu oameni ca tine, care să te împingă să devii mai bun.

Am o satisfacție de nedescris când văd clar cum oamenii progresează. Când văd cum își schimbă total mentalitatea despre modul în care lucrează sau tratează anumite lucruri. Când au sclipirea aia în ochi și își recunosc singuri valoarea. Iar asta îi determină să comunice mai bine, să își vândă serviciile mai bine și, în consecință, să facă mai mulți bani.

Eu sunt doar un ghid cu ceva experiență în spate. Vreau să dau și la alții pentru că, în egoismul meu, vreau să mă simt bine.

Însă cel mai mult îmi place să mă înconjor de oameni cu care împărtășesc aceleași valori. Suntem noi introvertiți, dar asta ne ajută să rămânem modești și calibrați.

Munca de freelancer nu trebuie făcută solo. Ai nevoie de oameni competenți în jurul tău. Oameni mai buni ca tine, de la care ai tot timpul ce „fura”. Dar este la fel de important să oferi și tu, la rândul tău, mai mult decât consumi.

Vrei să ajungi departe? Oferă și tu ceva la schimb. Comunitatea, pentru mine, înseamnă oamenii ăia care se ajută reciproc, co-creează și contribuie pentru bunăstarea tuturor.

I: Munca invizibilă este greu de cuantificat. Crezi că designerii ar trebui să facă un efort mai mare pentru a educa clienții în privința acestui efort invizibil?

Ș: Efortul invizibil este tot efort. Faptul că nu se vede nu înseamnă că nu contează sau că nu are valoare. Orice acțiune îndreptată către producerea unui rezultat este un efort.

Problema este că, dacă ceva nu e vizibil, de multe ori înseamnă (în mintea multora) că nu există. În felul ăsta, clienții nu „văd” valoarea. Tu, ca freelancer, ai datoria să scoți la iveală acest efort, pentru a-l face pe client să înțeleagă mai bine ce presupune procesul tău prin care ajungi la rezultate.

Prin asta, ești transparent atât față de clienți, cât și față de tine.

Educarea clientului face parte din jobul nostru. Dacă el nu vede strategia, cercetarea, iterațiile, nu va înțelege de ce prețul nu e doar despre „o grafică frumoasă”.

I: Ai avut vreodată un moment în care ai făcut o ofertă de preț și ai simțit că ai greșit – fie că a fost prea mic, fie prea mare? Ce ai învățat din acea situație?

Ș: Cu siguranță! Însă prețul prea mare sau prea mic nu este o greșeală per se. Reflectă fie o neînțelegere a valorii, fie o supraevaluare a ei – valoare pe care, de multe ori, nu poți pune degetul.

Când 5 clienți consecutivi îți acceptă prețul fără obiecții, înseamnă că te subevaluezi și e nevoie să îți crești tarifele. Când prețul este prea (prea) mare, e posibil să ai dificultăți în a-l justifica și atunci pierzi clientul.

Cu toate astea, una dintre lecțiile importante din freelancing a fost că prețul mic atrage clienți care pun preț pe cost, nu pe valoare. Când am început să cer mai mult, am atras oameni care apreciază munca mea și înțeleg impactul ei. Prețul comunică poziționare.

Eu am înțeles cât valorez, însă chiar și așa, valoarea asta devine subiectivă când mă lovește sindromul impostorului. Dar după ce îți faci un self-assessment serios și un reality check, te prinzi din nou care îți este valoarea și mai înaintezi un pas. (Până te lovește iar impostorul.)

E un proces de du-te-vino și cred că se termină doar atunci când le-ai făcut pe toate și pui creionul jos la 70 de ani. Mai am până atunci.

I: Cum îți dai seama dacă un client e dispus să plătească pentru valoare sau doar pentru execuție?

Ș: Ca să îți dai seama ce fel de flags are un client – fie roșii, fie verzi – trebuie să pui întrebări mai bune. Întrebări care să scoată mai bine la suprafață motivațiile pe care le are acesta.

De multe ori, clientul nu știe ce vrea. Este responsabilitatea ta să îi aduci claritate.

Cei care sunt tipicari și au nevoie insistent de explicații sunt, de obicei, și cei care nu o să te plătească pentru valoarea pe care o aduci. Aceștia cumpără în funcție de preț și merg acolo unde prețul este mai mic.

La unii poți observa din prima cât de atașați sunt de banii lor. Este normal, nu zic. Doar au muncit pentru ei. Atâta doar că aceștia te vor vedea, de cele mai multe ori, ca pe o cheltuială.

I: Cum privești tu creativitatea? Învățăm să fim creativi sau pur și simplu suntem?

Ș: Creativitatea nu e un dar rezervat pentru the chosen ones. E o combinație între exercițiu, curiozitate și expunere la influențe diverse. Dacă spui că nu ești creativ, de fapt spui că nu ai exersat suficient.

Comoditatea ucide creativitatea. Dacă faci totul la întâmplare, fără să te forțezi să vezi lucrurile din unghiuri noi, normal că ai impresia că nu ești creativ.

Necesarul a creat mai multă inovație decât vreun „talent înnăscut”. N-ai nevoie de un mediu ideal, de oameni geniali în jur sau de resurse infinite. Ai nevoie doar să fii curios și să nu accepți răspunsurile evidente.

Cealaltă fațetă a adevărului este că lumea e plină de oameni care trăiesc în contexte grele, însă chiar și acolo există sclipirea aia creativă – fie spre bine, fie spre rău.

Creativitatea trebuie să fie împinsă și de o forță exterioară care de multe ori există sau nu datorită contextului. Presiunile societății în care trăim mai mult descurajează creativitatea pentru că nu i se recunoaște valoarea. Lucrurile trebuie făcute cât mai repede, de calitate și cât mai ieftin. Toate limitările astea pot alimenta creativitatea, dar mai mult o inhibă.

I: Ai avut perioade de blocaj creativ? Dacă da, care sunt sursele tale de inspirație atunci când treci prin asta sau ce faci ca să ieși din el?

Ș: Am avut de multe ori, dar acum îmi este greu să îmi amintesc cum era senzația :))

Eu cred foarte mult în disciplină și organizare. Poate-s eu prea meticulos în prezent, dar pas cu pas am devenit persoana de azi. Actualmente, nu am nici cea mai mică scuză că n-am idei sau că n-am ce crea. Dacă vrei, poți. Simple as that.

Chiar și când nu am motivație, am un loc de unde pot lua idei. Asta pentru că, de ani de zile, le tot strâng în buzunarul meu digital. Am chiar sute de motive să fiu creativ, chiar și atunci când nu am inspirație.

Oficial, am început să fac conținut pe net în 2017. Neoficial, de prin 2012. Crearea de conținut te învață una-alta, dar printre cele mai importante skilluri pe care le poți dezvolta este să „vezi” idei acolo unde mulți văd lucruri banale.

Nu știu… conversațiile alea casual pe care le ai cu cineva la cafea. De acolo poți extrage o grămadă de insights, pe care le captezi în softul tău preferat de notițe. Idei pe care le poți transforma în postări, newslettere, articole, threads etc.

Făcând și îmbunătățind procesul ăsta constant, ajungi să gândești și să acționezi ca atare. Începe să se lipească de identitatea ta.

Până și răspunsurile la acest interviu se vor transforma mai mult sau mai puțin în conținut de împărtășit cu alții 😄.

So, nu cred în blocaj creativ.

I: Dacă sindromul impostorului ar fi o voce din copilărie, ce ți-ar spune? Și cum ai putea să îi răspunzi acum?

Ș: Ar fi un mic bully impertinent :)) și mi-ar zice că e ok situația actuală și că nu are rost să mă stresez.

Dar, în prezent, l-aș trage de perciuni și i-aș da un șut în fund, însă l-aș accepta.

Când mai vine sindromul impostorului, îmi dau seama că ceea ce fac, fac bine. De fiecare dată când ies din zona de confort, dau față în față cu impostorul.

I: De ce crezi că e mai ușor să vedem valoarea în alții decât în noi înșine?

Ș: Suntem obișnuiți să ne comparăm cu cei mai buni, nu cu noi înșine.

Când te uiți la alții, privești problemele lor destul de obiectiv. Nu ești atașat de ele, așa cum ei sunt atașați de ele. În felul ăsta, e mai ușor să vezi unde au potențial și să îi poți îndruma.

Dar este dificil să lucrezi cu oameni care nu sunt pregătiți să învețe și să asculte.

I: Cum gestionezi perioadele în care nu reușești să te ții de ceea ce ți-ai propus?

Ș: Sincer? Rar nu mă țin de ceea ce îmi propun.

Acum, în apărarea mea… faptul că unele lucruri durează semnificativ mai mult decât altele nu înseamnă că nu există progres.

Da, unele proiecte sau obiective devin irelevante în timp. Accept asta. Eu cred mult în consecvență și în criteriile pe care ni le setăm pentru a accepta anumite lucruri.

De exemplu, acum vreo 10 ani, m-am decis să citesc în fiecare zi. Spoiler! Nu am reușit. Evident, am avut zile când nu am citit. Însă, ce a contat pentru mine cel mai mult a fost să accept criteriile pentru care pot declara obiectivul (cititul) îndeplinit.

Mi-am propus să citesc 20 de minute zilnic. Mi-am dat seama rapid că nu merge așa. Apoi am redus totul la 10 pagini. Mi-am dat seama că e mai ușor, dar nici asta nu mergea.

Apoi am redus și mai mult, la 5 pagini, apoi la 1 pagină. Minimum pe care îl puteam face era să citesc o blestemată de pagină în momentele când nu aveam energie sau motivație.

Iar principiul ăsta îl aplic în tot ce fac. Chiar mă interesează să fac progres, nu să fiu perfect, că nu-s nebun la cap să cred că totul poate merge constant în aceiași parametri.

I: Ce pierdem atunci când încetăm să ne jucăm?

Ș: Creativitatea, curiozitatea, capacitatea de a explora fără teama de eșec. Asta pierdem dacă încetăm să ne jucăm.

Joaca nu este rezervată doar pentru copii. Însă, pentru noi, adulții, joaca poate veni în diferite forme. Ideea este să faci ceva care îți aduce bucurie și nu are neapărat sens.

Poate fi desenatul sau scrisul fără vreun obiectiv, până și o conversație absurdă care nu duce nicăieri. Who cares?

Am învățat să nu mă iau prea tare în serios. Nu de alta, dar e al dracului de plictisitor.

De când am devenit părinte, zici că am descoperit America. Este pretextul cel mai bun de care aveam nevoie. Am redescoperit cum e să te joci cu mașinuțele, să faci tot felul de construcții cu pături prin casă și multe altele.

Recunosc că îmi place atât de mult, încât las ce am de făcut doar ca să mă joc cu copilul. Pentru mine, e terapie pentru creier și mă motivează și mai mult să privesc lumea prin prisma experimentării.

Și e mega fun când poți infuza joaca în tot ce faci. Dar cu moderație, bineînțeles, să nu pară că totul e o glumă pentru tine.

I: Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care vrea să fie freelancer dar nu are curaj sau îi e teamă s-o apuce pe drumul ăsta? Dar unuia care crede că totul e lapte și miere și se aruncă înainte fără a analiza lucrurile?

Ș: Pentru cel care se teme: începe cu pași mici, construiește în paralel și educă-te constant. Lipește-te de oameni de la care ai ce învăța și fii recunoscător (a se citi modest).

Pentru cel care crede că totul e simplu: freelancingul e despre libertate, dar nu despre aia pe care o crezi tu. Libertatea înseamnă responsabilitate și multă asumare.

Freelancingul este un stil de viață pe care ți-l creezi cu mare intenție, nu la plezneală. Când te lovește realitatea, dacă nu ești pregătit, îți bagi coada între picioare, îți cauți din nou un șef și te realiniezi la sistem.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

Ș: Foarte frumoasă întrebarea asta. Dar și dificil de răspuns.

Sunt multe lucruri de care mi-e dor, dar cel mai mult de momentele în care lucrurile erau mai simple. Când nu trebuia să planific fiecare detaliu. Când mă puteam pierde într-o activitate fără să mă gândesc la ce obțin eu din asta.

Eh, vremurile s-au schimbat. Dar cred că, în multe aspecte din viața mea, încerc să păstrez simplitatea aia. Să nu îmi încarc mintea cu chestii care nu îmi folosesc și să las cât mai mult loc pentru treburile alea care îmi aduc bucurie.

Că, în rest, altceva nu mă interesează. Sunt un egoist, I know, dar vreau să trăiesc după regulile mele, nu după cum vor alții. 😄

Azi, pe lângă recomandările de evenimente, ți-am pregătit și un articol cu filme numai bune în perioada asta. Pe cele mai multe dintre ele le-am văzut și am scris ce mi-a plăcut la ele, dar am îndrăznit să includ vreo două pe care încă nu le-am văzut, dar despre care am auzit multe de bine. Oricum, sunt aproape sigură că ceva tot o să-ți facă cu ochiul.

Înainte să te apuci de citit noua ediție, dă un play aici. Trimite acest newsletter mai departe, că merită și prietenii tăi să afle din vreme de evenimente.

Luni, 24 februarie

🖼️ The Silent Stories of the City || Expoziție colectivă între orele 10 și 17 la La Cave (str. IIC Brătianu 22). Expoziția își are inspirația în conceptul de Anarchitectură, un termen creat de Gordon Matta-Clark, combinând cuvintele „anarhie” și „arhitectură” pentru a descrie o abordare radicală asupra spațiului urban și clădirilor. O idee centrală a Anarchitecturii este aceea de a regândi felul în care interacționăm cu un spațiu urban deja existent. Matta-Clark s-a inspirat din structurile și locurile neglijate ale orașului, concentrându-se pe clădiri abandonate sau în ruină. Pentru el, aceste structuri nu reprezentau degradări urbane, ci aveau un potențial ascuns, transformat prin arta sa în opere care continuă să aibă ecou și astăzi, chiar și în absența lor fizică.

📖 The Self-Care Book Club, chapter 2/season 2 Love, desire and relationships (cu plată) de la ora 18:00. Ce simți când iubești pe cineva? Și prin ce diferă faptul că dorești pe cineva? Intimitatea profundă conduce întotdeauna la sex? De ce trecerea la statutul de părinte se transformă atât de des într-un dezastru erotic? De ce are un caracter atât de erotic ceea ce ne este interzis? E posibil să ne dorim ceea ce deja avem? Cu toții avem în comun o nevoie fundamentală de a fi protejați, care ne propulsează de la început către o relație conjugală; dar avem o nevoie la fel de mare de aventură și de emoție.

🎶 Gala cântecelor de munte (cu rezervare) de la ora 19:30 la Kârciuma. Artiști: Nicu Oros, Răzvan Krivach, Adriana Andreica, Ioan Onisor și Titus Constantin.

Bonus: 🗣️ Conferințele Hacking Work – Adela Moldovan: Lupta cu incertitudinea (pe bază de înscriere) de la ora 17:30 la Cloudflight Cluj. Frica de necunoscut, de schimbare, de un viitor pe care nu-l putem controla este tot mai prezentă. Tot mai multe companii fac restructurări sau impun revenirea la birou 5 zile pe săptămână. Asta ne face să ne întrebăm: ce urmează? Cum transformăm aceste vremuri tulburi în oportunități? Cum putem rămâne creativi și ambițioși chiar și atunci când viitorul este neclar? Invitat special: Adela Moldovan – doctor în psihologie, psihoterapeut, autor și trainer în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și al Asociației Imago România, trainer in cadrul PsyLife si manager PsyLife.

Marți, 25 februarie

🎥 Tribut David Lynch – Lansare de carte & proiecție de film (cu bilet) de la ora 19:00 la Cinema ARTA. Cărturești împreună cu Cinema ARTA și Editura Nemira ne invită la un eveniment special, care aduce împreună cartea de memorii semnată de David Lynch, „Spațiul viselor” abia tradusă în limba română de scriitorul și traducătorul Andrei Dósa la Editura Nemira și unul dintre cele mai apreciate filme ale lui, „Lost Highway” (1997). Despre „Spațiul viselor”: O incursiune fără precedent în viața personală și creativă a vizionarului David Lynch, dezvăluită atât prin cuvintele sale, cât și prin perspectivele celor mai apropiați colaboratori, prieteni și membri ai familiei. Despre „Lost Highway”: Renne moare, dar atunci cine este Alice? Și cine a omorât-o dacă soțul, înregistrat pe o casetă făcând acest lucru, susține că nu este el? Și tânărul care a fost lovit de un fulger și are aceleași amintiri ca soțul lui Renne, cine poate fi?

🎶 Seară de chitară de la ora 19:00 la Insomnia. Eveniment organizat de Grupul de Inițiativă Basarabeană Cluj.

🎭 Față-verso: O poveste de teatru cu Elena Ivanca (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Actrița Elena Ivanca își deschide sufletul și împărtășește momentele definitorii din cariera sa, întâmplări inedite din culisele teatrului și filmului, dar și gânduri despre ce înseamnă să-ți urmezi pasiunea. Cu umor, emoție și sinceritate, vom descoperi cum se construiește magia unui personaj și vom porni împreună într-o călătorie captivantă, plină de inspirație și autenticitate, în cadrul unui dialog moderat de actrița Narcisa Pintea. La atmosfera serii va contribui și cvartetul format din Rareș Munthiu (vioară), Silvana Ghermet (vioară), Cristian Suărășan (violă) și Vlad Rațiu (violoncel), care va aduce ritm, eleganță și emoție prin interpretări muzicale speciale, perfect alese pentru a sublinia povestea împărtășită.

🎥 Avanpremieră cu music lounge pe vinil: Noua sălbăticie (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Într-o pădure din Norvegia, o familie trăiește în izolare, vrând să-și mențină libertatea și sălbăticia. Un eveniment nefericit schimbă totul, iar ei sunt nevoiți să se adapteze la societatea modernă. Înainte și după proiecție ai șansa să asculți un DJ set deosebit cu un aer introspectiv by Vamanu (mixaj indie folk, acoustic, alternative rock). Cu o experiență de peste 13 ani în selecția și confirmarea de artiști pentru concerte, promovarea artiștilor, organizarea de evenimente muzicale și gestionarea scenelor la unele dintre cele mai cool festivaluri din România — Untold, Neversea, Electric Castle și TIFF — pasiunea lui Vamanu pentru muzică e inepuizabilă.

😊 Stand-up comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Traian Dobra.

Miercuri, 26 februarie

📖 Club de carte Lecturile insomniacelor – Iubirea în literatura scrisă de femei de la ora 18:00 la Insomnia.

📷 Povestiri fotografice: Andrei Furnea de la ora 18:00 la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj. La a noua întâlnire din seria „Povestiri fotografice”, artistul fotograf Andrei Furnea vă va însoți într-o „Explorare vizuală a contrastelor din Kathmandu: între haosul străzilor vibrante și liniștea unei mănăstiri budiste”. Proiectul „Povestiri fotografice” își propune să aducă arta fotografică mai aproape de comunitate, să servească drept resursă educativă continuă pentru participanți, oferind informații valoroase despre tehnici, echipament și aspecte creative ale fotografiei, să încurajeze interacțiunea și schimbul direct de idei între membrii comunității, contribuind la o mai bună înțelegere și apreciere reciprocă, să consolideze comunitatea de fotografi.

🎶 Concertul de debut al Orchestrei Regale de Tineret a Filarmonicii de Stat „Transilvania” (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

😊 Stand-up Comedy cu Vio, Raul Gheba și Florentin Păune (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Dacia. După ce Costel l-a trădat pentru Maria, iar Teo a decis să își urmeze propriul destin, Vio își găsește consolarea în brațele lui Raul Gheba și Florentin Păune și, alături de ei, pleacă într-o călătorie inițiatică prin țară.

🎶 Andra Andriucă – Lansare single „Am fluturi prinși în labirint” (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. „Timpul, de cele mai multe ori vindecă, dar, în singurătate, deseori doar te-adâncește. Am fluturi prinși în labirint vorbește despre toate luptele cu noi înșine pentru care ne zbatem să le descoasem singuri, fără a căuta câte o mână de-a celor care știm că ar descoase cu noi. Piesa a încolțit aproape precum un strigăt de ajutor, dar a ajuns să crească și lumină, la final, pentru fiecare rid și mână și fluture, care au întregit pe rând, bucăți din ce sunt azi.” (Andra e o poezie, o recomand cu căldură)

🎭 Rața (bilet cu valoare 0 sau susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Rața nu are de ales și pleacă de acasă. Rața ajunge la corporație. Rața trebuie să fie productivă. Rața se îndrăgostește de un cântător. Rața are o voce. Rața nu are curaj să cânte. Rața se autosabotează. Rața merge la petreceri în peșteră cu lilieci. Rața se auto-abandonează. Rața se scufundă și îngheață. Rața începe să construiască, nesigură. Rața își face un prieten. Rața alege. Rața își dă drumul în zbor. Doar că nu e despre rațe, e despre oameni și despre maturizare – să știi că poți să alegi.

🎥 Avanpremieră + Q&A: Noua sălbăticie | Invitat: Ioana Cosman, autoare, călătoare și istoric (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Într-o pădure din Norvegia, o familie trăiește în izolare, vrând să-și mențină libertatea și sălbăticia. Un eveniment nefericit schimbă totul, iar ei sunt nevoiți să se adapteze la societatea modernă. Despre invitat: Ioana Cosman este istoric și cercetător, cu o mare pasiune de a explora lumea. Și-a obținut doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea Paul Valery Montpellier III, urmat de un postdoctorat în psihologie. A vizitat peste 60 de țări și teritorii.

😊 Comedy Show „Joac-o p-asta” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Un joc de improvizație în care concurenții primesc sugestii (prompt-uri) și trebuie să le joace.

Joi, 27 februarie

🎨 Starea de bine prin artă: o resursă pentru profesioniștii din sănătate (participare gratuită) de la ora 16:00 la Qub Education. Într-o lume medicală tot mai tehnologizată, echipa Create.Act.Enjoy aduce în discuție o resursă adesea neglijată: arta. Mai concret, modul în care aceasta poate să contribuie la starea de bine a pacienților și a profesioniștilor din sănătate. Mai mult, plănuiesc să formeze o rețea de oameni preocupați de starea de bine a comunității lor, explorând moduri prin care arta poate deveni un instrument accesibil pentru pacienți și beneficiari ai serviciilor de sănătate. Evenimentul este dedicat liderilor și profesioniștilor din sănătate care doresc să exploreze noi moduri de a stimula creșterea stării de bine în rândul pacienților și a personalului, prin accesul la activități creative.

🖼️ Noémi Kiss. Vernisaj Deconstrucții de la ora 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. Ca arhitect și filosof, Kiss Noémi apelează la o paletă largă de materiale pentru construcția fizică a lucrărilor sale pline de încărcătură spirituală și profund reprezentative pentru personalitatea ei dinamică. Astfel, artista face apel la vechi covoare persane pentru a interpreta și reinterpreta lumi conceptuale, respectiv pentru a oferi o nouă viață și structură simbolistică acestor obiecte de uz comun. Expoziția poate fi vizitată în perioada 27 februarie – 16 martie.

📖 Cluj: Între Clujul funariot și boema alternativă a anilor `90 de la ora 19:00 la Casa Tranzit, cu ocazia lansării volumului Generația canibală. Cartea maturității. Despre carte: Anii ’90. Cad regimurile comuniste în tot blocul estic, URSS se dizolvă şi sălbaticii copii dingo pleacă în toate direcţiile plini de speranţă, entuziasm şi o poftă nebună de viaţă. Unii pleacă pentru prima dată la studii în „noua Patrie” România, alţii rămân în statul proaspăt înfiinţat, Republica Moldova, iar alţii fug clandestin spre „noul paradis”, „afară”, în Occident. Tinerii studenţi basarabeni, ultimii copii ai Imperiului, veniţi în noua Patrie, descoperă o lume total diferită de a lor. Românii şi basarabenii par două triburi distincte care vorbesc aceeaşi limbă, dar cu alte înţelesuri şi care practică alte ritualuri. Peste toţi însă vine o nouă lume, cu o mulţime de tentaţii, ce le aduce tot ce le-a lipsit – libertate nelimitată şi mărfuri fără număr – şi ei au ales: Always Coca-Cola. Vasile Ernu în dialog cu prietenii: Könczei Csilla, Corina Sîrbu, Márkos Tünde, Aurel Codoban, Ciprian Mihali, Alexandru Polgár, Adrian Sîrbu, Mihnea Blidariu, Gilbert Danco.

🎭 Rața (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. „Caut să vorbesc despre cum găsim forța să ne construim propria narativă. Fără să rămânem captivi în micul cosmos numit familie și fără să tot încercăm să evadăm din el.” (Cleopatra Constantinescu) Cu: Andrada Balea, Alexandra Caras, Ana-Maria Marin, Alina Mișoc, Paula Seichei.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima o suferință, un miracol, o mare fericire sau bucurie. Ele sfârșesc întotdeauna în clișee. Fosse spune, la un moment dat, că a scrie este echivalent cu a te ruga. În viața de zi cu zi, sau în lupta noastră de a răzbi, suntem ajutați de gândul că din întuneric înaintăm către lumină. Există multe lucruri în acest întuneric; și ceea ce nu înțelegem, și toate fundăturile în care ajungem pe parcursul vieții. Din punct de vedere fizic, toți dispărem, întrebarea este dacă ne încredem în înviere.” – Gábor Tompa, regizorul spectacolului.

🎶 Holy Molly (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. „Puls” este un spectacol ce scoate la lumină inima creativă a artistei, conectând-o direct cu publicul prin fiecare piesă, ca o bătaie de inimă. Show-ul explorează esența muzicii sale, oscilând între momente de intensitate vibrantă și clipe de liniște profundă. Pe lângă hituri cunoscute precum „Plouă”, „Sunday Night” și „Pastila de somn”, fanii vor descoperi și piese de pe noul album.

Vineri, 28 februarie

🎥 Avanpremiera FLOW + strângere de fonduri pentru NUCA Animal Welfare (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Flow este o pisică singuratică, a cărei viață se desfășoară liniștit în pădure. Lumea în care trăiește se apropie de sfârșit, iar casa îi este distrusă de un potop. Flow este nevoită să își caute refugiul pe o barcă, alături de alte animale. În ciuda diferențelor evidente dintre ele, vor forma o echipă imbatabilă, în timp ce barca solitară navighează prin peisaje mistice inundate, iar animalele trec prin diferite provocări și pericole pentru a se adapta acestei noi lumi. Înainte și după proiecție, la ARTA Café, veți găsi mărțișoare, calendare cu animăluțe și alte surprize simpatice, perfecte pentru a le lua acasă și a contribui la o viață mai bună pentru cei mai buni prieteni ai noștri.

📖 Bogdan-Alexandru Stănescu la Cluj – lansare de carte și sesiune de autografe de la ora 18:00 la Cărturești Hintz. Despre carte: Un cuplu cum nu se poate mai improbabil care se întâlnește în Bucureștiul anilor ’70, un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat în căutarea automatonului uman și care sfârșește în pădurile nebuniei, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte magice cu valoare neprețuită pentru ritualurile oculte menite să aducă pe lume cel de-al Treilea Reich, o stranie croitoreasă a Casei de Modă Diana, căzută pradă demonilor, o mamă creștin-ortodoxă pasionată de artele marțiale, un scriitor german melancolic pe nume Max Sebald, străzile înguste și pietruite din Norwich, Sulina anilor ’90, socialiști camerunezi, un Păpușar rus care colecționează trofee de care se îndrăgostește, un roman neterminat ce iradiază viețile celor care-l citesc: toate acestea se împletesc în biografia multigenerațională a unui personaj pasionat de criminali în serie și de reconstruirea imaginară a vieții tatălui dispărut.

🎭 Schindler (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Schindler este o comedie de idei, construită în jurul unei dualități aparent ireconciliabile: două personaje, două perspective, două lumi în coliziune. Un sofisticat joc de-a șoarecele și pisica, în care identitățile se răstoarnă, iar raporturile de putere se reconfigurează în mod neașteptat. Piesa explorează întâlnirea dintre două generații despărțite de un abis tehnologic, cultural și axiologic, surprinse într-un dialog tensionat, unde ironia și subtextul devin arme subtile. Pe un fundal poetic, balansând între morală și interes, adevărul rămâne o construcție fragilă, mereu negociabilă.” – Dragoș Pop

📖 Texte bune la Doamna T (cu rezervare) de la ora 19:00. În februarie se vor auzi texte de Pirandello, Marcus Aurelius și Jean Claude Carrière. Cu Ionuț Caras. Intrarea este liberă, în măsura locurilor disponibile (sunt doar 20 de locuri). Rezervările se fac la numărul de telefon 0753043112 sau prin mesaj pe pagina Texte bune în locuri nebune.

🎭 Hamlet (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Hamlet este asaltat de marele proiect al modernității timpurii, şi anume posibilitatea exercitării unei credințe personale și directe, precum și de o gravă îndoială cu privire la originea divină a puterii regale. Claudius este descris în cuvinte puternice și directe ca fiind nedemn de exercitarea regalității. În acest fel, moartea violentă a bătrânului Hamlet devine sinonimă cu moartea lui Dumnezeu și cu imposibilitatea învierii: «Un rege atât de bun! Ca un luceafăr / Pe lângă un satir, faţă de acesta».” – András Visky, dramaturg.

🎥 Armand – premieră (cu bilet) de la ora 19:45 la Cinema ARTA. Armand, un băiat de 6 ani, este acuzat de încălcarea limitelor în prietenia cu cel mai apropiat coleg al său de la școala primară. În timp ce nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt între cei doi băieți, incidentul declanșează o serie de evenimente în care părinții și personalul școlii intră într-o luptă tensionată pentru răzbunare, iar nebunia, dorința și obsesia ies la iveală.

🎭 Partea 2. Puterea (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Spectacolul Partea 2. Puterea sondează tema puterii, precum și raporturile cu străinii/alteritatea prin explorarea limbajelor artistice a două discipline: teatru și film. 5 performeri și o instalație video parcurg diferite etape ale istoriei omenirii văzute ca manifestări ale voinței de putere. Dacă puterea e un motor fundamental al lumii, atunci ea dă naștere atât regulilor și structurilor sociale, cât și haosului și dezastrului. Spectacolul reprezintă partea a doua din trilogia Solidarității, fiind construit în antiteză cu spectacolul Partea 1. Iubirea. Spectacolele trilogiei funcționează independent, sunt de sine stătătoare și nu e necesar ca vizionarea lor să fie cronologică.

🎶 Phoenix „Primul zbor” (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. Invitați speciali pentru opening act trupa Sanctuar (Timișoara).

Sâmbătă, 1 martie

🎭 Teatru de păpuși – Povești cu tâlc (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema Dacia. Spectacolul „Povești cu tâlc” este un variete cu multe animale, păpuși și actori care prin cântece și dansuri vă vor bucura și învăța tot felul de lucruri deosebite din lumea poveștilor. Vă veți intâlni cu vulpea și lupul, leul și șoricelul, chiar și cu Motanul Încălțat.

📖 Lansarea cărții: „Zâmbetul copilăriei în rime” – Violeta Chifor (pe bază de rezervare) de la ora 11:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. Carte de poezii pline de emoție și căldură, inspirate de copilărie și de magia versurilor care unesc generațiile. Evenimentul va fi o șansă pentru participanți să descopere povestea din spatele cărții, să o cunoască pe autoare, să primească autografe și să se bucure de moment.

💽 MMNW Vinyl Fair #4 de la ora 14:00 la Căminul Subcultural. MMNW Vinyl Fair e unul dintre fundamentele pe care s-a construit Căminul Subcultural. Întotdeauna mai mult decât magnetic, fie că s-a desfășurat în curtea căminului sau înăuntru, vinyl fair a ajuns la ediția #4 și adună colecționari de vinyl care au trecut testul timpului, invitați de Dodo de la Make Music Not War. Va fi un ‘listening session’ desfășurat timp de 2 zile în noul set-up acustic al căminului, între câteva mii de discuri, cu un line-up reprezentat de însuși cei care-și vor expune colecțiile.

📖 #16 Clubul de Lectură de la ora 5 de la ora 17:00. Veți vorbi despre cine sunteți, de ce citiți, ce citiți, cât de des, cât sunteți de dependenți de cărți. Mergi cu o carte pe care vrei să o recomanzi sau du-te pur și simplu, la un ceai (de la ora 5) sau o cafea, să vorbești despre activitatea preferată, cititul. Pentru a afla locația e nevoie să întrebi organizatoarea.

😊 Improv Show | Improbabilii | Mărțișor (pe bază de susținere) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. Vor improviza: Ștefan Dragomir, Adela Mureșan, Tudor Pogăcean, Andrei Trofin și Alex Zaharia.

Duminică, 2 martie

🗣️ Invisible Conversations – Comunicare autentică (pe bază de înscriere) de la ora 13:00 la Education Studio. Invisible Conversations un eveniment în cadrul căruia ai ocazia de a cunoaște oameni discutând deschis, cu mai puține preconcepții. La această serie de evenimente veți purta discuții pe teme introspective cu alți participanți, în timp ce sunteți legați la ochi. Tema evenimentului este „Relația cu timpul”, un subiect care ne influențează profund viața de zi cu zi, de la modul în care ne organizăm activitățile până la felul în care percepem trecutul, prezentul și viitorul. Un cadru safe și organizat în care vom facilita discuții scurte de cunoaștere între participanți. Atmosfera va fi prietenoasă și relaxată, încurajând fiecare persoană să se exprime liber și să descopere puncte comune, fiind ghidați de curiozitate.

💽 MMNW Vinyl Fair #4 de la ora 14:00 la Căminul Subcultural. MMNW Vinyl Fair e unul dintre fundamentele pe care s-a construit Căminul Subcultural. Întotdeauna mai mult decât magnetic, fie că s-a desfășurat în curtea căminului sau înăuntru, vinyl fair a ajuns la ediția #4 și adună colecționari de vinyl care au trecut testul timpului, invitați de Dodo de la Make Music Not War. Va fi un ‘listening session’ desfășurat timp de 2 zile în noul set-up acustic al căminului, între câteva mii de discuri, cu un line-up reprezentat de însuși cei care-și vor expune colecțiile.

🖼️ Tur ghidat al expoziției „Sibylle Bergemann. Fotografii” cu ArtCrawl Cluj (cu rezervare) de la ora 14:00 la Muzeul de Artă Cluj. După 16 ani și peste 30 de turnee în întreaga lume, expoziția „Sibylle Bergemann. Fotografii” ajunge la Cluj. Expoziția prezintă la nivel internațional opera completă a uneia dintre cele mai importante fotografe germane din ultimele decenii. Fotografiile sale impresionează prin diversitate – de la fotografii de modă, reportaj, eseu, peisaj, scene urbane și portret, complexitatea reflectă stilul inconfundabil al artistei. Contextul social a jucat un rol esențial în opera lui Bergemann. Imaginile ei sunt marcate de o confruntare critică cu RDG-ul. Fotografia nu este doar o simplă reprezentare, ci oferă o perspectivă asupra realității, o interpretează și ia poziție. Imaginile devin simboluri, reflectă povești și conturează doruri în ochii privitorului. În cadrul turului ghidat vei vizita expoziția de fotografii realizate de Sibylle Bergemann, o discutați și analizați împreună, într-o formulă interactivă.

🎶 Florin Chilian (cu bilet) de la ora 18:00 la Euphoria Music Hall.

🎶 Evgheni Oneghin | Piotr Ilici Ceaikovski (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română. Scenariul operei, alcătuit de Ceaikovski pe parcursul unei singure nopți, pune în evidență tiparele psihologice ale personajelor și evoluția acestora pe parcursul situațiilor întâmpinate la Sankt Petersburg, la Conacul familiei Larin și în împrejurimi. Tatiana Larina – tipul femeii ruse, simplă, timidă, melancolică, înțeleaptă – se transformă dintr-o fată naivă, de la țară, într-o doamnă din înalta societate, cu un puternic simț al moralității, după ce declarația de dragoste pe care ea i-o face lui Evgheni Oneghin – personajul romantic neînțeles de societate, reticent la mediocritatea lumii înconjurătoare – este întâmpinată cu răceală și nepăsare de către acesta. Spectacolul are două pauze şi se încheie în jurul orei 22:00.

🎭 Pe m2 – spectacol găzduit (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. O trupă de artiști: performeri, regizor, scenograf, dramaturgă, muzician, chestionează cum și ce a ajuns din universul arhitecturii românești la ei. Ilustrăm o istorie ludică a ultimelor decenii pentru arhitect, pentru client, pentru comunitate; rediscutăm, ca teatru-tribunal, erorile în relația celor trei. Punem sub reflector un oraș pe care l-am moștenit și pe care îl dăm mai departe, pe care îl construim și îl visăm, o utopie sau o proiecție? De la Meșterul Manole, la constructorul Solness, am construit un colaj performativ/m2, în care redramatizăm narațiuni, pentru arhitectura prezentului. Cu: Sabina Lazăr, Ilinca Petra Meșter, Petra Panait, Eduard Crucianu, Leo Chionac. Regia: Robert Kocsis.

🎶 Compact (cu bilet) de la ora 20:00 la Casa de Cultură a Studenților. „La început a fost pasiunea pentru muzică. A urmat dorința de a cânta pentru voi. A venit apoi, în mod firesc, nevoia de performanță, de a fi printre cei mai buni și de a fi acceptați de public. Între aceste momente s-au depănat peste 40 de ani în care am adunat emoții, amintiri, îndoieli, bucurii. Fiecare apariție a trupei Compact în fața voastră este un sincer «Mulțumesc» spus din suflet pentru toată susținerea și aprecierea pe care ni le arătați.” – membrii trupei Compact.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Săptămâna viitoare apare o nouă ediție Coolturalist, newsletterul bilunar cu noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (urmează unul cu Ștefan Asafti) și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Suntem în plină desfășurare a proiectului Horror Vacui în timp ce scriu acest material. Horror Vacui (în traducere „fobia de gol”) e o reprezentație de teatru durațional susținută de 505 de performeri timp de 7 zile, 24 de ore din 24, cuprinde 505 texte despre gol și abandon (252 de povești din colecția Muzeului Abandonului și 253 de povești ale publicului). Cel mai lung eveniment teatral din lume are loc la Galeria de Artă Galateca din București și se încheie pe 22 februarie 2025.

Horror Vacui, un performance despre „copiii nimănui”

Și-acum partea dureroasă, despre care de obicei ne ferim să vorbim. În 1989, aproape 100.000 de copii abandonați erau înregistrați oficial în grija statului. La acest număr se adăugau aproximativ 50.000 de copii cu vârste între 0 și 3 ani, abandonați în spitale. Conform estimărilor, numărul real al copiilor abandonați între 1966 și începutul reformelor sistemului depășește 1 milion. Chiar și după 1990, condițiile din instituțiile de tip spital-cămin au rămas inumane: metodele de „îngrijire” includeau cămăși de forță (folosite până în anii 2000) și hrana insuficientă, precum „supă de vegeta”.

Acest performance este inspirat de suferința lor, dar trece de limitele acestor concepte și abordează tema abandonului, a golului și a responsabilității colective. Textele, dintre care jumătate bazate pe mărturii și povești arhivate de Muzeul Abandonului, conturează o meditație colectivă despre recunoașterea trecutului și reconstrucția viitorului.

Ăsta e unul dintre acele momente în care mi-am dorit să fiu mai aproape de București. Cei care sunteți prin zonă, mergeți de simțiți, conștientizați, scrieți despre și faceți-i invidioși pe cei care sunt în alt colț din țară și care pot lua parte la eveniment vizionând transmisiunea live.

De vorbă cu Alexandru Ivănoiu, iniațitorul proiectului Horror Vacui

Indiferent unde ați fi, vă invit să citiți și să aflați mai multe despre performance direct de la Alexandru Ivănoiu, actor, dramaturg și inițiator al proiectului:

Ce te-a determinat să alegi această formă de teatru și ce impact crezi că va avea asupra publicului și artiștilor participanți? Așteptați vreo reacție din partea autorităților?

Suntem în a 4-a zi de performance cât eu răspund la acest interviu. La câte s-au întâmplat, am văzut, am trăit, parcă toate răspunsurile s-au schimbat. Andreea Grămoșteanu a spus aseară că ea participă, dincolo de motivațiile personale și politice, pentru că nu s-a mai făcut așa ceva. Gyan Ros spunea că un prieten de-ai săi a spus despre Horror Vacui, că a apărut prea târziu, că trebuia să apară acum 30 de ani. Iar Gyan a spus că 30 de ani nu e atât de mult. Alți actori vorbesc de colegialitate, alți actori spun că aveau și ei nevoie de ceva atât de mare. Acestea sunt motivele și cam așa sună și impactul. Ne așteptăm, da, ca acest performance să determine o atitudine. Mai e de văzut care.

Cum te schimbă pe tine, ca artist și om, inițierea și organizarea acestui proiect?

Râdeam deseori că în urma acestui proiect nu o să mai simt vreodată anxietate. Orice task pe care îl voi avea într-un proiect nu va fi mai greu de atât. Exagerez în mod cert. Dar am avut două reușite imense în ultimul an. Că m-am lăsat de fumat și că am creat acest proiect. Ambele, lucruri pe care nu credeam că le pot face și pe care le-am făcut. Și cred că aceste borne ne dau curaj să mergem mai departe, mai amplu, mai mult. E devreme să spun ce înseamnă Horror Vacui pentru mine ca om. Simultan mi-am auzit textul ieri, spus minunat de Tudor Cucu Dumitrescu și m-am emoționat și am reiterat ceea ce simt în cadrul performance-ului. „Cum ai tupeu să nu simți speranță?”.

Ce fel de cicatrici crezi că poartă societatea românească din cauza acestor traume cauzate de abandon și cum speri ca Horror Vacui să contribuie la vindecarea lor?

Ne recuperăm ușor, ușor. Aceeași societate care se scutură de praful corupției comuniste (cât poate), care își caută clădirile și istoriile demolate, care a tăcut prea mult de frică e societatea în care apar genul acesta de proiecte. Și nu e un caz izolat. Nu voi știi, cel mai probabil, cât de mult a contribuit Horror Vacui la vindecarea lor. Dar pentru 505 oameni, am certitudinea că da.

Dacă ai avea ocazia să vorbești cu unul dintre copiii abandonați, azi adult, ce i-ai spune?

Nu aș putea să deschid gura momentan. Și nu cred că aș avea eu ce să îi spun. L-aș asculta sau aș asculta-o și aș vedea ce are nevoie de la mine. Dacă are nevoie de ceva. Dacă nu, aș petrece timpul făcând total altceva. Pentru că opusul abandonului nu e acoperit doar de discuții despre abandon. Este acoperit și de prezență.

Dincolo de impactul public, ce ar însemna pentru tine ca acest proiect să reușească? Care ar fi semnul că Horror Vacui și-a atins scopul pe care vi l-ați propus?

Ne-am atins deja scopul cu Horror Vacui. Am strâns 505 oameni care să se apropie de subiect încât să îl zică mai departe. La orice oră din zi și din noapte. Tot ce urmează este un bonus. Bineînțeles, mai există și componenta politică, unde ne dorim să determinăm crearea unei comisii prezidențiale care să cerceteze subiectul, delimitând clar câți copii au suferit și în ce feluri. Avem nevoie de acte normative bazate pe dovezi științifice. De aceea nu cerem orbește schimbarea legii.

Cum vezi continuarea demersului Papercuts Platform după finalizarea performance-ului?

Cred că vor exista mai mult inițiative sub umbrela Papercuts. Mai mult sau mai puțin sângeroase. O luăm pas cu pas și vedem. Intuiția îmi spune că vom face o cercetare teatrală în zona paliației din România.

Ce spun artiștii care au luat parte la Horror Vacui

Robert Kocsis: „Mi-am dat seama ce înseamnă participarea la acest proiect în timpul perfomance-ului, faptul că e despre sistem și cum lucrăm ce putem face atunci când nu e de partea cetățeanului. Experiența a fost intimă, pentru puține persoane, și uneori asta face să fii înțeles mai bine.”

Ana Covalciuc, într-o postare pe Facebook: „Simt un profund sentiment de responsabilitate de a onora aceste povești. Până la urmă de asta avem nevoie de artă, nu? Să putem aduce lumină asupra adevărurilor dificile. Să povestim ce nu s-a mai povestit, să privim în față poveștile alea care lipsesc de la «masa de Crăciun».”

Sabina Brândușe, într-o postare pe Facebook: „Eu am conștientizat că de-a lungul vremii am trăit o serie lungă de momente în care m-am simțit abandonată: de partenerii de cuplu, de prieteni și de prietene, de unii colegi și unele colege din teatru sau de pe platourile de filmare, de sentimentul de încredere, de cel de speranță, de Dumnezeu…

Însă cel mai tare au durut clipele în care m-am abandonat eu pe mine. Momentele în care nu îmi mai doream ziua de mâine, cele în care mă dușmăneam mai pătimaș decât ar fi putut-o face oricine în raport cu mine, cele în care m-am desconsiderat, mi-am vorbit cu ură, cu dispreț, cu silă.

Acum realizez că în momentele și zilele care au urmat, tot eu am fost cea care s-a întors înspre mine. Cu rușine, cu vinovăție, cu nevoia de iertare, acceptare și mângâiere.

Nu puteam să primesc sprijin din afară. Nu fusesem obișnuită astfel și nici nu credeam că îl merit. Mai mult, nu îmi puteam da voie să mă vulnerabilizez în asemenea măsură încât să recunosc că am această nevoie. Sau, şi mai şi, să cer cuiva sprijinul. Nu voiam milă. Nu voiam să deranjez, să împovărez, să silesc pe cineva să își mute atenția de pe el/ea pe mine.

Aseară am văzut în ochii martorilor la povestea pe care am avut-o de spus răbdarea de a mă asculta, interesul, curiozitatea și deschiderea pe care adesea nu le-am primit de la oameni din preajma mea.”

Oana Drăgulinescu, fondatoarea Muzeului Abandonului, într-o postare pe Facebook: „Am văzut un actor mare care a avut nevoie de niște pauze între fraze ca să-și poată abține lacrimile, pentru că nu joci un text fictiv, ci este trăirea și suferința cuiva care poate este chiar lângă noi. Sigur că și pentru public este la fel de emoționant și spațiul acesta foarte intim, în care stai umăr la umăr cu vulnerabilitatea celor de lângă tine, ajunge să transforme spectacolul într-o experiență extrem de reală.”

Horror Vacui este primul demers organizat de Asociația A.R.T. Fusion sub umbrela Papercuts, o inițiativă ce își propune să încurajeze schimbarea socială prin mai multă reziliență culturală și civică. Participarea este gratuită, iar programul îl găsești detaliat pe profilurile de social media ale proiectului.

Printre actorii care s-au alăturat performance-ului se numără Maia Morgenstern, Ofelia Popii, Ada Galeș, Mihaela Sîrbu, Richard Bovnovski, Nicoleta Lefter, Tudor Cucu Dumitrescu, dar și Kate Pendry, o actriță britanică-norvegiană câștigătoare a premiului Ibsen, precum și alți scriitori și jurnaliști de renume internațional.

Papercuts Platform este un proiect care propune instrumente de implicare civică activă, oferind un spațiu unde utilizatorii pot dona timp și primi sarcini concrete pentru a deveni cetățeni mai implicați. Inițiativa își propune să educe și să antreneze oamenii pentru a deveni actori activi ai schimbării, prin activități precum scrierea de scrisori și e-mailuri către parlamentari, organizarea și participarea la dezbateri publice sau înțelegerea legalității protestelor.

A trecut ceva timp de la primul articol cu ce filme mai vedem. De-atunci, s-au adunat destul de multe pe care le-am văzut sau am de gând să le văd așa că am făcut o trecere în revistă a câtorva dintre ele. Dacă nu știi la ce film să te mai uiți sau cauți ceva care să te inspire și să-ți stârnească curiozitatea, te invit să arunci o privire mai jos. Sunt aproape sigură că ceva tot o să-ți facă cu ochiul.

The Substance (2024)

Dacă ai putea să-ți recâștigi tinerețea, ai lua o substanță care promite să te transforme într-o versiune mai tânără și idealizată a ta?

Filmul, regizat de Coralie Fargeat, câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes, este o explorare captivantă a dorinței de tinerețe și perfecțiune, transpusă într-un horror cu accente tragicomice. Elisabeth Sparkle, interpretată de Demi Moore, încearcă să-și recupereze faima și frumusețea pierdute, apelând la un ser miraculos care îi creează un alter ego mai tânăr, Sue.

Inițial, această dualitate pare să-i ofere o nouă șansă, dar se transformă într-un coșmar existențial, marcat de degradare fizică și violență dusă la extrem. Căutarea obsesivă a perfecțiunii duce la o fuziune monstruoasă a celor două identități, care simbolizează colapsul identitar provocat de standardele toxice de frumusețe impuse de societate.

În încercarea de a depăși limitele impuse de îmbătrânire, Elisabeth se prăbușește într-o spirală autodistructivă, devenind victima unui sistem care exploatează nesiguranțele individuale pentru profit. The Substance e o meditație lucidă asupra iluziei perfecțiunii și a prețului pe care îl plătim pentru a ne conforma unor idealuri imposibile.

E un film destul de brutal, din mai multe puncte de vedere. M-a pus pe gânduri și mi-a trezit întrebări despre normele sociale, îmbătrânire, corp, judecăți sociale, rolul femeii în societate și modelele feminine. În plus, mi-au plăcut referințele la alte filme, cum ar fi Black Swan, The Shining, The Elephant Man, Alien: Covenant, Vertigo, Carrie sau Dorian Gray. Sunt gândite cu grijă și integrate fără a părea forțate.

Senna (2024)

Cred că a trecut cam un an de când am devenit fan Formula 1. Totuși, nu știam prea multe despre Ayrton Senna până să văd miniseria produsă de Netflix. Și-am fost foarte plăcut surprinsă. Echipa a reuşit să creioneze cam tot ce a însemnat acest om, cu toate sacrificiile făcute, toate bâjbâielile, toate bucuriile, toate obstacolele peste care a trecut și toate criticile primite.

Acțiunea începe în momentul în care triplul campion mondial de Formula 1 se mută în Anglia pentru a concura în competiția Formula Ford, continuând până la tragicul accident din Italia, de pe circuitul de la Imola, petrecut în timpul Marelui Premiu din San Marino, în 1994, când Senna avea doar 34 de ani. Pilotul brazilian a câștigat trei titluri mondiale de Formula 1, 41 de victorii, 65 de pole positions și 80 de podiumuri între 1984 și 1994.

Viviane Senna, sora sportivului, a declarat: „Este foarte special să spunem povestea pe care doar puțini oameni o știu despre el. Familia Senna se angajează să facă din acest proiect ceva absolut unic și fără precedent.”.

Mi-a plăcut mult cum a interpretat Gabriel Leone rolul. S-au văzut orele de studiu, de repetiții, de analiză a caracterului lui Senna. Cred că a reușit să-l interpreteze cu multă grijă, dedicare, respect și profesionalism.

Vicente Amorim, creatorul miniseriei, a spus: „Gabriel Leone are carisma, intensitatea și delicatețea lui Senna”, iar producătorul Fabiano Gullane a completat: „Suntem încântați de felul în care Gabriel a interpretat rolul lui Ayrton în timpul probelor în fața camerei de filmat. Acest actor brazilian este o vedetă internațională în ascensiune”.

Escaping Twin Flames (2023)

Căutarea iubirii e una dintre cele mai profunde aspirații umane. Toate bune și frumoase până când este exploatată de indivizi lipsiți de scrupule și devine un instrument al manipulării și abuzului. Așa și-au făcut cărțile Jeff și Shaleia Ayan, fondatorii comunității Twin Flames Universe.

Manipularea unor oameni aflați în căutarea iubirii, a sensului în viață sau a celor care se simt pe marginea prăpastiei încalcă libera alegere, creează daune emoționale și-ți fragmentează sinele într-un hal atât de crud încât devine al naibii de greu de reparat.

Nu pot să concep cum astfel de lucruri se-ntâmplă la scară așa mare și, practic, autoritățile nu iau atitudine (am intrat pe site-ul Twin Flames Universe și funcționează bine mersi). Cum poate cineva să preia controlul total asupra vieților și minților atâtor oameni încât să ajungă să decidă de gen au, ce și cât să mănânce, cât sex să facă și câte abuzuri să îndure? Cum poate cineva să pretindă că e Mesia în timp ce împroașcă cu insulte și amenințări?

Mă îngrozește faptul că manipularea și îndoctrinarea pot ajunge la un asemenea nivel. Mă tulbură faptul că fragilitatea emoțională devine teren fertil pentru abuzuri și jocuri psihologice care servesc drept fundație pentru îmbogățirea altora. Twin Flames Universe este un exemplu contemporan de cult care și-a croit ițele profitând de accesibilitatea internetului și de dorința oamenilor de a găsi conexiuni autentice.

Îți recomand să vezi documentarul. Cu toate că vei simți că cineva îți toarnă găleți cu apă rece în cap, e un film care merită văzut și care-ți va da de gândit, conștientizat și priceput încă ceva din subtilitățile societății pe care am construit-o.

Avicii: I’m Tim (2024)

M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație. Filmul e bazat pe sute de ore de filmări cu Avicii, de când era bebeluș și până la final, și cuprinde zeci de mărturii ale prietenilor, familiei și oamenilor alături de care a lucrat.

Tim a iubit întotdeauna muzica. Știa încă din copilărie că orice avea să facă în viață va fi în zona creativă. În adolescență, a început să se joace cu un software de producție muzicală și a învățat arta subtilă de a combina notele și a le armoniza. Și la 18-19 ani, deși credea că n-are cum să facă o carieră în muzică pentru că nu știa să cânte la niciun instrument, a ajuns să plece în turnee, a învățat să cunoască oamenii, să se joace cu emoțiile și energia lor și să simtă atmosfera.

Dar nu voia să fie un personaj complet diferit de cine era el cu adevărat. Între Tim și Avicii nu era o graniță clară. Mai mult, era pe pilot automat, se simțea gol și nefericit. Nu-i mai făcea plăcere să facă muzică pentru că era prea mult. Ăsta a fost începutul unui parcurs greu, care s-a încheiat cu multă durere. Tim a plecat dintre noi. Brusc și pe nepregătite. Și totuși, încă e aici, prin muzică, dor, iubire, recunoștință, durere și gândurile de „dacă aș fi știut” sau „dacă aș fi fost mai atent” ale apropiaților lui.

Tim a fost și va rămâne un geniu. Pentru mine, faptul că am putut vedea și pot asculta și azi o mică parte din tot ce a însemnat Tim (sau Avicii) e un privilegiu.

DogMan (2023)

Recunosc că m-a răscolit filmul ăsta, și la propriu, și la figurat, de mi-au dat lacrimile. E un film despre puterea de a depăși traume greu de imaginat. E un film despre reziliență și umanitate. E despre relația oamenilor cu animalele și despre loialitate. E un film psihologic, cu o sensibilitate aparte, dar și cu acțiune.

Ne pune pe masă povestea lui Doug, un băiat care a trecut printr-un car de traume și abuzuri toată copilăria și care nu a fost niciodată iubit așa cum și-a dorit și cum ar fi avut nevoie. Cel puțin nu de oameni. Dar el are o superputere: dragostea necondiționată pentru câini și conexiunea specială pe care o are cu ei.

„M-am întrebat cum poate o ființă umană să treacă printr-un asemenea calvar și ce poate face pentru a-l depăși. Cu toții avem suferința în comun, singura armă pe care o avem pentru a lupta împotriva ei este dragostea. Societatea poate oferi un oarecare confort, dar doar prin dragoste se vindecă cu adevărat rănile.”, spune Luc Besson, regizorul filmului.

Foarte bună și interpretarea. Mi-a plăcut mult Caleb Landry Jones – se vede atenția din fiecare gest, privire și replică. Iar în secvențele cu drag queen e spectaculos. Intuiesc că o să vă placă, mai ales dacă iubiți câinii sau v-a plăcut Joker (are câteva lucruri în comun, mai ales în construcția personajului) . Și mai cred că e subapreciat pe IMDB, oferă mai mult decât un film de nota 6.8.

The Brutalist (2024)

E un film pe care nu l-am văzut (la momentul la care scriu acest articol), dar îmi doresc. Am de gând chiar că merg să-l văd în cinema, doar că încă nu mi-am făcut timp pentru cele 3 ore jumătate de artă. Cert e că mi-a ajuns să văd trailerul și să știu că e cu Adrien Brody ca să-l pun pe lista filmelor pe care îmi doresc să le văd. Faptul că a primit 10 nominalizări la Oscar e doar un bonus pentru mine.

„Este călătoria unui imigrant evreu, despre supraviețuire. Acele greutăți și pierderi specifice, tânjirea după un nou început și visul de a veni într-un loc ca America – unde mitul visului american, mai ales în anii ‘50 – oferă speranța de a fi liber de acea persecuție și de a o lua, poate, de la capăt într-un fel”, spune Brody.

Însă pentru László Tóth, protagonistul, nu este ușor să scape de traume în timp ce proiectează mobilă modernă uimitoare, o bibliotecă și marea arhitectură brutalistă care domină filmul și de la care lungmetrajul împrumută numele.

„Acea artă măreață și spiritul uman pot triumfa cumva prin toate acestea. Traumele trecutului nostru ne influențează munca și alegerile și experiența noastră de viață. Psihologia postbelică a afectat profund arhitectura postbelică. Până și mișcarea brutalistă este o antiteză a idealurilor noastre anterioare”, afirmă Brody.

Mai mult, Adrien Brody a împărtășit perspective despre modul în care mediul său familial i-a influențat performanța: „Moștenirea mea maghiară a fost înrădăcinată în mine încă din copilărie. Îmi amintesc că bunicul meu se lupta cu accentul său gros maghiar în timp ce încerca să-și găsească de lucru în America. A fost incredibil de stresant și dificil pentru el să se asimileze în societatea americană”. Actorul a subliniat, de asemenea, importanța rădăcinilor sale în modelarea carierei și perspectivei sale. „Aceste experiențe mi-au modelat drumul și m-au făcut ceea ce sunt. Întotdeauna am abordat oamenii care au trecut prin astfel de dificultăți cu respect și înțelegere”.

Anora (2024)

Alt film despre care am citit mai mult de bine decât de rău și pe care vreau să-l văd. Anora este marele câștigător al Festivalului de Film de la Cannes din 2024, fiind recompensat cu premiul Palme d’Or, cel mai prestigios din competiție.

O tânără din Brooklyn, Anora, care lucrează într-un club de striptease întâlnește într-o seară un tânăr rus, Ivan, fiu al unui oligarh. Convinsă că aceasta poate fi povestea ei de basm, Anora acceptă după o foarte scurtă perioadă să se căsătorească cu Ivan. Mariajul celor doi nu pare însă destinat unui succes prea lung, deoarece părinții tânărului pornesc spre New York imediat ce află despre acesta, pentru a anula căsătoria.

„Dacă în prima parte Anora pare o poveste de Hollywood clasică, de tipul „doi îndrăgostiți împotriva lumii”, în partea a doua filmul ia o turnură extrem de neașteptată și mult mai realistă. Filmul lui Baker reușește de asemenea să găsească o sursă neașteptată de umor în momentele cele mai tensionate din film, cauzând râsete din situații care, la prima vedere, sunt extrem de grave și periculoase. Este un stil foarte specific de umor, care s-ar putea să nu placă tuturor, dar prin care poți spune, cel puțin, că Anora iese în evidență.”, scrie Andrei Brîndușescu.

De asemenea, Victor Morozov menționează într-un articol publicat de Scena9: „Îmi place Anora pentru că vorbește despre această tânără fără condescendență și fără piedestalizare – două atitudini opuse, dar la fel de problematice. Nu face din ea o sfântă abrutizată la cheremul bărbaților și nici o lozincă militantă pe două picioare. Dimpotrivă: Ani e un personaj grație căruia Baker poate filma raporturi heterosexuale pe bani într-o manieră perfect firească, organică – ca pe o muncă oarecare, fără să ne refuze bucuria ficțiunii de pe pozițiile unui tătuc moralist. Anora e un film ce cunoaște costul unei supradoze de plăcere, dar care, chiar și așa, are bunul-simț să nu le-o interzică personajelor sale.”

Ție ce filme ți-au plăcut? Ce recomanzi? Scrie-mi în comentarii.

Imagine cover: filmul The Brutalist.

Săptămâna asta am fost la expoziția de final de semestru I a studenților de la Universitatea de Artă Cluj. La fel ca în 2024, și anul ăsta am mers curioasă, cu apetitul deschis pentru artă, delir creativ și libertate de expresie. Și-am primit pe măsură – de la monstruleți colorați, figuri suprarealiste la texturi, tehnici diverse, simboluri și concepte complexe care transformă sălile de expoziție în universuri distincte.

Cel mai mult îmi place că nu e o experiență tipică de vizitare a unei expoziții. Axenia, profă în cadrul Universității, ne-a explicat detalii despre procese, tehnici și materiale și ne-a ajutat să înțelegem mai bine ideile creative din spatele lucrărilor. Pe lângă asta, deși ai zice că îți mai tragi sufletul încărcat de atâta creație cât mergi de la un etaj la altul, în fiecare colț în care privești pe holurile universității vezi câte ceva care-ți atrage atenția. Poți vizita expoziția până în 21 februarie inclusiv. Mai mult detalii găsești pe pagina UAD Cluj.

Am scris un articol despre cum și ce-am simțit la „Lacul lebedelor” și „Spărgătorul de nuci” de la Opera Națională Cluj în speranța că, poate-poate, o parte din trăire va transcende tehnologia și ecranul telefonului sau dispozitivului de pe care-l citești și va ajunge la tine. Poate te vei trezi cochetând cu ideea de a merge la un spectacol, fie el operă sau balet. Poate te vei imagina în sala de spectacol, inspirând mirosul de catifea, printre murmurele șoptite ale celor din sală, dinainte de gong.

Pentru câteva ore, vei uita de job, de cât de încărcată ți-a fost ziua sau de aglomerația din trafic. Mai mult, vei ieși din sala de spectacol cu senzația că timpul s-a comprimat și cu gândul că a durat puțin, iar pașii tăi vor încetini spre ieșire, dornici să-ți prelungească experiența. Acolo unde se termină scena, începi tu.

Pont: Dacă vrei să ajungi în martie la vreun spectacol de la Operă e musai să-ți iei bilet din timp. Aici găsești programul.

Luni, 17 februarie

🖼️ The Silent Stories of the City | Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave. Expoziția aduce în discuție ideea de reutilizare a obiectelor și materialelor găsite în spațiul urban, aliniindu-se astfel cu principiile economiei circulare. Prin reciclarea creativă a acestor elemente, expoziția subliniază importanța reducerii deșeurilor și a conservării resurselor, un demers care contribuie la o conștientizare ecologică a spațiului urban. În această direcție, expoziția amintește de mișcarea Arte Povera din Italia anilor ’60, care valorifica materiale comune și neconvenționale în creațiile sale, o paralelă interesantă cu ideea de a reutiliza obiecte urbane neglijate pentru a scoate la lumină frumusețea ascunsă în ceea ce este aparent neînsemnat.

🎭 Tinerii barbari (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Am decis să intitulăm acest spectacol Tinerii barbari. Nu avem intenția de a relata viețile lui Bartók și Kodály, ar fi imposibil, și nu avem nicidecum intenția de a spune o poveste sau de a scrie un musical. De fapt, demersul nostru este lipsit de scop, nu duce nicăieri, nu am găsit niciun mesaj de transmis sau lucruri de zis. Am căutat ecouri care să rezoneze astăzi în aceeași măsură în care o făceau acum o sută de ani.” – Vidnyánszky Attila jr.  –  regizorul spectacolului.

Marți, 18 februarie

🎥 Inimi tinere – avanpremieră (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. O poveste despre prima iubire, despre îndrăzneala de a-ți urma inima și a te arunca într-un abis al emoțiilor. Despre cei copleșiți și înspăimântați de sentimente pe care nu le-au mai trăit vreodată. O poveste caldă și blândă despre copiii care își descoperă propriile identități.

🎭 O scrisoare pierdută în concert (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc. Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale.

🎥 Neorealismul italian – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Film – Ossesione: Gino, un vagabond tânăr și chipeș, se oprește la un mic han de pe marginea drumului condus de Giovanna. Aceasta este nemulțumită de soțul ei mai în vârstă, Bragana, cu care s-a măritat doar pentru bani. Gino și Giovanna se îndrăgostesc. Dar Bragana le îngrădește pasiunea, iar Giovanna refuză să fugă cu Gino. La baza filmului a stat romanul lui James Cain, „Poștașul sună întotdeauna de două ori”, care avea să mai cunoască câteva ecranizări celebre.

😊 Roast Battle Open Mic (pe bază de rezervare) de la ora 20:00 la Flying Circus. 20 de oameni vor intra într-un spectacol de umor în stilul clasic al unui Roast Battle, unde insultele și glumele tăioase vor fi la ordinea zilei.

Miercuri, 19 februarie

🖼️ Vernisaj Matca & Lateral (intrare liberă) de la ora 18:00 la Contemporar. „La Bine și La Rău / Through Thick and Thin” este o expoziție care explorează relațiile, solidaritatea și rezistența în comunitățile artistice, reflectând atât asupra propriului nostru rol ca spațiu artist-run, cât și asupra angajamentului artiștilor de a-și menține activitatea în contexte dificile. Expoziția Run Artist Run este coordonată de Lateral ArtSpace și urmărește oferirea de vizibilitate muncii invizibile din spatele unei inițiative artist-run, implicarea socială pe care o presupune și conexiunile umane pe care le hrănește.

🎶 Văduva veselă | Franz Lehár (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Muzica plină de vervă şi romantism din Văduva veselă, împletită cu dialogurile spumoase ale protagoniştilor, conturează cu şarm prețioasa înaltă societate din La Belle Époque a secolului XX. Tânăra şi seducătoarea văduvă Hanna şi fermecătorul Conte Danilo, eroii operetei, trăiesc o poveste de dragoste siropoasă, printre trufii neclintite şi intrigi ambiţioase. Totul într-un spectacol savuros, pigmentat cu sentimente intense şi hilare răsturnări de situaţie, purtate pe paşi de vals pasional şi can-can francez, ce fac deliciul publicului.

🎭 Curs de teatru de Improvizație – Unscripted de la ora 18:30 la Studio de Fericire (Memo 10, et 1). Trainer: Ștefan Dragomir – un om cu spirit de artist, pasionat de lucrul cu oamenii și trainer în educație non-formală încă din 2015. A luat parte în implementarea a peste 100 de proiecte din domeniul dezvoltării personale, iar în improvizație a creat și implementat peste 20 de programe cu durata de 3-4 luni și frecvență săptămânală, având sub tutelă sute de participanți și zeci de spectacole ca membru al trupei Improbabilii. Înscrieri începători și avansați.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Páskándi a scris o operă transparentă. Structura alegorică nu caută să ascundă, ci mai degrabă să-și dezvăluie propriul context: revoluția de schimbare de regim din 1989 din România, ai cărei protagoniști și principale linii de forță ar putea fi identificați aproape unul câte unul – dacă acesta ar fi scopul. Numai că, în timp ce noi înșine devenim inevitabil, pentru o clipă sau două, voyeuri prăpăstioși ai pornografiei puterii, Páskándi are grijă să ne stânjenească din când în când cu privire la propria noastră inocență, punându-ne întrebări incomode tuturor, inclusiv „posterității”, dacă vreți, acum din partea cealaltă: Se poate naște democrația din pornocrație? Sau doar democrația pornocratică? Este posibil să începem procesul de purificare prin intermediul unei instanțe de judecată sumară? Se poate naște o mântuire autentică în ieslea însângerată a unei lumi noi apărută după masacrul din ajunul Crăciunului? Dacă nu vrem să ne regăsim în brațele celor care se tânguiesc de treizeci și cinci de ani, nu ne putem lipsi astăzi de răspunsuri. Sau măcar de întrebări.” – István Bessenyei Gedő, dramaturgul spectacolului.

🎥 A Real Pain – Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Despre film: David Kaplan, interpretat de Jesse Eisenberg, și vărul său Benji, jucat de Kieran Culkin, călătoresc în Polonia, unde se alătură unui grup de turiști evrei, cu un ghid britanic, într-un tur care-i duce de la Varșovia la Lublin și apoi la lagărul de exterminare de la Majdanek, unde vizitează locurile unor străvechi așezări evreiești complet distruse în timpul Holocaustului. Aventura însă ia o întorsătură ciudată când vechi tensiuni dintre cei doi reapar pe fundalul istoriei familiei lor.

😊 Stand-up Comedy cu Sorin Pârcălab, Toma și Cristi Popescu „Tensiuni” (cu bilet) de la ora 21:00 la Cinema Teatru „Florin Piersic”.

Bonus: 🗣️ Creators.talks S02E05 Relationship status: It’s complicated – Relația cu munca și banii (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la Cloudflight Cluj. Cum ne alegem carierele care să ne împlinească, de ce ajungem atât de des în burnout sau în poziții care nu ne mai plac și nu mai sunt aliniate cu noi, cum putem depăși blocajele care ne împiedică să facem mai mulți bani, dar și care e impactul transgenerațional asupra relației noastre cu munca și banii sunt doar câteva dintre temele de discuție pe care le vom aborda. Speakerii ediției: Georgiana Spătaru este psihoterapeut cu multiple formări în Psihogenealogie și Psihologie transgenerațională, dar și autor de cărți și creatoarea setului de carduri Exerciții de Fericire și a Cursul de Relaționare Emoțională și Spirituală pentru Copii – C.R.E.S.C. este singurul program de educație emoțională și spirituală pentru copii din Europa. Camelia Crișan este creator de conținut și solistă și una dintre persoanele norocoase care poate spune că are meseria pe care și-a dorit-o.

Joi, 20 februarie

📖 Lansare de carte – Pierre Michon, Stăpâni și slujitori de la ora 18:00 la Cărturești Casa Hintz. Ce e un mare pictor, dincolo de norocul talentului propriu? E neîndoios cineva al cărui apetit nemăsurat pentru o condiție socială superioară îl face să o ia razna într-un exercițiu ce trece dincolo de diferențele sociale și pe care, din acea clipă, nicio faimă nu-l va putea mulțumi: e aventura celui care, în paginile astea, poartă numele de Goya. E, mai cu seamă, magnetismul unei proze care se răsfață în culoare, în umbre și lumini, închipuind povești nemaiauzite despre maeștrii evadați din locurile comune în care i-a proiectat Istoria. Pierre Michon s-a născut în 28 martie 1945, în regiunea Creuse. A urmat studii de literatură la Universitatea din Clermont-Ferrand și a fost actor înainte de a se consacra exclusiv scrisului.

🖼️ Marcel Lupșe. Expoziție personală retrospectivă de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Începând cu 1979, Marcel Lupșe expune pictură, desen, obiect în peste 200 de expoziții de grup, în țară și peste hotare, participând anual la simpozioane și tabere de artă plastică naționale și internaționale. În cei cincizeci de ani de activitate artistică, a organizat peste 65 de expoziții personale, lucrările sale figurând în muzee și colecții particulare în numeroase tări și Europa și nu numai.

🗣️ Oglinda tranziției în cinematografia românească: de la comunism la democrație de la ora 18:00 la Centrul MCC din Cluj. Această dezbatere își propune să exploreze modul în care cinematografia românească a reflectat și a influențat tranziția de la regimul comunist la democrație. Ne dorim să analizăm rolul filmului ca mărturie a transformărilor sociale, politice și culturale, precum și ca un spațiu al memoriei colective. Cum au fost reprezentate dificultățile sociale, dezamăgirile și noile speranțe în perioada postcomunistă? Vor fi abordate teme precum dezrădăcinarea, criza identitară, corupția sau libertatea redescoperită. Invitați: Tudor Giurgiu, Dr. Bogdan Jitea și Cristian Grindean.

🎭 Sânziana și Pepelea (cu bilet) de la ora 19:00 Teatrul Național Cluj. Cu „Sânziana şi Pepelea“ redescoperim copilăria teatrului românesc, acea naivitate hazlie, jucăuşă, care grăieşte însă multe adevăruri despre firea românească valabile şi astăzi; un text foarte teatral, cu potenţialităţi scenice, de joc.

😊 Improv Show | Improbabilii | Ce-ți poftește inima? (cu plată la intrare) de la ora 19:00 la Centrul de Creație Maidan. Vor improviza: Ștefan Dragomir, Adela Mureșan, Tudor Pogăcean, Andrei Trofin, Alex Zaharia și Rareș Popa la clape.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima o suferință, un miracol, o mare fericire sau bucurie. Ele sfârșesc întotdeauna în clișee. Fosse spune, la un moment dat, că a scrie este echivalent cu a te ruga. În viața de zi cu zi, sau în lupta noastră de a răzbi, suntem ajutați de gândul că din întuneric înaintăm către lumină. Există multe lucruri în acest întuneric; și ceea ce nu înțelegem, și toate fundăturile în care ajungem pe parcursul vieții. Din punct de vedere fizic, toți dispărem, întrebarea este dacă ne încredem în înviere. Dedic acest spectacol memoriei soției mele, Tekla Tordai.” – Gábor Tompa, regizorul spectacolului.

🎶 SANDEI Crew de la ora 21:00 la Atelier Cafe. SANDEI Crew este un grup format din patru DJ pasionați, fiecare dintre ei fiind foarte priceput în a se adapta la diferite contexte și roluri. În timpul săptămânii, ei sunt implicați în proiecte creative, dar în timpul liber devin arhitecți ai ritmului. Prin sunetele lor captivante, creează peisaje sonore captivante, invitându-i pe toți să își exploreze creativitatea sub îndrumarea lor muzicală.

Vineri, 21 februarie

🎲 Expoziția Brickenburg – Zilele Fanilor LEGO în perioada 21-23 februarie, între orele 10 și 22 la Iulius Mall Cluj.

📖 Sci-fi & Fantasy Book Club (cu intrare) de la ora 19:00 la The Guild Hall. Clubul de carte organizat de The Guild Hall începând cu anul 2019, este locul ideal pentru a vă întâlni și a vorbi despre fantezie și magie, despre roboți, legende și mituri. Pentru a participa, e nevoie să achiți 25 lei pentru intrare sau să ai un abonament la The Guild Hall.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.” – Attila Vidnyánszky Jr. – regizorul spectacolului

🎶 Concert Delia (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall.

🎶 Concert simfonic – dirijor Cristian Mandeal (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎭 Oglinda neagră – reprogramat (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Luigi Pirandello ne așază în fața unei oglinzi în care e dureros și, totodată, necesar să ne observăm. Dar cine se află, cu adevărat, în fața acelei oglinzi? Să fie oare «personalitatea» noastră? Personajul acela care trăiește lângă noi și în care ne amăgim, în fiecare zi, că ne recunoaștem, doar pentru a fi acceptați de ceilalți? Sau este oare «esența» noastră? Acea ființă unică, acea pagină albă de la origini pe care cu toții s-au grăbit, de-a lungul vieții noastre, să scrie ceea ce voiau ca noi să devenim.” – Roberto Bacci

🎶 LIVE concert IXV: Soundtracks for Crime Scenes | Muzică inspirată de coloane sonore cinematografice (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. IXV este o trupă trip-hop/industrială care se inspiră din sunetele emblematice ale trupelor Portishead și Massive Attack, precum și din cele industriale, darkwave și coloane sonore cinematografice.

🎭 La Première (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Cum creezi un spectacol în 40 de minute? Te apuci și improvizezi ca și cum nu ar exista ziua de mâine. Ce te așteaptă: 1 regizor care a spus „Improvizație totală? Să vedem ce iese!”; 1 coregraf care va face coregrafia pentru actori/actrițe (va arăta bine, probabil), 1 compozitor care scrie muzica pe loc, pentru că nu există „nu am timp”, 2 actori care vor face totul pentru ca seara să fie memorabilă (sau poate nu – vino să afli).

Sâmbătă, 22 februarie

🛍️ RoCreator la Turn – Festivalul Artizanilor, Designerilor și Artiștilor din Transilvania (intrare liberă) între orele 11 și 19 la Turnul Croitorilor. Creatori talentați din Transilvania au pregătit colecții unice de accesorii și decorațiuni, haine de designer și cosmetice, toate realizate cu multă pasiune.

📖 Lansare de carte: Cătălina Batincu & Iulia-Anamaria Ghidiu. Poem în tandem de la ora 15:00 la Muzeul de Artă Cluj. Volumul de versuri „Poem în tandem” s-a născut ca o provocare literară, menită, pe de-o parte, să apropie stiluri și discursuri lirice individuale, iar pe de altă parte, să valorifice sensibilitatea autoarelor în fața unor teme sau amintiri comune. Derivând din același titlu, fiecare poem-răspuns este o meditație personală – recurgând la o incursiune în abisul copilăriei și al imaginației – împreună reușind să reconstituie o lume debordând de culoare, emoție și frumos.

🎭 Copilul care nu știa de ce merge la școală | Recomandat 7+| Spectacol reprogramat (cu bilet) de la ora 17:00 la Stația Teatru/Muzical. Pentru Andrei, care începe școala alături de Matei și Sofia, în clasa unei învățătoare bune și blânde, școala e un mister. De ce trebuie să vină la școală? Doamna învățătoare cântă și se joacă cu elevii, dar nu pare să aibă răspunsuri prea multe. Părinții nemulțumiți fac o reclamație iar Sinisterul îi trimite învățătoarei o pereche de ochelari magici, care o fac să nu mai vadă nimic bun în copii. Viața la școală și acasă devine din ce în ce mai grea pentru cei trei copii. Ce e de făcut?

🎶 Zdob și Zdub (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall. Trupa ZDOB ȘI ZDUB este cea mai populară trupă etno-rock din Republica Moldova. ZDOB ȘI ZDUB combină hardcore-ul și folclorul balcanic într-un mod unic și original. Cu elemente de hip-hop, drum’n’bass, jungle, punk și triluri de fluier sau trompeta tradițională, trupa a creat un crossover muzical inegalabil. ZDOB ȘI ZDUB îmbină intensitatea urbană cu spiritul rural. CUIBUL este una dintre cele mai emblematice trupe rock din Republica Moldova și sărbătoresc cei peste 30 de ani de activitate revenind la esența sonoră care i-a consacrat. Cu un stil ce combină crossover-ul de chitară cu influențe de grunge, funk și rock, formația își continuă evoluția muzicală.

🎭 Nu mai ține linia ocupată (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Nu mai ține linia ocupată! ne vorbește despre nedreptățile sociale, despre incompetență și corupție, despre neîncredere și luarea în derâdere a celor care solicită ajutor, despre vastitatea torturilor, despre educația șubredă și precară, despre nevoia de iubire și despre victimele nepăsării. Textul este scris de Alexandra Felseghi pentru care expresia nu mai ține linia ocupată este „expresia brută a nedreptății și a letargiei sistemului în relație cu singurătatea absolută a oamenilor aflați într-o situație critică”.

🎭 Scripcarul de pe acoperiș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea,  continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

🎶 Fiare Noi: Vlad Dobrescu Album Launch (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space.

Duminică, 23 februarie

🧒🏻 Cumperi cărți și susții biblioteca mobilă BookTruck de la ora 12:00 la Bookstory. Biblioteca mobilă va fi prezentă în fața librăriei, iar o serie de librari surpriză care ne vor recomanda cărți care le-au plăcut lor.

🛍️ RoCreator la Turn – Festivalul Artizanilor, Designerilor și Artiștilor din Transilvania (intrare liberă) între orele 11 și 19 la Turnul Croitorilor. Creatori talentați din Transilvania au pregătit colecții unice de accesorii și decorațiuni, haine de designer și cosmetice, toate realizate cu multă pasiune.

✍🏻 Leacuri pentru suflet de la ora 16:00 la Muzeul Farmaciei Cluj – MNIT. Echipa de „farmaciști” îți va asculta povestea și îți va oferi un leac personalizat: o sticluță cu versuri sau fragmente care să-ți aline sufletul. Dacă sufletul tău e ușor și vesel, îți vor dărui o sticluță cu vitamine pentru stări de bine! Accesul la eveniment se face pe baza biletului standard de intrare la muzeu. Detalii despre bilete găsești pe site.

🎶 Ducu Bertzi (cu bilet) de la ora 18:00 la Euphoria Music Hall.

😊 Am o stare – Show live aniversar de la ora 19:00 la Klausen Pubhouse. Am o stare face 4 ani și pregătesc un show live cu invitați speciali și tot felul de surprize.

😊 Just Push Play (cu bilet) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Improvizează: Dragoș Muscalu, Matei Rotaru, Rob Pavicsits, Bogdan Bob Rădulescu. La pian: Paul Tonca. Invitat special: Vlad Oancea. Totul se construiește pe loc, fără regizor, fără scenariu. Telecomanda e în mâna publicului.

🎭 Schindler – Premieră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Schindler este o comedie de idei, construită în jurul unei dualități aparent ireconciliabile: două personaje, două perspective, două lumi în coliziune. Un sofisticat joc de-a șoarecele și pisica, în care identitățile se răstoarnă, iar raporturile de putere se reconfigurează în mod neașteptat. Piesa explorează întâlnirea dintre două generații despărțite de un abis tehnologic, cultural și axiologic, surprinse într-un dialog tensionat, unde ironia și subtextul devin arme subtile. Pe un fundal poetic, balansând între morală și interes, adevărul rămâne o construcție fragilă, mereu negociabilă.” – Dragoș Pop

🎭 Privighetoarea (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Născută din jocul păpușarilor, povestea îi prinde pe toți în lumea magică a iluziei, populată cu împărați și oameni simpli, cu bufoni și oameni vicleni însetați de putere, ducându-și existența între mici bucurii și mari ambiții. Un tablou în fața căruia stai cu răsuflarea tăiată, ca mai apoi să fii absorbit și să te contopești cu personajele sale. Vorbind despre oameni, povestea vorbește despre gânduri, speranțe și bucurii, despre adevăr și minciună, despre autentic și impostură. O confruntare permanentă, o luptă deschisă între bine și rău ducând la o dorită schimbare. Iar când ea se produce la final, se cheamă că povestea și povestitorul și-au făcut datoria și se pot retrage, așteptând un alt prilej în care să reînvie magic.” – Traian Savinescu – regizorul spectacolului.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Ieri am publicat o nouă ediție de Coolturalist, newsletterul cu noutăți din artă și cultură și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Să ne citim cu bine! 🌞

Mi-a fost dor de o „baie de artă”. O să înțelegi mai jos de ce vorbesc la trecut și cine-s „responsabilii” pentru asta. În perioada asta, mai mult ca-n altele, mi-e dor și să scriu poezii, să pun pauză pilotului automat pe care-l las mult prea des să preia frâiele și să simt. Recunosc, mă mai astâmpăr și scriind acest newsletter.

Îți las aici și-o melodie, „There’s no answer for life”, pe care am ascultat-o mai des zilele astea și care poate-ți deschide apetitul pentru mai mult din muzica canadianei Michelle Gurevich.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Avicii (Tim Bergling): „Eu vreau să creez muzică nemuritoare.”

Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor.

Neîncrederea lui în sine mi-a dat un sentiment de fragilitate. M-a izbit în plex și mi s-a cuibărit în piept ca o a doua cutie toracică. Apoi mi-am dat seama că era propria mea neîncredere.

Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care povestea lui m-a atins atât de profund și de-asta am scris asta la zile distanță de la vizionarea filmului. Pentru că vorbește și despre mine. Privind retrospectiv, simt că am devenit mai încrezătoare în ultimii ani, dar nu suficient încât să fiu eu cu acea nonșalanță la care tânjesc și pe care o văd din când în când la oamenii din jurul meu.

Și nu-i vorba că mă ascund, ci mai degrabă că nu las garda jos mai des, ezit și mă autosabotez constant. Îmi minimizez calitățile și trăsăturile faine de caracter căutând justificări. Din afară, probabil pare că scotocesc după scuze, argumente și situații care să explice de ce am reușit sau de ce îmi ies lucrurile bine, ca și cum n-ar fi meritul meu. Sau ca și cum n-aș fi făcut mare lucru.

O fi asta patima ori meteahna perfecționistului și a celui care simte că tot nu face destul, în timp ce mută munți? Nu știu, dar mi-ar plăcea să mă „vindec”.

Am scris un fel de articol-omagiu despre Avicii pentru că am fost inspirată de film, de poveste și de talentul lui în a crea muzică nemuritoare.

ZONA DE INTERES

Horror Vacui, un performance despre gol și recunoaștere, este cel mai lung eveniment teatral din lume și are loc la București.

Horror Vacui este o reprezentație de tip teatru durațional susținută de 505 de actori, cuprinde 505 texte despre gol și abandon și va avea loc între 15 și 22 februarie 2025, la Galeria de Artă Galateca din București, timp de 7 zile, 24 de ore din 24.

În 1989, aproape 100.000 de copii abandonați erau înregistrați oficial în grija statului. La acest număr se adăugau aproximativ 50.000 de copii cu vârste între 0 și 3 ani, abandonați în spitale. Conform estimărilor, numărul real al copiilor abandonați între 1966 și începutul reformelor sistemului depășește 1 milion. Chiar și după 1990, condițiile din instituțiile de tip spital-cămin au rămas inumane: metodele de „îngrijire” includeau cămăși de forță (folosite până în anii 2000) și hrana insuficientă, precum „supă de vegeta”.

Acest performance este inspirat de suferința lor, dar extinde limitele acestor concepte, abordând forme de abandon diverse și reziliența în fața acestuia. Horror Vacui abordează tema abandonului, a golului și a responsabilității colective. Textele, dintre care jumătate bazate pe mărturii și povești arhivate de Muzeul Abandonului, conturează o meditație colectivă despre recunoașterea trecutului și reconstrucția viitorului.

Acesta este primul demers organizat de Asociația A.R.T. Fusion sub umbrela Papercuts, o inițiativă ce își propune să încurajeze schimbarea socială prin mai multă reziliență culturală și civică.

„Trăim vremuri complicate, în care izolarea și abandonul persistă sub diverse forme în jurul nostru. Ne gândim la Papercuts ca la o platformă de fitness civic, un spațiu de mediere între trecut și viitor. Prin Horror Vacui, căutăm să scriem alături de spectatori o scrisoare deschisă statului român, pentru ca acesta să recunoască public ororile comise între anii 1966 și 1990 și să facă această recunoaștere cu o promisiune pentru viitor.”, spune Alexandru Ivănoiu, actor, dramaturg și inițiator al proiectului.

Ăsta e unul dintre acele momente în care mi-am dorit să fiu mai aproape de București. Cei care sunteți prin zonă, mergeți de simțiți, conștientizați, scrieți despre și faceți-i invidioși pe cei care sunt în alt colț din țară.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🎥 (de văzut) „Parthenope”, un film despre amintiri, pierderi și regăsirea sinelui, toate desfășurate pe fundalul vibrant și imprevizibil al orașului Napoli.

🧠 (de conștientizat) O poveste despre dependență, tăcere, automutilare, suicid, tabu și o industrie care minimizează efectele „jocului” asupra celor de pe urma cărora face bani.

🎧 (de auzit) Prima producție de teatru radiofonic pentru copii realizată de AUZIT în colaborare cu ZBENG cultural. „Propria mea lume” de Victor Alexandru (10 ani) și Radu Popescu (tata) se poate asculta aici.

🔍 (de căutat în librării) „Restul”, prima carte dintr-o trilogie „organică și personală a acelor teme vitale care te readuc în lume”, semnată de poeta Svetlana Cârstean, care apare la editura Nemira și va putea fi citită în integralitatea ei în decursul acestui an.

📖 (de citit) Un interviu cu Bianca Oanea, creatoarea și autoarea newsletterului News&Spice, „despre ce ni se întâmplă, ce putem face și câte ceva bun”.

🎶 (de ascultat) There’s No One Answer for Life, de inconfundabila Michelle Gurevich.

🖼️ (de „răsfoit”) Fotografiile care au câștigat Concursul de fotografie al Societății Regale de Entomologie din 2024. Mai jos una dintre cele mai intime momente surprinse într-o fotografie, o molie tigru care depune ouă:

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Libertate, monstruleți și simbolism la UAD Cluj

E a doua oară când vizitez expoziția de la finalul semestrului I a studenților de la UAD Cluj, împreună cu Loredana și Axenia. La fel ca în 2024, și anul acesta, am mers acolo curioasă, cu apetitul deschis pentru artă, delir creativ și libertate de expresie. Și-am primit pe măsură – de la monstruleți colorați, figuri suprarealiste la texturi, tehnici diverse, simboluri și concepte complexe care transformă sălile de expoziție în universuri distincte.

Cel mai mult îmi place că nu e o experiență tipică de vizitare a unei expoziții. Axenia, profă în cadrul Universității, ne-a explicat detalii despre procese, tehnici și materiale, ne-a ajutat să înțelegem mai bine ideile creative din spatele lucrărilor și ne-a împărtășit momente din lucrul cu studenții. Pe lângă asta, deși ai zice că îți mai tragi sufletul încărcat de atâta creație cât mergi de la un etaj la altul, în fiecare colț în care privești pe holurile universității vezi câte ceva care-ți atrage atenția – fie că sunt alte lucrări, mirosuri sau mesaje scrijelite pe perete.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Peste 120 de producții românești concurează pentru Premiile Gopo 2025.

122 de filme românești, lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje, lansate în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming în 2024, intră în etapa de jurizare pentru cea de-a 19-a ediție a Premiilor Gopo. Aceasta va avea loc în 29 aprilie la București.

42 de lungmetraje se regăsesc pe lista propusă pentru nominalizările la categoria Cel mai bun film. Printre acestea se numără Anul Nou care n-a fost, Trei kilometri până la capătul lumii, Moromeții 3, Unde merg elefanții, Băieții buni ajung în Rai sau Moartea în vacanță.

La categoria documentar au fost înscrise 22 de producții, iar la scurtmetraj 67 de titluri, filme de ficțiune, documentare și povești animate. Nominalizările vor fi stabilite în luna martie. Apoi, peste 700 de profesioniști activi din toate domeniile industriei de film românești vor vota câștigătorii trofeelor Gopo 2025.

Floarea-soarelui lui van Gogh, reinterpretată în LEGO.

LEGO a lansat un nou set artistic, LEGO Art Vincent van Gogh – Sunflowers, inspirat din celebra pictură a lui van Gogh. Dezvoltat în colaborare cu Muzeul Van Gogh din Amsterdam, setul are 2.615 piese, măsoară 53 cm x 40 cm și oferă o reinterpretare 3D a picturii. Setul cuprinde o ramă detașabilă, cu sistem de prindere, care îți permite să-l expui ca pe un tablou. Acesta este disponibil pentru precomandă, urmând să fie livrat și pus în vânzare începând cu 1 martie.

Vile, artistul care „sculptează” pereții cu spray.

Un artist portughez duce arta stradală la alt nivel, prin tehnici de iluzie optică. Cunoscut sub pseudonimul Vile, acesta transformă pereții de ciment în opere de artă 3D, folosind doar spray paint.

Spre deosebire de artiștii tradiționali de graffiti, Vile creează iluzia că literele sunt sculptate în suprafața peretelui. Fundalurile hiperrealiste pe care le pictează în peisaje variate – de la natură luxuriantă la cer deschis sau beton crăpat – îți dau impresia că poți privi dincolo de perete.

Pe lângă graffiti, Vile este și un talentat portretist hiperrealist, iar măiestria sa în compoziție, lumină și perspectivă contribuie la efectele spectaculoase ale lucrărilor sale.

Rock, libertate și 30 de ani de Cuib.

Cuibul, una dintre trupele rock reprezentative din Republica Moldova, sărbătorește cei peste 30 de ani de activitate prin lansarea unui nou album, Vamos, pe care-l deja l-au adus deja aproape de ascultătorii din Iași și București și urmează Brașov, Cluj și ulterior într-o serie de capitale europene. Pentru trei dintre cele patru concerte vor fi însoțiți de către Zdob și Zdub, cele două trupe având un bogat istoric comun.

Trupa Cuibul și-a făcut debutul în anii ‘90, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice. Rock’n’roll-ul devenise un simbol al libertății și al schimbării. Și la doar șase luni după ce Cuibul s-a format, umplea săli cu mii de oameni, iar asta le-a oferit o motivația de care au avut nevoie pentru a continua să cânte și să se dezvolte ca trupă.

Spotify sprijină autorii care scriu despre sănătate mintală.

Spotify, în parteneriat cu The Black List și The Jed Foundation, lansează Premiul Spotify x JED Impact, un program de granturi în valoare de 50.000 de dolari, destinat scriitorilor de povestiri nepublicate care abordează tema sănătății mintale. Cinci autori vor primi câte 10.000 de dolari pentru manuscrisele lor, în scopul de a diversifica narațiunile despre sănătatea mintală în ficțiune. În plus, Spotify va oferi resurse valoroase pentru scriitori, inclusiv un hub online cu informații despre cum să scrii despre sănătatea mintală și cum să ai grijă de propria ta stare de bine, precum și consultanță individuală.

Depunerile pentru competiție sunt deschise din 12 februarie 2025 și vor fi evaluate de un juriu format din experți de la Spotify, The Black List și JED. Câștigătorii vor fi anunțați pe 10 octombrie 2025, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Prima imagine generată cu ajutorul AI protejată prin drepturi de autor.

Mai ții minte ce am scris ediția trecută despre AI și drepturile de autor? Ei bine, deja avem prima imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale protejată prin drepturi de autor. Invoke, platforma creată de Kent Keirsey, a obținut protecția pentru lucrarea „A Single Piece of American Cheese”.

Fondatorul, Keirsey, care a mai încercat în 2023 să obțină protecție dar n-a avut succes, a venit acum cu un proces detaliat în care arată implicarea umană în procesul creativ. A lucrat la imagine cu tehnologia Invoke, care permite generarea și editarea imaginilor cu un control ridicat. Keirsey consideră că protecția acordată lucrării sale este un pas important pentru viitorul creației digitale și le oferă artiștilor un instrument pentru a-și proteja lucrările.

În plus, compania a dezvoltat un instrument numit „Provenance Records” (Înregistrări de Proveniență). Scopul acestui instrument este de a urmări și de a înregistra toate modificările pe care un artist le face unei imagini generate de inteligența artificială. Keirsey speră ca acest proces să devină mai accesibil pe măsură ce exemplele de lucrări protejate se vor înmulți.

Aici și opera de artă, o bucată de brânză și o femeie cu trei ochi și păr din tăiței, care imită vitraliile:

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Arta e unde nu te-aștepți, chiar și în forma rujului pe care-l folosești.

După ce a fost impresionată de forma neobișnuită a rujului prietenei sale Rosie, Stacy Greene s-a întrebat dacă alte femei ar putea avea forme la fel de unice ale rujurilor pe care le folosesc. Și-a rugat prietenii să o ajute să caute rujuri distincte și să le roage pe acele femei să renunțe la rujurile lor.

Acest experiment a dus la proiectul „Lipstick” (1992), o serie de fotografii ale unor rujuri folosite, fiecare purtând numele proprietarei. Fotografiile exprimă variații în formă și textură, modelate de tehnicile unice de aplicare. Un obiect banal și uzual, produs și folosit în masă, devine o sculptură încărcată de personalitate cu ajutorul unui ritual zilnic, intim și particular.

De la seria „Lipstick”, artista și-a îndreptat atenția asupra altor produse de înfrumusețare. Lucrările sale aprofundează ritualurile de înfrumusețare și autoexprimarea.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Mai multe bucăți din mine, așternute-n versuri, găsești aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Fontul pe care l-aș fi putut inventa eu încercând să scriu cu dreapta.

Cheetos lansează o campanie amuzantă, ”Other Hand Font” pornind de la ideea că dacă ești dreptaci mănânci Cheetos cu dreapta, deci te murdărești pe degete și ești nevoit să folosești cealaltă mână. Mai mult, chiar și creatorii de fonturi fac asta.

Creat de agenția de publicitate Silverstein Goodby & Partners, fontul imită scrisul stângaci al mâinii nondominante și e promovat printr-un video satiric cu Rich Silverstein, fondatorul agenției. Fontul e disponibil aici, iar videoul de mai jos e savuros:

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească newsletterul. Îți mulțumesc! 😊

Nu uita: săptămânal trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate frumos pe zile și pe tipologie. Dacă ești din Cluj sau mai treci prin zonă, te aștept aici.

Ai grijă de tine! 🌞