Muzeul de Arte Frumoase (Museum of Fine Arts, în maghiară Szépművészeti Múzeum) e printre obiectivele turistice din Budapesta care mi-a rămas cel mai viu întipărit în minte. Habar nu aveam ce comori m-așteptau acolo și ce colecție vastă a vechilor maeștri din această parte a Europei găzduiește. E musai să-l vizitezi dacă ai drum prin Budapesta. Și-ți recomand să treci și pe la Piața Eroilor și să faci o plimbare în parcul din apropiere.

Ce-am apreciat când am fost e faptul că am putut admira lucrările fără prea mulți oameni în jur. Deși o zi e extrem de puțin pentru câte ai de văzut acolo. Realist, cred că mi-ar fi trebuit vreo 3 zile să mă pot bucura în ritmul meu de toată arta.

Clădirea neoclasică, finalizată în 1906, găzduiește o colecție impresionantă dispusă pe mai multe niveluri, de la sculpturi antice la săli tematice dedicate diferitelor perioade artistice și până la superbele picturi aflate la etaj. Ba mai mult, muzeul organizează periodic expoziții temporare de anvergură. Altfel spus, o baie de artă pentru orice om îndrăgostit de frumos.

Renoir, un pictor al oamenilor

Când am fost eu, la parterul Muzeului era o expoziție temporară dedicată lui Renoir. Să am privilegiul să admir atât de-aproape măiestria lui a fost o experiență pe care n-aveam să mi-o scot din minte multă vreme. Greu mi-am desprins privirea de la delicatețea cu care a scos în evidență nuanțele fețelor, strălucirea din privirile modelelor și splendoarea hainelor care parcă aveau textură.

Renoir a fost, fără niciun dubiu, un pictor al oamenilor și, implicit, al vieții. Nu se limita doar la portrete. Privea în jur și punea pe pânză bucăți de cotidian și reda interacțiuni simple. Nudurile lui erau un mod de a celebra frumusețea corpului feminin. Nu degeaba e unul dintre puținii artiști care au reușit să încapsuleze acea strălucire catifelată a pielii.

E suficient să privești câteva tablouri ca să faci parte din lumea lui, animată de prieteni, de alți artiști, de colecționari, de familia lui – toți prinși într-un fel de armonie senină, dintr-o lume parcă lipsită de griji.

Știi ce e interesant? Că deși noi îl știm ca impresionist, o mare parte din opera lui care se întinde pe șase decenii, de la începutul anilor 1860 până în 1919, se află în afara cadrului acestei mișcări. După 1881 s-a îndepărtat de impresionism și a luat-o pe cărarea explorării, urmându-i pe Rafael, Jean-Antoine Watteau, Jean-Honoré Fragonard, François Boucher, Tițian și Rubens.

Ce am admirat eu e că, și spre finalul vieții, Renoir încă experimenta, se reinventa. Nici nu-i de mirare că farmecul său în a mânui culorile, productivitatea demnă de bonusuri de performanță și voința de fier au ajuns sursă de inspirație pentru artiștii noilor generații, precum Pablo Picasso sau Henri Matisse.

Expoziția a fost structurată așa frumos, cronologic și pe teme, ca să înțelegi mai bine cum a evoluția lui și relația cu modelele care i-au servit drept inspirație, de la picturi la desene și sculpturi. Am plecat de-acolo cu mintea limpede și cu sufletul împăcat să am văzut o parte dintr-un om și că, în felul meu, i-am mulțumit pentru ceea ce ne-a oferit.

Alte expoziții temporare găzduite de Museum of Fine Arts

Un exemplu recent e expoziția Munkácsy 180, din perioada noiembrie 2024 și martie 2025.

Printre cele mai vizitate se numără cea dedicată lui Csontváry 170, care a adunat peste 200.000 de vizitatori în 2023. Expoziția a prezentat o selecție cuprinzătoare de 45 de lucrări ale pictorului Tivadar Csontváry Kosztka, oferind o perspectivă asupra temelor și motivelor sale principale, incluzând opere celebre precum Ruinele Teatrului Grec din Taormina și Cedrul Singuratic.

O altă expoziție care a depășit pragul de 200.000 de vizitatori a fost cea dedicată lui El Greco, de la sfârșitul anului 2022 și începutul lui 2023. Aceasta a fost prima expoziție de o atât de mare amploare dedicată artistului în Ungaria. A cuprins aproape 70 de lucrări, unele chiar împrumutate de la muzee precum Prado și Luvru.

Cea mai de succes expoziție din istoria Muzeului de Arte Frumoase a fost cea dedicată lui Van Gogh, care a avut loc în 2006-2007 și a fost admirată de 483.000 de vizitatori. A fost a 15-a cea mai vizitată expoziție din lume în acel an și a prezentat aproximativ 80 de lucrări ale pictorului olandez din colecții din întreaga lume.

La Muzeul de Arte Frumoase până și pereții spun povești

Muzeul își are originile în perioada de glorie a Austro-Ungariei, când capitala maghiară a înflorit din punct de vedere al dezvoltării culturale. Spre deosebire de Viena, care găzduia comorile habsburgice, Budapesta nu dispunea de o colecție regală importantă.

Momentul de cotitură în formarea muzeului a fost în 1871, când statul maghiar a achiziționat vasta colecție de artă a familiei Eszterházy, strâmtorată din punct de vedere financiar. Achiziția a inclus 637 de picturi ale unor artiști precum Rafael, Correggio, Bronzino, Tintoretto, Paolo Veronese, Rubens, van Dyck, Guercino, Claude Lorrain, Jusepe de Ribera, Frans Hals, Goya – împreună cu mii de desene și gravuri pe care familia le-a colecționat.

După achiziția colecției Eszterházy, muzeul a continuat să se îmbogățească prin donații generoase din partea aristocraților maghiari. Personalități precum arhiepiscopul János László Pyrker și contele János Pálffy și-au donat colecțiile private (192 de picturi, respectiv 178) și au adus în muzeu opere importante ale unor maeștri venețieni și europeni. Aceste donații au pus muzeul pe hartă și le-au oferit iubitorilor de artă acces la o gamă variată de opere de artă de o valoare inestimabilă.

Similar muzeelor europene din secolul al XIX-lea, clădirea are o curte interioară spațioasă cu arcade, o sală a Renașterii, flancată de camere în stil ionic și doric, o sală în stil romanic, una în stil baroc și camera Michelangelo. Fiecare spațiu a fost gândit în așa fel încât să reprezinte un stil arhitectural diferit.

Totuși, arhitectura Muzeului de Arte Frumoase a trecut printr-o perioadă în care nu a mai fost la fel de apreciată, iar clădirea a trecut printr-o serie de modificări. Deși intenția n-a fost una rea, acestea au avut un impact negativ asupra organizării interioare și au generat probleme de conservare pe termen lung. Un exemplu e sala romanică, care a fost închisă publicului și folosită ca spațiu de depozitare mai mulți ani.

Din fericire, muzeul a fost redeschis în 2018, după un amplu proces de restaurare. Acesta a urmărit să corecteze daunele cauzate de modificările nepotrivite și să integreze facilități moderne, necesare unui muzeu al secolului XXI.

Sursă imagine cover: justbudapest.com.