
Ce e creativitatea – o calitate rezervată celor aleși sau o formă de libertate? Am stat la un pahar de vorbă virtual cu George Roșu – omul și artistul din spatele brandului – pentru care desenul e super putere, umorul e atu, inteligență și, în arta sa, capcană. Într-o lume în care toate ne par la îndemână, dar puține durează, George nu urmărește să creeze frumosul, ci să-l scuture de praful așezat sub acel „măcar se face ceva”.
I.L.: George, cum privești tu creativitatea? Învățăm să fim creativi sau pur și simplu suntem?
G.R.: Creativitatea e o boală care nu se ia. Nu poți să te prefaci creativ pentru că e un fel de libertate și nu ai cum să te prefaci că ești liber, nu? Putem doar învăța să ne dăm seama că avem voie să devenim creativi. Apoi vedem ce iese.
I.L.: Ai menționat că nu ești storyteller, dar textele tale transmit idei puternice. Cum ți-ai descrie rolul în artă, dincolo de etichete și categorii?
Nu înțeleg ce sens ar mai avea arta în 2024 dacă nu acela de a deschide ochi, și de a întreba, chestiona, propune, redefini, analiza, filtra și refiltra momentul în care suntem ca omenire.
G.R.: Nu cred în arta decorativă, nici în arta produsă în „lumea viselor”, nici în metafore și simboluri din Renaștere. Nu cred în Frumosul cu F mare, nu cred în academism, nu cred în prăfoșenia școlii de artă românești. Suprarealismul e un kitsch și realismul e fake. Arta trebuie să fie despre prezent și cât de onestă și cât de proaspătă se poate. Avem nevoie mai mult ca oricând de o artă militantă și activistă. Și când zic artă nu mă refer doar la arta vizuală. Toate artele.
I.L.: Crezi că arta are responsabilitatea de a ne provoca sau de a ne trezi? Cum vezi impactul ei în societate?
G.R.: Are OBLIGAȚIA de a ne provoca să gândim. Și ca artiști și ca privitori sau consumatori.
I.L.: Ce este umorul pentru tine – refugiu sau mecanism de apărare? Ce rol are ironia în activitatea ta?
G.R.: Umorul în arta mea e o capcană. Dacă ai râs înseamnă că ai înțeles. Dacă ai înțeles atunci asta poate însemna două lucruri: ori ești de acord cu ce am zis eu acolo ori dimpotrivă. Ideea e să înțelegi. Nu e nici o variantă corectă. Cred că arta contemporană locală nu prea are umor. Se ia în serios când nu e cazul. Nu are nici simțul ridicolului. Pentru mine umorul înseamnă și inteligență. Încerc să nu fiu prost.
I.L.: Preferi să te uiți la lume sau să se uite ea la tine?
G.R.: Eu mă uit, ce face ea e treaba ei, dar eu o văd.
I.L.: Despre ce crezi că ar trebui să se vorbească mai des și mai serios?
G.R.: Uneori cred că se vorbește prea mult și se face prea puțin. Depinde și cine vorbește și ce zice.
I.L.: Cum crezi că ne influențează faptul că oricine poate face cam orice – să scoată o carte, să vorbească la o conferință, să-și dea cu părerea?
G.R.: Fiecare să facă ce poate. Vedem ce rămâne.
I.L.: Ai sfaturi pentru cei care nu reușesc să scape de capcana perfecționismului sau a procrastinării?
G.R.: Nu. E prea târziu pentru ei. 🙂
I.L.: De multe ori când ceva bun se-ntâmplă intrăm în suspiciune – ba că sigur e ceva la mijloc, ba că n-are cum să dureze, ba că e prea frumos ca să fie adevărat. Tu cum vezi lucrurile – de unde crezi că ni se trage asta?
G.R.: Poate nu e chiar rău mereu să fim sceptici. Ține de experiență, probabil. Nu tre’ să felicităm doar că se face ceva, contează și cum este acel ceva. Acel „Măcar se face ceva” nu mai e de ajuns. Cred că ni se trage de la „Cine v-a lucrat aici”. Adică ne știm, și știm cum lucrăm noi.
I.L.: Crezi că simplitatea face mesajul mai accesibil sau îl lasă deschis interpretării?
G.R.: Îl face și accesibil (și așa și trebuie să fie arta) și lasă loc deschis interpretării (cum trebuie să facă arta).
I.L.: Lucrezi cu clienți care nu înțeleg specificul muncii tale? Cum arată echilibrul între creativitate și constrângerile care izvorăsc din cerințele clienților?
G.R.: Cei mai mulți clienți nu înțeleg până la capăt cu ce mă ocup. Că inventez concepte, că nu scriu pur și simplu ce texte îmi dau ei. Unii îmi cer fontul… Încerc să fiu clar cu clienții. Am și mulți care înțeleg și îmi dau mână liberă. Ăia îmi plac cel mai mult.
I.L.: De ce ți-e dor când ți-e dor?
G.R.: De pisică-mea din Cluj, dar dacă dorul e o lipsă atunci îmi lipsește Berlinul și cum mă simt acolo.
I.L.: Dacă ar fi să transmiți un singur gând societății, tinerilor care ar fi acela?
Pe George Roșu îl găsești și pe Instagram și site-ul personal.
Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
Coolturalist este newsletterul bilunar care-ți aduce noutăți relevante din cultură și artă, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.