De vorbă cu Tibi Codorean: „Creativitatea e doar o formă nouă de naturalețe, o extindere a firescului”

Timp de citire: ~ minute
Tibi Codorean și Dobby în elementul lor

Pe Tibi Codorean, umorist, ierbosof și purtător de cuvinte cu acte-n regulă, îl recunoști după stilul inconfundabil: un amestec subtil de umor inteligent, filosofii la firul ierbii și observații pe care după ce le-ai savurat, îți lasă o senzație greu de definit, ca și cum ai fi mușcat dintr-o felie de adevăr. Toate astea presărate cu metafore și (auto)ironie cât să nu pară că se ia prea în serios. Iar dacă vrei să-ți gâdili intelectul cu umor bun o dată la câteva zile, citește și abonează-te la ierbosofiile lui Tibi.

Când l-am întrebat dacă-i surâde ideea unui interviu, mi-a zis că da, sună distractiv, dar nu știe ce-ar mai fi de întrebat. A fost cu atât mai distractiv și provocator cu cât nici eu n-aveam habar ce-ar mai fi de întrebat. Dar mi-am pus mintea la contribuție și am „născocit” niște întrebări bune, cred eu:

Izabella: Cum privești tu creativitatea? Învățăm să fim creativi sau pur și simplu suntem?

Tibi: Creativitatea e o stare. Unii sunt în stare, alții nu. Exact așa cum unii oameni sunt în stare să cânte angelic, să escaladeze Everestul sau să țină țigara aprinsă în colțul gurii în timp ce schimbă o bujie, iar alții nu pot face nici unul aceste lucruri uimitoare oricât de mult s-ar antrena. Din păcate, starea asta depinde de o gașcă de factori interi și externi care fluctuează cu nesimțire, de nu poți găsi nicicum o rețetă clară pe care s-o aplici algoritmic în căutarea succesului.

Eu privesc creativitatea cum privesc un film bun, cu multe gustări în brațe și adormind într-o poziție incomodă spre final. Creativitatea e doar o formă nouă de naturalețe, dacă vrei un citat instagramabil. E o extindere a firescului. Pentru că atunci când ceva e cu adevărat creativ, pare atât de natural încât te întrebi de ce nu s-a gândit nimeni la asta până atunci. Ce era creativ ieri e normal azi. Creativitatea e felul prin care ne extindem.

Toți suntem creativi, într-un fel sau altul, dar dacă nu ne exersăm această naturalețe, riscăm să o pierdem în oceanul de rutine și conformism care a devenit realitatea.

„Orice om înțelege râsul, și-l dorește și îl caută.”

I: Ce tip de umor gustă românii și la ce subiecte se ofensează mai mult sau mai des?

T: Românii, ca orice altă creatură înzestrată cu darul ipocriziei, se urzică profund la umorul care îi atinge vag personal și râd cu spume la umorul care îi atinge pe alții. Dacă faci o glumă despre un pahar cu apă, cineva o să o ia personal și o să se supere pentru că a avut un unchi care s-a înecat într-un lac și nu se glumește, dom’le, despre ape în felul ăsta.

Mel Brooks a spus-o cel mai succint: tragedie e atunci când mă tai eu la deget, comedie e atunci când tu cazi într-un canal și mori. Poate că ar trebui să-i pui lui următoarele întrebări. Dar grăbește-te, omul are 98 de ani.

Internetul are capacitatea remarcabilă de a găsi nadirul semantic în orice afirmație. Se găsește mereu un Mirel care să interpreteze în cel mai dezastruos mod cuvintele tale și să se ofenseze din pricina lor. Zilele astea am spus că ar fi greu să-i explic cuiva din anul 2000 că n-am putut să-mi iau pâine pentru că mi s-a descărcat telefonul. Umor simplu, derivat dintr-o aparentă incongruență cauzală contextualizată anacronistic. Un domn mi-a explicat cât sunt eu de prost și de nepregătit pentru viață că nu mi-am încărcat telefonul peste noapte.

desen de Tibi Codorean
desen de Tibi Codorean

În general, umorul e gustat ca orice alt tip de hrană. În picioare, deasupra chiuvetei, să nu faci miezuri prin casă. În pat, înfofolit în pixeli. Într-un pub, înconjurat de străini beți. În mașină, în drum spre birou. Sau doar de sărbători, alături de prieteni și familie.

I: „Comedia e singura formă de artă în care lumea te disprețuiește instant dacă o faci prost.”, ai scris recent. De ce crezi că oamenii au o toleranță atât de mică față de umor, comparativ cu alte forme de artă?

Fiecare om are un tip anume de glume la care reacționează. Fiecare om are o dietă umoristică specială. Dacă nu-i respecți regimul, se supără ca un vegan căruia i-ai trântit în castron niște perișoare.

[E a doua întrebare la care răspund cu o metaforă despre mâncare, cred că mi-e foame.]

„Trăiesc într-un conflict perpetuu între nevoia de a munci pentru bani și dorința de a nu face deloc asta.”

I: Cât de fină e linia dintre a face bani folosindu-ți creativitatea și a face compromisuri? De ce crezi că publicul are o percepție atât de haotică și eronată asupra ideii de „a te vinde”?

T: Linia e cât de fină vrei tu să fie. Fiind o linie imaginară, poți să ți-o imaginezi oriunde. Dacă tu decizi că nu te-ai compromis când ți-ai folosit creativitatea pentru a promova jocuri de noroc, așa e, nu te-ai compromis. Ce e normal pentru păianjen e haos pentru muscă și ce e „compromis” pentru public e parte din meserie pentru artist.

Toți ne vindem, într-un fel sau altul. Ne vindem timpul, munca, corpul sau ideile. Varietatea mărfurilor vândute, diferențele calitative, așteptările consumatorilor și fluctuațiile de preț sunt cele responsabile pentru haosul de pe piață.

I: „Facem pentru bani chestii care contravin valorilor noastre. Ne ignorăm principiile pentru a putea supraviețui și a ne alimenta iluzia că încă avem principii.”, ai scris într-un text pe Substack. Tu te confrunți cu acest conflict în activitatea ta? Avem vreo soluție reală?

T: Asta-i o chestie cu care mă confunt în fiecare zi și uneori chiar de două, trei ori pe zi. Trăiesc într-un conflict perpetuu între nevoia de a munci pentru bani și dorința de a nu face deloc asta. Orice muncă prestată în schimbul unor beneficii financiare e un fel de prostituție, și e de-a dreptul rușinos că am ajuns, ca specie, în poziția asta, de-a fi obligați să avem toți joburi din care să ne întreținem. Soluția ar fi un fel de venit universal garantat, dar asta e deja treabă de economist și eu încerc să mă feresc de domeniul ăsta (în care, întâmplător, sunt licențiat).

desen de Tibi Codorean
desen de Tibi Codorean

I: Cum îți dai seama dacă o glumă va prinde sau nu? Ai glume care n-au mers cum te așteptai?

T: Am mii de glume care au mers mai bine decât m-aș fi așteptat și mii de glume care n-au mers atât de bine cum ar fi meritat. Dar pentru că fac asta de mulți ani și am dobândit oareșce experiență în glumit, cele care nu merg acum sunt mult mai bune decât cele care nu mergeau în urmă cu zece ani. Ori asta, ori am devenit eu mai indulgent cu mine însumi.

E greu să prezici succesul unei glume, pentru că e influențat de multe variabile stupide, cum ar fi ora la care postezi, platforma pe care ești, limbajul folosit, contextul social sau starea emoțională a algoritmului care îți distribuie creația.

Ok, acum, dacă e să fiu complet sincer, nici una din glumele mele nu merge așa cum mă aștept, pentru că eu mă aștept ca toți oamenii vii de pe planetă să îmi aprecieze genialitatea și postarea să aibă șapte miliarde de like-uri și tot atâtea distribuiri. Deci răspunsul la întrebare e o imagine generată de A.I. cu un Tiberiu trist care a construit o glumă din sticle de plastic și nimeni n-a apreciat.

I: Cât e joacă și cât e disciplină în munca ta?

desen de Tibi Codorean
desen de Tibi Codorean

T: La intersecția umbroasă a acestor două sfere obraznice se află un punct extraordinar de sensibil, plin de mister și fantezie, a cărui poziție exactă e aproape imposibil de determinat.

Uneori, Punctul C e mai aproape de joaca pură, fiind format dintr-o idee spontantă și o poftă nebună de a o vedea materilizată în întreaga ei splendoare.

Alteori, Punctul C poate fi găsit între faldurile cărnoase ale disciplinei, în mijlocul exercițiilor care antrenează mușchii minții. Ca să ajungi la el ai nevoie de o rigurozitate de contabil, de-o capacitate sporită de a face legături între concepte neînrudite și de-o cană mare de cafea, care să-ți dea energie să forțezi un subiect până storci din el ceva vag amuzant.

„Libertate înseamnă să pot să-mi aleg singur povara.”

I: Ai avut perioade de blocaj creativ? Dacă da, care este sursa ta principală de inspirație atunci când treci prin asta sau ce faci ca să ieși din el?

T: Am zile în care, orice aș face, nu-mi vine nici cheful, nici inspirația. Dacă-mi permite agenda, aia pe care mi-o cam stabilesc de unul singur, las lucrurile pe mai târziu și aleg să-mi bucur sufletul cu altele. Răsfoiesc un Youtube, downloadez o carte, ies la o plimbare cu câinele sau mă holbez într-un punct fix până mă scoate din transă șuierul strident al ceainicului, ca-n filme. Dacă e obligatoriu să scriu ceva și lucrez cu un deadline, scriu chiar și așa blocat creativ cum sunt, că de cele mai multe ori nu e nici o diferență. [Asta e gluma mea preferată de anul acesta și nici măcar nu e glumă]

I: Ce înseamnă libertatea pentru tine?

Libertate înseamnă să pot să-mi aleg singur povara. Înseamnă luxul de a refuza chestii. Înseamnă să nu trebuiască să dau explicații suplimentare.

I: Tu faci glume atât pentru tine, cât și pentru alții. Cum delimitezi lucrurile, cum faci o demarcație între ce faci pentru tine și ce e muncă?

T: Pentru mine, munca și obligația coexistă într-un fel de spațiu Schengen în care toate granițele au fost spulberate și creativitatea zburdă liberă între zona profesională și cea personală, între hobby și job, între sarcină și distracție, între birou și canapea, între ecranul calculatorului și foaia pe care creionez idei în timp ce stau în curte și mă supăr pe câinele care latră ca prostul la toate păsările.

Nu pot să spun că lucrez pentru „alții” când fac chestii cu Bravo sau Epic Show. Suntem familie și creația e la comun. Și nu pot să spun că nu lucrez pentru mine doar fiindcă sunt plătit de altcineva. Delimitarea e grea când îți transformi pasiunea în job. E și mai complicată când începi să-ți monetizezi distracția.

Majoritatea chestiilor pe care le fac acum pe bani le-aș face și gratis. Acolo se face diferența. Aș face pe gratis chestia asta? Dacă răspunsul e nu, atunci, clar, e vorba de muncă. Dar e un gen de muncă pe care sunt bucuros s-o prestez.

I: Dacă ar trebui să ții un curs despre „Cum să faci oamenii să râdă și să-ți dea bani pentru asta”, care ar fi primele trei lecții?

T: Făcutul oamenilor să râdă și făcutul de bani sunt două chestii complet diferite. Singurul care a reușit să le îmbine cu succes a fost Seinfeld. Dar hai să încerc și eu sarea cu degetul:

  1. Fă chestii care te amuză pe tine.
  2. Roagă-te să existe pe lume și alți oameni cu același simț al umorului.
  3. Cumpără varianta full a Masterclass-ului meu despre comedie pentru a afla restul pașilor pe care trebuie să-i urmezi pentru a face oameni să râdă într-un mod profitabil.

I: Cât din ceea ce faci este dictat de alegerile tale conștiente și cât e rezultatul influențelor externe?

T: Influențele externe pot să îmi dicteze ce să fac doar pentru că eu le permit asta, deci totul depinde de mine. Asta doar dacă n-are soția alte planuri, caz în care trebuie să desfășor activități de cuplu în loc să mă joc cu glumițele și desenele mele.

Tibi Codorean
din arhiva personală a lui Tibi

„Suntem manipulați în moduri extrem de grosolane și dezamăgitor de evidente.”

I: Dacă ar trebui să scrii un scenariu despre România în stilul unui sitcom american, ce titlu i-ai da?

T: Stranger things. Ba nu. Modem family, pentru că se desfășoară la finalul anilor ’90. Mmmm, nu. Un fel de Friends, dar românesc, adică D*u*ș*m*a*n*i. Nu știu. Mă mai gândesc.

I: Dacă termostatul tău ar avea un cont de social media, ce fel de postări ar face despre tine?

T: Ar fi aceleași postări pe care le-au făcut românii despre Iohannis în ultimii ani. Unde este domnul Tiberiu? De ce nu face nimic? Iar s-a dus în vacanță? Aia e muncă, ce face el?

I: Gândește-te la cele mai recente filme pe care le-ai văzut. Ce personaje (umane sau nu) ți-au rămas în minte?

T: Igor din Anora, pentru că a reușit să fie și galant, și empatic, și feminist în timp ce sechestra o femeie.

I: 3 cărți citite în 2024 de care-ți aduci aminte acum și care ți-au plăcut (și de ce)?

T: Mi-a plăcut Shogun, de James Clavell, pentru că m-a făcut să-mi dau seama că manipularea e o artă subtilă și poetică. În ziua de azi suntem manipulați în moduri extrem de grosolane și dezamăgitor de evidente. Cartea m-a făcut nostalgic după vremuri mai simple, când erai mințit personal, sută la sută natural, fără algoritmi.

Mi-a plăcut și Monsters, cartea lui Claire Dederer despre felul în care ar trebui să ne raportăm la arta creată de oameni absolut groaznici. M-am gândit recent la ea, citind articolul despre abuzurile sexuale ale lui Neil Gaiman, a cărui colecție Sandman are un raft special în biblioteca mea și îmi provoacă acum sentimente contradictorii.

Și mi-a plăcut foarte mult și Jurnalul unui geniu, al lui Salvador Dalí, pentru că l-am citit pe o plajă din Cipru – și ce poate fi mai plăcut de atât? – dar și pentru că te face să-ți dai seama de importanța încrederii în sine. Citind-o, mi-am dat seama că pictura era un talent secundar al spaniolului. Pe locul întâi era narcisismul.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

T: Mi-e dor de vacanțele de iarnă în care stăteam în pat cu o ciocolată caldă și mă uitam la desene animate în timp ce afară ningea. Deci mi-e dor de ninsoare, pentru că toate celelalte le fac și acum.

Sursă imagine cover: Tibi Codorean.

Distribuie articolul:

Comentarii:

  1. Ce frumos, ce autentic! Intr-adevar, simt, acum la sfârșitul lecturii, că „am mușcat dintr-o felie de adevar”… Excelente întrebările, superbe răspunsurile! 👏 Sunteți tare faini amandoi! 🤩

  2. Avatar photo

    Îți mulțumesc, Vlad! Mă bucur mult că l-ai citit cu drag și că ai și împărtășit asta. 🤗🌞

  3. Tare ! 😍 Bravo ! E funny rau Tibi.. si intrebarile f bune !

  4. Avatar photo

    Îți mulțumesc, Paul! 😊

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Newslettere

Articole recente

Izabella Lukacs - 2025 © Toate drepturile rezervate.

Un moment, te rog!

Dacă ai ajuns până aici cu cititul, dă-mi voie să îți propun să te abonezi la newsletterele mele, să primești ultimele articole ce te-ar interesa sau să afli de evenimentele din Cluj.
Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.

Un moment, te rog!

Dacă nu ai făcut-o până acum, te poți abona mai jos la newsletterele mele culturale.
Abonează-te să primești în fiecare duminică calendarul evenimentelor culturale care se-ntâmplă în Cluj, în următoarea săptămână. Afli de ele cât încă te mai poți duce și scapi de FOMO. 😃
Newsletter bilunar care-ți aduce noutăți din artă și cultură, interviuri cu oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite și recomandări de ce să mai citești, vezi, asculți sau încerci.
Share to...