Azi sărbătorim. Coolturalist ajunge la 1000 de oameni! 😍 Îți mulțumesc că ești aici, că mă recomanzi, citești și ai încredere. În semn de mulțumire și recunoștință, am pentru tine un cod de reducere pentru cartea „Spațiul viselor”, de David Lynch și Kristine McKenna, apărută recent la editura Nemira.

Codul LYNCH20 te scutește de 20% din preț și este valabil până pe 31 martie 2025. Introdu-l înainte să faci plata pe site. „Spațiul viselor” oferă o privire intimă și profundă în viața și carierea lui David Lynch, combinând biografia cu memoriile. Lynch își împărtășește, pentru prima dată, viziunea și luptele prin care a trecut pentru a aduce la viață atâtea proiecte inedite. Secțiunile biografice sunt susținute de interviuri cu persoane apropiate lui Lynch, soții, membri ai familiei, actori și colegi de breaslă.

Pe lângă asta, ediția de azi găzduiește unul dintre cele mai faine interviuri pe care le-am făcut până la acest moment. Cel puțin la fel de aparte pe cât e și Alexandra, artista care mi-a trecut pragul pentru discuția de săptămâna asta. Să-ți fie inspirație!

Ține cont de medicii elvețieni (afli mai jos) și trimite newsletterul mai departe, să ajungă arta și cultura pe culmi (și) mai înalte.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Alexandra Mîță: Pe câmpul meu de bătălie, nu există învingători, ci doar umbre care se străduiesc să se înțeleagă

Te zguduie. Te întoarce pe dos. Te șochează. Te incită. Te pune față în față cu contrastele și contradicțiile care devin terenul ei de joacă și câmpul ei de bătălie. Lucrările Alexandrei mi-au creat cele mai adânci și contradictorii reacții – de curiozitate, de repulsie, de fascinație când am fost la expoziția de semestru a studenților de la UAD Cluj.

În tot grotescul, metafora și profunzimea lucrărilor ei e ceva care mă stârnește într-un mod visceral. Poate miezul din spatele poveștii. Poate felul în care rupe ceva din ea și nu se teme să testeze „cât de departe pot merge înainte de a mă rupe cu totul”. Poate adâncimea conceptelor cu care jonglează. Poate felul în care dezbracă natura umană.

Am lucrat zilele astea la un interviu amplu, covârșitor și tare drag mie. Deși aș putea spune că îi știu conținutul, încă îl prelucrez, mai recitesc, mai dospesc ideile și mă trezesc din nou fascinată de Alexandra. Lectură plăcută!

„Mi-am dorit ca, atunci când îmi privesc lucrările, să simt o stare de repulsie, ca o provocare personală. Fiind subiecte atât de pure și intime, am vrut ca, după ce termin o lucrare, să mă simt temătoare să o privesc, ca și cum m-aș vedea într-o oglindă. Vreau ca ele să reflecte întreaga mea esență, așa cum este ea, fără nicio mască.”

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Un poem de Lena Chilari, apărut în revista Matca.

🎥 (de văzut) Mickey 17, o experiență cinematografică ofertantă, o tragicomedie cu un impact emoțional deloc neglijabil. Un erou improbabil, Mickey Barnes se trezește în situația extraordinară de a lucra pentru un angajator care îi cere angajamentul suprem față de job: să moară pentru a-și câștiga existența.

🎧 (de auzit) Privesc, de Mădălina Pavăl, melodie care face parte din albumul Fuga Iuga.

🔍 (de explorat) O discuție despre street art în România – viitor, influențe, importanță și nu numai.

🎶 (de ascultat) „We Couldn’t Settle On One” marchează debutul discografic al trupei Claro Que No – o trupă ce adună la un loc unii dintre cei mai buni instrumentiști din alternativul românesc, Dany Serrano, Andrei Ilie și Andrey Baydin cunoscuți din proiecte muzicale ca byron, EMAA, Valeria Stoica, Spike. Aici piesa de deschidere a EP-ului.

🗒️ (de luat aminte) Ce speranțe au pentru viitor muzicienii sirieni după căderea regimului Assad și eliberarea de după 50 de ani de dictatură.

🗺️ (de frunzărit) 19 hărți ale lumii în stilul unor artiști celebri, printre care Klimt, Bansky, Pollock, Modigliani, da Vinci, Monet și alții. (culeasă din newsletterul Savantgarde, scris de Marius Cosmeanu)

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Cel mai utilizat cântec din filme, conform studiilor.

Care crezi că e cea mai folosită piesă din istoria cinematografiei? Dacă ai fi pariat pe Gimme Shelter (The Rolling Stones) sau Born to Be Wild (Steppenwolf), ai fi pierdut. Un studiu bazat pe date din ultimele cinci decenii arată că primul loc e ocupat surprinzător de This Is How We Do It (Montell Jordan). Lansată în 1995, melodia a apărut în 52 de filme și seriale, de obicei în scene de petrecere nostalgică sau momente ironice în care personajele dansează ridicol.

Pe locul doi? Push It de la Salt-N-Pepa, cu 50 de apariții. Urmează At Last (Etta James) – probabil cea mai folosită piesă pentru scene romantice – cu 49 de apariții, Tubthumping – Chumbawamba cu 39 apariții, Walking on Sunshine – Katrina & The Waves cu 38 apariții și Escape (The Piña Colada Song) – Rupert Holmes cu 36 apariții.

Medicii din Elveţia prescriu vizite la muzeu pentru pacienţii cu afecţiuni psihice şi de boli cronice.

Medicii elveţieni îşi extind gama prescripţiilor pentru pacienţii care suferă de afecţiuni psihice şi boli cronice și îi îndeamnă să facă plimbări în parcuri şi grădini publice şi să viziteze galerii de artă şi muzee.

Oraşul Neuchatel, din vestul Elveţiei, a lansat luna trecută un proiect pilot alături de medici pentru a veni în ajutorul localnicilor cu probleme de sănătate şi pentru a promova activitatea fizică. În cadrul proiectului sunt oferite 500 de prescripţii care constau în vizite gratuite la trei muzee şi grădina botanică a oraşului.

Iniţiativa va fi testată timp de un an şi poate fi extinsă şi la alte activităţi culturale, cum ar fi spectacolele de teatru. Ideea a pornit de la un studiu publicat în 2019 de OMS cu privire la rolul artelor în promovarea sănătăţii şi pentru vindecare.

Scriitorul Bogdan Crețu este nominalizat la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul „Mai puțin decât dragostea”.

Bogdan Crețu a fost inclus pe lista scurtă a nominalizaților la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2025 pentru romanul Mai puțin decât dragostea, publicat la Editura Polirom în 2023. 13 autori se află, în total, pe această listă. Vom afla câștigătorul pe 16 mai.

„Povestea de dragoste dintre voluntara, intransigenta, imprevizibila fiică a unui fost torționar și fiul fostei victime a acestuia îi oferă prozatorului Bogdan Crețu prilejul să facă în noul lui roman un portret al României din intervalul cuprins între anii ’50 (cu eflorescența temnițelor comuniste) și contemporaneitatea receptivă la mișcarea #metoo.”, spune Mariana Codruț.

Asociația Art Mirror din Cluj reprezintă România la London Design Biennale 2025.

Artiștii de la Art Mirror au fost selectați pentru cea de-a cincea ediție London Design Biennale, după ce, în urmă cu doi ani, aceeași organizație a asigurat pentru prima dată participarea României la bienală. Evenimentul are loc în perioada 5 – 29 iunie, la Somerset House.

Art Mirror va expune o instalație artistică inovatoare menită să creeze o punte între artă, tehnologie, design sustenabil și promovarea României prin personalități de marcă.

Instalația va fi compusă din trei elemente principale: un element fizic – o instalație specială realizată din CD-uri reciclate, dispuse în formă circulară, la care se adaugă o structură ce evocă aripile unei păsări suspendate, simbolizând zborul și libertatea de exprimare; un element artistic interactiv – fiecare CD va avea un cod QR care, odată scanat, va dezvălui ilustrațiile unor personalități românești ce au schimbat modul în care țara noastră este percepută la nivel internațional.

Mai mult de 100 de ilustratori și artiști vor contribui la această inițiativă, apelul pentru înscriere va fi lansat în curând. Instalația va integra alfabetul Scripor, primul cod tactil al culorilor din lume, pentru a asigura accesibilitate persoanelor cu deficiențe de vedere.

Pentru realizarea proiectului, echipa de artiști a colectat deja mai mult de 150 kg de CD-uri, 10.000 de bucăți de plastic din electrozi de EKG, 200 kg de hârtie și 500 kg de dopuri de plută. După revenirea în țară, instalația va fi prezentată în mai multe orașe, în cadrul unei caravane culturale programate pentru luna septembrie.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Inteligența artificială ne ajută să înțelegem lumea.

Poate te-ai uitat vreodată la un tablou, o fotografie veche sau un obiect de artă și te-ai întrebat ce istorie poartă. Asta a avut în minte echipa Chance AI, o mână de oameni pasionați de artă și tehnologie.

Pornind de la acest gând, au creat un motor de căutare vizuală bazat pe inteligență artificială care ne ajută să descoperim poveștile din spatele fiecărei imagini. Mai precis, încearcă să readucă emoția și conexiunea autentică în experiențele vizuale printr-un sistem care descifrează contextul, simbolurile și mesajele ascunse din imagini, fie că e un tablou, o fotografie, o plantă sau un obiect.

Dacă îți place ideea, aplicația Chance AI e disponibilă pentru iOS și Android (deocamdată în versiunea beta).

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Patrimoniul nimănui – povestea Muzeului Național de Istorie a României.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. O spune chiar directorul muzeului într-un proces de evaluare a patrimoniului instituției pe care o conduce. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei.

Patrimoniul MNIR include piese arheologice de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii regale, cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, dar și decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadouri primite de familia Ceaușescu de la lideri internaționali, cărți rare, hărți și documente istorice care atestă nașterea României. În cazul unui cutremur mare în București riscăm să le pierdem pe toate.

MNIR este găzduit dîntr-o clădire veche de 120 de ani, care se află într-o stare precară. A intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul se zbate de 18 ani.

De atunci, muzeul e deschis doar parțial, aproximativ 20% din colecție fiind accesibilă publicului. Restul se află în lăzi și cutii sigilate, departe de privirile vizitatorilor, inclusiv ale tinerelor generații care ar putea învăța din istoria noastră.

Cine poartă responsabilitatea pentru această situație? Este o întrebare la care probabil „România” ar putea fi răspunsul. Fiindcă ceea ce s-a întâmplat la MNIR are mare legătură cu haosul, dezinteresul, corupția sau impostura care au guvernat țara după 1989.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Marina Abramović: Cinci decenii de depășire a limitelor fizice și psihice în arta performanței

Cu origini sârbe, Marina Abramović este o artistă reprezentativă a artei conceptuale. Lucrările ei explorează corpul și limitele sale, rezistența, feminismul, relația dintre interpret și public, dar și posibilitățile minții. Viața ei e o continuă stârnire a emoțiilor puternice, o luptă în împingerea limitelor fizice la maximum și o rupere a convențiilor.

În Rhythm 0, artista a testat limitele relației dintre interpret și public. Acesta este unul dintre cele mai provocatoare și cunoscute spectacole ale sale. Rolul său a fost pasiv, însă publicul a avut puterea de a acționa asupra ei. Având la dispoziție 72 de obiecte, oamenii au avut libertatea de a le folosi în orice fel timp de șase ore. Printre obiecte se regăseau un trandafir, o pană, miere, un bici, ulei de măsline, foarfece, un bisturiu, un pistol și un singur glonț. Prin această lucrare a testat cât de agresivi ar putea fi oamenii atunci când acțiunile lor nu au consecințe sociale.

„Ceea ce am învățat a fost că dacă te lași în seama publicului, ei te pot ucide.” – Marina Abramović

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Prima livrare de Coca-Cola în Knoxville, 1919:

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

2023, cândva într-o seară

în pieptul meu
au poposit adieri de vânt și eclipse solare
și-au găsit casă multe apusuri
explozii de supernove și planete interstelare
la încheietura mâinii mele
se amestecă ramurile teilor cuprinși de dor
începe viața și se odihnește tâmpla
se prelinge vinul în întâmpinarea buzelor unui explorator
pe gleznele mele
se întâlnesc firescul și neobișnuitul
răsar stelele și începe mareea
se ascunde surâsul și se naște cuvântul

Alte poeme scrise de mine în compania unui pahar de vin sau la granița unor (ne)liniști, citești aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Și scaunele stau picior peste picior câteodată:

Pun umărul la treabă și la nivel local prin newsletterul CooltCluj, cu ghidul săptămânal al evenimentelor cultural-artistice din Cluj. Abonează-te aici. ✨

Ne dăm întâlnire tot aici peste 2 săptămâni!

Să-ți fie senin.

Te zguduie. Te întoarce pe dos. Te șochează. Te incită. Te pune față în față cu contrastele și contradicțiile care devin terenul ei de joacă și câmpul ei de bătălie. Lucrările Alexandrei mi-au creat cele mai adânci și contradictorii reacții – de curiozitate, de repulsie, de fascinație când am fost la expoziția de semestru a studenților de la UAD Cluj.

În tot grotescul, metafora și profunzimea lucrărilor ei e ceva care mă stârnește într-un mod visceral. Poate miezul din spatele poveștii. Poate felul în care rupe ceva din ea și nu se teme să testeze „cât de departe pot merge înainte de a mă rupe cu totul”. Poate adâncimea conceptelor cu care jonglează. Poate felul în care dezbracă natura umană.

Am lucrat zilele astea la un interviu amplu, covârșitor și tare drag mie. Deși aș putea spune că îi știu conținutul, încă îl prelucrez, mai recitesc, mai dospesc ideile și mă trezesc din nou fascinată de Alexandra. Să-ți fie inspirație!

Izabella: Care e parcursul tău până în prezent?

Alexandra: Povestea mea începe în Brașov, mai exact în Hălchiu, o localitate de la periferia orașului, unde am crescut alături de familia mea. Părinții mei m-au avut de tineri, iar acest lucru a influențat considerabil situația financiară a familiei noastre. Ei au muncit din greu pentru a ne asigura un trai decent mie și fratelui meu, cu 4 ani mai mare decât mine. Părinții mei sunt măcelari de meserie, iar acest aspect a fost o influență importantă asupra copilăriei și dezvoltării viziunii mele.

Deși ei erau adesea ocupați, am avut norocul să petrec mult timp alături de bunicii mei, în special de bunicul meu, Kálmán, care a fost o figură esențială în viața mea. El s-a pensionat pe caz de boală după ce am venit pe lume și și-a dedicat întreaga atenție creșterii mele. Deși era șofer de meserie și lucrase la Comprest, bunicul avea un atelier unde petrecea mult timp meșteșugind diverse obiecte. Mă lua cu el și, având acest mediu, cred că a avut o influență majoră asupra alegerii drumului meu profesional.

Pe măsură ce am crescut și am înțeles mai bine situația financiară a familiei, am realizat necesitatea de a contribui și eu, așa că, la 14 ani am început să lucrez în diverse domenii, în special în comerț. Aceste experiențe m-au învățat să îmi împart timpul și să îmi organizez activitățile, astfel încât să pot excela atât la școală, cât și la locurile de muncă. Am absolvit Liceul de Arte Plastice și Arhitectură din Brașov, specializarea Sculptură, unde am avut privilegiul să fiu îndrumată de Horia Hudubeț. El nu a fost doar un profesor, ci și un adevărat mentor și prieten, care mi-a deschis orizonturile și mi-a lărgit viziunea asupra artei, fiind format în Olanda, ceea ce i-a adus o deschidere vestică rar întâlnită.

În paralel cu studiile, am continuat să muncesc până în anul II de facultate, însă cum jobul îmi îngrădea timpul și mă împiedica să particip la cursuri și ateliere importante, am decis să renunț la el. Atunci am început să lucrez în domeniul care mă pasionează cu adevărat, mergând ca ucenic într-o turnătorie pentru a învăța tehnica și pentru a evolua profesional. Aceste experiențe mi-au consolidat drumul și mi-au oferit șansa să mă dezvolt în domeniul pe care îl iubesc.

„Am vrut ca, după ce termin o lucrare, să mă simt temătoare să o privesc.”

I: Folosești frecvent materiale neconvenționale în lucrările tale. Ce te atrage la ele și cum influențează mesajul pe care vrei să-l transmiți?

A: În lucrările mele, caut să surprind esența căutărilor noastre interioare, indiferent dacă acestea vizează obiecte, amintiri, persoane sau întrebări care așteaptă răspunsuri pentru a deschide noi perspective. Fiecare lucrare este, în esență, un dialog cu aceste urme și semne, amprente care reflectă acea căutare constantă. Diversitatea materialelor pe care le folosesc îmi oferă libertatea de a exprima emoțiile pe care le trăiesc și creează o conexiune subtilă între mine și privitori, care pot empatiza ușor cu lucrările.

De regulă mă concentrez pe obținerea unor urme sau semne care să evoce această căutare interioară. Cred că fiecare lucrare devine o invitație la reflecție, iar materialele pe care le aleg sunt adesea un instrument prin care provoc gânduri și întrebări. De exemplu, folosirea cărnii ca un impact vizual brut, în contrast cu teme delicate, cum ar fi cele religioase, creează o contradicție care provoacă o reacție intensă, aproape de repulsie. Aceste alegeri nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-o formă de protest față de utilizarea materialelor convenționale. Îmi doresc să ridic semne de întrebare atât pentru public, cât și pentru colegii mei artiști care rămân prizonieri ai tehnicilor clasice.

Un alt aspect important este explorarea degradării. Încerc să materializez această temă prin orice mijloc care îmi stă la dispoziție, dezvăluind astfel profunzimea goanei noastre interioare. Este o căutare continuă, care adesea ia forme mai puțin convenționale și care naște întrebări care generează noi întrebări.

Chiar dacă metalul rămâne prima mea iubire, nu consider că folosirea altor materiale reprezintă un obstacol în procesul meu creativ. Având în vedere că părinții mei sunt măcelari, am fost expusă de mică la procesul sacrificării animalelor, iar acest contact cu brutalitatea vizuală, sângele și moartea m-a marcat, ajutându-mă să înțeleg mai bine realitatea, fără a o respinge. Aceste experiențe m-au format și m-au determinat să explorez mai departe limitele percepției și ale materialelor.

„Grotescul e o modalitate de a provoca o reacție viscerală, de a scoate în evidență realitățile crude ale existenței.”

I: Explorezi teme întunecate, cum ar fi degradarea, decăderea sau distanțarea de divinitate. De ce ai ales să te îndrepți spre aceste teme și cum se reflectă ele în propria ta viață?

A: Am ales să le explorez pentru că reflectă o realitate profundă a experienței umane, care este adesea evitată sau ignorată. Aceste teme nu sunt doar conceptuale, ci și personale – ele provin dintr-o explorare a propriei mele vieți și a experiențelor care m-au marcat, cum ar fi contactul cu brutalitatea vizuală a procesului de sacrificare al animalelor.

În plus, am fost mereu fascinată de contrastele și contradicțiile din jurul meu, iar abordarea acestor teme face parte dintr-o încercare de a sublinia aceste tensiuni. În plus, degradarea și distanțarea de divinitate sunt teme care vin dintr-o conștientizare a realității noastre imediate, adesea marcată de imperfecțiuni și de o căutare neîncetată a sensului. Această alegere artistică reflectă și o dorință de a ridica semne de întrebare nu doar publicului, ci și mie însămi, despre natura umană și despre ce înseamnă să fim conectați la un sens mai înalt într-o lume care uneori pare să îndepărteze acest sens.

Prin urmare, nu sunt doar o explorare artistică, ci și o formă de auto-descoperire, de reflecție asupra propriilor mele experiențe și asupra lumii în care trăim.

I: Regăsim grotescul frecvent în lucrările tale. Care e rolul și sensul lui?

Mi-am dorit ca fiecare lucrare să fie o experiență memorabilă, care să rămână în mintea oamenilor mult timp după ce o privesc, să le arate brutalitatea realității, adesea este ignorată sau estompată.

Abordarea grotescului are un rol esențial în procesul meu creativ. Încerc să reflect o realitate dură și să evidențiez contradicțiile fundamentale ale condiției umane. De exemplu, contrastul dintre brutalitatea vizuală a unor materiale (cum ar fi carnea sau alte elemente șocante) și teme delicate, precum cele religioase, servește nu doar pentru a atrage atenția, ci și pentru a pune în discuție limitele percepției și convențiilor estetice tradiționale.

Grotescul este și o formă de a reflecta în mod sincer și fără perdea la complexitatea vieții interioare, acea goană continuă pentru răspunsuri. Mă străduiesc să îndepărtez convențiile artistice și să provoc depășirea limitei confortabile a materialelor și tematicilor clasice, să sugerez confruntarea cu o realitate mai profundă și mai viscerală.

„Alexandra, pe care o știți voi, nu e bine. Din ea rup zilnic câte o părticică…”

I: Arta ta e un manifest spiritual, un act de rezistență sau un proces de introspecție personală?

A: Arta mea este, în esență, o călătorie profund personală de autoexplorare, dar și un act de revoltă împotriva convențiilor impuse. Reprezintă o întâlnire între introspecție și provocare. Fiecare lucrare e un dialog cu mine însămi, un proces de descoperire a aspectelor ascunse ale ființei mele, un mod de a mă confrunta cu gânduri, teme și întrebări care mă definesc. Este un drum pe care îl parcurg prin intermediul materialelor și al formelor, încercând să mă înțeleg mai bine și să dau sens propriilor experiențe.

În același timp, procesul introspectiv devine o formă de rezistență față de ceea ce este considerat convențional sau acceptabil în arta contemporană. Fiecare alegere de material, fiecare temă abordată și fiecare formă pe care o dau lucrărilor mele este o modalitate de a sparge granițele tradiționale ale artei. Deși nu mă definesc ca fiind un artist militant, prin ceea ce creez, provoc o reacție profundă și încerc să scot privitorul din zona de confort în care poate a fost educat să înțeleagă arta.

Arta mea este mai degrabă o serie de întrebări care nu își doresc neapărat răspunsuri definitive, dar care sunt esențiale pentru procesul meu de autoînțelegere. Este o formă de a privi în interiorul meu, fără frica de a mă confrunta cu partea întunecată, cu contradicțiile și incertitudinile care mă definesc. Nu este vorba doar despre a șoca sau de a crea disconfort, ci despre a ne împinge să ne confruntăm cu realitatea cruntă a existenței umane – realitate pe care, adesea, alegem să o ignorăm sau să o ascundem sub aparențe.

În această lumină, arta mea devine o formă de rezistență nu doar față de normele estetice, dar și față de acele structuri sociale și culturale care încurajează ignoranța, superficialitatea și nevoia de a ascunde adevărul. Aș putea spune că sunt, într-un fel, un „trădător” al convențiilor, care prin simpla sa existență, cere o regândire a ceea ce înseamnă arta autentică.

Prin urmare, ceea ce fac este mai mult decât o simplă reflecție asupra mea însămi – este o formă de contestare a modului în care arta și, mai larg, societatea, definesc ce este acceptabil, ce este frumos, ce este „corect”. Totul este o invitație la introspecție, atât pentru mine, cât și pentru cei care interacționează cu lucrările mele, un apel la o percepție mai profundă și mai autentică a lumii care ne înconjoară.

„Încerc să descopăr cât de departe pot merge înainte de a mă rupe cu totul.”

I: Vorbești despre „un câmp de luptă” interior. Care sunt bătăliile pe care le duci?

A: În prezent, câmpul meu de luptă este unul profund interior, în care mă confrunt zilnic cu propriile mele fragilități și contradicții. Recent, am trecut printr-un episod sever de atac de panică, provocat de epuizare fizică și psihică, urmat de un diagnostic de anxietate de separare. Acest diagnostic a venit ca o surpriză, având în vedere că mereu m-am perceput ca o persoană sociabilă și adaptabilă. În ciuda acestui paradox, am realizat că, în căutarea excelenței pe plan artistic, am ajuns la limitele propriei ființe. Acest proces m-a condus, în mod ironic, la o autodistrugere controlată, în care toate personalitățile mele se luptă între ele, iar, pe câmpul meu de bătălie, nu există învingători, ci doar umbre care se străduiesc să se înțeleagă.

Mesajul pe care l-am lăsat pe social media a fost o reflectare sinceră a acestei lupte interioare, un strigăt al unei fragilități adânci care nu poate fi ignorată: „Alexandra, pe care o știți voi, nu e bine. Din ea rup zilnic câte o părticică…”. Aș putea spune că această autoexpunere a fost o încercare de a arăta lumii că, sub fațada pe care o proiectez, există o ființă în criză, aflată într-o continuă reconstrucție.

În acest tumult, am învățat ce înseamnă să fii cu adevărat muritor, să înțeleg că fragilitatea și vulnerabilitatea nu sunt semne ale slăbiciunii, ci ale unei existențe autentice. Mă joc cu propriile mele limite, încerc să descopăr cât de departe pot merge înainte de a mă rupe cu totul, iar în această zbuciumare am simțit că mă apropii tot mai mult de esența mea.

Toate bătăliile interioare se reflectă în creațiile mele. Arta devine un refugiu și un teren de luptă, unde încerc să găsesc un sens și o formă pentru zbuciumul meu interior. Este un proces continuu de autoînțelegere și autoexpresie, în care fragilitatea, fragmentele de sine și conflictele interne devin surse de inspirație. Într-un fel, fiecare lucrare pe care o creez e o încercare de a face pace cu mine însămi, de a-mi îmbrățișa vulnerabilitățile și de a le transforma în ceva semnificativ.

Călătoria mea artistică reflectă o luptă constantă între umbre și lumină, între autodistrugere și autovindecare. Nu consider că sunt încă învingătoare, dar știu că fiecare pas pe care îl fac mă apropie tot mai mult de un sens mai profund al existenței. Creațiile mele sunt un proces continuu de șlefuire, în care, la fel ca o daltă, fiecare experiență adâncește viziunea mea despre ce înseamnă să fiu om, să trăiesc și să simt.

Arta nu doar că mă ajută să înțeleg și să procesez conflictele interne, dar devine și un act de rezistență, o formă de a mă împăca cu mine însămi. Rolul ei în viața mea nu este doar de a exprima, ci și de a înfrunta, de a mă confrunta cu propriile umbre și de a găsi în ele un sens care poate deveni universal, un mesaj de speranță pentru cei care se regăsesc în fragilitatea umană.

„For All the Pigs You Were”

I: În lucrarea „For All the Pigs You Were” vorbești despre complexitatea relațiilor umane. Ce te fascinează și te îngrozește cel mai mult la dinamica relațiilor?

A: Dualitatea constantă dintre iubire și durere, loialitate și trădare. Este fascinant cum, de multe ori, aceleași emoții care ne aduc apropiere și intimitate pot, simultan, să ne rănească profund.

Mă îngrozește capacitatea oamenilor de a manipula și de a folosi vulnerabilitatea celorlalți pentru a-și satisface propriile dorințe. Ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise poate fi, adesea, un teren fertil pentru abuzuri emoționale care se nasc din dorința de putere și control.

Acest contrast între nevoia profundă de conexiune și pericolele care vin odată cu ea mă determină să explorez constant aceste teme prin artă.

I: Ce simbolizează lucrarea și în ce a constat procesul de creație?

A: Am explorat complexitatea relațiilor printr-o alegorie sculpturală ce reflectă loialitatea, trădarea și manipularea emoțională. Scroafa, cu cele două capete opuse, simbolizează acest conflict dintre rațiune și instincte primare, între aparențele loialității și trădarea care se ascunde adânc în relații. Alegerea unei scroafe a fost un mod de a adresa ideea de hrană emoțională: de multe ori, în relații, oferim și primim, dar, la un moment dat, acest mecanism devine un ciclu nesfârșit de consum și consumare.

Procesul de creație a fost unul destul de intensiv și personal. Mi-am dedicat mult timp gândirii și modelării acestei lucrări, dorind să pătrund în adâncurile simbolismului. A durat câteva luni, în care am încercat să captez acea dualitate și complexitate emoțională prin detalii precise, alegerea materialelor și prin modul în care am plasat capetele umane pe scroafă.

I: Cum te simți când expui experiențele personale în artă?

A: E un proces eliberator, dar și înfricoșător. Este dificil să te arăți complet vulnerabil în fața lumii, mai ales când vorbim despre subiecte dureroase sau sensibile. Am ajuns să înțeleg că doar prin expunerea acestor părți ascunse ale sinelui meu pot să creez o legătură autentică cu oamenii.

Când creez din durere mă simt mai aproape de esența umană, iar această apropiere mă face să simt că este un proces de vindecare, atât pentru mine, cât și pentru cei care intră în contact cu lucrarea.

I: Ai descoperit ceva despre tine sau despre relații în timp ce lucrai la „For all the Pigs You Were”?

A: Lucrarea m-a ajutat să înțeleg mai profund complexitatea relațiilor și să realizez că, uneori, ne aflăm în cercuri vicioase, în care dăm din noi înșine și, totuși, nu primim ceea ce avem nevoie. În timpul procesului, am realizat cât de important e să înțelegem diferența între a oferi dintr-o poziție de putere interioară, în care suntem întregi și nu dependenți, și a oferi dintr-o poziție de gol interior, unde suntem vulnerabili și ușor de manipulat.

Am învățat mult despre limitele mele, despre nevoia de a le stabili și despre importanța de a învăța să spunem „nu” atunci când este necesar, chiar dacă acest lucru poate părea inconfortabil. Dar cel mai important, prin procesul de lucru și cel de contemplare, am învățat să iert – să îi iert – să mă iert.

I: Ce mesaj le-ai transmite celor care se confruntă cu relații abuzive sau manipulatoare?

A: Când cauți ajutor, fie că e vorba de prieteni, familie sau un profesionist, nu ești doar în căutarea unei soluții externe, ci a unui drum spre reconectarea cu propria ta putere interioară. Mesajele din lucrarea mea vorbesc despre acea durere, dar și despre a învăța din rănile noastre și de a ne ridica mai puternici.

„Îndepărtarea de Dumnezeu”

I: De ce ai ales omul-porc ca simbol al decăderii morale și spirituale?

A: Am făcut asta pentru a ilustra contrastul dintre natura divină a omului și degenerarea sa în urma abandonării valorilor spirituale. Porcul, în multe tradiții religioase, este asociat cu impuritatea și cu viziunea materialistă asupra lumii. Combinarea trăsăturilor om-porc subliniază ideea că omul, atunci când își neglijează relația cu divinitatea, poate ajunge să-și piardă esența spirituală și să se îndepărteze de idealul său divin.

Hibridul om-porc reprezintă acest proces degenerativ – o amestecare a naturii umane cu instinctele animalice, o pervertire a ordinii naturale. Este o reflecție a unei ființe care nu mai este capabilă să se regăsească în puritatea și demnitatea sa, fiind prinsă într-o existență materialistă și egoistă.

I: Ce te-a determinat să folosești șoricul de porc?

A: Mi-am dorit să provoc reticență în ochii privitorului și să redau fizic și vizual transformarea omului într-o formă de decădere, dar și să aduc în prim-plan ideea de descompunere spirituală. Șoricul, la rândul său, reprezintă rigiditatea și lipsa de viață care simbolizează stagnarea spirituală, în contrast cu „pielea” vie și umană, care ar fi mai flexibilă.

I: Ai menționat că lucrarea e o „mărturie a propriei tale transformări și regenerări spirituale”. Cum e propria ta tranziție spirituală?

A: Tranziția mea spirituală a fost una treptată, marcată de perioade de confuzie și de o căutare intensă a sensului. Am experimentat și eu o perioadă în care am trăit într-o stare de fragmentare și de căutare superficială a împlinirii. Totuși, pe măsură ce am înțeles care-mi sunt valorile și am reflectat asupra propriei mele vieți, am realizat că trebuie să-mi regăsesc echilibrul interior. Acest proces nu a fost ușor și a implicat renunțarea la multe dintre modelele materiale și de consum, dar m-a învățat importanța autoreflecției. Prin această lucrare, am încercat să exprim atât decăderea mea personală, cât și renașterea spirituală, o cale de întoarcere la autenticitate și la valoarea esențială a existenței.

„Eu, complet dezbrăcată, voi citi versete din Evanghelie, în timp ce în planul secundar, tata va tranșa un porc.”

I: La ce ai mai lucrat și ce mai urmează?

A: Procesul meu creativ e unul spontan și evolutiv, în care produc piese „pe bandă rulantă”. Ulterior, selectez acele lucrări care îmi transmit o anumită poveste, piese care rezonează cu mine din punct de vedere emoțional și intelectual.

În prezent, sunt dedicată lucrării de licență, unde mă concentrez pe explorarea volumelor, formelor și structurilor anatomice expresive. Aceste elemente mă ajută în realizarea metamorfozelor zoomorfe și îmi permit să confer armonie compoziției finale. Nu doresc să divulg prea multe detalii despre lucrare, însă va consta într-o piesă deja existentă, turnată din aluminiu, alături de alte lucrări aflate în dezvoltare. Împreună vor contribui la realizarea unei instalații care va crea un mediu feeric, o poveste vie și emoționantă.

Unul dintre aspectele care mă fascinează în mod deosebit este posibilitatea de a crea povești prin instalații artistice, invitând, subtil, publicul să se implice într-un proces de introspecție și de regăsire a sinelui. Îmi place să ating puncte sensibile ale psihicului uman. De exemplu, prin instalația Collapse (2024) am abordat efemeritatea și trecerea timpului, dar și degradarea inteligenței emoționale ca urmare a influențelor sentimentale legate de funcționarea cordului uman.

Collapse are ca temă centrală vulnerabilitatea emoțională, adică modul în care sentimentele resimțite profund pot deteriora nu doar starea mentală, dar și echilibrul emoțional. Această degradare este ilustrată prin trei inimi umane, realizate din materiale diferite. Prima inimă e confecționată din carne de pui, pentru a imita musculatura cordului, conservată în formol. A doua inimă e din carne de mânzat, lăsată să se descompună treptat, iar a treia inimă e turnată din bronz, sugerând conservarea eternă a cordului, care nu se va degrada în fața trecerii timpului. Aceste inimi sunt plasate în acvarii din sticlă, pentru a permite observarea procesului de descompunere a cărnii, dar și pentru a evita emisiile de mirosuri neplăcute.

Sunt în faza de pregătire a unor proiecte noi, unele performance-uri și scurtmetraje. Un exemplu ar fi un performance care se va lega de lucrarea Îndepărtarea față de Dumnezeu (2024). Performance-ul va recrea un ambient evocator al copilăriei, în jurul tradiției tăierii porcului, o practică simbolică cu rădăcini adânci în cultura românească.

Tata, Adrian, un personaj central în cariera mea, va deveni parte integrantă a viziunii mele artistice. Vom avea două planuri distincte: în prim-plan, eu, complet dezbrăcată, citind versete din Evanghelie, în timp ce în planul secundar, tata va tranșa un porc deja mort. Acest contrast între acțiunile celor două planuri va crea o conexiune între tema biblică și lucrarea „Îndepărtare față de Dumnezeu”, unde demonii din Evanghelie, alungați de Iisus, sunt trimiși în porci, care, în cele din urmă, se aruncă într-o prăpastie.

Actul simbolic al tăierii porcului va culmina cu momentul în care mă voi transforma în figura „omului-porc”, o aluzie la acest episod biblic, dar și o reconstituire a lucrării anterioare. Ca modalitate de desfășurare și îmbinare a celor două acțiuni, tata va tăia pielea porcului, îmbrăcându-mă în ea, va tăia capul acestuia, punându-l pe capul meu, iar astfel, la final, mă voi transforma în omul-porc din Evanghelie, dar și în lucrarea Îndepărtarea față de Dumnezeu.

În această lucrare, am dorit să explorez și să pun în discuție ideea de sacralitate, sacrificiu și transformare, aducând în prim-plan nu doar o practică tradițională, dar și complexitatea relației omului cu propria vulnerabilitate, cu divinitatea și cu propriile instincte.

„Pereții mei albi rămân la fel de reci și goi, iar eu, tot trează, înghițind un noian de neliniști.”

I: Ce te ține trează noaptea și ce te sperie?

A: Mă țin trează noaptea eu însămi. Fiecare cuvânt rostit și fiecare acțiune desfășurată pe parcursul zilei trece printr-o introspecție continuă, un monolog interior care nu încetează niciodată. Gândurile mele se răsfrâng asupra fiecărui detaliu, iar la finalul fiecărei zile, ele se transformă într-un curent de amintiri ce mă poartă într-un trecut mereu prezent, redându-le cu o claritate aproape excesivă, ca un spectacol televizat ce nu poate fi oprit.

Fiecare dor mă doare cu o intensitate greu de exprimat, fiecare durere mă sfâșie pe dinăuntru, fiecare frântură de suferință mă constrânge într-un cerc vicios de întrebări care nu găsesc răspuns. Și, astfel, ajung să mă pierd într-o labirintică înlănțuire de întrebări și răspunsuri ce par să se răsfrângă una pe cealaltă, ca niște reflexii într-o apă tulbure, până când orele se risipesc și se face 4 dimineața, iar pereții mei albi rămân la fel de reci și goi, iar eu, tot trează, înghițind un noian de neliniști.

I: Care-i relația ta cu frica?

A: Una paradoxală, o iubesc, o accept și o caut. Frica e o poartă către necunoscut, un teritoriu ce trebuie explorat, nu evitat. Am învățat să nu mă ascund de ea, ci să merg în centrul acelei frici, să o privesc direct și să o înțeleg. Pentru mine, frica este un semnal că există ceva ce încă nu cunosc, un impuls de a învăța mai mult, de a deschide noi porți în propria evoluție. O iubesc pentru că, în fața ei, mă regăsesc într-un mod autentic – semn că sunt vie și capabilă să înfrunt ceea ce nu știu.

Cu fiecare moment în care frica mă cuprinde, îmi amintesc că, de fapt, nu știu totul și că sunt într-o continuă căutare a adevărului. Cu cât înveți mai mult, cu atât îți dai seama de cât de multe lucruri rămân necunoscute, iar asta, pentru mine, nu este un motiv de teamă, ci unul de curiozitate.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

A: Mi-e dor de multe lucruri – de acele momente simple, dar pline de căldură, care mă făceau să mă simt întreagă. Îmi e dor de brațele mamei, fie că mă ține cu blândețe sau mă ceartă. Îmi e dor de zilele de copilărie. Sau să râd pur și simplu. Mi-e dor să văd oameni zâmbind pe stradă. Mi-e dor să mă simt iubită. De mirosul supei pe care doar bunica știa să o facă, de serile în care adormeam cu fratele meu în brațe, simțindu-i prezența ca un refugiu. Mi-e dor să mi se cânte. Și poate, cel mai mult, îmi e dor de mine însămi, atunci când mă pierd în gânduri și nu mai știu unde îmi e capul.

Dar din toate dorurile acestea, cel mai adânc, tăcut și greu de purtat, îmi e dor de bunicul meu, a cărui semnătură o am tatuată pe încheietura mâinii.

Simți și tu mirosul de primăvară? Pe mine m-a îmbrățișat atmosfera asta, mi-a încălzit umerii și mi-a amintit cât îmi place soarele. Acum că e vreme frumoasă avem și mai puține scuze să nu ieșim din casă (mai ales când avem atâtea contexte și ocazii în care s-o facem).

Recent, am dat peste newsletterul No bine, Cluj, dospit, scris și trimis în fiecare marți de Julius Constantinescu și Emil Moldovan, pentru site-ul de știri Cluj24.ro. Cuprinde principalele știri naționale și locale ale săptămânii, comentate cu umor.

Pe lângă asta, echipa Festivalului „Nopțile Scurt-metrajului Românesc” a anunțat startul înscrierilor pentru a patra ediție. Acesta promovează tinerele talente din industria filmului, în special proaspăt absolvenții. Se va desfășura în perioada 12-14 mai 2025 la Cluj, și va cuprinde mai multe scurt-metraje selectate în urma acestui open-call, dar și alte filme de lungmetraj. Mai multe detalii aici.

Melodia de azi: Asaf Avidan – Earth Odyssey (dacă ai ocazia să mergi la vreun concert de-al lui Asaf, fă-o. O să-mi mulțumești după). Dă binele mai departe și trimite acest newsletter și prietenilor tăi.

Luni, 10 martie

🖼️ Arta firelor de la ora 17:00 la Casino – Centru de Cultură Urbană. Departamentul Arte textile-Design textil, din cadrul Universității de Artă și Design Cluj, prezintă expoziția Arta Firelor: Expoziție de artă textilă proiect ce aduce în prim plan două tehnici de transpunere ale artelor textile: tehnica țeserii și tehnica împâslirii. Lucrările prezentate în expoziție sunt realizate de studenți, în atelierele Departamentului Arte textile-Design textil, sub coordonarea conf. univ. dr. Livia Petrescu și a conf. univ. dr. Anca Pintilie. Expoziția este deschisă în perioada 10-21 martie 2025.

🎭 Tinerii barbari (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Am decis să intitulăm acest spectacol Tinerii barbari. Nu avem intenția de a relata viețile lui Bartók și Kodály, ar fi imposibil, și nu avem nicidecum intenția de a spune o poveste sau de a scrie un musical. De fapt, demersul nostru este lipsit de scop, nu duce nicăieri, nu am găsit niciun mesaj de transmis sau lucruri de zis. Am căutat ecouri care să rezoneze astăzi în aceeași măsură în care o făceau acum o sută de ani.” – Vidnyánszky Attila jr., regizorul spectacolului.

Marți, 11 martie

📖 Mihai Maci la Book Corner Librarium de la ora 18:00. Lansare de carte: Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității (editura Polirom, 2025). Invitați, alături de autor: Alexander Baumgarten, Mihnea Măruță și Virgiliu Ţârău. Despre volum: „Foarte rar mi-a fost dat să citesc o carte atât de neîndurătoare cu realitatea imediată, în același timp atât de logică și de riguroasă în demonstrații. Da, Mihai Maci n-are soluții pentru impostura generalizată din sistemul universitar românesc sau din cercetare; dar o vânează splendid și necruțător în toate cotloanele unde se ascunde și o fotografiază impecabil, arătându-i originile și semnificația socială. (Andrei Cornea)

🎭 ACTItudine – Program de dezvoltare prin teatru de improvizație (cu plată) de la ora 18:30 la Education Studio. ACTItudine este un program original Education Studio de autocunoaștere și dezvoltare prin teatru de improvizație. Programul a fost nominalizat la secțiunea „Cel mai bun proiect de educație” la Gala Societății Civile Tinere, în 2015. Facilitatori: Diana NegreanÎi plac dezvoltarea personală și joaca, iar din 2018 a descoperit că îi place în mod special cum ele se îmbină la Studio, participând la două ediții ale programului ACTItudine. A explorat diverse contexte de educație non-formală și voluntariat în proiecte locale și internaționale, iar în rolul de facilitator își propune să aducă ceea ce a învățat pentru a crea experiențe relevante de dezvoltare personală. Raul Buzilă are experiență ca trainer pe partea de educație pentru copiii prin activități de dezvoltare personală, sport sau competențe digitale și organizator de teambuilding-uri pentru companii. Este pasionat de NVC, networking prin proiectele internaționale la care a participat și a co-facilitat activități în câteva dintre ele.

🎭 Scorpia neîmblânzită (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Spectatorii pot vedea „Îmblânzirea scorpiei” în două variante care răspund în opoziție întrebării: „îmblânzirea” este un ritual de cucerire a femeii sau este un ritual de „îndobitocire”? Eu personal nu am găsit un unic răspuns. Nu pentru că aș fi din fire o nehotărâtă, din contra. Sunt hotărâtă să mă uit atent la tipurile de lectură care există în lumea de azi și să le pun față în față. Din asta nu poate ieși decât o explozie de idei, ceea ce mă și fascinează ca regizoare. Prefer să las dezbaterea deschisă și să mă gândesc în continuare la cine trebuie îmblânzit și de către cine: femeia? bărbatul? publicul? creatorul de teatru? În final apare și din partea mea un comentariu clar. Dar pe acesta îl țin secret și invit spectatorii să-l descopere în sală.” (Leta Popescu)

🎥 Amélie – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Filmul regizat de Jean-Pierre Jeunet spune povestea tinerei Amélie Poulain, o chelneriță introvertită care descoperă bucuria de a schimba viețile celor din jur prin gesturi mici, dar semnificative. Un film despre frumusețea detaliilor, curajul de a iubi și puterea imaginației cu Audrey Tautou în rol principal.

😊 Stand-up Comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu Traian Dobra.

Miercuri, 12 martie

🗣️ Consecințele Abuzului – Violența în familie și psihologia agresorului (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Cu ajutorul celor de la ClujShorts, Cinema ARTA va proiecta în deschidere un film de scurtmetraj, care ilustrează tema pe care ți-o propunem, urmat de o discuție deschisă cu specialiști: Domnica Petrovai – psiholog și psihoterapeut, expert în relații de cuplu și familie, Otilia Buțiu – psihiatru pediatru, autor a unor studii despre psihologia agresorului și Flavia Barbur – avocat, specialist în dreptul familiei.

🩰 La fille mal gardée | Ferdinand Hérold și Peter Ludwig Hertel (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. La Fille mal gardée este un balet comic în două acte, inspirat de o pictură din anul 1765 a lui Pierre-Antoine Baudouin. Coregrafia inițială a fost realizată de Jean Dauberval, iar lucrarea a avut premiera în anul 1789 în Bordeaux, Franța. Este una dintre cele mai vechi și importante lucrări din repertoriul baletului, fiind deseori reinterpretată de-a lungul istoriei sale. La Fille mal gardée a cunoscut mai multe schimbări de titlu și partituri, iar astăzi este prezentat în două versiuni principale, una rusească și una britanică.

✍🏻 Cenaclul Echinox de la ora 19:00 la Facultatea de Litere Cluj. Revista Echinox revine cu o nouă ediție a cenaclului (sala Popovici).

🎭 Cocoșatul de la Notre Dame (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa de Cultură a Studenților. Un musical live în limba română, plin de culoare, emoție și momente de dans unice. Adaptat de Sergiu Roban și Iulia Miulescu, spectacolul aduce la viață personaje îndrăgite precum Quasimodo, Esmeralda, Frollo și Phoebus, într-o călătorie emoționantă prin Parisul medieval. Cu decoruri de basm și un final sfâșietor, acest show grandios promite o experiență de neuitat pentru întreaga familie.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „«Ce este pornocrația?» – întreabă obsesiv personajele din piesă. «Ce îi face să fie pornocrați?» – întreabă chiar și nebunul evadat. Și răspund, iar și iar: revoluționari, soldați, „pornocrați” căzuți și convertiți, cei care sunt complet și cei mai puțin nevinovați, lingușitori, preoți, filosofi pe cale de a fi executați – dar răspunsurile lor, oricât de furibund definite, par să caute un anume răspuns. Asemenea unei victime care abia își revine, care își cercetează propriile răni, încercând astfel să reconstituie agresiunea la care a fost supusă…Dar de ce întreabă abia acum? De ce descoperim întotdeauna doar în mod retroactiv ce s-a întâmplat cu adevărat?” – István Bessenyei Gedő, dramaturgul spectacolului.

😊 Stand-up Comedy ”Swing the joke” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Cu: Paul Szabo, Paul Socol, Cristian Ciui, Sasha Ciobanu, Cristi Giurgiu si George Mesaros.

🎥 În afara timpului / Hors du temps în avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema ARTA. În timpul pandemiei de COVID-19 din 2020, Paul, un regizor, și fratele său, Etienne, jurnalist muzical, ajung să locuiască din nou împreună în casa copilăriei, alături de noile lor partenere, Morgane și Carole. Fiecare cameră, fiecare obiect le trezește amintiri legate de familie, de vecini, de cei care nu mai sunt. Pe măsură ce trecutul revine în prim-plan, își dau seama atât de distanța care s-a creat între ei, cât și de legăturile profunde care îi unesc. Între timp, lumea de afară devine tot mai greu de înțeles, iar în interior, realitatea pare să se destrame.

Joi, 13 martie

🖼️ Vernisaj „Protecție și Magie în Imaginarul Popular Românesc” | Expoziție de Rada Niță de la ora 18:00 la La Cave (str. IIC Brătianu 22). Expoziția reunește o suită de gravuri acvaforte și desene în peniță ce înfățișează un bestiar (inspirat, așadar, de imaginarul popular românesc, dar și de cel medieval, occidental – cu vrăjitoare, strigoi, moroi, draci) care este îmblânzit printr-un procedeu magic de prezența obiectelor din gospodăria țărănească. Poate fi vizitată până în 17 aprilie 2025.

🖼️ Vernisaj „Drum”. Expoziție de sculptură de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Cei cinci artiști, cunoscuți pe scena artelor plastice din România și străinătate, cu această ocazie, ne aduc în față o serie de lucrări din andezit nu numai îndrăznețe ca structură și formă, ci și croite pe tipare de lucru specifice și supuse unor transformări stilistice și tehnice semnificative. Mesajele sculptorilor sunt radiante și optimiste, marcate de o amprentă individuală bine impregnată pe suprafața dură a andezitului. Chiar dacă materia primă este una care sugerează forța brută, o cvasieternitate materială, creația artistică reușește să îmblânzească andezitul și să îl transforme în obiecte care inspiră soliditate, dar, prin liniile lor, ne sugerează și existența blândeții și fineții. Poate fi vizitată până în 30 martie 2025.

🎭 Demonii. Spovedania lui Stavroghin (cu bilet) de la ors 18:00 la Teatrul Național Cluj. „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” aruncă spectatorul în vârtejul cumplitei povești. Poveste-fascie a multiplelor istorii individuale (căci fiecare personaj aduce cu sine o serie de dorințe, proiecții, obsesii, hăituiri, nebunii vizionare) ce vor duce, până la urmă, la împletirea șfichiuitorului bici al totalitarismului socialist care a marcat istoria secolului XX. În confruntarea unor caractere puternice, pe de o parte, și aliajul dintre perversitate, machiavelism, lașitate și cruzime pe de altă parte, iubirea adevărată, întoarcerea din străinătate acasă pentru reconstrucții ideale, principiile echilibrate, nu își mai găsesc locul, iar moartea rămâne singura alternativă în fața demonilor interiori de nestăpânit.

😊 Stand-up Turneu în România (cu bilet) de la ora 19:00 la Flying Circus. Cu: Vlad Sliusarenco, Alexandru Ghețan, Marin Madan și Ion Chirtoacă.

🎤 Poezie și Breakdance | Planet Arkadia – Welcome to the Cypher (acces gratuit, pe bază de înscriere) de la ora 19:00 la Atelier Cafe. De la ora 19:30, poeții Clujului își împărtășesc călătoria prin poezie cu primul și cel mai recent poem, recitate consecutiv. Arkadia și-a clǎdit drumul în lumea spoken word câștigând admirația publicului cu fiecare show la care a participat. Este prezent pe multe scene de open mic din Londra, are două poezii publicate în colecția „Kite-String”, a câștigat două competiții de poetry slam și este sub mentoratul Nataliei „Floacist” Stewart. Se poate spune că, în doar doi ani, Arkadia a reușit să își lase amprenta pe spoken word-ul londonez și nu numai.

🎥 Proiecție „Queer” la Visuali Italiane 2025 – Noua Cinematografie Italiană în România de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: William Lee are aproape cincizeci de ani, e american, expatriat în Ciudad de Mexico în 1950. Zile petrecute în singurătate, cu mult alcool. Întâlnirea cu Eugene, un tânăr student sosit în oraș de curând, îi va bulversa existența. O adaptare a romanului cult cu același titlu de William Borroughs, Queer este o călătorie picarescă și disperată a două suflete în căutarea unei legături intime, a comunicării, a înțelegerii. Durerea unui contact ratat. Un adevărat film de dragoste, din care nu lipsesc scene puternice, cu un Daniel Craig incredibil. Opera cea mai îndrăzneață, mai personală și sincer sfâșietoare a lui Luca Guadagnino.

🎭 Hol nem volt / N-a fost odată (cu bilet) de la ors 20:00 la ZIZ – Art and Social Area. Cele mai scurte și cele mai răutăcioase basme din lume sunt povești familiare, dar întoarse pe dos. La fel cum e lumea și în care trăim. Spectacolul se folosește de natura primordială, naivă și directă a lumii basmelor pentru a vorbi cumva despre procesele incomprehensibile din care – ne place sau nu – facem parte. Prin cuvântul rostit sperăm să experimentăm o oarecare ușurare și să simțim măcar pentru o clipă cum ar fi să trăim mai simplu, într-un ritm pe care încă îl putem urma, despre care nu trebuie să ne mințim că-l înțelegem. Pe scenă sunt doi oameni care nu pot evita conflictul nici măcar atunci când creează împreună un spectacol, și care totuși găsesc iertarea, redescoperă umorul, bucuria lucrurilor făcute doar pentru sine, simplitatea de a fi împreună.

🥗 Around the World: Immersive Dinner & Wine Pairing by Crush (cu bilet) de la ora 21:00 la MINA Cluj. O incursiune senzorială excepțională în jurul lumii, îmbinată cu arta gastronomică specifică bucătăriei internaționale, selecția de vinuri și proiecțiile noii ediții Immersive Dinner by Crush. Proiecțiile vor transforma spațiul într-un tablou, unde fiecare detaliu te va transporta într-un univers fascinant: Japonia – O imersie în cultura japoneză, Mexic – Magia unui paradis tropical, Africa – Căldura nesfârșită a deșertului și Franța – Eleganță și romantism parizian.

Vineri, 14 martie

🖼️ Finissage Sibylle Bergemann. Fotografii / Photographien | Talk & Get-together (intrare liberă) de la ora 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. În discuția din deschidere va fi avut în vedere rolul fotografiei ca mijloc de documentare și expresie artistică, abordând teme precum impactul social al imaginii, fotografia de modă sau reprezentarea grupurilor marginalizate. Discuția va avea loc în limba engleză.

🎶 Suor Angelica/Gianni Schicchi | Giacomo Puccini (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română. Având ca sursă de inspirație Divina comedie a lui Dante, acțiunea din savuroasa comedie Gianni Schicchi de Puccini se desfășoară în Florența anului 1299. Povestea are loc în dormitorul lui Donati imediat după moartea acestuia, în timp ce rudele sale lacome se prefac îndurerate și îi caută testamentul. Starea de spirit se transformă în furie atunci când rudele descoperă că au fost dezmoștenite. Acestea îl caută pe istețul și descurcărețul Schicchi pentru a falsifica testamentul. Cu toate acestea, Schicchi le întoarce planul împotriva lor, lăsându-și moștenire cea mai mare parte din averea lui Donati, în timp ce rudele, toate părtașe la infracțiunea de falsificare, sunt obligate să stea deoparte în tăcere.

📸 Neo-pictorialismul în contextul fotografiei contemporane (pe bază de înscriere) de la ora 18:30 la Casino – Centru de Cultură Urbană. Ce spune Claudiu despre proiecția sa: „Îmi doresc să explorez neo-pictorialismul ca expresie artistică în fotografia contemporană, evidențiind modul în care estetica picturală este reinterpretată în era digitală. Voi exemplifica tehnici și stiluri inspirate din pictura clasică și modernă, de la utilizarea luminii și compoziției până la intervenții post-procesare care conferă imaginii un aspect pictural. Proiecția își va mai propune să analizeze influențele istorice ale pictorialismului de la începutul secolului XX și să evidențieze modul în care artiștii contemporani pot îmbina tradiția cu noile tehnologii pentru a crea imagini puternice vizual.” Claudiu Guraliuc deține titlul de Master Photographer, cu distincțiile de Professional Associate al Societății Regale de Fotografie a Marii Britanii și al Master Photographer Association UK.

🎶 Concert vocal-simfonic – dirijor Paul Mann (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

📖 Lansarea traducerii din Bertolt Brecht – Dialectică și înstrăinare. Scrieri despre teatru de la ora 19:00 la Book Corner Librarium. „Activitatea teatrală a lui Brecht a fost dedicată creării și rafinării regulilor și tehnicilor pentru acest laborator de investigare a relațiilor interumane, cu scopul de a le înțelege cât mai științific și în amănunt, pentru a le putea apoi îmbunătăți sau schimba complet. Brecht era convins că pentru un astfel de demers e nevoie de mijloace estetice noi. Pentru descoperirea lor, va experimenta pe tot parcursul vieții, de obicei împreună cu colective artistice – prin repetiții și spectacole, prin cronici și poeme, prin discursuri publice și polemici estetice, prin piese educaționale și dialoguri filosofice. Aceste încercări și experimente se vor cristaliza, treptat, într‑o metodă originală de practică a teatrului politic, iar Brecht va deveni unul dintre cei mai influenți oameni de teatru din secolul al XX‑lea.” (David Schwartz)

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.” – Attila Vidnyánszky Jr., regizorul spectacolului.

🎭 Copilul tuturor (cu bilet) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Mizând pe o construcție regizorală minimală, dar dinamitat de jocul actoricesc, Copilul tuturor este un one woman show care explorează aspectele problematice ale relației mamă-copil. El începe cu imaginea idealizată a mamei, trece apoi prin fațetele și urmele unei conviețuiri otrăvite și se termină cu licărul unei posibile vindecări, cu asumarea ca individ adult, desprins de figura maternă. Deși pornește de la experiențe personale, fiind scrisă chiar de Lucia Mărneanu, piesa depășește semnificativ perspectiva autobiografică și reușește, cu tristețe, dar și cu umor, să vorbească oricărei fiice/fiu și oricărei mame.

🎭 Loop (intrare pe bază de donație) de la ora 20:00 la ZIZ – Art and Social Area. Toți trăim aceeași viață. Aceeași viață, în aceeași lume. Nu v-ați gândit niciodată la asta? La sfârșitul zilei, pietrele de temelie ale vieții noastre nolle velle (forma corecta este velle-nolle, care inseamna dacă vă place sau nu) rămân aceleași, în diferite variante. Viața merge înainte. Rând pe rând, înainte și înapoi, cum vă place. Mereu aceeași, aceeași, aceeași poveste. Sau nu. Poți afla asta. Sau poate că nu. Dar conștient sau nu, ca greoiul intuneric, participi la ciclul trist. O condiție absurdă. Sau s-ar putea să nu fie. La fel ca acest text. Ar putea însemna orice. Dar ar putea, de asemenea, să nu însemne nimic. Totul este un joc. Dar, desigur, se poate ca nu este. În orice caz: ce facem noi aici? Aceasta e întrebarea.

🎥 Proiecție „Il tempo che ci vuole” la Visuali Italiane 2025 – Noua Cinematografie Italiană în România de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: Un tată, o fiică. Un bărbat care spune povești și o fetiță care vizitează platourile de filmare ale tatălui, regizor. O fetiță care devine domnișoară, care se pierde în lumea drogurilor, care rupe vraja cu tatăl. Și un tată care vrea să o salveze, care îi va rămâne alături, atât cât trebuie. Tatăl este Luigi Comencini, unul dintre cei mai iubiți regizori italieni; fiica este Francesca Comencini, și ea la rândul ei un nume puternic în cinematografia italiană și autoarea acestei curajoase opere autobiografice. Unul dintre filmele cele mai autentic sincere și cele mai surprinzătoare din punct de vedere emoțional ale anului.

Sâmbătă, 15 martie

🖼️ Da Vinci, The Immersive Show – O călătorie prin mintea unui geniu (cu bilet) începând cu ora 10:00 la Mina Cluj. Explorăm geniul lui Da Vinci în trei capitole fascinante: Gândurile lui Da Vinci – Pătrundem în universul unui vizionar și descoperim cum operele sale revoluționare au schimbat cursul istoriei. De la enigmaticul zâmbet al Mona Lisei și studiile anatomice ale Omului Vitruvian, până la mașinile zburătoare și observațiile despre dinamica apei, fiecare detaliu dezvăluie profunzimea gândirii sale. Orașul viitorului – Inspirat de schițele lui Da Vinci, acest capitol imaginează un oraș revoluționar, unde ingineria, urbanismul și visurile unui geniu devin realitate. Atelierul lui Da Vinci – Simțim atmosfera locului unde ideile prindeau formă și suntem martori la procesul creativ care a dat naștere unor invenții ce continuă să inspire și astăzi.

🎥 Festivalul de animație japoneză Izanagi V: Persona (cu bilet) între orele 10 și 22 la Cinema Florin Piersic. Cinefilii și pasionații de cultură japoneză vor explora ideea de identitate prin 7 filme, printre care „Perfect Blue”, „Millennium Actress”, „Paprika”, ale admiratului regizor Satoshi Kon, proiectate în variante 4K remasterizate, sau „The Colors Within”, al regizoarei Naoko Yamada, văzut pentru prima dată în România, completat de proiecția specială „A Silent Voice”.

🎥 Proiecție „Gloria!” la Visuali Italiane 2025 – Noua Cinematografie Italiană în România de la ora 17:30 la Cinema Victoria. Despre film: Într-un institut de fete din Veneția sfârșitului de secol XVIII, un grup de tinere muziciene compune o muzică nemaiauzită, liberă și rebelă, care sfidează ierarhiile machiste și obtuzitatea vetustă a puterii. Prezentat în concurs la Festivalul de la Berlin, debutul în regie al Margheritei Vicario, care se numără deja printre cele mai promițătoare voci ale muzicii italiene recente, este un concentrat de energie neînfrânată, o operă care se cufundă în Istorie cu o lejeritate și o vitalitate complet contemporane, pentru a da viață unui adevărat imn al bucuriei și al forței nedomolite a femeilor.

🎭 Am bombardat New Haven (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul va avea supratitrare în limba engleză. O echipă de actori pregătește un spectacol generic despre război, iar frenezia lor performativă se amplifică treptat până ce ficțiunea asaltează și ultima redută a lumii concrete, care la rândul ei luptă pentru a-și restabili dominația asupra scenei. Ținuți din scurt de prezența intransigentă a Maiorului, prin intermedierea ezitantului Căpitan Starkey, toți actorii din escadrilă știu că le va veni rândul să piloteze avioane kamikaze peste orașe selectate aleatoriu, ce trebuie distruse din motive neștiute, dictate de legile enigmatice ale războiului. Ordinea și disciplina sunt însă dinamitate de Sergentul Henderson, care pur și simplu refuză să-și mai joace sacrificiul, după dispariția aparent reală a unui coleg de distribuție.

🎶 Subcarpați (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall.

🎭 AM I? // 1 an de NONcentru (cu bilet) de la ora 20:00 la NON Centru de Arte Performative. Ne-am oprit și ne-am întrebat cât din „noi” suntem părinții noștri. Care e granița dintre mine și tata? Dintre mine și mama sau bunica ei? D̶e̶ ̶c̶e̶ ̶t̶r̶e̶b̶u̶i̶e̶ ̶o̶ ̶l̶i̶m̶i̶t̶ă̶ ̶f̶i̶x̶ă̶ ̶c̶â̶n̶d̶ ̶p̶o̶a̶t̶e̶ ̶f̶i̶ ̶t̶o̶t̶u̶l̶ ̶p̶a̶r̶t̶e̶ ̶d̶i̶n̶t̶r̶-̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶c̶e̶s̶ ̶î̶m̶p̶r̶e̶u̶n̶ă̶,̶ ̶i̶n̶t̶e̶r̶g̶e̶n̶e̶r̶a̶ț̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶d̶e̶ ̶v̶i̶n̶d̶e̶c̶a̶r̶e̶?̶ Ne e frică să ne privim prea mult în oglindă S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶u̶n̶ ̶p̶r̶o̶d̶u̶s̶ ̶c̶o̶l̶e̶c̶t̶i̶v̶?̶ Suntem produsele finale ale vieților oamenilor dinaintea noastră? Unde încep „eu” și unde se termină materia care îmi formează strămoșii? Cât lăsăm pentru următorii? A̶m̶ ̶î̶n̶c̶e̶p̶u̶t̶ ̶s̶ă̶ cartografiem corporal și comportamental traumele de familie. Am moștenit unele lucruri și asta se vede în felul în care ne pierdem răbdarea așteptând la coadă. D̶e̶ ̶f̶a̶p̶t̶,̶ ̶a̶m̶ ̶m̶o̶ș̶t̶e̶n̶i̶t̶ ̶c̶a̶m̶ ̶t̶o̶t̶ ̶c̶e̶ ̶a̶v̶e̶m̶ ̶ș̶i̶ ̶s̶u̶n̶t̶e̶m̶.

🎭 Casio (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ors 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Bine ați venit! Odihnească-se în pace! Felicitări! Și la mai mare! Condoleanțe! Să fie într-un ceas bun! Adio! La mulți ani! Casio, dacă mai ești acolo, spune-le tuturor că iubirea, când nu moare, învinge. Dacă dragoste nu e, ce e? Casio a fost un copil iubit. Apoi a crescut și a realizat că viitorul său a fost deja visat si planificat de altcineva. Oare trebuie să renunțe la sine sau la cei pe care îi iubește? Un spectacol despre locul nostru, ca persoane queer, în mijlocul celor pe care îi iubim.

🎭 I am the wind (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima o suferință, un miracol, o mare fericire sau bucurie. Ele sfârșesc întotdeauna în clișee. Fosse spune, la un moment dat, că a scrie este echivalent cu a te ruga. În viața de zi cu zi, sau în lupta noastră de a răzbi, suntem ajutați de gândul că din întuneric înaintăm către lumină. Există multe lucruri în acest întuneric; și ceea ce nu înțelegem, și toate fundăturile în care ajungem pe parcursul vieții. Din punct de vedere fizic, toți dispărem, întrebarea este dacă ne încredem în înviere.” – Gábor Tompa, regizorul spectacolului.

Duminică, 16 martie

🎥 Festivalul de animație japoneză Izanagi V: Persona (cu bilet) între orele 10 și 22 la Cinema Florin Piersic. Cine ești? Cine vrei să fii? Ce măști porți când ieși din casă? Cine ești când ești singur? În fiecare zi din viața noastră ne punem tot felul de măști: de student, de părinte, de copil, de șef, de subordonat, de om de succes, de om înțelegător… Purtăm atât de multe măști, încât uneori uităm cine suntem și ce vrem. În această ediție vom privi șapte moduri diferite de explorare a identității, prin intermediul a șapte animații japoneze, care portretizează diferit relația noastră cu societatea. Cinefilii și pasionații de cultură japoneză vor explora ideea de identitate prin 7 filme, printre care „Perfect Blue”, „Millennium Actress”, „Paprika”, „The Colors Within” și „A Silent Voice”.

📖 Club de carte Creators.(book)talks | ediția 1 (pe bază de contribuție) de la ora 14:30 la Bistro Lovegan. Bookclubul e pentru tine dacă: îți place să citești, dar nu prea ai cu cine să împărtășești insights din cărțile non-fiction sau alte lecturi care te-au inspirat, ești mereu în căutarea de recomandări de cărți care să te ajute să te dezvolți în ariile importante din viața ta, you’re a giver by nature – nu ții doar pentru tine când descoperi o carte bună, vrei să cunoști oameni noi pasionați de citit și probabil și cu alte interese similare sau vrei să-ți testezi abilitățile de prezentare în public a unei idei, dar nu prea știi unde să practici asta.

🎥 Force Majeure | invitat: dr. Andrada Lupșe, psihoterapeut de cuplu (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Un tată care-și petrece vacanța într-o stațiune din Alpi își abandonează soția și cei doi copii în fața unei avalanșe care se dovedește ulterior a fi una controlată. Gestul său de lașitate îi va schimba însă pentru totdeauna relația cu familia. Un film care pune sub lupă emoțiile, responsabilitatea și dinamica relațiitor interumane. Invitata care va ghida parcursul emoțional și care va facilita discuțiile post-vizionare este Alexandra Lupșe, psihoterapeut de cuplu. Andrada, psihoterapeut avansat de cuplu în terapia relațională Imago, crede în puterea vindecătoare a relațiilor și în faptul că suntem datori o viață întreagă să învățăm să avem grijă conștient de relațiile noastre.

🎥 Proiecție „Sulla Terra Leggeri” la Visuali Italiane 2025 – Noua Cinematografie Italiană în România de la ora 17:30 la Cinema Victoria. Despre film: Ce se întâmplă dacă nu ne mai amintim de iubirea vieții noastre? Gian trăiește în întunericul unor amintiri pe care nu mai reușește să le aducă la suprafață. Miriam, fiica pe care nu o recunoaște, îi înmânează un jurnal pe care bărbatul l-a scris la 20 de ani. Vorbește despre Leila, fata cu care a descoperit forța primei iubiri. Primul film al Sarei Fgaier este un vortex neîntrerupt de imagini, un abis de amintiri care revin la suprafață sub formă de flashback-uri revelatoare și magnifice imagini de arhivă. Un film modelat de o lumină senzuală și senzorială, obraznic și curajos de sentimentală.

🎭 Amphitryon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Seducția, adulterul și gelozia se succed într-o diversitate de ritmuri, iar patimile zeilor și slăbiciunile muritorilor sunt comentate cu un simț ludic ce progresează înspre ironie și solemnitate. Corul păstrează ceva din ambiguitatea motivației personajelor principale, realizând un balet impecabil între complicitate prietenească și ostilitate fățișă. Povestea este simplă: Jupiter (Ionuț Caras), zeul suprem, obișnuit să își satisfacă toanele erotice prin orice mijloace, ia înfățișarea lui Amphitryon (Matei Rotaru), pentru a o seduce pe frumoasa soție a acestuia, Alcmena (Sânziana Tarța). Din înfruntarea de orgolii care urmează, aceasta din urmă rămâne la mila instanțelor superioare, divine și omenești, care își dispută, de fapt, dreptul de proprietate asupra femeii. „Întrebarea este: cine sunt eu și cine e celălalt? Cu ce mă deosebesc eu de celălalt? Ce mă face pe mine unic în fața unui partener? Dar acestea sunt întrebări cărora nu le putem da răspunsuri exacte. Sunt ușoare subiecte de meditație. Ușoare pentru că sunt puse în termenii comediei.” – Silviu Purcărete

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Doza de inspirație:

„Creativitatea, curiozitatea, capacitatea de a explora fără teama de eșec. Asta pierdem dacă încetăm să ne jucăm. Joaca nu este rezervată doar pentru copii. Însă, pentru noi, adulții, joaca poate veni în diferite forme. Ideea este să faci ceva care îți aduce bucurie și nu are neapărat sens. Poate fi desenatul sau scrisul fără vreun obiectiv, până și o conversație absurdă care nu duce nicăieri. Who cares? Am învățat să nu mă iau prea tare în serios. Nu de alta, dar e al dracului de plictisitor.” – Ștefan Asafti în cel mai recent interviu.

✨ Bonus: Newsletterul Coolturalist, plămădit cu grijă, atenție și iubire pentru artă.

Să ne citim cu bine! 🌞

Dai o mână de ajutor? Echipa Reactor caută o persoană care să li se alăture pentru munca de coordonare a proiectelor și programului general al teatrului. Dacă știi pe cineva interesat(ă) să afle cu ce se mănâncă producția de spectacol, comunicarea cu echipa artistică, coordonarea calendarului de activități și organizarea programului lunar de spectacole puse în scenă de talentații de la Reactor sau ești chiar tu acea persoană, dă vestea mai departe sau scrie-le la adresa spatiureactor@gmail.com. Aici mai multe detalii.

A doua ediție a Clubului de film pentru amatori „Pelicula” se-ntâmplă pe 7 martie, de la ora 18:30. Nu cred că mai sunt locuri disponibile, însă poți afla dacă trimiți un mesaj pe pagina de Instagram. Oricum ar fi, să urmărești ce comunică, locurile se ocupă repede.

Dacă te bate gândul să mergi la Operă, să-ți iei biletul din timp, știu direct de la sursă cât de repede se epuizează. Aici găsești programul pentru luna martie și aprilie.

N-am uitat nici de melodia ediției: Rain (MIKA).

Luni, 3 martie

🖼️ The Silent Stories of the City || Expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave (str. IIC Brătianu 22). Expoziția își are inspirația în conceptul de Anarchitectură, un termen creat de Gordon Matta-Clark, combinând cuvintele „anarhie” și „arhitectură” pentru a descrie o abordare radicală asupra spațiului urban și clădirilor. O idee centrală a Anarchitecturii este aceea de a regândi felul în care interacționăm cu un spațiu urban deja existent. Expoziția aduce în discuție ideea de reutilizare a obiectelor și materialelor găsite în spațiul urban, aliniindu-se astfel cu principiile economiei circulare.

🎶 Voice Workshop: Back to basics | for all levels (cu plată) de la ora 18:30 la Galetheia Music Studio. Dacă ești vocalist aflat la început de drum sau cu experiență în cântat și vrei să afli cum îți funcționează aparatul fonator, să cânți mai sănătos și mai frumos aici e de tine. Vei învăța: cum funcționează aparatul fonator, cum se produce sunetul și cum îl putem „modela”, să înțelegi problemele specifice (tehnice, aplicative dar și psihologice), cum să ai grijă de vocea ta, când e cazul să mergi la doctor, cum să te recuperezi după răceli sau alte afecțiuni ale vocii.

🎭 Tache, Ianke și Cadâr // Horațiu Mălăele, Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin (cu bilet) de la ora 20:00 la Casa de Cultură a Studenților. Piesa aduce în prim plan povestea de viaţă a celor trei prieteni negustori, abordând cu subtilitate problematica rasei, credinţei şi religiei, a statutului identitar individual şi de grup, reamintindu-ne astfel că diferenţele nu sunt neapărat un motiv de disensiuni. Dar şi că buna înţelegere poate funcţiona pe fondul acceptării şi al asumării a ceea ce ne defineşte şi ne diferenţiază de ceilalţi. Textul, o comedie savuroasă în trei acte, scris în 1932 şi pus în scenă în acelaşi an la Teatrul Maria Ventura, a fost montat pentru prima dată la Bulandra în 1957 de regizorul N. Al. Toscani.

💎 Flori, Fete și Băieți… Expoziție Internațională de Bijuterie Contemporană la Turnul Croitorilor Centrul de Cultură Urbană Cluj. Expoziția propune o incursiune într-un peisaj dinamic al bijuteriei contemporane, unde formele organice se întâlnesc cu structuri arhitecturale, unde minimalismul dialoghează cu expresivitatea exuberantă, iar fiecare creație este un fragment de realitate transpus în materie. Este un spațiu în care bijuteria devine mai mult decât un accesoriu – devine o declarație, un simbol, o experiență.

Marți, 4 martie

📖 Carte, substantiv feminin. Povești cu scriitoare & cititoare de la ora 18:00 la Cărturești Hintz. O discuție despre importanța scrisului și a literaturii pentru autoarele invitate, povești despre cărțile pe care le-au publicat, despre ce și cum citesc (cu recomandări prețioase despre alte autoare pe care să le citim), dar și scurte momente de lectură. Invitatele serii sunt: Olga Ștefan, Lavinia Bălulescu, Laura T. Ilea, Laura Francisca Pavel. Moderatoare: Doina Gecse-Borgovan.

🎭 Oglinda neagră (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Luigi Pirandello ne așază în fața unei oglinzi în care e dureros și, totodată, necesar să ne observăm. Dar cine se află, cu adevărat, în fața acelei oglinzi? Să fie oare «personalitatea» noastră? Personajul acela care trăiește lângă noi și în care ne amăgim, în fiecare zi, că ne recunoaștem, doar pentru a fi acceptați de ceilalți? Sau este oare «esența» noastră? Acea ființă unică, acea pagină albă de la origini pe care cu toții s-au grăbit, de-a lungul vieții noastre, să scrie ceea ce voiau ca noi să devenim.”- Roberto Bacci

🎭 ASS – one-man show (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. „ASS ar trebui să fie un spectacol despre colegialitate. ASS nu este un spectacol. Acid Spider Syndrome este o boală rară care mă împiedică să vorbesc coerent despre colegialitate. ASS este un one man show, un wannabe stand-up, o bârfă la masa unui bar, un text personal al unei persoane cu boala ASS. Dedic ASS tuturor prietenilor mei.” One-man show cu Csepei Zsolt.

🎭 Marile A – un cabaret despre adicție (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. MC Pasiune, cunoscut fanilor din Marele B – cabaretul despre burnout, are acum probleme mari cu consumul de substanțe. Mai ales cu ceva foarte nasol numit SPER – sperăm că nici n-ați auzit de el. Așa că are nevoie (din familie, din bloc, din partea statului, din mare) de un Salvator sau o Salvatoare. Cine credeți că va fi, oare?

😊 Da și e pe scenă! – Spectacol de teatru de improvizație (intrare liberă) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Ești invitat(ă) la un spectacol de teatru de improvizație marca ACTItudine, să petreci o seară de râsete și voie bună (bine, poate și cringe pe alocuri că totul e improvizat) cu improvizatorii de la Education Studio.

🎥 2001: A space odyssey – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Despre film: Când un monolit negru este descoperit pe suprafața Lunii, devine evident că a fost îngropat de către o inteligență extraterestră. Curând oamenii de știință îi identifică punctul de origine, planeta Jupiter, iar o echipă de cercetători e trimisă acolo.

Aici îți mulțumesc pentru că mă citești și te încurajez să trimiți newsletterul către prieteni, colegi, grupul de Whatsapp al familiei, oriunde – important e să circule vestea. ✨

Miercuri, 5 martie

🖼️ Interconexiuni. Expoziție de artă decorativă între orele 10 și 17 la Muzeul de Artă Cluj. Lucrările care se regăsesc în Expoziția „Interconexiuni” se încadrează în arta decorativă contemporană și sunt realizate din materiale moderne de construcție, care se pot încadra cu ușurință în tendințele actuale de design interior. Artistele care expun sunt cursante și absolvente ale Școlii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj, compartimentul de Arte Vizuale, specializarea „Artă Decorativă”. Expoziția poate fi vizitată până în 9 martie 2025.

🖼️ Marcel Lupșe. Expoziție personală retrospectivă între orele 10 și 17 la Muzeul de Artă Cluj. Din 1979, Marcel Lupșe expune pictură, desen, obiect în peste 200 de expoziții de grup, în țară și peste hotare, participând anual la simpozioane și tabere de artă plastică naționale și internaționale. În cei cincizeci de ani de activitate artistică, a organizat peste 65 de expoziții personale, lucrările sale figurând în muzee și colecții particulare din România, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Coreea de Sud, Danemarca, Monaco, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, Republica Moldova, Olanda, Portugalia, Statele Unite, Suedia, Turcia, Ungaria.

🎶 Bal Mascat | Giuseppe Verdi (cu bilet) de la ora 19:00 la Opera Națională Română Cluj. Transpunerea în libret a adevărului istoric îi are ca eroi pe Riccardo, contele de Warwick, bunul și fidelul său prieten Renato și Amelia, soția celui din urmă, prinsă între iubirile celor doi bărbați. Opera impresionează printr-o poveste medievală plină de pasiune și intrigi, în care onoarea și prietenia sunt lucruri sfinte, triunghiurile amoroase sunt cele mai dureroase tabuuri, iar trădarea, cu sau fără mască, se plătește scump. Montarea clujeană a capodoperei verdiene păstrează nota clasică a acesteia, construcția personajelor, a decorurilor și mișcării scenice, căutând să transmită acțiunea în mod dinamic, în timp ce sentimentele și trăirile personajelor transpar cu naturalețe și deschidere în fața publicului spectator.

🎭 Zeițe de categoria B (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați asemenea unor piese. Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog.

📸 Momentum de la ora 19:00 la YOLKA. Doi fotografi își lansează primele lor cărți foto: născut la Mediaș dar plecat din adolescență în Germania, Eduard Maiterth ne va prezenta cartea sa „Here and there” prin care ne invită să descoperim diversitatea și frumusețea vieții de zi cu zi; iar Alex Ilea, fotograf clujean, vă va arăta fotografiile din multe sale călătorii în Cuba și va vorbi despre prima sa carte născută din acest proiect. În ideea de a socializa și a schimba idei într-o atmosferă cât mai relaxată, după prezentările propriu-zise, unul din cei mai versatili DJ contemporani, Aldaris, vă va încânta cu minunățiile de pe vinilurile sale.

🎥 Avanpremieră cu Q&A: Vermiglio, mireasa muntelui | Domnica Petrovai Q&A (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: 1944, Vermiglio, un sat de munte izolat. Sosirea lui Pietro, un dezertor, în familia învățătorului din sat și iubirea lui pentru fiica cea mare a acestuia vor schimba cursul vieții tuturor.

🎥 MICKEY 17 în avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. În acest SF, adaptat după un roman semnat de Edward Ashton, Robert Pattinson joacă rolul unui bărbat aflat în situația extraordinară de a lucra pentru un angajator care îi cere angajamentul suprem față de job… să moară pentru a-și câștiga existența.

Joi, 6 martie

📖 Lansare de carte, în premieră, la Cluj: Restul, de Svetlana Cârstean de la ora 18:00 la Cărturești Hintz. Editura Nemira și Cărturești te invită la o întâlnire cu poeta Svetlana Cârstean și cu universul volumului „Restul”, prima carte dintr-o trilogie poetică „organică și personală a acelor teme vitale care te readuc în lume” care va putea fi citită în integralitatea ei în decursul acestui an. „Restul” conține o mărturie despre roluri și despre experiența propriei masculinități cu privire la care autoarea mărturisește că a simțit nevoia de a fi „curioasă și înțelegătoare”. Cartea face și trimitere la modelele masculine integrate de-a lungul timpului, la dinamica feminin-masculin pe care Svetlana Cârstean a descoperit-o atât în femeile, cât și în bărbații din viața sa: „Cine muncește, ce muncește, cine pune pâinea pe masă, cine plătește, cine naște, cine nu naște, cine spală, cine doarme, cine renunță, cine scrie, un întreg labirint căruia am vrut să-i găsesc o ieșire”, mărturisește poeta.

📖 Clubul Vrăjitoarelor la Cluj: despre Slavenka Drakulić și Dubravka Ugrešić de la ora 18:00 la Bookstory Cluj. Sub motto-ul „Clubul Vrăjitoarelor”, organizatorii le propun cititorilor o discuție despre autoarele croate Slavenka Drakulić și Dubravka Ugrešić, două scriitoare care au sfidat timpul și frontierele, cucerind cititorii prin povești ce ard și fascinează. Critice acerbe ale regimului generalului Franjo Tudjman, Slavenka Drakulić și Dubravka Ugrešić fac parte din grupul celor „cinci vrăjitoare de la Zagreb”, alături de Rada Iveković, Vesna Kesić și Jelena Lovrić. Povestea are legătură cu o întâmplare din jurul anului 1992, atunci când revista Globus a publicat un articol intitulat „Croatian Feminists Rape Croatia”. În acest material, cele cinci scriitoare și jurnaliste croate care s-au opus tendințelor naționaliste au fost puternic atacate, primind eticheta de „vrăjitoare”.

🥁 Bărbați, tobe și povești – atelier pentru bărbați (pe bază de contribuție) de la ora 18:30 la School of Drums and Hearts. Bogdan Romanică – Este ghid, formator și mentor de dezvoltare umană. Lucrează în acest domeniu, atât la nivel local, cât și internațional, din 2010. În ultimii ani s-a specializat în lucrul cu profunzimile umane și dezvoltarea bazată pe natură. Lucian Conțiu – După aproape 17 ani de activitate și antreprenoriat în business și marketing, în ultimii 10 ani Lucian s-a dedicat mai mult artelor și procesului interior de descoperire și dezvoltare personală, renunțând la cariera de business pentru a crea mai departe în domeniul artistic.

🎥 Proiecție: Himalaya – Everest Base Camp și Gokyo Ri via Cho La Pass de la ora 20:00 în Amfiteatrul Facultății de Geografie. Povestea unei călătorii fizice, emoționale, spirituale și mentale din toamna anului 2024. Fotografiile vor vorbi despre munți, ghețari, lacuri, oameni, credințe și locuri. Prezintă: Anca și Cristi Gavrea.

🎶 Nuanțe – Lansare de single (cu bilet) de la ora 20:00 la FORM Space. Nuanțe este o trupă formată în Pitești, la finalul primăverii lui 2016, care aduce un suflu proaspăt în peisajul muzical cu un stil de rock vibrant, puternic nuanțat de influențe funk și grunge. Muzica lor trece cu ușurință de la ritmuri energice, care îți pun sângele în mișcare, la acorduri melancolice, pline de emoție. Până acum, trupa a lansat trei albume de studio: „Două Minute” (aprilie 2019), „Eva” (mai 2021) și cel mai recent material, „Cântece Mute”, care a văzut lumina în aprilie 2023.

Vineri, 7 martie

🥁 Ecstatic Dance Cluj: Flow // DJ Yarun Dee (cu plată) de la ora 18:40 la Casa Tranzit. Ecstatic Dance este o mișcare globală, o petrecere conștientă, o ceremonie, o practică de mișcare, un spațiu sigur unde te poți explora și te poți bucura de tine, de ceilalți, de dans și de muzică. Invitatul special al acestei ediții este Yarun Dee, unul din DJii importanți ai mișcării Ecstatic Dance din Europa care în ultimii 8 ani a creat experiențe unice de dans pentru oameni din întreaga lume. Accesul la eveniment se face pe bază de înscriere completând formularul disponibil aici.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari? Dar în spatele poveștii despre libertatea copilăriei se ascunde o realitate mai sumbră: lumea adulților, unde rasismul și nedreptatea socială fac parte din viața de zi cu zi a comunității. Oare cine și când ne învață să urâm? Micul Tom ajunge curând să înțeleagă că lumea nu este întotdeauna la fel de simplă și dreaptă precum o promit jocurile copilăriei, dar descoperă și că adevăratul curaj înseamnă, uneori, să te ridici singur împotriva lumii întregi.

🎥 Sunt încă aici (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. O mamă este nevoită să se reinventeze atunci când viața familiei sale este zdruncinată de un act de violență petrecut în timpul dictaturii militare din Brazilia, 1971.

🎶 Ordinul negru / Aralez – ‘Dodekatemoria (cu plată la intrare) de la ora 20:00 la Flying Circus. După două albume și două EP-uri lansate în ultimii 10 ani, combinate cu apariții live rare în concerte și la festivaluri open air din vest și din Balcani, sau pe scena celui mai important open air românesc, Rockstadt, Ordinul Negru surprinde pe ‘Dodekatemoria’ exercițiul vibrant, melancolic si amestecat al micro-zodiacului în tușe fine de Black Metal elegant și prețios, cu orchestratii ample și intervenții surprinzătoare. ARALEZ este o trupă ce activează în Dresda, Germania. Stilul lor este un mix original de doom și psihedelic melodic metal, cu influențe orientale.

Sâmbătă, 8 martie

🎥 Avanpremieră: Flow – o pisică fără frică (cu bilet) de la ora 18:15 la Cinema Victoria. Povestea înduioșătoare a unei pisici singuratice,care este nevoită să își caute refugiul pe o barcă, alături de alte animale, după ce un potop distruge împrejurimile. Filmul, produs aproape fără buget de o echipă din Letonia a surclasat producții de milioane de dolari, produse de marile studiouri americane.

🎶 Direcția 5 (cu bilet) de la ora 19:00 la Euphoria Music Hall.

🎭 Show IMPROgress (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Distribuţia: Ruslan Bârlea, Cătălin Codreanu, Adrian Cucu, Anca Hanu, Cecilia Lucanu-Donat, Dragoș Pop, Matei Rotaru, Irina Wintze. La chitară: Radu Dogaru. La pian: Paul Tonca. Concept de Dragoș Muscalu.

🎭 Cealaltă Ofelia (cu bilet) de la ora 19:00 la Cercul Militar. Cine este Ofelia? Sau, de fapt, cine este Hamlet? Și cât din ce este ea i se datorează lui? Aici Ofelia este supraviețuitorul, martorul ocular care livrează o altă variantă a poveștii, mai frustă și mai violentă – varianta în care Shakespeare cosmetizează, ba chiar recompune Adevărul. Și adevărul e că absolut totul era putred în Danemarca, de la starea societății daneze la aspirațiile populiste ale adevăratului prinț Hamlet. Cealaltă Ofelia este cea care rămâne, care nu acceptă tăcerea.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari? Dar în spatele poveștii despre libertatea copilăriei se ascunde o realitate mai sumbră: lumea adulților, unde rasismul și nedreptatea socială fac parte din viața de zi cu zi a comunității. Oare cine și când ne învață să urâm? Micul Tom ajunge curând să înțeleagă că lumea nu este întotdeauna la fel de simplă și dreaptă precum o promit jocurile copilăriei, dar descoperă și că adevăratul curaj înseamnă, uneori, să te ridici singur împotriva lumii întregi.

🎥 Proiecție de 8 martie cu intro pian: Vermiglio, mireasa muntelui (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Despre film: 1944, Vermiglio, un sat de munte izolat. Sosirea lui Pietro, un dezertor, în familia învățătorului din sat și iubirea lui pentru fiica cea mare a acestuia vor schimba cursul vieții tuturor. Pianistul Ianchiș Flavius s-a format ca pianist în cadrul Academiei Naționale de Muzică ,,Gh. Dima” din Cluj-Napoca. A urmat cursuri de măiestrie cu Mariusz Adamczak, Martin Hughes, Gergely Bogányi, Rudolf Meister și a participat în calitate de instrumentist în numeroase proiecte muzicale având colaborări cu Opera Națională Română din Cluj.

🎭 (In)corect (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Când membrii unei familii au vieți complet diferite, granița dintre ce e corect și ce e incorect este foarte fină. Seamănă cu locul în care Dunărea se revarsă în Marea Neagră. E un loc incert, tulbure, așa cum devin în miezul nopții mințile rudelor aflate într-o vacanță în Deltă. Spectacolul „(In)corect” jonglează cu planul fanteziilor și al dorințelor a două generații diferite. Reluarea amintirilor comune pare să fie drumul spre a fi împreună. Și dacă nu ne aducem aminte același lucru?

🎶 Delta pe Obraz – Lansare EP „4ME” (cu bilet) de la ora 20:00 la Flying Circus. 4ME este despre manifestarea maximă de sine în cadrul unei comunități sănătoase, iar asta să nu fie comunism prost gestionat, dar o formă de transformare de la INDIVIDUAL la COMUN sau de la EFEMER la NEMURITOR – ceea ce reprezintă și definiția DELTEI PE OBRAZ. Formația și-a pus ca scop ca această cascadă-manifest să nu aibă limite și să dezvolte creativitatea și libertatea în fiecare dintre noi – adică să ne trateze de clișee și norme.

🎥 Premieră: Vermiglio, mireasa muntelui | Oscar 2025 – lista scurtă (cu bilet) de la ora 20:30 la Cinema ARTA. Despre film: 1944, Vermiglio, un sat de munte izolat. Sosirea lui Pietro, un dezertor, în familia învățătorului din sat și iubirea lui pentru fiica cea mare a acestuia vor schimba cursul vieții tuturor. Cea de-a doua producție semnată de Maura Delpero, prin perspectiva sa profund umanistă amintește de cele mai bune filme ale maestrului Ermanno Olmi.

🎶 Izza (SOLVD) | Mini Zucchini | .C.C de la ora 21:00 la Atelier Cafe. Originară din animatul oraș Ljubljana, Izza și-a început călătoria muzicală în 2020, lăsându-și rapid amprenta ca un membru vibrant al echipei SOLVD. În doar o perioadă scurtă de timp, ea s-a distins prin selecția sa muzicală excepțională, energie contagioasă și o atitudine caldă și pozitivă care strălucește în performanțele sale. Mini Zucchini este un DJ care experimentează cu muzică new beat, electro și italo-disco.

Duminică, 9 martie

🎥 All We Imagine As Light – Proiecție Specială despre Statutul și Rolul Femeilor în India (cu bilet) de la ora 11:30 la Cinema ARTA. Prabha trăieşte în Mumbai şi este infirmieră. Viaţa ei cotidiană, întotdeauna gândită la secundă, se dă peste cap când femeia primeşte un cadou de la soţul înstrăinat. În acelaşi timp, colega ei mai tânără de apartament, Anu, ar da orice să găsească un locşor sigur pentru câteva clipe de intimitate cu iubitul ei. Iar iată că o excursie într-un orăşel de pe litoral le va da celor două femei ocazia de a-şi pune în sfârşit dorinţele în aplicare. Proiecția va fi urmată de o discuție de 45 de min despre Statutul și Rolul Femeilor în India.

🎭 Fun Fact (cu bilet) de la ora 12:30 la Teatrul de Păpuși „Puck”. Știați că la aproximativ 30 km de Cluj, pe la Bonțida-Răscruci, există această specie de fluturi albaștri care trăiesc în simbioză cu furnicile roși? Oare cum au ajuns ei să aibă genul acesta de relație și cum reușesc să își gestioneze diferențele? Pornind de la o situație reală din apropierea noastră imediată, spectacolul „Fun fact” croșetează cu mult umor în jurul ideilor de acceptare, comunicare și conviețuire interetnică. Spectacolul este adresat întregii familii, este preponderent non verbal, dar conține și pasaje în limbile română și maghiară.

🎶 Emeric Imre Trio (cu bilet) de la ora 18:00 la Euphoria Music Hall.

🎭 A douăsprezecea noapte sau cum doriți (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor. Scrisă cel mai probabil la începutul anilor 1600, piesa „A douăsprezecea noapte sau Cum doriți” este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei.

🎭 (In)corect (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 20:00 la REACTOR de creație și experiment. Când membrii unei familii au vieți complet diferite, granița dintre ce e corect și ce e incorect este foarte fină. Seamănă cu locul în care Dunărea se revarsă în Marea Neagră. E un loc incert, tulbure, așa cum devin în miezul nopții mințile rudelor aflate într-o vacanță în Deltă. Spectacolul „(In)corect” jonglează cu planul fanteziilor și al dorințelor a două generații diferite. Reluarea amintirilor comune pare să fie drumul spre a fi împreună. Și dacă nu ne aducem aminte același lucru?

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📣 Am vorbit cu Ștefan Asafti despre freelancing, despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă. Și, poate cel mai important, interviul ăsta e o reamintire a faptului că a-ți apăra timpul și a face alegeri aliniate cu obiectivele tale nu înseamnă că ești arogant, ci înseamnă că știi cât valorezi.

Se apropie și Coolturalist de 1.000 de abonați. Aruncă o privire aici, iar dacă-ți place de ce dai, te invit să te abonezi și să-l trimiți prietenilor tăi, mai ales celor cărora le sunt dragi arta și cultura.

Pe duminica viitoare! 🌞

Încep direct cu recomandarea muzicală care să te-nsoțească cât citești ce-am scris aici: Never knew your name. De cântecul ăsta mă leagă una dintre cele mai dragi amintiri de anul trecut – eram într-un restaurant din Apuseni (Gârda) la început de septembrie, bucurându-mă de timpul cu mine, lăsându-mă cuprinsă de atmosferă și furată de murmurele oamenilor de la mesele din jurul meu și de muzică, savurând un pahar cu vin după o zi întreagă de hoinărit pe trasee. Mi-e dor de sentimentul ăsta.

Dacă tot mi-a fugit mintea la asta, te-ntreb și pe tine: ție îți place să mergi singur(ă) la evenimente? Faci activități de capul tău, fără să fii însoțit(ă) de cineva? Ai refuzat să mergi undeva doar pentru că nu ai avut cu cine să mergi? Mi-ar plăcea să aflu cum stă treaba în cazul tău. Scrie-mi în comentarii.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Ștefan Asafti: Freelancingul e despre libertate, iar libertatea înseamnă responsabilitate și asumare.

Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.

Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă. Și, poate cel mai important, e o reamintire a faptului că a-ți apăra timpul și a face alegeri aliniate cu obiectivele tale nu înseamnă că ești arogant, ci că știi cât valorezi.

„Necesarul a creat mai multă inovație decât vreun «talent înnăscut». N-ai nevoie de un mediu ideal, de oameni geniali în jur sau de resurse infinite. Ai nevoie doar să fii curios și să nu accepți răspunsurile evidente. Cealaltă fațetă a adevărului este că lumea e plină de oameni care trăiesc în contexte grele, însă chiar și acolo există sclipirea aia creativă – fie spre bine, fie spre rău.”

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Ce filme mai vedem?

Săptămâna trecută am văzut toate cele 6 episoade ale miniseriei „Zero Day” (de pe Netflix). E foarte bun scenariul, îmi place mult cum joacă De Niro și cred că e relevant mai ales pentru ce trăim în perioada asta.

De ce zic asta? Pentru că e despre cum descoperim adevărul într-o lume aflată în criză, o lume aparent sfâșiată de forțe pe care nu le putem controla. Explorează ițele, haosul și conspirațiile care apar în urma atacului cibernetic devastator. Pentru că e despre manipulare politică, dezinformare, democrație și echilibru fragil.

Pentru că ridică întrebări incomode despre cine controlează, de fapt, narațiunea și cum ajungem să credem anumite adevăruri. Pentru că te pune pe gânduri cu privire la modul în care societatea reacționează la criză.

Am publicat recent un articol în care am scris despre filmele pe care le-am văzut în ultima perioadă și mi-au plăcut. Așa că, dacă mai cauți inspirație, aruncă o privire mai jos:

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) La ce servește, totuși, patrimoniul, cu ce probleme se confruntă și cum trebuie el îngrijit, din perspectiva a cinci experți din lumea muzeelor și a culturii.

🎥 (de văzut) Un veac de singurătate pe Netflix. În plus, partea a doua a filmului a intrat în producție și va finaliza adaptarea vizuală a romanului capodoperă semnat de Gabriel García Márquez.

🎧 (de auzit) Andra Andriucă a lansat videoclipul piesei „Am fluturi prinși în labirint” și a pornit în turneu de promovare prin țară.

🔍 (de explorat) Matematica ascunsă din spatele motivului pentru care lucrurile ți se par frumoase, culeasă din newsletterul Savantgarde, o bogăție dadaistă plină de curiozități diverse și interesante.

🎶 (de ascultat) Un episod de podcast despre cum să fii mai puternic mental, să iei decizii mai bune și să te descurci în situații dificile cu Evy Poumpouras, fost agent special, examinator poligraf și interogator la Serviciul Secret al Statelor Unite. E fascinantă Evy.

🗣️ (de discutat) Fericirea la muncă – chiar contează sau e doar un moft?

📷 (de știut) Cum a inventat Kodak „instantaneul”.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Mircea Cărtărescu este primul autor român inclus pe lista nominalizărilor pentru International Booker Prize.

Romanul său „Solenoid”, tradus în engleză de Sean Cotter, a fost inclus pe lista lungă a competiției alături de alte 12 titluri care promit să redefinească literatura contemporană.

International Booker Prize este, în lumea literaturii, echivalentul unui Oscar. Se acordă celei mai bune opere de ficțiune tradusă în limba engleză și publicată în Regatul Unit sau Irlanda, iar marele premiu de 50.000 de lire sterline este împărțit între autor și traducător. Toți cei 13 autori nominalizați pe lista lungă a International Booker Prize se află pentru prima dată în această competiție, iar 12 dintre cele 13 titluri provin de la edituri independente.

Luvru găzduiește prima expoziție dedicată exclusiv modei.

Pentru prima dată în istoria sa, Muzeul Luvru din Paris găzduiește o expoziție dedicată exclusiv modei. Intitulată Louvre Couture, aceasta aduce împreună peste 100 de creații semnate de 45 de case de modă celebre, precum Prada, Alexander McQueen, Dior și Iris van Herpen. Evenimentul explorează peste șase decenii de haute couture și integrează artefacte istorice, ceasuri și piese vestimentare.

Desfășurată pe o suprafață de 9.000 de metri pătrați, expoziția oferă o experiență unică, în care creațiile de modă se împletesc cu arhitectura emblematică a muzeului. Printre piesele expuse se numără o jachetă Louis Vuitton cu motive florale, o rochie Undercover și o ținută Balenciaga accesorizată cu o pălărie supradimensionată. Expoziția poate fi vizitată până în 21 iulie 2025.

Radu Jude a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu.

Regizorul Radu Jude a câştigat Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu, pentru „Kontinental ’25”, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Pelicula regizată de Radu Jude s-a aflat şi în competiţia pentru Ursul de Aur.

„Kontinental ’25” a fost unul dintre cele 19 filme care au concurat pentru premiul cel mare al festivalului din acest an, alte filme participante fiind „Blue Moon” al regizorului american Richard Linklater și „What Does that Nature Say to You” al cineastului sud-coreean Hong Sangsoo.

Radu Jude a dedicat premiul primit pentru „Kontinental ’25”, filmat în doar 10 zile, cu un smartphone, moştenirii regizorului spaniol Luis Bunuel (1900-1983) – asociat cu mişcarea suprarealistă, de la a cărui naştere s-au împlinit recent 125 de ani.

Michelangelo Pistoletto, artist italian de renume și figură emblematică a mișcării Arte Povera, este expus pentru prima dată în România la Muzeul de Artă Recentă (MARe) din București.

Nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, Pistoletto este cunoscut pentru lucrările sale experimentale care explorează relația dintre artă, privitor și societate. Expozitia „All Our Todays” de la Muzeul de Artă Recentă din București include Specchio bianco/Specchio nero, o lucrare din seria „Picturile-Oglindă”, în care reflexiile devin parte integrantă a operei de artă.

Prin Specchio bianco/Specchio nero artistul își dorește să pună sub semnul întrebării natura reflexiei. O reflexie poate să reproducă aproape orice subiect ori obiect, cu excepția reflexiei oglinzii în sine. Pistoletto a contestat această condiție, folosind două oglinzi, una transparentă și cealaltă neagră. Sunt așezate față în față și se reflectă reciproc, făcându-i pe vizitatori să pună sub semnul întrebării ideea de reprezentare.

Preocupat de impactul artei asupra societății, Pistoletto a lansat în 2003 manifestul „Al Treilea Paradis”, un concept artistic și filosofic ce propune un echilibru între natură, umanitate și tehnologie. Simbolul său, o reinterpretare a semnului infinitului, a inspirat de-a lungul anilor numeroase inițiative, inclusiv un marș pentru pace organizat în Cuba.

Cinematograful București a fost scos la vânzare pentru 4,9 milioane de euro.

Cinema București, unul dintre cele mai cunoscute cinematografe din capitală, situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, a fost scos la vânzare pentru 4,9 milioane de euro printr-o agenție imobiliară.

Clădirea, clasificată ca monument istoric de importanță locală (clasa B), trebuie să își păstreze funcția de cinematograf, conform cerințelor legale. În acest sens, un studio de arhitectură a realizat deja un proiect pentru viitorul proprietar.

Ministerul Culturii are prioritate la achiziție, dar nu și-a arătat, cel puțin deocamdată, interesul pentru această clădire, aflată într-o stare avansată de degradare.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Peste 1000 de muzicieni au scos un album „tăcut” ca protest la legislația AI privind drepturile de autor.

Un album „tăcut” a fost lansat de peste 1000 de muzicieni din Marea Britanie, pentru a protesta la legislația privind drepturile de autor, care le va putea permite companiilor de tehnologie să antreneze inteligența artificială folosind lucrările lor.

Albumul scris în colaborare și intitulat „Is This What We Want?” conține înregistrări ale unor studiouri și spații de spectacole goale, pentru a reprezenta ceea ce organizatorii spun că este impactul potențial asupra mijloacelor de trai ale artiștilor în cazul în care schimbările vor avea loc. Titlurile celor 12 piese de pe album formează propoziția: „Guvernul britanic nu trebuie să legalizeze furtul de muzică pentru a avantaja companiile de AI”.

La nivel global, industriile creative se confruntă cu dificultățile juridice și etice ale inteligenței artificiale, care poate crea propriile producții după ce a fost antrenată pe baza unor lucrări populare, fără a plăti neapărat creatorii conținutului original.

În acest context, Marea Britanie a propus relaxarea legislației care le oferă creatorilor de opere literare, dramatice, muzicale și artistice dreptul de a controla modul în care lucrările lor sunt utilizate. Noile modificări ar permite antrenarea modelelor de inteligență artificială pe orice material legal accesibil și ar obliga creatorii să renunțe activ la dreptul lor de a preveni utilizarea operelor lor.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Linia autoarelor – experiența literară accesibilă printr-un simplu apel.

În perioada 1-8 martie, Linia autoarelor revine cu o nouă selecție de fragmente din cărți scrise de femei, citite de voci speciale, care pot fi ascultate apelând numărul de telefon 0310 052 486.

Lansată anul trecut ca un experiment inspirat de primul hotline literar, Dial-A-Poem, creat de artistul John Giorno la finalul anilor ’60, Linia autoarelor ne oferă posibilitatea de a asculta fragmente din cărți scrise de femei publicate la Editura Vellant.

Textele sunt citite de autoarele cărților sau de alte cititoare pasionate – scriitoare, actrițe, promotoare culturale, jurnaliste. Numărul mare de apeluri de la prima ediție a confirmat dorința oamenilor de a experimenta literatura într-un mod intim, dar și accesibil și imediat, astfel că, la ediția din acest an, Linia autoarelor beneficiază de o capacitate tehnică extinsă pentru a putea primi și mai multe apeluri.

Selecția din acest an reunește fragmente din cărți cu stiluri, mize literare și narative diverse alese de vocile Liniei autoarelor: Cristina Alexandrescu, Ramona Boldizsar, Alina Cobzac, Ruxandra Gîdei (4fără15), Cristina Ispas, Sabina Lazăr, Ilinca Manolache, Andra Mureșan, Katia Pascariu, Ioana Iuna Șerban.

Festivalul Filmului Francez 2025: Échos – O celebrare a cinematografiei franceze în 12 orașe din România.

Institutul Francez din România organizează cea de-a 29-a ediție a Festivalului Filmului Francez – Échos, desfășurat între 20 și 30 martie 2025, atât în București, cât și în alte 11 orașe din țară, printre care Arad, Brașov, Brăila, Cluj, Constanța, Iași, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

Evenimentul face parte din sezonul Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ, punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, celebrat între mai 2024 și mai 2025, marcând 100 de ani de cooperare culturală, științifică și educațională între Franța și România.

Tema din acest an explorează modul în care poveștile și imaginile rezonează de-a lungul generațiilor. Accentul va fi pus pe transmiterea tradițiilor, relațiile intergeneraționale, memoria și reînnoirea, elemente centrale ale selecției care examinează epoca noastră și schimbările sale. Cu 27 de filme distribuite în patru secțiuni, programul îmbină opere esențiale și filme realizate de talente emergente, reflectând diversitatea și vitalitatea cinematografiei franceze.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

9 noiembrie 2024

mâinile vorbesc
sunt cărți deschise
chiar și atunci când sunt închise
când se așază pe un umăr
când fac un semn de adio
când lucrează sau stau liniștite
când mângâie sau când lovesc
când șterg o lacrimă sau ascund un zâmbet
când strâng pe cineva drag la piept
când se joacă în părul cuiva
când trag o ușă după ele
când își sprijină bărbia într-o tăcere lungă
când sting o lumânare cu vârful degetelor
când își țin fruntea de îngrijorare mâinile
își află viața în încheieturi
își ascund temerile sub piele
își scriu viitorul pe liniile care le străbat
își prind dorul între degete
își poartă emoția în palme și uneori o strâng în pumn
de durere
de furie
de protecție
sau nerăbdare.

Mai multe poeme trăite de mine găsești aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Prima copertă a revistei Time – 3 martie 1923. Coperta nu avea marginea roșie pentru care revista a ajuns să fie cunoscută. Persoana de pe copertă este Joseph G. Cannon (fost purtător de cuvânt al Camerei Reprezentanților SUA). Întreaga revistă avea doar 32 de pagini, cu tot cu coperți.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Tu, când le povestești prietenilor tăi despre Coolturalist:

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească următoarele ediții. Îți mulțumesc! 😊

Și pentru că mi-am dorit să contribui și la nivel local, săptămânal trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate pe zile și tipologie.

Ne recitim peste două săptămâni!

Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.

Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă. Și, poate cel mai important, e o reamintire a faptului că a-ți apăra timpul și a face alegeri aliniate cu obiectivele tale nu înseamnă că ești arogant, ci înseamnă că știi cât valorezi.

Dacă-ți place ce descoperi mai jos, trimite interviul și prietenilor tăi. Să-ți fie inspirație!

Izabella: Care au fost cele mai mari neliniști din perioada în care ai făcut trecerea la freelancing și cum ai reușit să le depășești?

Ștefan: Sincer, nu am avut neliniști. Trecerea de la angajat la freelancer a fost foarte smooth, aproape că nu am simțit-o. A venit ca un pas firesc.

Fac freelancing din 2009, iar în paralel am dus și munca de angajat. Am avut vreme suficientă să mă lovesc de tot ce înseamnă antreprenoriat, însă cu riscuri mai mici. N-am avut frici pentru că am exersat într-un cadru safe. Sunt sigur că aș fi câștigat și mai multă experiență într-un timp scurt dacă riscam mai mult, dar asta e.

Mie mi-a plăcut foarte mult tot procesul de învățare, care, până la urmă, a dus și la creștere.

Trecerea de la angajat la full-time freelancer (oficial, în 2020) a fost exact cum e când apeși pe butonul de on/off. A fost atât de bruscă, încât nici n-am perceput-o. Instantă, dar asumată.

I: În ce moment ai simțit că ai făcut trecerea de la un freelancer începător la unul care înțelege cu adevărat cum să își valorifice munca și să o transforme într-o afacere sustenabilă?

Ș: Când am început să refuz proiecte, în momentul în care nu mai acceptam orice doar ca să am de lucru, ci selectam clienții în funcție de alinierea cu valorile și obiectivele mele am simțit că am făcut un shift major.

Am prins mult curaj și, deși poate păream arogant, de fapt eu îmi apăram timpul și valoarea. Am devenit self-aware de multe aspecte, iar asta mi-a dat tupeu să dictez eu regulile jocului.

I: Există un punct în care generalismul poate deveni mai valoros decât specializarea, sau invers? Cum ai făcut tranziția de la generalist la specialist în cariera ta și ce ai învățat din acest proces?

Ș: Am început ca generalist, făcând de toate. Dar, odată ce mi-am dat seama că expertiza într-un domeniu îți crește valoarea percepută, am ales să mă specializez pe branding și educație pentru designeri.

Lecția principală a fost că nu trebuie să fii „doar specialist” sau „doar generalist”, ci să îți construiești poziționarea în jurul punctului tău forte.

Chiar și astăzi sunt în căutarea unui echilibru. Îmi place mult să fiu generalist, să știu din fiecare câte puțin, să îmi dezvolt un “skill stack” de-ăla puternic și greu de reprodus.

Dar, în același timp, vreau să îmi găsesc și punctul de focus foarte bine definit. Știu că sunt pe drumul cel bun, dar mai am de lucru.

I: Scriai într-una dintre edițiile de newsletter că trebuie să acceptăm momentele de slăbiciune pentru a deveni mai puternici. Cum se aplică asta la tine? Ai avut un moment în care vulnerabilitatea ți-a adus un avantaj neașteptat?

Ș: Vulnerabilitatea întotdeauna vine cu avantaje. Trebuie doar să deschizi ochii și să le vezi.

Acum câțiva ani, aveam o mare anxietate legată de vorbitul în public. Hai să-i zicem frică. Mi-am dat seama că singurul mod prin care pot trece peste asta este să vorbesc în public. Sau, cel puțin, să mă adresez unui public.

Așa am început să fac conținut video. Și am tot exersat până a devenit ceva natural. Mi-am înțeles multe caracteristici, eu fiind cel mai dur critic al meu. De la acceptarea vocii în video, la gesturi, corectarea unor ticuri, obiceiuri verbale și multe altele. Stăteam literalmente cu un creion în mână și îmi analizam „performanța” în videouri. A fost mai mult o terapie prin expunere.

Acum mă pot „deghiza” într-un extrovert. Which I’m not.

Cel mai mare avantaj pe care vulnerabilitatea mi l-a adus este că m-a ajutat să îmi scot la iveală vocea și caracterul. Să fiu văzut în online așa cum sunt și în viața reală, în offline. Nu tu fake shit și prefăcătorii.

I: Ai transformat Librăria de Design într-un “safe space” pentru creativi. Ce te motivează să continui pe drumul ăsta?

Ș: Mă motivează schimbarea pe care o văd la oameni. Am pornit Librăria de Design cât și LDD PRO pentru că știu cât de greu e să fii freelancer, să crești, să îți dai seama ce e important. Știu și cât de greu este să faci lucrurile de unul singur, să n-ai un loc unde să ceri un feedback de calitate sau să schimbi idei cu oameni ca tine, care să te împingă să devii mai bun.

Am o satisfacție de nedescris când văd clar cum oamenii progresează. Când văd cum își schimbă total mentalitatea despre modul în care lucrează sau tratează anumite lucruri. Când au sclipirea aia în ochi și își recunosc singuri valoarea. Iar asta îi determină să comunice mai bine, să își vândă serviciile mai bine și, în consecință, să facă mai mulți bani.

Eu sunt doar un ghid cu ceva experiență în spate. Vreau să dau și la alții pentru că, în egoismul meu, vreau să mă simt bine.

Însă cel mai mult îmi place să mă înconjor de oameni cu care împărtășesc aceleași valori. Suntem noi introvertiți, dar asta ne ajută să rămânem modești și calibrați.

Munca de freelancer nu trebuie făcută solo. Ai nevoie de oameni competenți în jurul tău. Oameni mai buni ca tine, de la care ai tot timpul ce „fura”. Dar este la fel de important să oferi și tu, la rândul tău, mai mult decât consumi.

Vrei să ajungi departe? Oferă și tu ceva la schimb. Comunitatea, pentru mine, înseamnă oamenii ăia care se ajută reciproc, co-creează și contribuie pentru bunăstarea tuturor.

I: Munca invizibilă este greu de cuantificat. Crezi că designerii ar trebui să facă un efort mai mare pentru a educa clienții în privința acestui efort invizibil?

Ș: Efortul invizibil este tot efort. Faptul că nu se vede nu înseamnă că nu contează sau că nu are valoare. Orice acțiune îndreptată către producerea unui rezultat este un efort.

Problema este că, dacă ceva nu e vizibil, de multe ori înseamnă (în mintea multora) că nu există. În felul ăsta, clienții nu „văd” valoarea. Tu, ca freelancer, ai datoria să scoți la iveală acest efort, pentru a-l face pe client să înțeleagă mai bine ce presupune procesul tău prin care ajungi la rezultate.

Prin asta, ești transparent atât față de clienți, cât și față de tine.

Educarea clientului face parte din jobul nostru. Dacă el nu vede strategia, cercetarea, iterațiile, nu va înțelege de ce prețul nu e doar despre „o grafică frumoasă”.

I: Ai avut vreodată un moment în care ai făcut o ofertă de preț și ai simțit că ai greșit – fie că a fost prea mic, fie prea mare? Ce ai învățat din acea situație?

Ș: Cu siguranță! Însă prețul prea mare sau prea mic nu este o greșeală per se. Reflectă fie o neînțelegere a valorii, fie o supraevaluare a ei – valoare pe care, de multe ori, nu poți pune degetul.

Când 5 clienți consecutivi îți acceptă prețul fără obiecții, înseamnă că te subevaluezi și e nevoie să îți crești tarifele. Când prețul este prea (prea) mare, e posibil să ai dificultăți în a-l justifica și atunci pierzi clientul.

Cu toate astea, una dintre lecțiile importante din freelancing a fost că prețul mic atrage clienți care pun preț pe cost, nu pe valoare. Când am început să cer mai mult, am atras oameni care apreciază munca mea și înțeleg impactul ei. Prețul comunică poziționare.

Eu am înțeles cât valorez, însă chiar și așa, valoarea asta devine subiectivă când mă lovește sindromul impostorului. Dar după ce îți faci un self-assessment serios și un reality check, te prinzi din nou care îți este valoarea și mai înaintezi un pas. (Până te lovește iar impostorul.)

E un proces de du-te-vino și cred că se termină doar atunci când le-ai făcut pe toate și pui creionul jos la 70 de ani. Mai am până atunci.

I: Cum îți dai seama dacă un client e dispus să plătească pentru valoare sau doar pentru execuție?

Ș: Ca să îți dai seama ce fel de flags are un client – fie roșii, fie verzi – trebuie să pui întrebări mai bune. Întrebări care să scoată mai bine la suprafață motivațiile pe care le are acesta.

De multe ori, clientul nu știe ce vrea. Este responsabilitatea ta să îi aduci claritate.

Cei care sunt tipicari și au nevoie insistent de explicații sunt, de obicei, și cei care nu o să te plătească pentru valoarea pe care o aduci. Aceștia cumpără în funcție de preț și merg acolo unde prețul este mai mic.

La unii poți observa din prima cât de atașați sunt de banii lor. Este normal, nu zic. Doar au muncit pentru ei. Atâta doar că aceștia te vor vedea, de cele mai multe ori, ca pe o cheltuială.

I: Cum privești tu creativitatea? Învățăm să fim creativi sau pur și simplu suntem?

Ș: Creativitatea nu e un dar rezervat pentru the chosen ones. E o combinație între exercițiu, curiozitate și expunere la influențe diverse. Dacă spui că nu ești creativ, de fapt spui că nu ai exersat suficient.

Comoditatea ucide creativitatea. Dacă faci totul la întâmplare, fără să te forțezi să vezi lucrurile din unghiuri noi, normal că ai impresia că nu ești creativ.

Necesarul a creat mai multă inovație decât vreun „talent înnăscut”. N-ai nevoie de un mediu ideal, de oameni geniali în jur sau de resurse infinite. Ai nevoie doar să fii curios și să nu accepți răspunsurile evidente.

Cealaltă fațetă a adevărului este că lumea e plină de oameni care trăiesc în contexte grele, însă chiar și acolo există sclipirea aia creativă – fie spre bine, fie spre rău.

Creativitatea trebuie să fie împinsă și de o forță exterioară care de multe ori există sau nu datorită contextului. Presiunile societății în care trăim mai mult descurajează creativitatea pentru că nu i se recunoaște valoarea. Lucrurile trebuie făcute cât mai repede, de calitate și cât mai ieftin. Toate limitările astea pot alimenta creativitatea, dar mai mult o inhibă.

I: Ai avut perioade de blocaj creativ? Dacă da, care sunt sursele tale de inspirație atunci când treci prin asta sau ce faci ca să ieși din el?

Ș: Am avut de multe ori, dar acum îmi este greu să îmi amintesc cum era senzația :))

Eu cred foarte mult în disciplină și organizare. Poate-s eu prea meticulos în prezent, dar pas cu pas am devenit persoana de azi. Actualmente, nu am nici cea mai mică scuză că n-am idei sau că n-am ce crea. Dacă vrei, poți. Simple as that.

Chiar și când nu am motivație, am un loc de unde pot lua idei. Asta pentru că, de ani de zile, le tot strâng în buzunarul meu digital. Am chiar sute de motive să fiu creativ, chiar și atunci când nu am inspirație.

Oficial, am început să fac conținut pe net în 2017. Neoficial, de prin 2012. Crearea de conținut te învață una-alta, dar printre cele mai importante skilluri pe care le poți dezvolta este să „vezi” idei acolo unde mulți văd lucruri banale.

Nu știu… conversațiile alea casual pe care le ai cu cineva la cafea. De acolo poți extrage o grămadă de insights, pe care le captezi în softul tău preferat de notițe. Idei pe care le poți transforma în postări, newslettere, articole, threads etc.

Făcând și îmbunătățind procesul ăsta constant, ajungi să gândești și să acționezi ca atare. Începe să se lipească de identitatea ta.

Până și răspunsurile la acest interviu se vor transforma mai mult sau mai puțin în conținut de împărtășit cu alții 😄.

So, nu cred în blocaj creativ.

I: Dacă sindromul impostorului ar fi o voce din copilărie, ce ți-ar spune? Și cum ai putea să îi răspunzi acum?

Ș: Ar fi un mic bully impertinent :)) și mi-ar zice că e ok situația actuală și că nu are rost să mă stresez.

Dar, în prezent, l-aș trage de perciuni și i-aș da un șut în fund, însă l-aș accepta.

Când mai vine sindromul impostorului, îmi dau seama că ceea ce fac, fac bine. De fiecare dată când ies din zona de confort, dau față în față cu impostorul.

I: De ce crezi că e mai ușor să vedem valoarea în alții decât în noi înșine?

Ș: Suntem obișnuiți să ne comparăm cu cei mai buni, nu cu noi înșine.

Când te uiți la alții, privești problemele lor destul de obiectiv. Nu ești atașat de ele, așa cum ei sunt atașați de ele. În felul ăsta, e mai ușor să vezi unde au potențial și să îi poți îndruma.

Dar este dificil să lucrezi cu oameni care nu sunt pregătiți să învețe și să asculte.

I: Cum gestionezi perioadele în care nu reușești să te ții de ceea ce ți-ai propus?

Ș: Sincer? Rar nu mă țin de ceea ce îmi propun.

Acum, în apărarea mea… faptul că unele lucruri durează semnificativ mai mult decât altele nu înseamnă că nu există progres.

Da, unele proiecte sau obiective devin irelevante în timp. Accept asta. Eu cred mult în consecvență și în criteriile pe care ni le setăm pentru a accepta anumite lucruri.

De exemplu, acum vreo 10 ani, m-am decis să citesc în fiecare zi. Spoiler! Nu am reușit. Evident, am avut zile când nu am citit. Însă, ce a contat pentru mine cel mai mult a fost să accept criteriile pentru care pot declara obiectivul (cititul) îndeplinit.

Mi-am propus să citesc 20 de minute zilnic. Mi-am dat seama rapid că nu merge așa. Apoi am redus totul la 10 pagini. Mi-am dat seama că e mai ușor, dar nici asta nu mergea.

Apoi am redus și mai mult, la 5 pagini, apoi la 1 pagină. Minimum pe care îl puteam face era să citesc o blestemată de pagină în momentele când nu aveam energie sau motivație.

Iar principiul ăsta îl aplic în tot ce fac. Chiar mă interesează să fac progres, nu să fiu perfect, că nu-s nebun la cap să cred că totul poate merge constant în aceiași parametri.

I: Ce pierdem atunci când încetăm să ne jucăm?

Ș: Creativitatea, curiozitatea, capacitatea de a explora fără teama de eșec. Asta pierdem dacă încetăm să ne jucăm.

Joaca nu este rezervată doar pentru copii. Însă, pentru noi, adulții, joaca poate veni în diferite forme. Ideea este să faci ceva care îți aduce bucurie și nu are neapărat sens.

Poate fi desenatul sau scrisul fără vreun obiectiv, până și o conversație absurdă care nu duce nicăieri. Who cares?

Am învățat să nu mă iau prea tare în serios. Nu de alta, dar e al dracului de plictisitor.

De când am devenit părinte, zici că am descoperit America. Este pretextul cel mai bun de care aveam nevoie. Am redescoperit cum e să te joci cu mașinuțele, să faci tot felul de construcții cu pături prin casă și multe altele.

Recunosc că îmi place atât de mult, încât las ce am de făcut doar ca să mă joc cu copilul. Pentru mine, e terapie pentru creier și mă motivează și mai mult să privesc lumea prin prisma experimentării.

Și e mega fun când poți infuza joaca în tot ce faci. Dar cu moderație, bineînțeles, să nu pară că totul e o glumă pentru tine.

I: Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care vrea să fie freelancer dar nu are curaj sau îi e teamă s-o apuce pe drumul ăsta? Dar unuia care crede că totul e lapte și miere și se aruncă înainte fără a analiza lucrurile?

Ș: Pentru cel care se teme: începe cu pași mici, construiește în paralel și educă-te constant. Lipește-te de oameni de la care ai ce învăța și fii recunoscător (a se citi modest).

Pentru cel care crede că totul e simplu: freelancingul e despre libertate, dar nu despre aia pe care o crezi tu. Libertatea înseamnă responsabilitate și multă asumare.

Freelancingul este un stil de viață pe care ți-l creezi cu mare intenție, nu la plezneală. Când te lovește realitatea, dacă nu ești pregătit, îți bagi coada între picioare, îți cauți din nou un șef și te realiniezi la sistem.

I: De ce ți-e dor când ți-e dor?

Ș: Foarte frumoasă întrebarea asta. Dar și dificil de răspuns.

Sunt multe lucruri de care mi-e dor, dar cel mai mult de momentele în care lucrurile erau mai simple. Când nu trebuia să planific fiecare detaliu. Când mă puteam pierde într-o activitate fără să mă gândesc la ce obțin eu din asta.

Eh, vremurile s-au schimbat. Dar cred că, în multe aspecte din viața mea, încerc să păstrez simplitatea aia. Să nu îmi încarc mintea cu chestii care nu îmi folosesc și să las cât mai mult loc pentru treburile alea care îmi aduc bucurie.

Că, în rest, altceva nu mă interesează. Sunt un egoist, I know, dar vreau să trăiesc după regulile mele, nu după cum vor alții. 😄