Cum a fost săptămâna asta pentru tine? Eu mă simt de parcă ar fi trecut o lună de luni, atât de pline au fost zilele. Totuși, finalul săptămânii a fost mai mult despre artă și cultură. Vineri seară am fost la spectacolul de balet „Lacul lebedelor” la Opera Națională Română Cluj (e superb, îl recomand cu căldură), iar sâmbătă am văzut spectacolul „Temă de vacanță”, parte din evenimentul „Castel viu. Tranziția unei comunități”.

Mi-a plăcut spectacolul, povestea de la final a fost pe alocuri similară cu cea a părinților mei și m-a emoționat. Dincolo de faptul că graiul, comportamentele și obiceiurile personajelor erau cam aceleași cu cele ale oamenilor din Sărmașu care-mi compun copilăria.

Am terminat și mini-serialul „Senna” (are 6 episoade). La ultimul episod am plâns de parcă aș fi pierdut un prieten. Am apreciat efortul pe care echipa l-a depus în reconstituire și reconstrucție („Maxing Senna”), dar și modul în care au reușit să surprindă personalitatea personajului principal, în așa fel încât privitorii să-l îndrăgească tot mai mult cu fiecare episod urmărit.

Referitor la săptămâna care urmează, în materie de evenimente, printre cele mai proaspete vești se numără deschiderea Contemporar, cel mai nou spațiu pilot de cercetare, dialog, cunoaștere și expunere dedicat artei contemporane din Cluj.

Luni, 20 ianuarie

🎭 Atelier Rimini Protokoll cu Helgard Haug la Cluj #FEM100 în perioada 20-23 ianuarie la REACTOR de creație și experiment. Pe data de 20 ianuarie, de la ora 10:00, Haug va susține o conferință pe tema Metode de lucru Rimini Protokoll/ Rimini Protokoll Working Methods care este deschisă publicului, în limita locurilor disponibile. Helgard Haug este autoare, regizoare și co-fondatoare a cunoscutei companii Rimini Protokoll. Ea a studiat Teatru și Media la Universitatea ”Justus Liebig” din Giessen, Germania. În 2002 a co-fondat împreună cu Daniel Wetzel și Stefan Kaegi compania Rimini Protokoll. Sub această etichetă, ea dezvoltă piese de teatru, intervenții, instalații scenice și piese radiofonice în diferite constelații, adesea cu experți care și-au testat cunoștințele și abilitățile dincolo de teatru.

🧠 Blue Monday Meet-up: Copleșit de o mare informații, cum aleg ce este corect? de la ora 18:00 la Optimal Office. „Stabil într-o lume INstabilă” este tema meet-up-urilor Blue Monday de anul acesta. În 2024 am avut parte de schimbari, de incertitudine și de multă instabilitate. În 2025 ne-am gândit să abordăm acest subiect pentru a putea rămâne noi mai stabili într-un context atât de INcert.

Marți, 21 ianuarie

🎥 Azahriah / Mi vagyunk Azahriah (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Azahriah a intrat în istoria muzicii pop atunci când a umplut cel mai mare stadion din Ungaria, Arena Puskás cu trei concerte consecutive în mai 2024. Dar acest film nu este un film de concert. Nu este un documentar muzical. Nu este nici un portret tradițional. Azahriah este povestea unei călătorii reale și imaginare inspirate de viața și hiturile lui Azahriah.

🎭 Sânziana și Pepelea (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Un spectacol pe care eu l-am văzut de două ori și la care aș mai merge cu aceeași voie bună la purtător. Am râs, am fredonat cântecele câteva zile bune după spectacol și am purtat explozia de culoare în suflet.

🎥 Film noir: CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Film „Într-un loc singuratic”: Scenaristul hollywoodian Dixon Steele și vecina sa Laurel sunt pe punctul de a începe o relație când poliția începe să-l interogheze pe Dixon cu privire la implicarea sa în uciderea unei fete pe care a cunoscut-o cândva. Laurel, convinsă că noul ei iubit este nevinovat, îl susține pe Dixon și îi oferă un alibi. Pe măsură ce poliția continuă să-l preseze, Dixon începe să se comporte din ce în ce mai ciudat. Relația amoroasă înfloritoare dintre el și Lauren are de suferit: ar putea fi Dixon cu adevărat un criminal?

😊 Stand-up comedy Open Mic (intrare liberă) de la ora 20:00 la Flying Circus. Cu: Traian Dobra.

Miercuri, 22 ianuarie

🖼️ Expoziție personală Oana Năstăsache de la ora 10:00 la 17:00 la Muzeul de Artă Cluj. Artista îmbină geometrii precise cu contraste cromatice puternice, creând o tensiune între control și spontaneitate. Formele rigide se îmbină cu gesturi energice, generând un dialog dinamic între stabilitate și mișcare. În practica sa, explorează echilibrul dintre rațiune și instinct, unde culoarea și forma devin puncte de plecare pentru o experiență vizuală intensă.

🖼️ Deschidere Contemporar: Aluvial & Plastic de la ora 18:00 la Colegiul Academic (str. Mihail Kogălniceanu nr. 5). Se deschide Contemporar, un spațiu pilot de cercetare, dialog, cunoaștere și expunere dedicat scenei de artă contemporană din Cluj. Inițiat de Centrul Cultural Clujean și Universitatea Babeș-Bolyai, spațiul este un teren de testare pentru proiectul emblematic Centrul European de Artă Contemporană, unul dintre cele mai ambițioase proiecte moștenire ale candidaturii orașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii. ▪️ Expoziția Ziua Crește este imaginată ca o meditație stârnită de realitatea anotimpului în care ne aflăm. În lunile grele de iarnă, ziua este prea scurtă, întunericul prea lung, energiile prea puține și oboseala mare. În această perioadă, speranța este dată totuși de conștiința că zilele cresc treptat. ▪️ Perspective din punctul zero propune o interacțiune cu lucrările de artă la nivelul percepției copiilor, valorificând franchețea și libertatea reacțiilor lor, bazate pe o percepție pură, nealterată de convențiile și raționalizarea adulților.

🖼️ Vernisaj Expoziție de fotografie – Începuturi (intrare liberă) de la ora 18:00 la Ciorchin. Expoziția „Începuturi” reunește 20 de lucrări semnate de membrele Centrul de Fotografie Creativă: Bianca Purdea, Crina Frătean, Dora Trușcă, CatVision și Sonia Khost. Fiecare fotografie expusă oferă o perspectivă personală asupra lumii, surprinzând emoții, povești și detalii.

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. Povestea de iarnă ne aduce în atmosfera festivă din salonul familiei Silberhaus, unde toți cei dragi se bucură de serbarea pomului de Crăciun. Micuța Maria și fratele ei Fritz năvălesc peste cadouri, dar dintre toate cel mai prețios este, de departe, falnicul Spărgător de nuci. De aici și până la pătrunderea pe tărâmul magic al zânelor, uriașilor și păpușilor care interpretează vesel Valsul fulgilor de nea, este doar un pas.

🎭 Cântece șamanice (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „În societatea de astăzi, artiștii sunt cei au preluat rolul de șaman. Poate pentru că atât arta, cât și șamanismul fac recurs la ritual, unde sentimentele capătă glas și se înfăptuiesc transformări. Atât artistul, cât și șamanul creează armonie mai întâi în individ, apoi între individ și mediul său înconjurător, până când aceasta ajunge să opereze la nivelul întregii societăți. În acest spectacol, prin vocea Șamanului, dorim să evocăm aspectele esențiale ale vieții, uitate în goana noastră după bani și putere. Sunteți invitați într-o călătorie. Călătoria noastră este aceea care de la sfârșit începe.” Çağlar Yiğitoğulları, regizor

📖 Andrei Doboș la Nepotu’ lui Thoreau (eveniment gratuit) de la ora 19:00 la Insomnia. Lectură de poezie cu Andrei Doboș. Acesta a publicat Carst (2020) și Bacovia: modernismul periferic (2024). A colaborat cu Danaga la albumul Spiro (2017). A contribuit la proiectul colectiv Mafia Sonetelor (2019 – 2022). Poeme de-ale sale au fost traduse în limbile maghiară, germană şi suedeză.

🎶 Live Music – Saxophone Evening with Matei Sax (cu rezervare) de la ora 19:00 la Samsara.

🎶 Concert Tesseract și Novelists (cu bilet) de la ora 19:30 la FORM Space. Tesseract vin din Milton Keynes, Marea Britanie. Bazele formatiei au fost puse in 2003, trupa fiind considerata unul dintre primele acte artistice care a introdus djentul in progressive metal. Treptat au devenit un nume de referinta inprogressive metal ajungand sa urce pe scenele celor mai importante festivaluri de metal precum Wacken, With Full Force, Hellfest sau Copenhell. ▪️ Novelist vin din Paris, Franta si au o activitate de peste 10 ani, bazele trupei fiind puse in 2013. Au lansat pana in prezent patru albume de metalcore in care se vad clar influentele de djent si progressive. Nucleul formatiei si in acelasi timp motorul creator al acesteia este neschimbat din 2013 cand fratii Florestan Durand si Amael Durand au pus bazele trupei.

🎥 Proiecție specială: Conclav (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Povestea unuia dintre cele mai vechi si secrete evenimente – selecția unui nou Papă. Cardinalul Lawrence (Ralph Fiennes) este ales responsabil pentru a organiza conclavul după moartea neașteptată a iubitului Papă. Odată ce liderii Bisericii Catolice vin din întreaga lume la Vatican, Lawrence se trezește în centrul unei conspirații și descoperă un secret care ar putea zgudui însăși fundația Bisericii.

🎭 Maria Stuart (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Două femei în lumea ostilă a bărbaților. Simțire la cald sau rațiune la rece. Foc și gheață. Ce faci când ești obiectul secret al dorinței tuturor, dar nimeni nu te poate salva? Cum te simți când nu ești adevăratul obiect al dorinței nimănui? Suspiciune, îndoială, neîncredere, prudență, vigilență constantă, anxietate, nervi la pământ, emoție, bombe uriașe de adrenalină, pericol peste tot, frică de moarte.” – Kata Gyarmati, dramaturgul spectacolului.

🎥 Moartea lui Iosif Zagor + Q&A (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Cu camera lui veche, videograful Iosif Zagor (75 de ani) își documentează ultimii patru ani de viață, singurătatea și boala. Vorbește despre fricile sale și ale vecinilor de a fi evacuați forțat din trei locații diferite, unde el a trăit în condiții precare la bătrânețe.

😊 Stand-up Comedy „Setlist” (cu bilet) de la ora 20:00 la Atelier Cafe. Cu: Paul Socol, Cristian Ciui, Sașa Ciobanu, Cristi Giurgiu și Claudiu Toderici.

Joi, 23 ianuarie

📖 Lansare dublă de carte „Găsește-ți vocea” și „Nebunul care l-a atacat pe rege” de la ora 19:00 la Hexagon Offices. „Găsește-ți vocea. Cum să vorbești în public autentic și convingător” este o carte bazată pe experiența lui Andrei Țigănaș din 20 de ani de carieră în jurnalism radio – TV, cercetare, pedagogie, marketing și, cel mai important, „sculptatul vocilor”. Cea de-a doua carte se numește „Nebunul care l-a atacat pe rege” și este o ficțiune istorică în centrul căreia stă un eveniment controversat de la finalul secolului al XIX-lea și anume „Ridicola republică de la Ploiești.”

🎶 Concert vocal-simfonic – dirijor Martin Rajna (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎭 Curs de actorie și improvizație teatrală (cu plată) de la ora 19:30 la Urania Theater. Cursul este destinat celor care doresc să îmbine pasiunea pentru teatru cu dorința de dezvoltare personală. Finalul cursului va fi marcat de un spectacol în care fiecare participant va interpreta un rol.

🎭 Édes Anna (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „«…nu există decât umanitatea și este o crimă mai mare decât omorul să fii inuman, să fii nepoliticos, să fii arogant, pentru care nici măcar un cuțit nu constituie o pedeapsă suficientă, în timp ce cea mai mare virtute este o gândire, o inimă pură, care merge la miezul problemei, pentru că nu există nimic mai important, nimic mai radical, pe care îl putem face aici, pe pământ» – scria Dezső Kosztolányi la trei ani după crearea romanului său Édes Anna, în 1929. Dar acum? În 2023? Ce înseamnă astăzi umanitatea și ce înseamnă inumanitatea? Care este cel mai mare păcat astăzi și care ar fi cea mai mare virtute? Mai sunt aceste întrebări relevante astăzi sau lumea se află deja într-un cu totul alt loc? Vă invităm să reflectați la toate acestea pornind de la un roman vechi de aproape un secol!” – Ildikó Lőkös, dramaturgul spectacolului.

🎶 cultatum | Bródy & Dr.Panda de la ora 21:00 la Atelier Cafe.

Vineri, 24 ianuarie

🖼️ Vernisaj Internal Transmission – An Exhibition by Péter Papp de la ora 19:00 la Vault One Gallery. În practica sa artistică, artistul maghiar Péter Papp explorează interconexiunile dintre oameni, spațiu și timp, acordând o atenție deosebită aspectelor temporale ale memoriei, pe care le compară cu stări emoționale liminale.

📀 Mica Unire a Vinilurilor de vineri până duminică între orele 14:00 și 20:00.

🎭 Romeo și Julieta (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.”, spune regizorul spectacolului.

Sâmbătă, 25 ianuarie

🎭 Memoriile unui Lolo (acces gratuit în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Lolo s-a combătut întreaga ei viață cu foamea de validare, lucru care nu i-a adus decât frustrări, au afundat-o în singurătate și în episoade depresive. După ce a murit, toate textele i-au fost găsite în caietele ascunse în subsolul casei: de la basmele pe care le scria la 7 ani despre prințese care-și dezamăgesc părinții până la poeziile criptice pe care le scria în ultima parte a vieții.

🎭 Nu mai ține linia ocupată (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Un spectacol dur, neîndurător și categoric, creionat cu o visceralitate emoționantă care pe mine m-a întors pe toate părțile. Momentele în care corul, format din patru erinii, demască incompetența și eșecul statului, minimalizarea abuzurilor, lipsa încrederii și a atitudinii când cei care cer ajutorul au cea mai mare nevoie de ea au fost cele care m-au tulburat cel mai profund. Nu mai ține linia ocupată! ne vorbește despre nedreptățile sociale, despre incompetență și corupție, despre neîncredere și luarea în derâdere a celor care solicită ajutor, despre vastitatea torturilor, despre educația șubredă și precară, despre nevoia de iubire și despre victimele nepăsării. Am scris aici pe larg despre el.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „Páskándi a scris o operă transparentă. Structura alegorică nu caută să ascundă, ci mai degrabă să-și dezvăluie propriul context: revoluția de schimbare de regim din 1989 din România, ai cărei protagoniști și principale linii de forță ar putea fi identificați aproape unul câte unul – dacă acesta ar fi scopul. Numai că, în timp ce noi înșine devenim inevitabil, pentru o clipă sau două, voyeuri prăpăstioși ai pornografiei puterii, Páskándi are grijă să ne stânjenească din când în când: Se poate naște democrația din pornocrație? Sau doar democrația pornocratică? Este posibil să începem procesul de purificare prin intermediul unei instanțe de judecată sumară? Dacă nu vrem să ne regăsim în brațele celor care se tânguiesc de treizeci și cinci de ani, nu ne putem lipsi astăzi de răspunsuri. Sau măcar de întrebări.”, spune dramaturgul spectacolului.

Duminică, 26 ianuarie

📚 Cumperi cărți și susții biblioteca mobilă BookTruck de la ora 12:00 la Bookstory Cluj. Poți să donezi cărți sau să sprijini biblioteca mobilă achiziționând cărți, iar 15% din vânzări vor fi donați către Booktruck.

🎥 Three Colors: Red | invitat: dr. Oana Cobeanu, psihoterapeut (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema ARTA. Filmul o are în centrul poveștii o tânără model, interpretată de Irène Jacob, care ajunge să stabilească o conexiune neașteptată cu un judecător pensionar, jucat de Jean-Louis Trintignant, un bărbat retras și enigmatic. Filmul explorează teme precum iubirea și destinul și modul în care, prin interacțiunile noastre, putem schimba viața celor din jur. Oana este doctor în psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut, cu o vastă experiență în intervenții și traininguri individuale și de grup. Ea predă de asemenea la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România, unde a fost implicată în mai multe proiecte de cercetare legate de bunăstare și sănătate mintală în cadrul grupurilor și individual.

🎭 Despre stele | 4+ (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național Cluj. „Despre stele” este un spectacol destinat copiilor 4+ şi are ca principale teme toleranţa şi comunicarea. Povestea lui Lum şi Echo este menită să ne reamintească despre importanţa prieteniei şi că lumina interioară vine întotdeauna din iubire şi înţelegere, niciodată din stereotipuri şi restricţii. Lum şi Echo trăiesc de o eternitate acolo sus, deasupra noastră, şi sarcina lor este să aprindă în fiecare seară stelele. Regulile stricte şi preconcepţiile, însă, ajung să cauzeze un conflict între cei doi vechi prieteni. Din fericire, lampagiii noştri au parte de un mic imbold din exterior, care îi ajută să vadă lucrurile într-o altă lumină.

🎭 Voiam să vă despăgubesc | spectacol de teatru (intrare liberă, în baza unui bilet cu valoare 0) de la ora 19:00 la Tranzit House. „Voiam să vă despăgubesc” este un spectacol de teatru documentar pe baza a peste 50 de interviuri cu supraviețuitori ai lagărelor de concentrare, realizate de o tânără psiholoagă, Fiorella Rodella, pentru lucrarea ei de licență. Benzile magnetice au fost regăsite recent într-o valiză închisă mai bine de 25 de ani. Interviurile aduc la lumină fragmente dintr-un trecut povestit de vocile acelora care au supraviețuit Holocaustului, negaționismului, uitării, neîncrederii și indiferenței. În limba italiană, cu subtitrări în limba română.

🎭 Scripcarul pe acoperiș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea,  continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

Știi că au loc și alte evenimente în săptămâna care urmează? Scrie-mi în comentarii.

📣 Ieri am publicat un interviu-expoziție cu Crina Prida, visual artist și medic stomatolog. Mai mult, am trimis o ediție nouă a newsletterului Coolturalist, de unde afli noutăți din artă și cultură și dai de recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci.

Să ne citim cu bine! 🌞

Salut! La invitația Operei Naționale Cluj, am fost aseară la spectacolul de balet Lacul lebedelor împreună cu o prietenă. Încă-mi adun gândurile și mi-e greu să transpun în cuvinte emoția și trăirile din cele aproape 3 ore de spectacol. A fost superb! Am simțit fiecare mișcare, fiecare secundă de dedicare, precizie, concentrare, sincronizare, fiecare grand jeté, piruetă și fiecare bătaie din aripi. Te transpune într-o altă lume, nepământească, cu delicatețe și pe nesimțite, doar te lași purtat de pașii și grația lebedelor.

Este, în mod cert, un spectacol pe care l-aș revedea cu drag și cu nerăbdare. Iar acest lucru li se datorează, în primul rând, balerinilor, membrilor orchestrei și echipei Operei Naționale Cluj. Îl recomand cu căldură. 🩰

Să revenim puțin la ediția aceasta de newsletter. Ți-am pregătit un interviu minunat cu Crina Prida, visual artist și medic stomatolog. De fapt, e mai mult decât un interviu, e o expoziție de fotografie, feminitate și forță.

Dincolo de asta, vei găsi multe noutăți din arta și cultură, de la nivel național și local, asezonate cu informații mai diverse. Spor la citit!

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Crina Prida: O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare caligrafiei.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție. În acest fel, fiecare proiect și fiecare concept fotografic sunt experiențe de sine stătătoare.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu. Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

„Când fotografiezi oameni, cuvintele sunt absolut necesare. Nu doar cuvintele pe care le schimbi cu modelul, deși evident, fără comunicare cu el/ea nu se poate ajunge nicăieri, ci cuvintele care descriu și explică o experiență sau o stare. Limbajul vizual este formidabil de sofisticat atunci când e dublat de cuvinte.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Scriitorul Florin Lăzărescu a creat limba dacă pentru filmul „Nosferatu”.

Florin Lăzărescu a contribuit la realizarea remake-ului filmului american „Nosferatu”, regizat de Robert Eggers prin crearea limbii dace pe care o vorbește contele Orlok Scriitorul într-un timp record de o lună, inspirându-se din protoindo-europeană și alte limbi din regiune

„Robert, mi-a spus că trebuie să îi traduc ceva în limba dacă și că trebuie să o inventez eu. O limbă nu e doar vocabular, e gramatică. Unde pui pronumele? Cum construiești propozițiile? A trebuit să fac totul coerent și să-l învăț pe Bill Skarsgård, care îl interpretează pe Contele Orlok, să pronunțe corect”, a spus consultantul cultural Florin Lăzărescu după proiecția de la Cinema Ateneu din Iași.

Scânteia+, unul dintre cele mai noi spații expoziționale din București.

Deschis în noiembrie 2024, spațiul Scânteia+ este cel mai nou proiect gândit de către artiștii Roxana Morar, Michele Bressan și Dani Ghercă. Scânteia+ s-a concretizat în spațiul în care a funcționat fosta imprimerie Coresi și răspunde nevoii de a avea la dispoziție o locație de mare anvergură, care să susțină instalații, sculpturi de mari dimensiuni, dar și alte forme artistice ce necesită un spațiu generos.

„În 2025, programul curatorial va fi axat în jurul unor expoziții dedicate noilor generații de artiști. Ne propunem să privim spre următorii 5-10 ani și să contribuim la profesionalizarea scenei artistice locale. În plus, în zona de auditoriu a Scânteia +, Mischa Blanos, colegul nostru, va coordona un program de sesiuni live de muzică acustică. Totodată, în programul nostru permanent va exista o serie de talks cu artiști, curatori și experți în cultura contemporană.”

Cei trei au povestit mai multe despre cum a luat naștere ideea și despre eforturile amenajării spațiului părăsit aici.

Ziua Culturii a fost sărbătorită (și) cu proteste.

De Ziua Culturii Naționale, angajații mai multor muzee din țară au protestat pentru subfinanțarea cronică a sistemului cultural, salariile mici din domeniul muzeal și biblioteci, precum și lipsa de personal în instituțiile culturale de stat.

La fel ca la MNAR, greviștii culturali din mai multe orașe din țară au purtat banderole albe, în semn de grevă japoneză, și au ieșit în fața instituțiilor în care lucrează, dar fără să întrerupă activitatea. Asta în timp ce România își serba cultura și-l sărbătorea pe Eminescu prin discursuri despre „bogăția culturală”.

„E o grevă de avertisment chiar de Ziua Culturii Naționale, o zi în care ar trebui ca specialiștii din muzee să fie extrem de respectați. Am protestat pentru aplicarea legii salarizării unice. Foarte mulți din specialiștii și așa insuficienți din muzee și biblioteci, cultură și mass-media au salarii foarte, foarte mici. Dorim din partea guvernanților să arate respect și faptul că pentru ei cultura chiar contează, dincolo de declarațiile extrem de pompoase”, spune Ana Negoiță, președinta Sindicatului Specialiștilor – Muzeul Național de Artă al României.

Numeroase colecţii de artă au pierit în incendiile din Los Angeles.

Din 7 ianuarie, incendiile impresionante din Los Angeles au distrus numeroase opere de artă, colecţii private, ateliere de artişti şi muzee. Artista Diana Thater, renumită pentru lucrările sale inspirate din natură, a pierdut ani de arhive şi picturi păstrate în garajul său, care a ars împreună cu casa sa din Altadena. Alţi artişti din Los Angeles care au pierdut ani de muncă în aceste incendii sunt Paul McCarthy, Ross Simonini, Camilla Taylor, Alec Egan şi Kathryn Andrews.

Incendiile care au distrus cartierul Pacific Palisades continuă să se extindă şi ameninţă în prezent alte situri artistice, cum ar fi celebrul Getty Museum. În timp ce angajații muzeului au fost evacuați, prestigioasa colecţie de 125.000 de opere – inclusiv Rembrandt, Van Gogh şi Monet – şi aproximativ 1,4 milioane de documente, au rămas în clădire. Muzeul susţine că „clădirile şi lucrările sunt în siguranţă”.

Artista Holly Lane transformă ramele în lucrări de artă.

Artista din California a redefinit conceptul de ramă de tablou: în loc să fie un simplu element decorativ, rama devine un partener inseparabil al picturii. Lane a început să exploreze relația dintre pictură și ramă încă din anii 1980, în perioada studiilor universitare. În loc să accepte rama ca pe o simplă protecție, ea a creat rame sculptate manual care sunt la fel de grandioase precum lucrările pe care le înconjoară.

Artista spune că îmbinarea dintre pictură și ramă elimină distincțiile între „interior” și „exterior” și adresează două moduri de percepție estetică: cel mental, propriu picturii, și cel fizic, asociat sculpturii.

Marocul intenționează să înregistreze caftanul ca element al Patrimoniului Imaterial UNESCO.

Autoritățile din Maroc și-au propus să introducă caftanul pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO. Caftanul, articol tradițional de vestimentație, este cunoscut pentru țesăturile sale luxoase, broderia complicată, dar și pentru semnificația sa culturală.

„Caftanul marocan este un costum tradițional oficial al Marocului, caracterizat prin varietatea formelor sale, purtat de bărbați, femei și copii. Există Djellaba, Qamis, Gandoura, dar și caftanul care constă într-o singură piesă și Takchita care constă din două piese, și să nu uităm de caftanul miresei care constă din trei sau patru piese.”, spune Sahar El Maazouzi, designer de modă.

Procesul de cusut durează uneori între 10 și 15 zile și se bazează adesea pe tehnici manuale pentru a asigura precizia și calitatea.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Cum să-ți ucizi angajatorul” de Rupert Holmes, o carte în care ești transpus în viața studențească de la Conservatorul McMasters și înveți cum să devii expert în a elimina oameni. E savuroasă.

🎞️ (de știut) Cel mai bun film SF din toate timpurile, conform științei.

🎭 (de admirat) Book.art.est, expoziția internațională și multidisciplinară dedicată cărții ca obiect de artă.

🗞️ (de abonat) Aer tare, un newsletter despre natură, fotografie și creativitate.

🎶 (de ascultat) A lansat om la lună piesă nouă, La răsărit, locul de întâlnire al celor care au făcut saltul.

🖼️ (de „răsfoit”) O arhivă cu 10.000 de opere de artă.

🚶🏻‍♂️‍➡️(de mers) Muzeul Național Cotroceni se poate vizita gratuit pe 24 ianuarie.

🏙️ (de încercat) Competiție pentru designeri: logo pentru Constanța.

ZONA DE INTERES

Asociația de Teatru Digital sparge barierele și duce teatrul aproape de oameni.

Echipa Asociația de Teatru Digital și-a asumat o misiune complexă: să democratizeze accesul la teatru prin tehnologie. Mai concret, să aducă spectacolele de teatru în casele oamenilor și în comunități, indiferent de barierele geografice, fizice sau sociale.Cum? Prin intermediul unei platforme de streaminig online, Piciordeplay.

Iar acest lucru se întâmplă prin intermediul a trei proiecte (mai urmează și altele):

• Teatru pentru inimi tinere: O inițiativă prin care echipa și-a îndreptat atenția spre vârstnicii aflați în cămine, centre de bătrâni, azile private sau unități de asistenţă socială și prin care le oferă acces gratuit la platforma digitală PiciordePlay. Astfel, peste 500 de persoane vârstnice au participat la proiecții de teatru și au discutat pe marginea spectacolelor vizionate.
• Pașaport pentru teatru digital: Dedicat persoanelor cu dizabilități, nevoi speciale, mobilitate redusă sau limitări funcționale. Similar ca si în cazul proiectului anterior, principalul beneficiu este accesul individual, oferit la spectacolele de teatru de pe platforma PiciordePlay (până acum, proiectul a avut 300 de beneficiari).
• Teatrul la bibliotecă: Asociația aduce teatrul aproape de toți cei care nu au mai avut șansa să meargă la teatru de ceva vreme: adolescenți, membri ai comunităților locale (peste 150 de beneficiari).

Dacă îți dorești așa ceva și în comunitatea din care faci parte sau ai identificat un grup care s-ar bucura de o astfel de experiență, poți fi chiar tu persoana care face acest lucru să se-ntâmple. Las aici formularul unde le poți scrie celor de la Asociația de Teatru Digital sau te poți implica fie prin voluntariat, fie printr-o donație.

Nu este doar un proiect. Este o misiune. Fiecare spectacol transmis, fiecare zâmbet stârnit și fiecare vis readus la viață face parte din ceea ce construiesc împreună.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Decopertat Lab #2 a transformat o zi obișnuită într-una dedicată poeziei, creativității și artei libere.

Chiar dacă evenimentul despre care am scris pe blog a trecut, proiectul continuă, așadar voi lăsa aici un pasaj din articol:

Decopertat Lab e un proiect dospit și copt de echipa Decopertat Cluj, care construiește punți între artiști și public, între personal și politic, între pagină și scenă. În cadrul atelierelor, participanții se joacă cu felurile în care poezia poate fi expusă – vizual și performativ – cât și cu o multitudine de subiecte, de la cele intime la cele sociale și politice.

„Credem că, într-o societate tot mai polarizată, arta are un rol crucial: să creeze dialoguri, să inspire empatie și să aducă perspective noi. Decopertat Lab există pentru că știm cât de important este să avem un spațiu unde: vulnerabilitatea devine un punct de plecare pentru creație, nu o barieră; fiecare artist este auzit și sprijinit să-și descopere vocea, fără a fi modelat după așteptările altora și unde procesul artistic primează în fața produsului final.”, spune Arina Vizitiu, cofondatoare Decopertat și coordonatoare Decopertat Cluj.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Fotografie cu David Lynch realizată la el în studio de către Chris Weeks, în 15 martie 2002:

Regizorul și scenaristul David Lynch, care a revoluționat cinematografia cu o viziune artistică întunecată și suprarealistă în filme precum „Blue Velvet”, „Mulholland Drive” și serialul-cult „Twin Peaks”, s-a stins din viață la 78 de ani. David Lynch a primit patru nominalizări la premiile Oscar şi tot atâtea la Globurile de Aur. În 2019, a primit un premiu Oscar de onoare pentru întreaga sa filmografie.

Pierderea cineastului vizionar David Lynch este resimțită și în muzică, unde a avut o influență importantă asupra mai multor generații de artiști. Lynch a compus mare parte din coloana sonoră a „Eraserhead”, filmul său de debut din 1978. Piesa „In Heaven” a fost iubită de fanii indie rock și a fost preluată The Pixies. Mai mult, „Wicked Game” a lui Chris Isaak din 1989 nu a devenit un hit până când nu a fost inclusă în drama romantică „Wild at Heart” a lui Lynch.

În 2001, Lynch și-a lansat albumul de debut, „BlueBOB”, un album de blues rock, pe alocuri industrial, pe alocuri goth-y. În 2011, a lansat albumul „Crazy Clown Time”, care a produs remarcabila piesă electro-pop „Pinky’s Dream”. Pe cel de-al treilea album al său, „The Big Dream”, David a făcut echipă cu cântăreața suedeză Lykke Li pentru visătorul „I’m Waiting Here”.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

12 august 2024

sunt o carte interzisă
m-ai găsit într-un colț neumblat al librăriei
pitită în semiîntuneric
după niște albume de artă uitate de lume
m-ai luat cu degetele tale fine, însetate și timide
și m-ai scos la lumină
din golurile coastelor mele
m-ai deschis la doi pași de inimă
și te-ai văzut pe tine
nețărmuire fragilă
necunoscut cunoscut
m-ai mirosit după tâmplă și-ai tras în piept poeme
cât e dor și cât e obișnuință?
cât e poezie și cât e minciună?

Continuarea poeziei aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Aici și doza binemeritată de umor (context aici):

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Un sfert dintre animalele de apă dulce sunt pe cale de dispariție.

24% din fauna de apă dulce, inclusiv crustaceele, peștii și insectele, se confruntă cu un „risc ridicat de dispariție” din cauza „presiunilor considerabile” generate de poluare, baraje și agricultura intensivă care le afectează habitatele.

Dintre cele 23.496 de specii studiate, amenințarea este deosebit de mare pentru ordinul decapodelor (creveți, raci, crabi etc), dintre care 30% sunt în pericol de dispariție. Peștii de apă dulce sunt în pericol în proporție de 26%, tetrapodele (broaște, salamandre, reptile, dar și păsări și mamifere) în proporție de 23% și în cazul odonatelor (libelule) 16% din speciile lor în pericol de dispariție. Aceste cifre ar putea fi subestimate, deoarece pentru un anumit număr (23%) dintre aceste specii, informațiile sunt încă insuficiente.

Apa dulce, inclusiv râurile, lacurile și zonele umede, adăpostește peste 10% din speciile cunoscute, inclusiv aproximativ o treime din vertebrate și jumătate din totalul peștilor, deși acoperă mai puțin de 1% din suprafața Pământului. Această biodiversitate este în același timp foarte bogată și foarte fragilă, și reprezintă o provocare majoră pentru mijloacele de subzistență și dezvoltarea economică a „miliarde de oameni din întreaga lume”.

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească următoarele ediții și fii unul dintre oamenii care duc arta și cultura mai departe.

Voi continua să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.

Ne recitim în 1 februarie!

Imagine cover: Crina Prida.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție. În acest fel, fiecare proiect și fiecare concept fotografic sunt experiențe de sine stătătoare.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu(-expoziție). Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

Ce elemente ale feminității te atrag cel mai mult în fotografie? Feminitatea este mai mult despre estetică sau despre emoție?

Lumea în mijlocul căreia trăim acum și-a dezvoltat în mod artificial, din prudență probabil, o atitudine rezervată față de feminitate ca noțiune simplă, explicită, care definește atributele în primul rând antropomorfe ale femeii. Nu am date concrete, dar înclin să cred că același lucru se petrece și la nivelul științelor umane, pentru că exercițiul prudenței este preferabil, se pare, definițiilor tranșante când e vorba de gen și sexualitate. Modelul acesta societal a infiltrat inevitabil și spațiul artelor vizuale, prin urmare trebuie să recunosc că și mie îmi vine tot mai greu să fac abstracție de el. Nu mă refer la modul în care fotografiez, ci la modul și limbajul în care interacționez cu temele clasice ale fotografiei.

Revenind la întrebare, cred că estetica și emoția se suprapun într-o bună măsură când vorbim de percepție senzorială. Ochiul alege ce vrea să vadă într-o imagine, și mintea alege ce să transmită sufletului – o stare de plăcere și confort, sau dimpotrivă, o stare de alertă, respingere sau chiar repulsie.

Fotografia are calitatea de a transfera în două dimensiuni lumea și întâmplările ei, mereu la timpul trecut. De aici apare și seducția pe care o resimțim în fața unei imagini fotografiate. Ne aflăm fără excepție în ipostaza celui care a supraviețuit imaginii din fața ochilor, și acest lucru ne reconfirmă iluzia permanenței și a victoriei efemere asupra timpului.

Cât de importantă este narațiunea în munca ta și cum construiești povestea și conceptul înainte de a fotografia?

Este foarte importantă. Atât de importantă încât (cu foarte mici excepții care țin de situații mundane – o rețetă, o listă de cumpărături, o imagine care documentează o manoperă stomatologică) refuz să mai fac fotografii cu telefonul.

Ai aflat, sunt sigură, că expresia anului 2024 este brain rot. Suntem asediați sistemic de informație și suntem depășiți în ce privește asimilarea sau conservarea ei. De aici vine impulsul incontrolabil de a fotografia, de a face capturi de ecran, de a scana coduri de bare, meniuri, de a fotografia mâncare, cafea, obiecte efemere, și desigur, de a recurge obsesiv la sinistrul selfie, care silește timpul să se fragmenteze într-o manieră schimonosită și lipsită de emoție.

În ce mă privește, când lucrez la un proiect pornesc de la niște note pe care le fac de-a lungul timpului în niște carnete cu spirală și copertă neagră, cartonată. Dacă o idee revine și mă urmărește, reiau notele, le trec pe computer și de cele mai multe ori merg într-o etapă de studiu pe internet sau în cărți, care să îmi lămurească sau întărească (sau chiar să îmi descurajeze) conceptul.

Sunt printre adversarii afirmației lui Ansel Adams care spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Adams a fotografiat peisaje. Lui Adams i-a fost ușor, cred, să se lipsească de cuvinte în fața peisajelor uluitoare din New Mexico sau Nevada.

Limbajul vizual este formidabil de sofisticat atunci când e dublat de cuvinte. Dimpotrivă, o fotografie veselă și colorată, despre care nu se poate povesti nimic în afară de înșirarea elementelor care o compun, este foarte probabil dintru început sortită uitării.

Graciela Iturbide folosește spațiile goale și simbolurile pentru a sugera absența. Cum lucrezi cu spațiul negativ în compozițiile tale?

Graciela este o poetă a imaginii. Am învățat de la ea mult mai mult decât greutatea spațiului negativ. Fotografia ei este suprarealistă fără să fie regizată, este incredibil câtă forță cuprind imaginile ei cu oameni, cu păsări și cu ea însăși. Metafora vizuală se naște la Iturbide organic, din compoziții de o simplitate extremă.

Un lucru pe care îl am în comun cu ea este reticența față de luminile adăugate (blitz, surse externe, reflectoare). În procesul de fotografiere, cu excepțiile destul de rare când lucrez în studio, sunt prezentă doar eu, cu aparatul foto și lumina naturală, care e suficientă pentru a crea dramă, dacă ești dispus să o explorezi, în funcție de momentul zilei sau de spațiul conținător.

O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare, dacă vrei, cu caligrafia. Liniile de forță sunt potențate de liniile subtile, de spațiul dintre elemente, de contrastul între vertical și orizontal.

Ce înseamnă originalitatea în arta fotografică? Crezi că fotografia mai poate surprinde sau provoca privitorul în moduri cu adevărat noi?

Avem de-a face azi cu un alt tip de privitor față de cel de acum 20 sau 120 de ani. Tehnologia a reușit să simplifice multe lucruri, dar a și anihilat o parte din receptorii pentru informația vizuală, sau poate a comprimat curiozitatea în fața imaginii statice. Ne-am obișnuit să fim asaltați pe social media de imagini foarte multe, repetitive până la nonsens.

Producția unei fotografii azi nu mai costă nimic, imaginea e preluată instantaneu de un senzor minuscul, se aplică peste ea filtre prefabricate și prezentarea ei se face nu într-o galerie sau într-un album, ci direct sub sute de mii de ochi care o consumă la fel de rapid. Este vorba despre un comerț virtual lipsit de prezență umană sau de analiză și negociere. Ca orice lucru gratuit, valoarea intrinsecă a fotografiei servite nediscriminatoriu este foarte mică; la fel – și surpriza sau emoția investite în consumarea ei.

Pentru omul mai puțin grăbit, continuă să existe muzee, galerii și spații de dialog vizual, unde timpul devine cel mai important element în preluarea și metabolizarea imaginii. Am vizitat anul trecut la Milano o expoziție Brassai. Este greu de descris în cuvinte starea de neliniște și nerăbdare pe care o simți trecând de la o ramă la următoarea, dintr-o sală în următoarea. Ochiul uman este același, capacitatea cognitivă este aceeași. Ceea ce s-a schimbat se află la nivelul intenției și receptării. În orice spațiu cultural vom găsi oamenii care închid telefoanele și deschid ochii cu adevărat.

Cum vezi viitorul fotografiei în era inteligenței artificiale și a realității augmentate – au de ce să se îngrijoreze fotografii?

Eu sunt o entuziastă a acestui fenomen. Deocamdată îl privesc cu amuzament, pentru că e un fel de struțo-cămilă care uimește și intimidează deopotrivă. În procesul meu artistic, eu folosesc AI de câțiva ani, pentru că Adobe a introdus unelte care simplifică și organizează sistemul de editare al fotografiilor cu ajutorul algoritmilor cu niște ani buni înainte de explozia aplicațiilor puse la dispoziție acum de OpenAI, Google, X și alte companii care s-au aliniat la acest trend.

Nu cred că trebuie să se îngrijoreze nici fotografii, nici scriitorii, nici graficienii care sunt obișnuiți să livreze conținut de calitate. E adevărat că AI poate să emuleze stilul unui artist, dar nu poate să înlocuiască nici conceptul, nici construcția unui proiect original. Văd cu oroare tot mai multe coperte de carte, bannere publicitare, imagini de vacanță generate cu AI. N-am idee dacă au succes financiar, adică dacă reușesc să crească sau să motiveze vânzarea către potențialii clienți.

Aș îndrăzni să spun, fără falsă modestie, că un om care cumpără un print de la mine, nu se va grăbi să-l pună pe perete lângă un calendar cu peisaje din Spania, realizat de Midjourney. Produsele artistice ale LLM (large language models) sunt adeseori corupte, pline de erori și de glitch-uri care le fac foarte precare ca valoare. Pe de altă parte, dacă îți faci aliați din ChatGPT sau DALL-E, vei putea să simplifici redactarea unui text, a unei prezentări de produs sau crearea unui logo sau a unei imagini utile pentru promovarea ta online, fără să plătești oameni care ar face același lucru într-un timp mai lung, și cu un cost mai mare.

Eu am făcut trei proiecte cu ajutorul AI, pe unul l-am publicat pe site-ul meu – este vorba despre un set de imagini generate cu Midjourney, pe care le-am asociat liber cu fragmente din romanele scrise de Deborah Levy. A fost o încercare de a vizualiza textele respective în raport cu ceea ce mi-a evocat lectura acelor pagini (Levy este o scriitoare care are o abilitate încântătoare de a descrie scene cu o precizie de pictor impresionist). Așa ceva nu era posibil în urmă cu 5 ani și mă bucur că există azi uneltele care ne ajută să vedem ceea ce mintea arhivează continuu.

Are fotografia puterea de a schimba oameni, mentalități și spirite?

Sunt sigură că da. Avem nevoie de imagine pentru a înțelege spațiul și timpul. Fiecare fotografie are un motiv să existe. De la documentarea vieții în fragmente frumoase sau sordide, la validarea narcisistică, de la evocarea unor stări la conservarea unor amintiri, de la construirea unor narațiuni sensibile, la șantaj de tip revenge porn.

Recunosc că mi-e dor de vremea în care nu toată lumea avea un aparat foto în buzunar. Era necesar un efort ceva mai mare în a plănui o fotografie, și exista o curiozitate, poate și un respect mai mare față de subiect. Privesc în cutiile de pantofi cu fotografii de familie, și prețuiesc incomparabil mai mult imaginile prinse în emulsia fotosensibilă, decât ore întregi de scrollat pe Instagram sau Facebook.

Mulți dintre fotografii pe care îi admirăm azi au fost/sunt iubitori de pictură sau au cochetat ei înșiși cu forme alternative de artă vizuală (Man Ray a fost un pionier în experimentele sale vizuale, Saul Leiter a fost un pictor talentat, și așa mai departe). Altfel spus – fotografia poate schimba oamenii, nu neapărat în sens bun (manipularea prin fotografie este la ordinea zilei), iar ca lucrul ăsta să se întâmple, trebuie să existe o interacțiune eficientă între fotografie și privitor.

Ce îți semnalează în minte sau corp prezența a ceva pe care vrei să-l fotografiezi? Sunt sigură că acest lucru este profund instinctiv, dar ai putea să privești puțin retrospectiv și să analizezi procesul?

Am spus mai devreme că am obiceiul să scriu un proiect înainte să mă apuc să îl fotografiez. Asta e valabil tot timpul. Dar, ca orice om care trăiește într-un oraș mare sau călătorește, am nevoie și eu să documentez viața de fiecare zi.

Mă fascinează lumina care se schimbă de la o oră la alta. Datorită acestui lucru, îmi place tare mult să fac fotografii pe malul mării, unde spațiul e lipsit de artefacte și elemente superflue, astfel încât atenția se poate îndrepta doar pe raportul între timp și spațiu. Este cea mai apropiată temă fotografiabilă în două dimensiuni. Dacă mijești ochii, sau dacă privești într-un punct fix, înaintea ta și a lentilei aparatului, se desfășoară o suprafață interminabilă bidimensională, cu atât mai misterioasă, cu cât privești mai mult spre ea.

În aglomerările urbane, mă atrag detaliile și ritmurile structurilor diverse. Am făcut exerciții de fotografiere a unui spațiu dintr-un punct fix spre stânga, dreapta, sus, jos. E surprinzător cât de familiar devine un spațiu aflat la mii de kilometri de acasă, dacă îl abordezi fotografic din perspectiva memoriei afective și asocierii libere între ceea ce vezi și ce îți evocă aceste observații.

Există o emoție (sau mai multe) pe care o cauți deseori în fotografiile tale?

Fotografiez aproape exclusiv emoții. Eu sufăr de anxietate și sunt și o fire mai degrabă introvertă, așa că mi-e destul de greu să intru în starea de bine de la începutul unei ședințe foto. Din acest motiv, am preferat mereu să lucrez cu modele care îmi dau în termeni de comunicare la fel de mult pe cât le dau eu lor.

Nu mă interesează estetica banală, locurile comune, senzualitatea explicită sau drama excesivă. Încerc să găsesc un limbaj vizual convingător și pe cât se poate consecvent, care să fie accesibil și agreat și de către model. Nu este nimic mai frustrant decât să petreci două-trei ore cu cineva și la final să te desparți răsuflând ușurată, pentru că ați rămas la fel de străini ca la început.

Ce ai învățat despre oameni prin intermediul fotografiei, de-a lungul anilor?

În primul rând, am învățat să nu judec atât de aspru aparențele. Mi s-au împărtășit multe secrete, neliniști, nesiguranțe. Unele modele au fost în fața mea timp de 10-15 ani. S-au maturizat, s-au schimbat, au plecat și au revenit, au construit cariere sau familii.

Este un lucru extraordinar felul în care aceste relații punctuale ajung să facă parte din istoria noastră personală (a mea și a lor deopotrivă). Nu toate, și nu de fiecare dată. Dar pot spune fără să greșesc că fotografia mi-a îmbogățit lumea cu oameni și locuri pe care altfel nu știu cum i-aș fi putut integra în devenirea mea.

Ai avut momente în care ți-ai pierdut încrederea în munca ta? Cum le-ai depășit?

Fiecare artist se lovește sistematic de acel temut “creative block”. Pentru că nu depind financiar de fotografie, mi-am îngăduit poate prea multe renunțări sau mofturi de care nu sunt mândră deloc. Am făcut pauze, am lăsat proiecte în așteptare lungă sau le-am suspendat cu totul. Nu-i bai. Am revenit de fiecare dată, cu o altă idee, sau cu alte forme de expresie.

Ce cărți au contribuit la dezvoltarea ta artistică și ce citești în perioada asta?

Am citit și citesc foarte mult despre fotografie și artă în general. O să îți dau câteva titluri din cărți citite mai demult: Susan Sontag – On Photography – de la ea am început să explorez teoria fotografiei, și chiar dacă nu sunt de acord cu tot ce a scris, valoarea eseurilor ei este incontestabilă; Andrei Pleșu – Ochiul și lucrurile – revin la ea mereu, dar am citit-o prima dată în 1987; John Berger – nu aș lista o singură carte, pentru că a fost foarte prolific, dar hai să zicem Bento’s Sketchbook și evident – Ways of Seeing; Geoff Dyer – See/Saw; Julian Barnes – Keeping An Eye Open, Hold Still – memoriile lui Sally Mann). Lista nu e desigur exhaustivă, și nici neapărat relevantă.

Acum citesc Known and Strange Things, de Teju Cole, Almodovar – Ultimul Vis – carte faină, dar foarte prost tradusă (probabil de aia citesc foarte mult în engleză), Art Monsters – Lauren Elkin, și o biografie despre Agnes Varda, scrisă de Carrie Rickey.

A existat un moment sau un punct de cotitură care ți-a schimbat direcția artistică?

Atunci când am făcut prima ședință foto într-un studio echipat cu blitzuri, softboxuri, fundaluri și felurite accesorii. Era în 2009, și mi s-a părut fascinant să văd cum fata care mi-a fost model în acea după-amiază, s-a transformat în decursul a 2-3 ore iar și iar, în funcție de lumină, haine și povestea pe care am inventat-o pe loc, împreună cu ea. Nu mai pozez foarte des în studio, în afara unor ședințe solicitate de clienți, dar dacă o fac, prefer să lucrez în contextul temelor mele mai vechi – memorie, introspecție, temporalitate.

Privind în jurul tău, la viața ta și la ceea ce se întâmplă în lume, ce te preocupă în această perioadă?

Sunt consternată să văd cum avansul extraordinar al tehnologiei nu a reușit să ne lumineze mințile în sensul creșterii interesului pentru aspectele uimitoare ale lumii – natură, societate, informație. Pierdem timp și energie în polemici stupide despre politică, bani, influenceri, conspirații. În jur se face iarnă, apoi vară, din nou iarnă, și noi stăm tot cu mâna transpirată pe telefon, dezbătând subiecte fără însemnătate.

Există similarități între a crea o fotografie și a fi medic stomatolog?

Folosesc fotografia în meseria mea doar cu scop documentar. Sincer vorbind, am încercat să țin aceste două părți ale vieții mele cât mai departe și mai separate cu putință. Unele modele mi-au devenit pacienți, și unele paciente au devenit modele. În afară de asta, orice legătură e pur întâmplătoare, și sper să rămână așa în continuare.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

Acum, de motanul meu Caisă, care a sfârșit sub roțile unei mașini în noiembrie. De prietena mea Maria, din Australia. De mare. De un mojito pe plajă în Albufeira.

Dacă ești curios/oasă de mai mult, te poți abona la newsletterul Crinei – Scribbles and Sketches – unde scrie despre arte, fotografie și frustrări mărunte.

Toate fotografiile incluse în acest interviu sunt realizate de Crina Prida și fac parte din arhiva sa personală.

A ajuns recent la urechile mele un proiect fain și proaspăt despre care știam că voi scrie cu drag și cu entuziasm. Echipa Decopertat Cluj organizează a doua ediție a Decopertat Lab în această sâmbătă, 18 ianuarie 2025, la Căminul Subcultural din Cluj.

Mai concret, echipa pregătește o zi dedicată poeziei, experimentelor creative și artei libere prin două ateliere interactive (Personal//Political Workshop de la ora 13:00 și Atelier Zine de la ora 16:30) și un Open Mic Showcase moderat de Arina Vizitiu (de la ora 18), unde participanții își pot prezenta propriile creațiile.

Atelierul Personal//Political va fi facilitat de Anthony Sorge, scriitor și profesor originar din Statele Unite, pasionat de spoken word. În cadrul atelierului, participanții descoperă cum experiențele personale reflectă dimensiuni politice și cum pot transforma aceste povești în poezie. În scrierile sale, Anthony explorează teme precum identitatea, puterea și privilegiul. Pot participa maxim 8 persoane și e nevoie să-ți confirmi prezența (formular de înscriere).

În cel de-al doilea atelier, Zine Making, Alëna, artistă vizuală din Republica Moldova, ne arată cum să folosim arta vizuală ca un alt limbaj al poeziei – fără presiunea perfecțiunii, doar cu bucuria creației. Artista este cunoscută pentru sensibilitatea sa artistică și pentru capacitatea de a transforma ideile în imagini captivante. Nu există o limită de locuri, dar e nevoie să ai la tine 4 foi A4, foarfecă, riglă, pix, creioane și 1-3 poezii proprii (formular de înscriere).

Ce este, mai exact, Decopertat Lab?

Un proiect dospit și copt de echipa Decopertat Cluj, care construiește punți între artiști și public, între personal și politic, între pagină și scenă. În cadrul atelierelor, participanții se joacă cu felurile în care poezia poate fi expusă – vizual și performativ – cât și cu o multitudine de subiecte, de la cele intime la cele sociale și politice.

„Credem că, într-o societate tot mai polarizată, arta are un rol crucial: să creeze dialoguri, să inspire empatie și să aducă perspective noi. Decopertat Lab există pentru că știm cât de important este să avem un spațiu unde: vulnerabilitatea devine un punct de plecare pentru creație, nu o barieră; fiecare artist este auzit și sprijinit să-și descopere vocea, fără a fi modelat după așteptările altora și unde procesul artistic primează în fața produsului final.”, spune Arina Vizitiu, cofondatoare Decopertat și coordonatoare Decopertat Cluj.

Decopertat Cluj adună peste 400 de artiști conectați prin WhatsApp, unde discută constant, schimbă resurse și ne sprijină unii pe ceilalți. Evenimentele lor adună regulat peste 25 de persoane care recită și un public de peste 60 de oameni gata să asculte.

Cum a fost la prima ediție Decopertat Lab?

La prima ediție, Ioana Vintilă și Eva Maria Luca au spart gheața și au facilitat primul atelier de scriere poetică. Apoi, Lena Chilari, o poetă talentată din Republica Moldova, a preluat ștafeta și a oferit sfaturi utile despre livrarea creațiilor personale cu încredere.

„Decopertat Lab este un exercițiu continuu de susținere și creștere artistică. Ne dorim să cultivăm un spațiu incluziv, unde fiecare voce contează și fiecare perspectivă contribuie la un întreg mai mare. Dacă arta este o formă de dialog, atunci Decopertat Lab este locul unde acest dialog sperăm să prindă viață.”, adaugă Arina.

Despre Decopertat, comunitatea umbrelă

Decopertat este o comunitate artistică incluzivă, construită în jurul ideii că fiecare artist, indiferent de experiență, merită un spațiu unde să fie auzit, sprijinit și încurajat.

„Glumim des că ne decopertăm la seri de poezie, dăm jos straturile de «perfecțiune», de teama de a fi judecați, și ajungem la ceea ce contează cu adevărat – vocea autentică a fiecăruia. De doi ani organizăm seri de poezie și spoken word în Cluj, în localuri sau alte spații prietenoase, unde poți veni fără să simți că trebuie să te «ridici la nivelul» cuiva. Poți să reciți sau doar să asculți, dar, indiferent de rolul pe care-l alegi, ești parte din ceva mai mare: o comunitate care te susține.”, completează Arina.

Dorința de a duce experiența mai departe și de a le oferi oamenilor un spațiu în care să învețe, să crească și să se expună într-un mod mai structurat, fără presiunea de a crea ceva „perfect” i-a condus la ideea Decopertat Lab.

Mai mult, promovează creațiile participanților fără criterii de selecție și nu se limitează doar la poezie sau spoken word, ci au în vizor și alte forme de expresie, cum ar fi: arta vizuală, colajele, performance art-ul. Prin platformele și proiectele lor, sprijină diversitatea artiștilor, fără a impune filtre exclusiviste, astfel încât toată lumea să aibă o șansă să fie văzută și auzită.

Dacă îți surâde proiectul, te încurajez să participi și să dai vestea mai departe prietenilor tăi.

Imagine cover: colaj cu două fotografii de la prima ediție Decopertat Lab primite de la Arina Vizitiu.

Salut! Săptămâna viitoare avem ce explora: de la intersecția dintre natură și tehnologie, politică, adicție, idealuri, condiția umană, prietenie și alegerile vieții, la blues ardelenesc, lansări de carte și discuții cu psihologi despre sănătatea mintală, emoții și dependențe.

Zilele trecute, m-a contactat Ioana Lazăr și mi-a spus că plănuiește să inițieze la Cluj un club de film – lunar pentru început – unde să ne adunăm să ne uităm la filme și-apoi să povestim despre ele. Pentru început, a făcut un chestionar ale cărui răspunsuri o vor ajuta să afle dacă, ce și cum ne-am dori să se desfășoare întâlnirile clubului. Poți completa formularul aici, nu durează mult.

Mai mult, și Centrul pentru Tineret Cluj, împreună cu Cinema Dacia, pun de-un club pentru cinefili. Acesta va avea o frecvență bilunară și va fi moderat de Ion Indolean, regizor premiat la TIFF, iar participanții lua parte la dezbateri culturale, estetice și ideologice pe marginea filmelor vizionate. Vor fi selectate filme cu potențial ideologic, social, politic și estetic, din diverse perioade, pentru a stimula discuții inter și multidisciplinare. Dacă vrei să te implici activ în organizarea și moderarea clubului, te poți înscrie ca voluntar aici.

Dacă ai ratat articolul despre cluburile de carte din Cluj și te interesează subiectul, ai aici link.

Luni, 13 ianuarie

🖼️ Revelații dintr-un tărâm apropiat || Expoziție de Maria Balea și George Crîngașu între orele 10 și 17 la La Cave | Institutul Francez. Cine și ce supraviețuiește atunci când lumea tehnologică se întoarce la natură, și ce se întâmplă atunci cu natura? Când se materializează un peisaj? Care e experiența acestuia atunci când e și o amintire și un sentiment și un lucru viu? Și ce fel de straturi geologice ascunde? Maria Balea trasează impresii ale unor peisaje vegetale aparent tăcute în care straturi peste straturi de suprafață organică lasă să se întrevadă urmele materiale ale unor tehno-fosile. Pe de altă parte, George Crîngașu imaginează scenografia unei întâlniri improbabile, dar nu imposibile, cu o entitate misterioasă, fluidă și greu de definit, ce se întinde și destabilizează granițele sinelui și corpului uman. Poate fi vizitată până în 17 ianuarie.

🎭 New genesis – mozgásszínházi előadás – spectacol de teatru (cu bilet) de la ora 20:00 la ZIZ – Art and Social Area. Cum putem trăi lucrurile și apoi să le lăsăm să plece, cum putem să ne ridicăm deasupra și să creăm împreună? Nu va exista altă cale de ieșire decât să ne găsim unii pe alții, bazându-ne pe puterea comunității. Avem nevoie de un nou început, indiferent de durerea separării. Avem nevoie de o nouă generație de forță pentru a prelua sarcina de a recrea pământul. Din lacrimi. Lacrimi de durere și de frumusețe. Nu va exista altă alegere, avem nevoie de un nou început. Trebuie să învățăm din nou cum să acceptăm adevărul celuilalt. Avem nevoie de schimbare. Iată-ne aici.

Marți, 14 ianuarie

🎭 O scrisoare pierdută în concert (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Ada Milea se joacă într-o manieră inedită cu personajele de acum clasice ale ridicolei clase politice românești, nedezmințindu-și stilul mereu inventiv și exploziv, care găsește cheia perfectă a sarcasmului caragialesc. Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale.

🎭 Marile A – un cabaret despre adicție (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. MC Pasiune, cunoscut fanilor din Marele B – cabaretul despre burnout, are acum probleme mari cu consumul de substanțe. Mai ales cu ceva foarte nasol numit SPER – sperăm că nici n-ați auzit de el. Așa că are nevoie (din familie, din bloc, din partea statului, din mare) de un Salvator sau o Salvatoare. Cine credeți că va fi, oare? Cu: Adonis Tanța, Cristina Tureanu, Paula Maria Seichei, Rácz Endre și Renata Burcă.

🎥 Film noir – CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. „Somnul de veci” este bazat pe romanul omonim al lui Raymond Chandler și ni-l prezintă pe detectivul particular Philip Marlowe (Humphrey Bogart). Protagonistul este angajat de o familie bogată pentru a rezolva câteva datorii personale. Aflat în mijlocul cazului, Marlowe dă peste crimă, intrigi și rivalitățile sentimentale dintre două surori, bogatele moștenitoare ale clientului său – Vivian (Lauren Bacall) și Carmen (Martha Vickers).

Miercuri, 15 ianuarie

🎸 Curs de chitară pentru copii (cu plată) de la ora 17:15 la Calendarul Magic. Prima ședință este gratuită, este nevoie de înscriere.

🖼️ Vernisaj expoziție personală Oana Năstăsache de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. „Prin această abordare, filtrez experiențele externe și interne prin propria mea perspectivă. Picturile mele sunt o sinteză a complexității umane, organizate într-un mod captivant și subtil, invitând la reflecție asupra lumii și asupra sinelui. Esențializarea vizuală devine un mod de a exprima claritatea fără a diminua impactul sau complexitatea mesajului.” – Oana Năstăsache. Poate fi vizitată în perioada 16 ianuarie – 2 februarie 2025.

📖 Lansare de carte „Libelula” de Doina Gecse-Borgovan la Book Corner de la ora 18:30. „În Libelula, doi adolescenți al căror loc în lume stă mereu sub semnul incertitudinii și care ajung să împartă spațiul incomod al unei bănci de școală pornesc umăr la umăr în aventura cunoașterii de sine. Existențele lor, concrescute din punctele nevralgice ale prezentului – nomadismul economic, fascinația lumii digitale, alteritatea, abandonul, singurătatea –, se împletesc și-și rezolvă, reflectându-se unul în celălalt ca în oglinzi miraculoase, provocatoarele ecuații interioare. Introvertiți și străini de ceilalți, își vor începe zborul numai când își descoperă, exersate pe notele delicateței și candorii iubirii, vocile puternice și reale.” (Rita Chirian)

🎭 Înger și demon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul Înger și demon pornește de la studiul aprofundat al creației eminesciene, invitând spectatorii să parcurgă, alături de Emanuel Petran și Angelica Nicoară, momentele care au marcat existența concretă și spirituală a poetului.

🎺 Jazz Fusion Concert | Samy Thiébault x Marquis Collective de la ora 21:00 la Atelier Cafe. Samy Thiébault, saxofonist și compozitor născut în Coasta de Fildeș, și-a început educația muzicală la Conservatorul din Bordeaux, continuând la prestigiosul Conservator Național Superior de Muzică din Paris, unde a studiat jazzul (promoția 2008). În paralel, a obținut un master în filosofie la Sorbona (2001). Marquis Collective este o formație instrumentală de avangardă, condusă de Patricia Marchiș, al cărei stil electrizant îmbină elemente de jazz, funk și rock cu nuanțe din muzica de film și cea clasică. Această fuziune eclectică, accentuată de teatralitatea și nonconformismul lor, aduce trupa în centrul atenției pe scena muzicală alternativă.

Bonus: 🗣️ Creators.talks S02E04: (Auto)sabotaj de la personal la profesional (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la Cloudflight Cluj. Dacă și tu ai o voce în capul tău care te împinge să amâni deciziile importante, să procrastinezi orice îți propui sau să îți bagi visurile într-un sertar de teamă că sunt prea mari, welcome to the club: Clubul Creatorilor care se auto(sabotează) sau, mai pe românește „a celor care-și pun singuri bețe-n roate’’. Și, ca să normalizăm și mai mult și să înțelegem cum stă treaba cu autosabotarea, dar și ce soluții avem să ieșim de acolo, povestim despre asta cu Andra Pintican, una dintre cele mai relevante voci din România în ceea ce privește consilierea în carieră și o experiență de peste 10 ani în lucrul cu oamenii și Alina Ungureanu, psihoterapeut format în Schema Theraphy, cu peste 7 ani de experiență.

Joi, 16 ianuarie

♟️ Curs de șah pentru copii (cu plată) de la ora 17:15 la Calendarul Magic.

🎭 Pietonul aerului (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Bérenger, un idealist, un artist care iubește viața, oamenii, lumina, descoperă brusc că poate să zboare, așa cum merge, așa cum respiră. În naivitatea lui, el crede că atât familia, cât și toți ceilalți pot zbura cu el, că pot înțelege, că pot „regăsi calea, calea uitată”; ar fi suficient să-și aducă aminte. Artistul e însă singurul pieton al acestui aer pe care se sprijină, încet, cu vârful piciorului, luându-și avânt. Poziție privilegiată, dar însoțită de durerea și blestemul de a nu fi crezut. (mie mi-a plăcut mult spectacolul, jocul scenic, modul în care sunt transmise durerea intelectualului, frica de a pierde ce ai mai drag, transformarea idealurilor în cenușă… și mi-a plăcut mult interpretarea lui Matei Rotaru).

🎥 Premieră unică: Veni, Vidi, Vici | Film produs de cineastul Ulrich Seidl (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema Victoria. Familia Maynard duce o viață de miliardar aproape perfectă. Tatăl este un vânător pasionat, dar nu împușcă animale, deoarece atunci când ai suficient de mulți bani poți face orice vrei fără consecințe.

Vineri, 17 ianuarie

📖 Lansare de carte – Ioana Em. Petrescu, „Corepondență. Scrisori primite” de la ora 17:00 la Book Corner Librarium. „O ediție completă a scrierilor unui autor restituie, întotdeauna, în primul rând o operă, dar niciodată nu se oprește aici, cu atât mai mult dacă are norocul de a putea accesa o arhivă personală complexă și bine păstrată. O miză principală a seriei de autor Ioana Em. Petrescu, în viziunea editorilor săi, a fost aceea de a construi „pe baza textelor”, cât mai concret cu putință, profilul intelectual al unuia dintre cei mai importanți poeticieni români ai sfârșitului de secol XX.” (Ioana Bot)

🧠 Mind Days de la ora 17:00 până luni, ora 20:00. Ce te așteaptă: proiecții de film la Cinema Victoria, urmate de discuții cu invitați speciali, ateliere cu psihoterapeuți, atelier de improvizație și unul creativ pentru copii, expoziție de benzi desenate, cu povești despre emoții și un recital de muzică barocă, pentru relaxare și conectare cu arta. Prin filme și dialoguri, ateliere și interacțiune, ne propunem să normalizăm conversațiile despre sănătatea mintală, reducând stigma și descoperind resursele care ne pot îmbunătăți viața.

🎥 Avanpremieră Armand | Invitat: dr. psiholog Amfiana Botez (cu bilet) de la ora 17:30 la Cinema Victoria. „Armand” aduce în prim-plan povestea unui băiat de 6 ani acuzat că a încălcat limitele față de cel mai bun prieten al său. Incidentul declanșează o serie de evenimente între părinți și profesori, care intră într-o luptă tensionată pentru răzbunare, iar nebunia, dorința și obsesia ies la iveală. După proiecție te așteaptă un dialog cu dr. psiholog Amfiana Botez despre emoții, parenting și relații.

🎭 Spectacol de teatru ELLING & dialog cu dr. psih. Ovidiu Damian și actorii din distribuție (cu bilet) de la ora 19:00 la Studio Euphorion (Teatrul Național). „Elling” este o poveste emoționantă a prieteniei dintre doi prieteni neobișnuiți, Elling și Kjell Bjarne, care sunt înspăimântaţi de ideea de a intra în contact cu viaţa socială. Spectacolul ne vorbește despre curajul de a înfrunta propriile temeri și de a găsi/c drumul spre normalitate, chiar și atunci când aceasta pare imposibilă. Un drum spre împlinire, plin de momente comice şi de o profundă tandreţe umană. Spectacolul este urmat de o discuție despre tulburările mintale, stigmatizarea acestora și impactul pe care îl au relațiile asupra vindecării și integrării.

🎭 Pornocrație (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. „«Ce este pornocrația?» – întreabă obsesiv personajele din piesă. „Ce îi face să fie pornocrați?” – întreabă chiar și nebunul evadat. Și răspund, iar și iar: revoluționari, soldați, „pornocrați” căzuți și convertiți, cei care sunt complet și cei mai puțin nevinovați, lingușitori, preoți, filosofi pe cale de a fi executați – dar răspunsurile lor, oricât de furibund definite, par să caute un anume răspuns. Asemenea unei victime care abia își revine, care își cercetează propriile răni, încercând astfel să reconstituie agresiunea la care a fost supusă… Dar de ce întreabă abia acum? De ce descoperim întotdeauna doar în mod retroactiv ce s-a întâmplat cu adevărat?” – István Bessenyei Gedő, dramaturgul spectacolului.

😊 Improv Show | Improbabilii | „Lamulțiani” edition (cu plată) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area. Conform calendarului Improbabilian, Anul Nou începe în zi de spectacol, la conjuncția favorabilă dintre public, inspirație și voie bună, cauzând o mișcare în retrograd a grijilor de început de an. Vor improviza: Ștefan Dragomir, Adela Mureșan, Tudor Pogăcean, Andrei Trofin și Alex Zaharia.

🎭 Choose me – premieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Doi prieteni de o viață pornesc la drum cu mașina cu câte o jumătate de inimă. La radio merge o melodie din trecut, drumul e înainte, Clujul e mare, clădirile ascund alte posibile vieți. Se răcoresc pe drum cu un smoothie din ce s-a ratat, sau împlinit, iubirea, cariera sau linișitea. Tu ce ai ales? Tu ce alegi? Cine te-a ales? Ce te-a ales? Alege-mă pe mine! Cu: Denisa Berceanu și Adonis Tanța. Coregrafia: Endre Rácz.

Sâmbătă, 18 ianuarie

🪄 Hocus Pocus (cu bilet) de la ora 11:00 la Teatrul Magic Puppet. Un magician, o baghetǎ magicǎ și un joben. Tot ce lipsește este un iepuraș. Dar ce se întâmplǎ atunci când și iepurașul este la rândul lui magician? În spectacolul „Hocus Pocus” vǎ invitǎm sǎ-l cunoașteți pe iepurașul Bubu și sǎ vedeți prin ce peripetii va trece magicianul nostru pentru a-l putea scoate pe Bubu din pǎlǎrie.

🎥 Documentar „ADHD. O altă față” & discuție cu dr. psihiatru Maria Bonea & psih. Andrei Lumperdean (cu bilet) de la ora 14:00 la Cinema Victoria. Filmul, premiat internațional, aduce în prim-plan poveștile a cinci familii și viziunea unora dintre cei mai de succes oameni din lume despre cum ADHD poate fi atât o provocare, cât și un atu. La final, veți explora ce înseamnă ADHD, cât de prezent este la noi, ce este și ce nu este și cum putem sprijini persoanele neurodivergente din jurul nostru.

🖼️ Emoții pe benzi desenate – expoziție și atelier (locurile la atelier sunt ocupate, acces gratuit) de la ora 14:00 până duminică, ora 20:00. ArtiViStory Collective, alături de studenți din cadrul masteratului de Bandă Desenată și Desen Animat al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD), te invită să vizitezi o expoziție captivantă de benzi desenate, curatoriată de conf. univ. dr. Alice Iliescu – Director de creație Artivistory Collective . Expoziția abordează teme precum probleme sociale, colaborare, încredere, bunăstare și grijă, conectându-le cu emoțiile și valorile noastre personale. Program expoziție: S-D 16:00-20:00.

🎥 Proiecție specială „Neliniștiți” (The Restless) & dialog cu doamna psiholog Domnica Petrovai (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema Victoria. Damien este un artist talentat, dar viața sa este marcată de episoade maniacale cauzate de tulburarea bipolară. Afecțiunea îi pune la grea încercare relația cu Leila, soția sa, și cu fiul lor de 8 ani. O proiecție inspirată din povești reale, în regia lui Joachim Lafosse, cu prestații de excepție oferite de Damien Bonnard și Leïla Bekhti. La finalul proiecției, Domnica va vorbi despre ce înseamnă să trăiești cu tulburare bipolară, despre provocările și soluțiile relațiilor de cuplu în fața dificultăților emoționale și psihologice, precum și despre modul în care putem gestiona impactul acesteia asupra relațiilor de familie și de cuplu.

🏰 Castel Viu. Tranziția unei comunități (intrare liberă) de la ora 18:00 la Casa Tranzit. Program: ora 18 – lansarea cărții „Infrastructuri cultural-comunitare. Castele vii în Transilvania rurală” coordonată de Miki Braniște și Ivona Tătar-Vîstraș. Ora 19:15: Ziarul – Foaia de Posmuș și contribuțiile studenților în proiectul „Castel Viu. Munca și Oamenii la Posmuș”. Ora 20: Spectacolul „Tema de vacanță”, în regia lui Robert Kocsis: „Un răspuns la întrebările: „Dacă ar fi fost, odată ca niciodată, un sat plin de povești și cineva ar fi vrut să le strângă, câte povești ar fi strâns într-o săptămână? Despre ce ar fi fost? Câte veacuri de om ar fi cuprins?”. Ora 21:30: Proiecțiile studențior CFM: orice fă, numa să nu stai – despre viața de zi cu zi a femeilor din sat, provocările, bucuriile și împlinirile lor. Istorii personale despre diferite tipuri de muncă – de la agricultură și oierit, la îngrijirea familiei și casei sau lucrul manual.

🎶 Nightlosers Live (cu bilet și rezervare masă) de la ora 19:00 la Hardward Pub. De prin ’94 încoace, Nightlosers a pus „blues-ul ardelenesc” pe tabelul genurilor muzicale. Acordurile serioase ale blues-ului american au fost piperate cu intervenții etno romano-maghiare și țigănești, montate în conformitate cu o imagine (a formației) desprinsă dintr-un film autoironic, în care un grup de țărănoi bețivi au ajuns întâmplător pe o scenă.

🎭 A douăsprezecea noapte sau cum doriți (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Scrisă cel mai probabil la începutul anilor 1600, piesa „A douăsprezecea noapte sau Cum doriți” este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei. Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.

🎶 White Mahala (cu bilet) de la ora 19:00 la Fabrica de Bere. Trupa White Mahala și-a primit botezul în deschiderea concertului celebrului Oscar Benton de la Sala Palatului. Solistul formației este actorul Ovidiu Niculescu, cunoscut publicului în special din filmele „Restul e tăcere”, „Filantropica” sau „Băieți buni”. Componența Trupei White Mahala este: Ovidiu Niculescu (voce, chitară), Silviu Enache (chitară solo, voce), Sorin Ciprian Nicolescu (trompetă), Călin Vamă (bass) și Doru Cinca (tobe, voce).

🎭 Choose me – premieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/Muzical. Doi prieteni de o viață pornesc la drum cu mașina cu câte o jumătate de inimă. La radio merge o melodie din trecut, drumul e înainte, Clujul e mare, clădirile ascund alte posibile vieți. Se răcoresc pe drum cu un smoothie din ce s-a ratat, sau împlinit, iubirea, cariera sau linișitea. Tu ce ai ales? Tu ce alegi? Cine te-a ales? Ce te-a ales? Alege-mă pe mine!

Duminică, 19 ianuarie

🎭 Pinocchio (cu bilet) de la ora 11:00 la Teatrul de Păpuși „Puck”. Un răzgâiat prin definiție, Pinocchio intră în fel de fel de încurcături până să ajungă la concluzia că cel mai potrivit lucru este să-ți asculți părinții și să fii întotdeauna sincer cu tine și cu cei din jur. Băiețelul din lemn parcurge, așadar, un traseu inițiatic de-a lungul căruia învață, crește, se dezvoltă, devenind, din rebelul poveștii, eroul acesteia.

🎭 Crăiasa zăpezii – teatru de păpuși (cu bilet) de la ora 11:00 la Cinema Mărăști. Într-o minunată iarnă, la gura sobei, copiii ascultă o poveste magică spusă de Bunica lui Kay, despre o frumoasă crăiasă cuprinsă de o vrajă teribilă. Crăiasa Zăpezii, căci despre ea este vorba în povestea noastră, crede cu tărie că băiețelul cel curajos, Kay, va reuși să o elibereze de această vrajă, de aceea îl va lua cu ea la palatul de gheață…Oare va reuși Kay să dezlege vraja? Ce va face Gherda când va realiza că prietenul ei a dispărut de acasă?

🥁 Ecstatic Dance Cluj-Napoca: Open Up // DJ Spiritito (pe bază de contribuție și înscriere) de la ora 16:40 la Casa Tranzit. Cel care va ghida călătoria muzicală va fi DJ Spiritito din Israel, un adevărat povestitor prin călătoriile sale muzicale care au darul de a te trezi la viață. Puternic susținător al mișcării Ecstatic Dance din întreaga lume, Spiritito combină înțelepciunea strămoșească și noua conștiință pentru a crea o stare de bucurie și „acasă” pe ringul de dans. Ecstatic Dance este o petrecere, o ceremonie, o practică de meditație prin mișcare, un loc de explorare prin joacă în care dansul și mișcarea autentică devin căi de conectare la EMOȚII și senzații pe care nu le accesăm în viața de zi cu zi sau care nu și-au găsit contextul pentru a fi exprimate.

🎥 Premieră națională unică: Fuga / The Outrun & dialog cu psiholog Vlad Mărghitaș (cu bilet) de la ora 17:00 la Cinema Victoria. „Fuga” urmărește lupta Ronei cu alcoolismul și încercările ei de a se regăsi în peisajele sălbatice ale Insulelor Orkney, după o perioadă haotică trăită în Londra. Înconjurată de natura neîmblânzită a insulelor, Rona încearcă să găsească vindecare, dar trebuie să înfrunte atât umbrele trecutului, cât și relațiile complicate din familie. Filmul va fi urmat de o discuție cu psiholog Vlad Mărghitaș despre lupta cu dependența și tulburările mintale, vulnerabilitate și importanța compasiunii în depășirea provocărilor.

🎶 Boema | Giacomo Puccini (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Română Cluj. La bohème conține unele dintre cele mai memorabile arii și scene muzicale din istoria operei. De-a lungul întregii lucrări, Puccini se bazează pe motive muzicale scurte care reprezintă personaje, teme și stări de spirit, astfel încât muzica subliniază și evidențiază aspectele dramatice ale subiectului. În cazul lui Mimì și Rodolfo, frazele muzicale închid cercul operei, lăsând muzica să dezvăluie amintirile care revin în mintea îndrăgostiților în timp ce își iau rămas-bun.

🎭 Cine eram când voiam să fiu (acces gratuit, în baza achiziționării unui bilet cu valoare 0) de la ora 19:00 la REACTOR. Atât de aproape de noi, o prințesă cu nostalgie prenatală nu vrea să se nască, deși lumea e gata-pregătită pentru ea. Personajele Disney nu se maturizează, nu trăiesc în corpul lor, nu pierd, dar noi da. Ariel, Aurora, Belle, Jasmine sunt patru dintre prințesele cu care am crescut; prin ele ne întoarcem într-un univers de plastic roz al camerei copilăriei, în care nu mai avem loc. Între amintire și revizitarea celor patru povești, non-romantic post-idealist, se naște un spațiu incert, marcat de cine voiam să fim și de experiența de a deveni fetele de acum. Aici are loc spectacolul nostru.

🎥 All we imagine as light – Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Primul film indian selectat în Competiția de la Cannes în ultimii 30 de ani, regizat de Payal Kapadia (A Night of Knowing Nothing), te poartă printr-un Mumbai vibrant, unde viețile a două femei se împletesc într-o poveste despre dorință, pierdere și solidaritate. Prabha, cu o viață marcată de absența unui soț înstrăinat, și Anu, colega sa mai tânără, care trăiește fiorii unei povești de iubire interzise, își găsesc un refugiu neașteptat pe malul mării, într-un sat departe de agitația orașului.

Probabil n-a fost o treabă ușoară să alegi dintre atât de multe și diverse evenimente, scrie-mi în comentarii la care plănuiești să mergi.

📣 În cel mai recent interviu pe care l-am publicat am descusut-o pe Ștefania Ruse, artistă și făuritoare de colaje în care ne regăsim cu toții. Iar aici poți citi prima ediție de Coolturalist din an, poate-ți face cu ochiul și te abonezi.

Ne reîntâlnim duminica viitoare! 🌞

sunt o carte interzisă
m-ai găsit într-un colț neumblat al librăriei
pitită în semiîntuneric
după niște albume de artă uitate de lume
m-ai luat cu degetele tale fine, însetate și timide
și m-ai scos la lumină
din golurile coastelor mele
m-ai deschis la doi pași de inimă și te-ai văzut pe tine
nețărmuire fragilă
necunoscut cunoscut
m-ai mirosit după tâmplă și-ai tras în piept poeme
cât e dor și cât e obișnuință?
cât e poezie și cât e minciună?
m-ai răsfoit din scoarță-n suflet cu un zâmbet în colțul gurii
intimități în văzul lumii
arme de vindecare sau de năruire
m-ai dus acasă meticulos, să nu cumva să mă fure vântul
să nu-ți scap printre degete
să nu care cumva
m-ai citit de n-am mai știut de mine și de nimeni altcineva
în afară de tine
iremediabil și irevocabil hazard
m-ai lăsat pe noptieră ca pe-o carte interzisă
ca pe-o fotografie înrămată pe care-o întorci cu sticla în jos
ca pe-o oglindă pe care-o atârni în interiorul dulapului
ca pe-o amintire pe care o închizi în sertarul minții când nu vrei să te privești.