Arta generată de inteligența artificială ne dă impresia de libertate și abundență, dar întărește controlul în mâinile celor care dețin infrastructura tehnologică și culturală. În ce măsură extinde acest lucru creativitatea umană? Habar nu am. Eu cred că mai degrabă o reorganizează în sisteme optimizate pentru profit.
Mi-am făcut zile amare la final de 2025. Asta după ce oricum mă lupt cu o gripă de zile întregi. Dar eu chiar știu să-mi pun sare pe rană și să le mai fac și altora zile grele (lucru cu care da, încă mă împac). Am intrat așa într-o stare de negativism, iritabilitate și lipsă de chef, alimentată și de starea mea fizică proastă, încât nu-mi doream să văd și să vorbesc cu nimeni.
În timp ce tu îi ceri lui ChatGPT o glumă despre pisici, cineva din Filipine sortează sute de imagini cu animale maltratate pentru ca AI-ul să știe ce să ocolească. Dar în timp ce noi ne jucăm cu interfețele și sărim din tool în tool în căutarea eficienței absolute, cineva face muncă murdară, grea, și deseori traumatizantă.
Unele trăiri au nevoie de timp să se așeze și să se decanteze ca să poți scrie despre ele. „Oamenii dreptății” a sădit în mine multe idei, gânduri și emoții. Printre altele, și recunoștință că există oameni cu coloană vertebrală care nu se dau în lături de la a lupta cu morile de vânt, a face sacrificii pentru a munci pentru ceea ce contează și a face lumea asta mai bună și mai dreaptă.
Pentru mine, votul e despre responsabilitatea față de valorile pe care le port în mine. E despre cine sunt și despre lumea în care vreau să trăiesc. Așa că da, merg la vot. Pentru mine. Pentru ai mei. Pentru oamenii care au ales să creeze, nu să distrugă. Pentru libertatea de a simți, de a crea, de a fi.
Ne îndrăgostim de ce avem și ne concentrăm pe ceea ce am putea pierde. Două lucruri care deseori ne paralizează și ne duc spre decizii iraționale. Ba mai mult, ne străduim cu ardoare să ne lăsăm deschise toate portițele, să nu dăm cu piciorul la nicio opțiune posibilă.
