Poezie - Izabella Lukacs

eu sunt gândul care-ți trece prin minte când stai pe marginea patului și nu știi încotro s-o apuci

timpul ne bate obrazul există un moment potrivit pentru orice? parcă niciodată n-am fost în stare să-l recunosc

sunt o dâră lăsată de avion iar scalpul tău miroase a nou născut privesc apusul printre firele tale de păr și prin brațul unei macarale

știu că te doare și secunda asta și cea viitoare că te vor durea mii și mii de secunde

dospești în mine versuri virile, versuri de foc inspirate de tine trăiești în mine viu, ca un poem rostit de o gură senzuală, cu buze depline

sunt o carte interzisă m-ai găsit într-un colț neumblat al librăriei pitită în semiîntuneric după niște albume de artă uitate de lume

Poezii