Mi-am propus să citesc mai mult. Acum sunt la a treia carte din 2026, „Actul creativ: un mod de viață” de Rick Rubin și-mi place nespus. Cred că m-au găsit bine ideile cuprinse în ea, cel puțin așa am simțit în primele 100 și ceva de pagini, cât am citit până acum.

Las aici un citat care mi-a plăcut și cred că am fi mai bucuroși și mai entuziaști dacă nu ne-am lua atât de mult în serios cu fiecare ocazie.

„Perfecționismul stă în calea distracției. (…) Oscar Wilde spunea că unele lucruri sunt prea importante ca să fie luate în serios. Arta este unul dintre ele. Coborârea ștachetei, mai ales în punctul de plecare, te lasă liber să te joci, să explorezi și să testezi fără să te cramponezi de rezultate.”

***

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Ramona Boldizsar: „Orice scriitor are doi dușmani – să scrie primul draft și să nu moară de rușine citindu-l”.

Pe Ramona o urmăresc de mult timp. Îmi place mult felul în care vorbește despre cărți, citit, viață, modul firesc și uman în care își împărtășește opiniile și argumentele pe care le aduce asupra subiectelor despre care vorbește în mediul online. Citesc cu drag și ce scrie pe Substack (De vorbă cu sine) și mă bucur nespus că a acceptat acest interviu.

Am vorbit despre lucruri care dor, despre maternitate, feminitate, scris, lectură, dar și despre munca invizibilă a femeilor, misoginism și societatea patriarhală. Am ajuns, inevitabil, și la comunitatea pe care o crește în jurul cărților.

„Am crescut auzind că sunt mai puțin decât un băiat doar pentru că sunt fată și am dezvoltat un misoginism internalizat pe care cu greu l-am identificat. Și mă revoltă și îndurerează asta încă pentru că nicio fată n-ar trebui să copilărească dorindu-și să fie băiat doar pentru a accesa privilegiul societății.”

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj prescrie artă și cultură.

Pacienții primesc bilete la spectacole de operă, tururi ghidate la muzeu sau ateliere de pictură și dans, ca parte a procesului de îngrijire.

Ce fain! Acum vreo doi ani scriam despre farmacia din Marea Britanie care prescria poezie în loc de medicamente. Azi aflu despre acest demers la noi în ogradă și n-am cum să nu spun că mă bucură mult.

Proiectul „Prescripție culturală pentru sănătate și bunăstare” are loc între ianuarie și iunie 2026 prin Ambulatoriul Integrat al spitalului și pornește de la ideea că sănătatea nu depinde doar de medicamente, ci și de factori sociali, emoționali și de apartenența la comunitate (cum e și firesc).

Aproximativ 300 de pacienți vor primi acces gratuit la activități culturale: vizite și tururi ghidate la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei sau bilete la spectacole de operă și balet la Opera Națională Română Cluj-Napoca.

Iar cererea depășește deja capacitatea actuală a proiectului, sunt vreo 500 de oameni pe listă, semn că e nevoie de inițiative de felul ăsta.

Proiectul răspunde unor vulnerabilități pe care am fi orbi dacă nu le-am vedea în România: fragilitatea sănătății mintale, numărul mare de bolnavi cronici și lipsa de conexiune între serviciile medicale și cele comunitare.

She’s in Control: patru seri de concerte care aduc împreună vocile feminine din muzica românească.

Women in Music lansează She’s in Control, o serie de patru seri de concerte duble care aduc pe scena Club Control, din februarie până în martie, opt artiste din România. Proiectul pornește de la ideea de susținere reală între femei – „Strong women build each other up” – și creează un spațiu în care muzica, experiențele și vocile lor se întâlnesc prin colaborare. Concertele au loc pe 4 și 18 februarie, respectiv 8 și 22 martie, iar biletele sunt disponibile pe IaBilet.

Line-up-ul reunește universuri diferite: de la ILINCA și Eligarf, Luana Genevieve și Alduts Sherdley, la Andra Andriucă și Valeria Stoica, Villia și Holy Molly. She’s in Control este un demers de vizibilitate și reprezentare, gândit de Women in Music împreună cu Watermelon Agency, care aduce pe aceeași scenă artiste cu stiluri, povești și energii diferite, dar cu aceeași dorință de a construi, împreună, o scenă muzicală mai deschisă și mai solidară.

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

KÎZÎM, primul film românesc inspirat din comunitatea tătară.

KÎZÎM, noul film regizat de Radu Potcoavă, lansează trailerul și posterul și aduce pe ecran, pentru prima dată în cinematografia românească, o poveste inspirată din comunitatea tătară din România.

Scenariul este semnat de Elias Ferchin, iar filmul marchează debutul în lungmetraj al actriței Yeliz Meryem Mustafa, în rolul Seldei, o adolescentă din Constanța prinsă între dorința de libertate și presiunea tradițiilor familiale. O seară aparent banală alături de prieteni și de iubitul ei devine un punct de ruptură, scoțând la suprafață conflicte, frici și nevoia de înțelegere într-o familie tradițională.

Gândit ca un film de maturizare, KÎZÎM explorează cu sensibilitate tensiunea dintre identitate, apartenență și adolescență, într-un context cultural rar reprezentat pe marele ecran. Pentru regizor, filmul a fost și o premieră personală: prima producție vorbită parțial în limba tătară și prima incursiune în viața cotidiană a unei familii din această comunitate.

KÎZÎM va ajunge în cinematografele din România din 24 februarie și propune o poveste intimă, actuală și necesară despre creștere, diferențe și curajul de a-ți găsi propria voce.

Profesioniștii din cultură cer demiterea ministrului András Demeter pentru management defectuos și politizarea instituțiilor.

Profesioniști din domeniul culturii, angajați ai instituțiilor publice, artiști și cetățeni preocupați de patrimoniul României au lansat o petiție publică prin care solicită demiterea imediată a Ministrului Culturii, András Demeter. Semnatarii acuză grave deficiențe de management, lipsă de viziune strategică și subminarea resursei umane din cultură, evidențiind salarii mici, personal insuficient și volum de muncă excesiv, care pun în pericol funcționarea muzeelor, bibliotecilor și teatrelor și, implicit, protecția patrimoniului cultural național.

Inițiatorii petiției critică, de asemenea, intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului, proiectele de politizare a instituțiilor de cultură și organizarea defectuoasă a concursurilor de management, care limitează accesul liber și transparent la funcțiile publice. Lipsa unei poziții ferme în apărarea instituțiilor culturale și refuzul dialogului social cu organizațiile reprezentative sunt văzute ca amenințări directe la adresa interesului public, identității naționale și accesului cetățenilor la cultură.

Scrisorile Eminescu–Micle, mai aproape de patrimoniul public. Ministerul Culturii lansează și apelul Brâncuși150.

Ministerul Culturii a anunțat, de Ziua Culturii Naționale, un pas important în direcția achiziționării corespondenței dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle – aproximativ 400 de pagini de manuscris cu valoare literară și istorică excepțională. Procedura a intrat într-o nouă etapă: a fost constituită o comisie de experți care analizează autenticitatea documentelor, inclusiv prin investigații fizico-chimice. În acest moment, specialiștii verifică un prim lot de cinci scrisori transmise de deținător, confirmarea autenticității fiind condiția esențială pentru ca statul să poată face achiziția.

Tot pe 15 ianuarie, Ministerul Culturii a lansat apelul de proiecte „Brâncuși150”, dedicat marcării a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, aniversare care va fi celebrată în 2026. Sunt vizate proiecte din domenii precum sculptură, artă urbană, performance, fotografie sau educație culturală alternativă. Bugetul total este de 500.000 de lei, cu un maximum de 50.000 de lei per proiect, iar aplicațiile se depun online până pe 16 februarie 2026. Apelul deschide seria inițiativelor prin care ministerul își propune să susțină creația contemporană și să lege patrimoniul de prezent.

Radioul public lansează platforma eteatru.ro.

Radioul public a lansat eteatru.ro, o platformă de streaming audio dedicată exclusiv teatrului radiofonic, cu acces gratuit la cea mai mare colecție on-demand de acest tip din România. Disponibilă din 15 ianuarie, platforma adună mii de producții pentru adulți și copii, de la spectacole clasice și montări legendare, la creații contemporane și premiere realizate special pentru mediul audio. Interfața este gândită după modelul marilor platforme de streaming, cu cont personal, liste de favorite și posibilitatea de a relua ascultarea oricând.

Catalogul include piese remasterizate din anii ’50, ’80 sau mai recente, cu voci-emblemă ale scenei românești, precum Birlic, Radu Beligan, Marin Moraru, Dem Rădulescu sau Gheorghe Dinică. Există și o secțiune dedicată copiilor, cu povești și spectacole adaptate celor mici, organizate în colecții ușor de parcurs. Lunar, vor fi adăugate zeci de titluri noi, continuând o tradiție începută în 1929, odată cu prima difuzare de teatru la radio în România, și aducând patrimoniul sonor mai aproape de publicul de azi.

Colecționari progresiști la New York, realitate fragilă în România.

O expoziție comună a unor galerii din New York, prezentată la Winter Show, pune în scenă una dintre marile tendințe din lumea colecționarilor: amestecul liber între epoci, stiluri și povești. Antichități lângă design contemporan, artă clasică alături de lucrări cu miză identitară – nu din întâmplare, ci ca expresie a unei schimbări de paradigmă. Colecționarii nu mai adună „corect” pe criterii academice, ci construiesc narațiuni personale. Paradoxal, însă, această libertate declarată coexistă cu o realitate digitală în care majoritatea achizițiilor se fac online, ghidate tot de algoritmi, chiar dacă discursul vorbește despre rezistență la ei.

Perspectivea lui Adrian Soaita subliniază că această viziune globală rămâne în mare parte inaccesibilă pentru publicul obișnuit. În România, piața de artă este mică și fragilă, galerii precum cele din București sau Cluj supraviețuiesc mai mult din granturi decât din colecționari pasionați, iar tinerii nu au capital să-și construiască narațiuni identitare prin artă. Discursul despre artă eclectică și „rezistență la algoritmi” circulă global, dar adaptarea realistă la contextul local rămâne esențială: să înțelegi tendințele internaționale și să construiești ceva care funcționează aici.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Nu am nimic de ascuns. Sigur?”, numărul 7 al revistei Scena9.

🎥 (de văzut) „CATANE”, comedia-manifest semnată de Ioana Mischie, poate fi văzută în cinematografe din 26 ianuarie 2026.

🧑🏻‍🎨 (de explorat) O selecție eclectic‑vizuală de 13 lucruri interesante, ciudate și inspiraționale descoperite online.

🖼️ (de neratat) Anul acesta, Art Safari se mută într-un nou spaţiu expoziţional din Piaţa Amzei, Bucureşti și deschide un sezon expoziţional ce începe pe 26 martie 2026 şi continuă până în 19 iulie prin expozițiile: „Vermont şi farmecul Belle Époque”, o evocare a eleganţei unei perioade de aur în istoria artei româneşti; „R:Eminescu. Poetul raţional”, o reinterpretare vizuală a imaginii poetului naţional, dincolo de clişeele consacrate și „Felix Aftene. Jurnal”, o incursiune personală în universul unui artist contemporan îndrăgit.

🎟️ (de luat bilet) Asaf Avidan cântă la Arenele Romane pe 26 mai. Biletele se pun în vânzare luni, 26 ianuarie, la ora 10:00.

🧠 (de conștientizat) Liniile invizibile ale fricii. Cum s-a ajuns la confruntarea dintre români și muncitorii străini din Baia Mare, un articol publicat în Scena9.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Apollo 111 Cinema va fi deschis pe 29 ianuarie.

Noul cinematograf de artă din București, Apollo111 Cinema, se deschide pentru public din 29 ianuarie. Sala are 128 de locuri, program săptămânal de joi până duminică, iar biletele vor fi disponibile online, pe apollo111.ro. Primele săptămâni aduc filme de ficțiune și documentare în premieră, premiate la festivaluri importante, o seară dedicată filmelor lui Cristian Nemescu și o retrospectivă cu primele lungmetraje semnate de Corneliu Porumboiu.

„Filme, mai ales de artă” este sloganul cinematografului, care își propune să combine filme recente, retrospective de autor, documentare și producții pentru toată familia. Managerul Apollo111 Cinema, Ioan Maxim, spune că acesta e doar începutul unui program gândit pe termen lung, menit să păstreze vie experiența mersului la cinema, ca ritual cultural și punct de întâlnire, mai ales în perioade complicate.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

De ce se teme Yuval Harari, de fapt, când vorbește despre inteligența artificială.

La Forumul Economic de la Davos, istoricul și autorul Yuval Noah Harari a atras atenția asupra riscurilor pe termen lung ale inteligenței artificiale. El avertizează că oamenii riscă să devină „supușii AI-ului” dacă nu dezvoltă discernământ și reflecție critică, pentru că tehnologia a ajuns să depășească competențele umane în procesarea și interpretarea limbajului. Harari subliniază că AI-ul nu mai este un simplu instrument, ci un agent capabil să învețe, să ia decizii autonome și să creeze alte sisteme, cu implicații profunde asupra culturii, religiei și autorității bazate pe cuvinte.

Potrivit lui Harari, consecințele inteligenței artificiale nu se vor vedea doar în ani sau decenii, ci pe o scară de aproximativ 200 de ani, comparabilă cu impactul Revoluției Industriale, dar cu dimensiuni culturale și cognitive mult mai profunde. Identitatea umană este în pericol dacă definim oamenii doar prin capacitatea de a gândi și produce cuvinte.

Singura ancoră a umanității rămâne experiența nonverbală: emoțiile, corporalitatea și înțelepciunea trăită, zone pe care inteligența artificială nu le poate replica. Fără această reevaluare, omul riscă să devină doar un observator al unei lumi guvernate de inteligențe non-umane.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Colette de Gheorghe Neagu, fotograf român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care și-a trăit anii între ororile frontului și o viață obișnuită, pentru a se pierde apoi în negura istoriei. Sursa: Arhiva de Fotografie

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 decembrie 2025

cine-a pus durerea-n drum?
să mă împiedic de ea cum mă împiedic de bucățile de pavaj ieșite în mijlocul trotuarului
sau de trotinetele abandonate obraznic pe străzile orașului
poate că, la un moment dat, toate lucrurile care n-au mai încăput în noi
au început să se reverse în afară,
ca apa murdară dintr-un canal mult prea plin

mă tem că nu mi-e frică de nimic
bullshit
mă îngrozește să stau față-n față cu mine
să simt prea mult
sau doar să simt
să n-am pe ce da vina
să nu mă mai salveze niciun scroll
să nu mai pot pretinde că știu ce fac
să mă iau la trântă cu viața
ca două animale flămânde,
epuizate de drum

am primit mai multă dragoste decât mi s-a refuzat
și n-am știut ce să fac cu ea.

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Pe Ramona o urmăresc de mult timp. Îmi place mult felul în care vorbește despre cărți, citit, viață, modul firesc și uman în care își împărtășește opiniile și argumentele pe care le aduce asupra subiectelor despre care vorbește în mediul online. Citesc cu drag și ce scrie pe Substack și mă bucur nespus că a acceptat acest interviu.

Am vorbit despre lucruri care dor, despre maternitate, feminitate, scris, lectură, dar și despre munca invizibilă a femeilor, misoginism și societatea patriarhală. Am ajuns, inevitabil, și la comunitatea pe care o crește în jurul cărților.

Privind înapoi la începuturile tale în online, îți amintești momentul în care ai simțit că vocea ta ajunge la mulți oameni? S-a schimbat ceva în felul în care scrii și postezi?

Cred că s-a schimbat destul de mult. Știu că la început nu eram nici consistentă, nici consecventă. Nu doar că nu aveam niciun plan, dar nici nu mă gândeam că o să fac conținut – pur și simplu postam despre lucrurile care-mi plăceau și se întâmpla ca acestea să fie cărțile.

De când spațiul acesta a devenit o comunitate, cred că s-a schimbat mult modul în care creez – fiecare are semnătura sa, își face planuri de conținut, încerci să te mulezi pe mediul în care creezi. Ce s-a schimbat în mod special nu e faptul că sunt mai precaută cu ce postez, ci mă gândesc de mai multe ori dacă ce urmează să aduc comunității e suficient de interesant. Nu reușesc mereu să determin asta.

Ești prezentă în multe medii (Substack, podcast, rețele de socializare, evenimente). Cum simți responsabilitatea de a fi o voce în spațiul public literar?

Nu pot avea un răspuns unidirecțional, ci mai degrabă l-aș putea mula contextual. Responsabilitatea asta însă nu mi se pare apăsătoare – poate și pentru că îi dau aceeași formă pe care o am, în principiu, și în viața de zi cu zi. Asta nu înseamnă că nu vor exista situații de neînțelegere – primul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere e că nu toată lumea o să te placă și nu toți vor fi de acord cu tine. Pentru mine a venit și cu o mai multă atenție la anumite lucruri pe care poate altfel nici nu le luam în considerare.

Cum arată, concret, drumul unui text de la prima schiță până la momentul în care simți că îl poți lăsa din mână și îl poți publica? Ce nu lipsește din procesul tău?

Poate că orice scriitor are doi dușmani: să scrie primul draft și să nu moară de rușine citindu-l. În cazul meu, să nu mă plictisesc de moarte când revin la text. E deja o reușită dacă am putut duce la bun sfârșit ceva. Dacă textul și persistă timpului și autocriticii, deja e fabulos. Altfel, lucrurile sunt extrem de particulare și nu am o direcție generală pentru textele pe care le scriu.

La proză lucrurile arată diferit pentru mine, mi-e într-un fel greu să mai revin la o proză scurtă dacă nu am reușit să-i dau o formă oarecum completă de la prima mână – în schimb la poezie pot petrece luni de zile pe o poezie și s-o schimb până la refuz sau s-o dichisesc. La proză scurtă mai degrabă mă apuc de altceva decât să lucrez pe un schelet cu care nu mai rezonez.

Ai crescut într-un mediu profund sexist, înconjurată de munca invizibilă a femeilor. Cum vezi astăzi lucrurile: ce s-a schimbat în felul tău de a privi lumea din acest punct de vedere și ce te revoltă încă?

Mediul în care am crescut mi-a modelat mult percepția asupra vieții – evident, cum ni se întâmplă tuturor. Mi-a oferit și o portiță către o furie lucrativă, deci poate ar trebui să fiu recunoscătoare. M-a marcat teribil nu doar munca invizibilă a femeilor, ci și narațiunea unora dintre aceste femei cu privire la sine și la lumea înconjurătoare. Am văzut femei deștepte și puternice dezintegrându-se în societatea patriarhală din cauza vocilor care le-au diminuat existențele treptat, aproape sistematic.

Mă revoltă încă faptul că toate acestea se văd încă și la generațiile noi – că, deși unele lucruri s-au schimbat, pare că ne creștem copiii încă cu narative toxice (atât pentru fete cât și pentru băieți). Nu o să mă prefac că înțeleg atât de bine suferința masculină în ceea ce privește normele rigide ale societății, așa că o să vorbesc despre cele pe care le știu la prima mână.

Am crescut auzind că sunt mai puțin decât un băiat doar pentru că sunt fată și am dezvoltat un misoginism internalizat pe care cu greu l-am identificat. Și mă revoltă și îndurerează asta încă pentru că nicio fată n-ar trebui să copilărească dorindu-și să fie băiat doar pentru a accesa privilegiul societății.

Simți că lipsește ceva din felul în care literatura română vorbește despre a fi mamă? Ce ți-ar plăcea să existe mai mult?

Cred că a început să se vorbească mai mult despre greutățile maternității – și despre faptul că e normal să ceri ajutor, că e normal să fii epuizată când nu dormi, de exemplu. Societatea este însă în continuare foarte dură, atât față de femeile care sunt mame, cât și față de cele care aleg activ să nu fie mame.

Îmi doresc în acest punct ca pur și simplu să fim mai oneste și să vorbim mai des despre provocările maternității, cu multiplele sale fațete. Și să normalizăm ideea că acest discurs nu înseamnă că nu îți iubești copiii. E o formă de gaslighting până la urmă – suntem reduse la tăcere pentru a ne proteja copiii. Copiii trebuie protejați, dar nu de faptul că mamele vor spune că maternitatea este o experiență dificilă. Suntem datoare de asemenea fiicelor noastre și fetelor mai tinere decât noi să le oferim o narativă corectă și adevărată, nu aceleași minciuni care ne-au fost servite nouă și pe care le-am crezut orbește.

În ce aspecte ale vieții simți că reușești să schimbi ceva din mersul vechi al lucrurilor și unde te surprinzi făcând exact ce ți-ai promis că nu vei face?

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fac și să spun lucruri pe care le spunea și făcea mama mea în copilărie. Eu mereu am zis că nu o să fac și nu o să zic lucrurile acelea, dar iată că ciclul continuă. Mi-am dat însă seama că nu sunt lucruri grave, mai degrabă frici cultivate minuțios și care au rămas într-o formă negativă cu mine. Foarte puține lucruri sunt atât de grave și decisive, așa că nu mă consumă foarte tare perspectiva. Iar în ceea ce privește schimbarea, nu știu cât de mult suntem capabili să ne schimbăm. Toate problemele importante care-mi trec acum prin cap îmi treceau prin cap și când aveam treișpe ani, chiar dacă în forme mai simpliste.

În „Fete bune. Fete cuminți” apar fete și femei foarte diferite. Când ai ales aceste voci, ce te-a interesat mai mult? Diversitatea experiențelor, să urmărești câteva teme fixe care te obsedează sau altceva?

Spuneam la un moment dat că am avut nevoie de pretexte pentru a scrie niște scene și așa am creat niște personaje – asta e în continuare adevărat. În sensul în care atunci când scriu o proză scurtă, mai întâi am un detaliu, o scenă.

De pildă, într-una din proze o fată gătește mai multe lucruri și se gândește la relația cu mama ei care-i comentează greutatea și la o relație eșuată cu un tip mai degrabă ratat. Și în acest timp scoate niște aripioare de pui bine rumenite de la cuptor – eu de la aripioarele astea am plecat, știam că vreau să scriu scena în care sfârâie grăsimea când sunt scoase din cuptor și de acolo am creat o fată care face față vieții prin această plăcere culinară.

Când am început să-mi dau seama că am o carte, că e un volum despre fete, am ales mai intenționat anumite experiențe. Dar, din nou, toate pleacă de la scene banale din viață, detalii uneori (aparent) neimportante.

Cum reușești să fii atât de organizată și disciplinată? Ai și perioade în care lucrurile nu ies așa cum ai plănuit? Cum le traversezi?

Le traversez asumând o atitudine opusă lui totul sau nimic. Am fost multă vreme cu totul sau nimic în majoritatea aspectelor vieții mele, fiind o perfecționistă eșuată (adică cineva care vrea să fie perfecționistă, simte nevoia să fie, dar nu reușește niciodată să facă nici pe jumătate din ce proiectează).

Când m-am eliberat de această gândire (și sincer a fost o eliberare), a devenit mai ușoară viața mea și am început practic să fac lucruri. Cât despre organizare și disciplină – e vorba despre un efort constant pe care l-am făcut timp de câțiva ani. Acum mi-e mult mai ușor.

În calitate de coordonatoare a colecției de poezie contemporană Amaterasu, ce criterii contează atunci când alegi un manuscris? La ce ar trebui să fie atentă o persoană care se gândește să publice un volum de poezii?

Vreau să fiu sinceră cu tine, așa că îți voi spune că alegerea e totuși subiectivă. Există anumite criterii de selecție, dar acestea sunt strict legate de modul în care percep eu manuscrisul. De aceea voi fi mai atrasă de cărți care explorează teme pe care le găsesc eu interesante – și care sunt scrise nu într-un stil cu care să rezonez, ci care să-și respecte propria narativă. Să mă convingă, chiar dacă e o tehnică pe care eu n-aș aplica-o.

Sunt niște lucruri de bază aici care au legătură cu modul de manipulare al limbajului și imaginilor, dacă poezia e ancorată în contemporaneitate și are ritm sau e mai degrabă clasică, cu rimă. Cred că e foarte greu să scrii poezie cu rimă bună azi, iar pe mine asta din păcate nu mă convinge. Și, nu în ultimul rând, atunci când deschid un potențial volum, să mă gândesc că aș citi așa ceva, dacă aș deschide cartea asta într-o librărie, aș vrea s-o duc la capăt.

S-ar putea ca aceste două lucruri să fie bifate, dar cartea să nu fie totuși gata – și aici mă gândesc dacă autorul sau autoarea poate să lucreze textul. Pentru că editarea presupune un feedback prelungit și o negociere, în niciun caz o impunere de schimbare/modelare. Toată editarea trebuie făcută de fapt de autor/autoare, eu pot oferi sugestii și pot semnala lucruri din afara textului. Și dacă simt că acest lucru se poate întâmpla, dacă există chimie între noi și putem comunica pe text, atunci lucrurile deja sunt foarte clare.

Programele tale de lectură au devenit un obicei comun al comunității tale. Ce crezi că e mai valoros pentru cei care te urmăresc?

Nu știu să îți răspund, cred că fiecare ar avea un comentariu diferit la asta. Pot spune ce e important pentru mine: să reușesc să-i țin de mână pe cei care au nevoie de o lectură împreună, de un program sau de o constanță a lecturii. Sper să-i ajut acolo unde au nevoie sau, în caz contrar, să le ofer un spațiu de relaxare/distracție/discuție/plăcere.

Cum reușești să păstrezi scrisul ca spațiu personal atunci când mare parte din munca ta înseamnă, practic, să fii cu nasul în literatură? Ai limite care te ajută să nu se transforme totul într-un job?

Nu prea am, eu amestec un pic prea mult viața personală cu cea profesională. Poate și pentru că scrisul e de fapt o muncă – și atunci nu văd nimic sufocant în ideea că trebuie să muncesc atât pentru scris cât și pentru lecturile mele. Nu se simte ca o povară. Ce se întâmplă e să fiu din când în când epuizată pentru că-mi pun prea mult pe farfurie. Dacă am petrecut o zi citind manuscrise și apoi îmi petrec orele „libere” scriind și citind, devin extenuată și ineficientă. Apoi o iau de la capăt.

Ce ai învățat despre scriitori și despre procesul lor creativ din experiența ta cu Perfect Contemporan? Și ce se mai aude despre proiect – cum îl vezi evoluând?

În februarie reluăm episoadele la podcast, cu aceeași apariție bilunară. Anul acesta va fi unul de cotitură în această privință – îmi consumă mult timp, energie, muncă și resurse financiare, așadar nu știu dacă-l voi mai putea duce mult timp. Încă nu știu cum vor arăta lucrurile, dar este posibil să fie ultimul an de Perfect Contemporan.

Ce am învățat despre scriitori? Niciun lucru general, ceea ce ador, fiecare își face treaba în felul său și asta trebuie să ne ofere speranță – nu trebuie să fii într-un anumit fel pentru a putea scrie.

Cum vezi situația pieței de carte și ce putem face fiecare dintre noi pentru a sprijini literatura română contemporană și librăriile mici?

În primul rând să citim. Să cumpărăm atunci când putem. Și să vorbim despre ceea ce citim, să-i încurajăm și pe alții s-o facă și să susținem cum putem cultura. Lucruri de altfel banale, dar care cred că ajută să ținem lucrurile în viață.

Când te gândești la viitor, peste 10–15 ani, ce ți-ar plăcea să găsești într-o carte scrisă de o poetă tânără?

Mi-ar plăcea să citesc o carte atât de lipsită de experiența într-o lume patriarhală încât să mi se pară frivolă. Să spun, băi, pe vremea mea era sufocant, ce-i asta? Mi-ar plăcea mult.

De ce ți-e dor când ți-e dor?

E o întrebare un pic prea vagă pentru mine – în primul rând și pentru că eu trăiesc în prezent cu o proiectare obsesivă spre viitor. Trecutul mă interesează mai mult în sens productiv (ce pot să fac cu el în scris, de exemplu). Asta și pentru că am o memorie selectivă și extrem de inoperantă. În același sens, nu mi-am permis niciodată să-mi fie dor extrem de ceva din trecut, iar acum deja sunt ușor insensibilă la asta. Primele dăți din ceva, de exemplu, îmi creează nostalgie și dor, dar nu există nimic care să mă intereseze suficient în direcția asta (nu la fel de mult cum mă interesează ce trăiesc acum).

Sigur că mi-e dor de o groază de chestii care nu mai există, fiica mea când era bebeluș, să stau pe forumuri, să fiu adolescentă și să văd Nana pentru prima oară, telefonul meu Nokia cu tastatură qwerty 🙂 … Dar astea dispar imediat din capul meu.

© foto cover: Cristian Șuțu

cine-a pus durerea-n drum?
să mă împiedic de ea cum mă împiedic de bucățile de pavaj ieșite în mijlocul trotuarului
sau de trotinetele abandonate obraznic pe străzile orașului
poate că, la un moment dat, toate lucrurile care n-au mai încăput în noi
au început să se reverse în afară,
ca apa murdară dintr-un canal mult prea plin

mă tem că nu mi-e frică de nimic
bullshit
mă îngrozește să stau față-n față cu mine
să simt prea mult
sau doar să simt
să n-am pe ce da vina
să nu mă mai salveze niciun scroll
să nu mai pot pretinde că știu ce fac
să mă iau la trântă cu viața
ca două animale flămânde,
epuizate de drum

am primit mai multă dragoste decât mi s-a refuzat
și n-am știut ce să fac cu ea.

Vineri am fost să fac voluntariat la Reactor. Mi-a fost dor de locul ăsta, de atmosfera lui, de oamenii care-i trec pragul, de pisica care privea curioasă spre curte. Mi-a fost și mai dor de un spectacol curajos, așa cum e „Așa spune Zarathustra”, one man show cu Radu Dogaru, în regia lui Çağlar Yiğitoğullari.

Recunosc că nu-i un spectacol care-ți descrețește fruntea. Pe mine m-a cam răscolit (și bine a făcut). Prejudecăți. Durere. Moralitate. Conformism. Transformare. Violență. Nietzsche. Metaforă. Poezie. Urlet. Senzații. Emoție. A avut de toate, mai mult decât știu eu să cuprind în cuvinte.

Nu știu când se mai joacă, dar îl recomand cu drag.

Luni, 19 ianuarie

🎭 TULIPATI | rap, gender, komédia (cu bilet) de la ora 19:00 la ZIZ – Art and Social Area.

🎥 Valoare sentimentală (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Teatru „Florin Piersic”. Surorile Nora și Agnes se reunesc după mulți ani cu tatăl lor Gustav, un regizor cândva renumit, care îi oferă Norei un rol în cel mai nou film al său, însă ea îl refuză. Așa ajunge Gustav la Rachel Kemp, o actriță celebră de la Hollywood, pe care o aduce în mijlocul acestei întruniri personale și emoționante.

🖼️ Expoziția „Despre muncă” la Aluvial. Totul pornește de la întrebări directe și simple: în ce măsură ne-a arătat pandemia cât de mult din identitatea noastră este legată de muncă? O iubim, o urâm, o respectăm sau pur și simplu o suportăm? Din aceste întrebări, direcția expoziției prinde contur prin contribuțiile fiecărui participant. În această primă etapă, industria și agricultura ies în prim-plan, reflectând transformările dramatice ale secolului trecut, de la reprezentările socialiste timpurii și eroizarea comunistă a muncii, până la critica post-socialistă. În același timp, Despre muncă scoate la lumină aspecte ale unei istorii nerezolvate și urmele pe care munca le-a lăsat atât asupra caracterului societății, cât și asupra structurii peisajului.

Marți, 20 ianuarie

🎭 Pietonul aerului (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Cine mai crede astăzi în poeți și care ne sunt idealurile? Durerea intelectualului este tocmai aceea că doar atunci când idealurile se transformă în cenușă, se aprinde și combustia interioară a creației artistice autentice, atunci când te confrunți cu frica de moarte, de vid, de a pierde tot ce îți e mai drag. Cu umorul său specific, Ionesco pare să ne întrebe și astăzi, când piesa e mai actuală ca oricând, cu gloanțele și rachetele rusești și ucrainene atât de aproape, cu planeta atât de însângerată și de amenințată ecologic: de ce se fac oamenii că nu văd nimic, de ce nu vor să înțeleagă ce se întâmplă? Răspunsul nu e poate atât de îndepărtat de cel biblic: «au ochi să vadă, și nu văd, au urechi de auzit, și nu aud».” – Ștefana Pop-Curșeu

🎥 Contact | Proiecție unică (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Despre film: Dr. Ellie Arroway descoperă, după ani de cercetări, un semnal radio care dovedește existența unei inteligențe extraterestre și aduce cu el planurile unui misterios dispozitiv. Între știință, credință și politică, filmul explorează ce înseamnă, de fapt, să intri în contact cu necunoscutul.

🎥 La Chinoise | CultClassics (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Acțiunea urmărește cinci tineri cu meserii și practici complet diferite: o studentă la filosofie, un actor, un pictor din URSS, un fermier și un om de știință, care își petrec vacanța de vară într-un apartament, unde își imaginează o revoluție inspirată de maoism, pe care încearcă să o pună în practică într-un spațiu parizian.

Dacă CooltCluj îți face inboxul mai interesant și te ajută să rămâi aproape de artă și cultură, orice donație e un mic cadou care mă ajută să duc mai departe acest proiect.

Miercuri, 21 ianuarie

🖼️ Ramona Raus. Copila și Sfîntul Soare. O poveste de dor adânc de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Pictura ei, structurată pe transparențe, straturi și respirații interioare, se naște dintr-un dialog între contemplativ și reflexiv. Fie că explorează geometrii poetice, fragmente de mitologie sau vibrații ale luminii în peisaje interioare, lucrările Ramonei Raus păstrează mereu o delicatețe a privirii – o atenție pentru ceea ce e subtil, nevăzut, încă în devenire. Expozițiile sale din România, Italia, Germania, Austria sau Egipt au consemnat de-a lungul timpului o evoluție constantă, în care materia picturală devine mediul prin care artistul traduce lumea într-un limbaj al nuanțelor.

📖 Lansare de carte „De ce privim în direcția greșită?” de Valentin Constantin de la ora 16:00 la Book Corner. Despre volum: Cu o voce care amintește de tradiția marilor moraliști europeni, Valentin Constantin privește cu luciditate spre mecanismele puterii, spre provincialismele care ne modelează fără să știm, spre felul în care ne pierdem spiritul critic și spre fragilitatea valorilor pe care pretindem că le apărăm.

📖 Cafeneaua Babel, ediție specială, dedicată familiei (pe bază de înscriere) de la ora 18:00 la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. Te-ai întrebat vreodată dacă zăpada are… suflet? La clubul de lectură bilingvă afli răspunsul unui scriitor român celebru, citind în limba română și în limba franceză. Participarea este gratuită, pe baza permisului de intrare la bibliotecă.

🎶 Suor Angelica | Gianni Schicchi (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională. Cu teme profunde precum iubirea maternă, lupta interioară cu credința și dorința de răscumpărare, Suor Angelica impresionează prin forța emoțională și dramatismul său. Muzica lui Puccini, caracterizată prin melodii tulburătoare și o orchestrație bogată, transformă această operă într-o capodoperă care continuă să emoționeze publicul de-a lungul generațiilor.

🎭 Schindler (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. „Schindler este o comedie de idei, construită în jurul unei dualități aparent ireconciliabile: două personaje, două perspective, două lumi în coliziune. Un sofisticat joc de-a șoarecele și pisica, în care identitățile se răstoarnă, iar raporturile de putere se reconfigurează în mod neașteptat. Piesa explorează întâlnirea dintre două generații despărțite de un abis tehnologic, cultural și axiologic, surprinse într-un dialog tensionat, unde ironia și subtextul devin arme subtile. Pe un fundal poetic, balansând între morală și interes, adevărul rămâne o construcție fragilă, mereu negociabilă.” (Dragoș Pop)

🎥 Hamnet | Avanpremieră (cu bilet) de la ora 20:00 la Cinema ARTA. Filmul se focusează pe perspectiva feminină a lui Agnes Shakespeare: o femeie cu o intuiție puternică, profund legată de natură și de forțele ei, dar și cu o remarcabilă forță interioară. Alături de ea, William Shakespeare, este figura paternă prinsă între ambiția artistică și fidelitatea față de fragila viață de familie. În contextul vieții familiei din Stratford, filmul arată ruptura emoțională dintre Agnes și William după pierderea copilului lor și modul în care tragedia personală a lui Shakespeare se transfigurează în capodopera ,,Hamlet”.

🎭 Neînțelegerea (cu bilet) de la ora 20:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Mi-am petrecut toată viaţa aşteptând valul care mă va duce departe, şi acum ştiu că n-o să mai vină! Sunt prea departe de ceea ce iubesc. Să se închidă toate uşile în jurul meu! N-am să ridic ochii să mă rog cerului. Urăsc lumea asta unde nu ne putem întoarce decât către Dumnezeu. Nu voi îngenunchea.”

Joi, 22 ianuarie

🖼️ From Sounds to Shape de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. „Expoziția From Sounds to Shape propune o călătorie sinestezică în care sunetul, ca formă imaterială și temporală, este tradus, condensat și reconfigurat în limbaje vizuale distincte. Cei trei artiști expozanți explorează modul în care vibrația sonoră poate deveni imagine, materie și, în cele din urmă, prezență sensibilă, urmând un parcurs ce pornește din abstract și ajunge la corporalitate și emoție.” (Sergiu Man)

🖼️ Paul Gherasim. Lumină și aer de la ora 10:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția urmărește să pună în evidență trăsături specifice ale picturii lui Paul Gherasim, în mod organic legată de viața sa. Preocuparea pentru spiritualitatea creștină, în care s-a format, în satul copilăriei, a continuat de-a lungul vieții și s-a reflectat în pictura sa, la care s-a raportat ca la un dar și o responsabilitate. Transcendentul este contiguu pânzelor sale, în care unduiesc lumina și aerul.

🎭 Capra cu 3 iezi | teatru de păpuși pentru copii (cu bilet) de la ora 17:30 la Cinema Dacia. Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau, iară cel mic era harnic şi cuminte. Vorba ceea: „Sunt cinci degete la o mână şi nu samănă toate unul cu altul”.

📖 Lansare catalog | Șerban Savu – Work’s Labour’s Lost de la ora 18:00 la Contemporar. Volumul reunește eseuri noi și o colecție consistentă de reproduceri ale lucrărilor lui Savu, care depășesc cadrul prezentării de la Veneția. Eseuri comisionate special cartografiază peisajele politice, istorico-artistice și afective, pe fundalul cărora se desfășoară cercetarea artistului. Picturile lui Savu pun în lumină atât inutilitatea muncii, cât și imposibilitatea odihnei, înfățișând personaje anonime sau recognoscibile, ca un decor uman aflat într-o continuă reconfigurare, modelat de rupturi ideologice, anacronisme arhitecturale și distribuția inegală a progresului.

Vineri, 23 ianuarie

🎶 Candlelight: Cele 4 anotimpuri ale lui Vivaldi (cu bilet) de la ora 17:00 la Casino Parcul Central. Concertele Candlelight aduc magia unei experiențe muzicale live, multisenzoriale, în locuri de-a dreptul impresionante.

🗣️ In a relationship with ChatGPT? de la ora 18:00 la Turnul Croitorilor (Centru de Cultură Urbană Cluj). Vorbiți despre ce înseamnă conexiunea autentică, unde ajută tehnologia și unde începe să înlocuiască lucruri esențiale, precum relațiile sigure pe care le putem forma cu cei din jur. Un sprijin în a te putea conecta real cu persoanele semnificative, un lucru specific uman, care ne rămâne nouă. Invitată: Andrada Lupșe – doctor în psihologie și psihoterapeut avansat și supervizor în terapia relațională Imago, cu o experiență de 13 ani în munca de cabinet. Andrada crede că relațiile sănătoase se construiesc în mod conștient de aceea munca ei este dedicată relațiilor de cuplu.

🩰 Coppélia (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Baletul Coppélia a fost prezentat pentru prima dată pe scenă în anul 1870 la Théâtre Impérial de l’Opéra, iar povestea sa ne aduce în prim-plan un inventator excentric, Dr. Coppelius și a lui obsesie pentru propria creație – această păpușă mecanică pe care încearcă să o aducă la viață. Planurile sale sunt însă deturnate de către Franz – care se îndrăgostește de Coppélia –, și de Swanilda, logodnica lui, care încearcă să-și gestioneze nefericita situație, în încercarea de a-l recuceri.

🎭 Umbră pe hârtie (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Umbră pe hârtie ne invită să privim cu empatie, luciditate, dar și cu o fărâmă de amuzament amar, ultimele licăriri ale unei conștiințe care își asumă pe deplin, cu o demnitate aproape eroică, propria neîmplinire, precum și caracterul ireversibil al acesteia. În calitate de autor și regizor, Dragoș Pop construiește un univers fragil, tapetat protector cu straturi de hârtie, în care Ana (interpretată de Miriam Cuibus), un ghostwriter împovărat de sarcini care frizează ridicolul, expune cu (auto)ironie profunzimile nebănuite ale destinului unui scriitor fără operă. Deși povestea femeii are un caracter intim, atent individualizat, ea devine în cele din urmă sinteza tragicomică a ratării.

🎭 Dealul florilor (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR de creație și experiment. Suntem în blocul D12, scara A, cartierul Dealul Florilor, într-un oraș mic din România. Nu știm anul exact, dar în aer se simte atmosfera aniilor 2000, când părinții copiilor sunt plecați la muncă în străinătate, pe piață au apărut multe chimicale și să ai salată verde în sandvișul pentru școală încă e un semn de bogăție. Nepo crește cu bunicii, se intersectează frecvent cu alți membri ai familiei, iar în universul ei interior foarte bogat realitatea și fantasticul se împletesc pentru a face față normelor sociale: Cu ce se ocupă băiețiilup? Cum devin fetele fetelicurici?

🎭 Abigél (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În timpul anilor tulburi ai celui de-al Doilea Război Mondial, o tânără fată pășește într-o lume nouă: Georgina Vitay este trimisă brusc de tatăl ei la școala de fete Matula, unde o așteaptă reguli stricte și nenumărate întrebări. De ce trebuie să fie despărțită de cei dragi? în cine poate avea încredere într-o epocă în care fiecare secret poate salva o viată? Speranța este întruchipată de un ajutor invizibil: Abigél, misterioasa statuie de piatră la care elevele pot apela întotdeauna pentru a primi încurajare.

🎶 Concert simfonic – seară dedicată lui Ceaikovski (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎥 Marty Suprem | Oscar Week (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Povestea unui tânăr tupeist și versatil pe care nimeni și nimic nu îl poate opri din a-și realiza visul de a deveni cel mai mare jucător de ping-pong. Deși este luat în derâdere și bagatelizat, acesta se încăpățânează să le demonstreze tuturor că orice victorie vine cu multe sacrificii.

Sâmbătă, 24 ianuarie

🐔 Punguța cu doi bani (acces gratuit) de la ora 11:00 la Iulius Mall.

😊 Marele Show pentru Mica Unire | Stand-Up Comedy cu Beni, George și Token Paddy (cu bilet) de la ora 17:00 la Klausen Pubhouse. Fie că te-a cucerit Traian la iUmor, ai văzut special-ul lui George, sau poate chiar pe dragul nostru Token Paddy la Dracula’s Comedy Castle, dacă i-ai văzut măcar o dată, atunci știi că nu ai cum să pleci de la show fără să râzi.

🎭 Tom Sawyer (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. În micul oraș St. Petersburg, situat pe malul râului Mississippi, trăiește Tom Sawyer, ștrengarul a cărui viață este o aventură fără sfârșit: chiul de la școală, pozne și enervarea constantă a adulților. Cum să nu-ți placă de acest tânăr scandalagiu? Cine nu și-ar fi dorit în copilărie să fie pirat, vânător de comori sau căpetenia unei bande de tâlhari?

🎥 Marty Supreme (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema ARTA. Este o poveste despre dependență, o poveste simplă despre un jucător de ping-pong sau descrierea unei persoane amorale care se afundă într-o spirală de situații din ce în ce mai grave.

Duminică, 25 ianuarie

🎥 The Chronology of Water + discuție (cu bilet) de la ora 16:00 la Cinema ARTA. Veți discuta modul în care experiențele traumatice din copilărie ne afectează memoria și narațiunea pe care o construim despre viața noastră. Paula Nuțaș este psihoterapeut, formator, educator în sănătate mintală și președinte al Organizației Minte Forte. Este în prezent coordonatoarea mai multor inițiative ce susțin sănătatea mintală a comunității prin informare și conștientizare, dezvoltarea rezilienței în comunitatea largă și cursuri de formare relevante pentru acest domeniu.

🎶 Simon Boccanegra (cu bilet) de la ora 18:30 la Opera Națională Cluj. Sinopsis: În Genova secolului al XIV-lea, fostul corsar Simon Boccanegra este propus ca Doge (conducător al orașului), în speranța că astfel își va putea recâștiga iubita, Maria, fiica nobilului Fiesco. Însă Maria moare, iar Fiesco, devastat, ajunge să îl urască pe Boccanegra. După 25 de ani, Boccanegra o regăsește pe fiica lor pierdută, Amelia, crescută sub o altă identitate. Între timp, rivalitățile politice și intrigile nobililor – conduse de ambițiosul Paolo – duc la răpirea Ameliei, la trădare și chiar la otrăvirea Dogelui.

🎥 The secret agent | Oscars Week (cu bilet) de la ora 19:30 la Cinema Victoria. Despre film: Brazilia, 1977. Marcelo, un expert în tehnologie trecut de 40 de ani, trăiește ca un fugar. În plină săptămână de Carnaval, ajunge la Recife cu speranța de a-și regăsi fiul și de a găsi liniștea pe care o caută de ani de zile. Dar orașul pulsează de violență și neliniște, iar culorile, muzica și agitația carnavalului ascund o lume în care pericolul pândește la fiecare colț.

🎭 Venus Show (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. Când totul complotează să te facă să te simți inadecvat/ă, poți să pleci capul sau poți să faci, ca noi, ceva total neașteptat: să complotezi la rândul tău. Să fii atât de derutant încât nimeni nu-și mai amintește cum trebuia să arăți. Standardele de frumusețe se tem de Venus Show. Industria de frumusețe tremură. Rușinea se ascunde sub pat. Și nici o oglindă nu a fost rănită în pregătirea acestui spectacol. Venus Show vorbește despre corpurile noastre și despre lumile pe care le construim în jurul lor: lumi economice, psihologice, relaționale. Cântăm și glumim despre ele în căutarea unei eliberări.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

📌 Poate nu știi, dar de două ori pe lună trimit Coolturalist, newsletterul cu noutăți din artă și cultură, interviuri cu artiști și oameni talentați care au avut curaj să urmeze drumuri mai puțin bătătorite (de la care ai ce învăța) și recomandări de ce să mai citești, vezi sau încerci. Te poți abona aici.

Pe duminica viitoare! 🌞

Începutul de an i-a pus Clujului o glazură groasă de marțipan alb și, pentru câteva zile, orașul pare mai domol, mai tihnit. Ador faptul că a nins, că pot simți zăpada sub picioare, că simt cum frigul îmi gâdilă obrajii, că văd copii cu sania și oameni de zăpadă.

Și dacă nu e vremea de ieșit acum din casă atunci când? Mai jos ai evenimente din care poți alege: o săptămână plină cu expoziții, spectacole, filme, lansări de carte și întâlniri care-ți încălzesc mintea și sufletul.

Luni, 12 ianuarie

🖼️ The Underneath Twirls – expoziție colectivă de la ora 10:00 la La Cave, Institutul Francez. The Underneath Twirls propune o coborâre în straturile ascunse ale existenței materiale și ale psihicului, acolo unde degradarea și regenerarea coexistă. Lucrările prezentate trăiesc dincolo de privirea noastră imediată, desfășurând propriile lor dedesubturi sub care dezvoltă noi lumi interioare. În aceste spații, materia și instinctul, vizibilul și nevăzutul se intersectează – generând noi ecosisteme. Formele și texturile respiră într-un ritm propriu, unde descompunerea și transformarea se oglindesc reciproc, iar auto-devorarea și reconfigurarea devin gesturi inseparabile. În cele trei abordări expuse, fragilitatea și reziliența aduc la lumină noi perspective asupra ciclicității vieții și a interdependenței dintre vizibil și invizibil. (…) Narrowing Down se desfășoară prin trei expoziții, urmărind parcursul vieții pe măsură ce aceasta se scurge treptat.

🎭 Curs de actorie și improvizație teatrală de la ora 19:00 la Casa de Cultură a Studenților, Sala Imago. Când ai făcut ultima dată ceva doar pentru tine? Dacă simți că rutina zilnică te-a îndepărtat de tine, dacă emoțiile se adună și nu mai găsesc loc să fie exprimate, dacă ai pierdut bucuria jocului, a spontaneității și a prezenței, acest curs este creat pentru tine.

🎭 Temptation (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Dumneavoastră în ce credeți? În existența iadului sau a diavolului Întrebarea e poateprea naivă sau prea intimă. Cine ar vrea să dea un răspuns clar? Havel scrie: Diavolul este un maestru al deghizării. Poate exista o disimulare mai inteligentă decât cea oferită de necredința modernă? Cel mai bun truc al diavolului este acela de a convinge lumea că el nu există. Cu toate acestea, suntem mereu tentați să ajungem la un compromis cu Răul, la un acord cu el sau, cel puțin, să ne întoarcem capetele în altă parte, pentru a nu ne arde, fie că numim Răul drept diavol, o forță incontrolabilă sau o ideologie care strivește libertatea. Václav Havel a fost unul dintre puținii care nu s-a temut să-i spună nu diavolului, deși se întrebadacă nu a cedat măcar parțial tentației și dacă nu cumva a încercat să ajungă la o înțelegere cu el.”

Marți, 13 ianuarie

📖 Lansare de carte & sesiune de autografe: „În direct din linia întâi” de Adelin Petrișor de la ora 18:00 la Book Corner Librarium. Evenimentul este precedat de conferința „Jurnalismul în era social media” susținută de Adelin Petrișor la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Amfiteatrul 101, începând cu ora 12.00. Alături de autor vor fi lect. dr. Constantin Trofin și lect. dr. Viorel Nistor. Despre volum: „Poveștile volumului vin într-un moment în care noi toți descoperim războiul. Ani de zile, Adelin Petrișor a transmis dintr-o lume îndepărtată nu doar geografic, ci și diferită ca înțeles al faptelor. Orientul Mijlociu și Asia, Africa, Balcanii de Vest, toate acestea păreau războaiele altora, chiar dacă militarii noștri erau acolo. Acum, războiul a venit lângă noi și a deschis un cuprinzător evantai al întrebărilor, temerilor și contestărilor. Nu știm ce urmează. Dar, de vreme ce nu putem prezice viitorul, ne putem strădui să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut. Această țesătură a timpului și a evenimentelor, compusă din discuțiile cu oamenii obișnuiți, cu militarii și cu cei care au responsabilitatea politică, este de neînlocuit, dacă vrem să fim, ca țară, realiști și curajoși.” (Cătălin Tolontan)

🩰 Spărgătorul de nuci (cu bilet) de la ora 18:30 la Teatrul Maghiar de Stat.

🗣️ Continuitatea daco-romană și honfoglalás (intrare liberă) de la ora 18:30 la Centrul MCC. Fiecare popor are un mit fondator. În cazul maghiarilor, acesta are la bază epopeea cuceririi teritoriului Bazinului Carpatic (honfoglalás) petrecută la sfârșitul secolului al 9-lea; în cazul românilor, se vorbește de sinteza și continuitatea daco-romană. Atât adevărul istoric, cât și imaginația au contribuit la crearea și perpetuarea acestor două mituri până în ziua de azi. În Transilvania, unde aceste două popoare locuiesc împreună de multe secole, cele două mituri se întâlnesc și, nu de puține ori, au generat tensiuni între cele două istoriografii naționale. Pot ele însă exista într-o viziune comună despre trecut? Aceasta este provocarea pe care o lansăm la prima noastră discuție publică din cadrul acestei serii. Invitați: Dr. Eduard Nemeth, conferențiar universitar la Departamentul de Istorie și Arheologie, Universitatea Babeș-Bolyai, Dr. Sorin Nemeti, doctor în istorie, autor, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie, Dr. Ádám Szabó, istoric și arheolog specializat în perioada romană, doctor al Academiei Maghiare de Științe.

🎭 Sărbătorile vin, fă-mă să uit puțin – teatru muzical de Crăciun (cu bilet) de la ora 20:00 la Stația Teatru/ Muzical. Privați de actualizatul simbol magic al Crăciunului, membrii familiei Roșca, Aristina și Alin, își regăsesc speranța că vor putea să-și păstreze locuința de îndată ce soarta le surâde prin câștigarea unui concurs inițiat de o celebră companie de televiziune. Starurile emisiunii vizitează căminul protagoniștilor pentru a le oferi alinarea necazurilor, dar și pentru a filma mult așteptatul final al celei mai urmărite telenovele a momentului, alături de aceștia. Cât de departe sunt dispuși Aristina și Alin să meargă pentru a-și plăti datoriile, respectiv pentru a satisface cerințele conținutului pe care industria mizează, la rândul ei, cu scopul de a întâmpina așteptările audienței?

😊 Stand-up Comedy Open-Mic cu Mircea Rotariu de la ora 20:00 la Flying Circus.

Dacă CooltCluj îți face inboxul mai interesant și te ajută să rămâi aproape de artă și cultură,orice donație e un mic cadou care mă ajută să duc mai departe acest proiect.

Miercuri, 14 ianuarie

🖼️ Vernisaj Paul Gherasim. Lumină și aer de la ora 18:00 la Muzeul de Artă Cluj. Expoziția urmărește să pună în evidență trăsături specifice ale picturii lui Paul Gherasim, în mod organic legată de viața sa. Preocuparea pentru spiritualitatea creștină, în care s-a format, în satul copilăriei, a continuat de-a lungul vieții și s-a reflectat în pictura sa, la care s-a raportat ca la un dar și o responsabilitate. Transcendentul este contiguu pânzelor sale, în care unduiesc lumina și aerul. Titlul expoziției se inspiră din chiar cuvintele pictorului, într-un dialog cu criticul Dan Hăulică: „Suprafața unei pânze are două înțelesuri: e transparență, este lumină și aer…”. Lumină creată, energie necreată și Duh.

🎭 Ghilgameș (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Fascinația performerului de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğulları față de dimensiunea imuabilă a naturii umane, declinată din timpuri străvechi în marile texte orientale, se revarsă acum într-o explorare cu importante valențe ritualice a doliului și a conștiinței propriei mortalități, inspirată din textul mesopotamian Epopeea lui Ghilgameș. În această reinterpretare, parcursul inițiatic al eroului este legat nu doar de ambiția nemuririi proprii, ci mai ales de nevoia umplerii golului lăsat de moartea prietenului său, Enkidu, pe care speră să îl readucă la viață. Astfel, într-un performance în care universul muzical și cel vizual amplifică discursul poetico-filosofic, împăcarea lui Ghilgameș cu propriul destin devine expresia sintetică a eternei lupte umane cu moartea și cu pierderile ireversibile care anticipează propriul sfârșit. Totuși, aici, moartea nu suprimă viața, ci în cele din urmă o completează simbiotic, fiind singurul reper capabil să o încarce cu sens.

🎥 Ziua 1 | Focus Joachim Trier Winter (cu bilet) în perioada 14-16 ianuarie, de la ora 20:15, la Cinema ARTA. Miercuri: „Oslo, 31 august” spune povestea lui Anders, un tânăr care se întoarce în oraș după un tratament pentru dependență și rătăcește printre prieteni și locuri familiare, confruntându-se cu șansele pierdute din viața sa. Filmul este apreciat pentru modul sincer în care vorbește despre depresie și alienare urbană, fără să judece sau să explice excesiv.

Joi, 15 ianuarie

🗣️ Exploratori de ieri și azi: Pe urmele lui Wallace & Darwin/ Cătălin Vasilescu & Alexandru Stermin (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Ce înseamnă să fii biolog și explorator? Cum se nasc marile idei științifice? Și de ce istoria își amintește uneori doar un singur nume, deși descoperirea a fost împărtășită? Cinema ARTA ne invită la o întâlnire specială despre curajul explorării, rivalitate, destin și știință, într-o dezbatere care aduce în prim-plan doi mari biologi și exploratori ai lumii, de care ne desparte peste un secol, dar de care ne leagă aceleași întrebări fundamentale.

📖 Lansare de carte: Civilizarea râsului. Râs, morală şi sociabilitate de la Aristofan la Shaftesbury de Ştefan-Sebastian Maftei de la ora 18:30 la Book Corner. Despre volum: „Titlul lucrării este Civilizarea râsului, un titlu intenţionat ambiguu pentru a reda dubla dinamică a râsului pe care lucrarea noastră o urmăreşte, cu referire la râs şi ca subiect şi ca obiect al unei anumite civilizări. Astfel, vom urmări, în lectura noastră asupra autorilor propuşi, pe de o parte, procesul „civilizării” râsului, al trecerii de la un râs determinat de agresivitate şi insultă către unul marcat de convivialitate şi comunicare prietenească. Pe de altă parte, vom căuta să identificăm şi să discutăm într-o desfăşurare istorică momentele care au marcat importanţa culturală a râsului în stabilirea unui cadru de comunicare socială care evită sau amână violenţa fizică.” (Ştefan-Sebastian Maftei)

🎭 Înger și demon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. Spectacolul Înger și demon pornește de la studiul aprofundat al creației eminesciene, invitând spectatorii să parcurgă, alături de Emanuel Petran și Angelica Nicoară, momentele care au marcat existența concretă și spirituală a marelui poet național. Spectacolul punctează fiecare etapă definitorie a creației lui Eminescu printr-o selecție de poezii reprezentative și prin concentrarea întregului proces transformator aflat la baza operei acestuia în Ajunul Crăciunului. Sunt identificate trei perioade fundamentale în biografia poetului: cea influențată de studiile sale la Viena și de fascinația pentru teoriile științifice ale vremii, reflectată în scrieri precum La Steaua și Scrisoarea I¸ cea a poeziilor de dragoste inspirate de relația cu Veronica Micle și, în cele din urmă, întoarcerea la valorile strămoșești, la credință, evocată prin rugăciunea închinată Maicii Domnului.

🎭 Dragostea durează 8 ani (cu bilet) de la ora 19:00 la Casa de Cultură a Studenților. O comedie cu mult haz, ironie și realism romantic, unde nimic nu este ce pare, iar iubirea e tratată ca o glumă… serioasă. Într-o seară rece de aprilie, Adina și Radu, un cuplu cu „vechime” de opt ani, încearcă să-și sărbătorească aniversarea… fără a se omorî reciproc. Își instalează cortul și speranțele la malul mării, dar vântul nu e singurul care le tulbură planurile. Se ceartă, se împacă, suspină și trec cu ușurință de la agonie la extaz. Când în scenă intră Artistul, un pictor boem cu un spirit liber cât plaja pustie, povestea o ia razna.

🎭 Temptation (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Dumneavoastră în ce credeți? În existența iadului sau a diavolului Întrebarea e poateprea naivă sau prea intimă. Cine ar vrea să dea un răspuns clar? Havel scrie: Diavolul este un maestru al deghizării. Poate exista o disimulare mai inteligentă decât cea oferită de necredința modernă? Cel mai bun truc al diavolului este acela de a convinge lumea că el nu există. Cu toate acestea, suntem mereu tentați să ajungem la un compromis cu Răul, la un acord cu el sau, cel puțin, să ne întoarcem capetele în altă parte, pentru a nu ne arde, fie că numim Răul drept diavol, o forță incontrolabilă sau o ideologie care strivește libertatea. Václav Havel a fost unul dintre puținii care nu s-a temut să-i spună nu diavolului, deși se întrebadacă nu a cedat măcar parțial tentației și dacă nu cumva a încercat să ajungă la o înțelegere cu el.”

🎥 Ziua 2 | Focus Joachim Trier Winter (cu bilet) în perioada 14-16 ianuarie, de la ora 20:00, la Cinema ARTA. Joi: „Cea mai rea fată din lume” – De câte ori nu ne-am simțit „oaia neagră”? Filmul reușește să empatizeze perfect cu acest sentiment. Povestea este structurată în 12 capitole care surprind momente importante din viața lui Julie, o tânără de aproape 30 de ani care caută un loc al ei în lume. Julie nu este „cea mai rea fată din lume”, ci o femeie care își caută cariera potrivită, relațiile stabile, libertatea și reperele.

Vineri, 16 ianuarie

🎥 Vocea lui Hind Rajab (cu bilet) de la ora 18:00 la Cinema ARTA. Filmul spune povestea sfâșietoare a unei fetițe blocate într-o mașină incendiată în Gaza, pe fondul războiului din regiune, și a luptei disperate a voluntarilor Semilunii Roșii pentru a o salva.

🎭 Așa spune Zarathustra (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Așa spune Zarathustra e un one man show care invită publicul să compună un puzzle format din imagini și povestiri fragmentate. Performerul este prizonier într-un context care își generează și impune propriile reguli. Traversând metamorfoze fizice și emoționale continue, el articulează un limbaj suspendat între poveste, personaj și propriul sine.

🎶 Muzica naturii – concert simfonic (cu bilet) de la ora 19:00 la Auditorium Maximum.

🎶 Gri – Dezrădăcinat | Lansare album | Sonic Overload invitați (cu bilet) de la ora 20:00 la Machines Venue.

🎥 Ziua 3 | Focus Joachim Trier Winter (cu bilet) în perioada 14-16 ianuarie, de la ora 20:00, la Cinema ARTA. Vineri: „Sentimental Value”, un film care vorbește direct despre relațiile de familie și despre rolul părinților în viața noastră. Acțiunea este dată de povestea surorilor Nora și Agnes, care se reîntâlnesc cu tatăl lor, Gustav, un regizor cândva celebru. După ce Nora refuză rolul din noul său film, Gustav aduce în familie o actriță faimoasă de la Hollywood, Rachel Kemp, iar această alegere redeschide tensiuni vechi, amintiri dureroase și emoții nerezolvate.

Sâmbătă, 17 ianuarie

🎭 Întâmplări din irealitatea imediată (cu bilet) de la ora 17:00 la Teatrul Național Cluj. „Pentru Întâmplări în irealitatea imediată mi-am propus un spectacol în registrul instalațiilor vivante, plecând de la tema principală a romanului lui Max Blecher, și anume Panopticumul. Trecerea prin evenimentele vieții este privită din perspectiva unei „nesfârșite contemplații a vitrinelor din panoramă”, în care statuile de ceară devin personaje captive într-o realitate atât de subjugată banalității, încât ea devine ireală.” – Tudor Lucanu

🎥 Sentimental Value (cu bilet) de la ora 17:45 la Cinema ARTA. Povestea urmărește un tată care încearcă să refacă legătura cu fiicele sale prin procesul artistic, dar relațiile tensionate dintre ei scot la iveală conflicte și emoții profunde legate de familie.

🎭 Minunata lume nouă a domnului Harpagon (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Național Cluj. În montarea lui Roberto Bacci, Harpagon (Radu Lărgeanu) își permite tot soiul de plăceri și excese, deoarece, pretinde el, este un om pe de-a întregul schimbat. Talentul și plăcerea de a strânge sume fabuloase fac ca banii să devină mai degrabă un premiu de perspicacitate decât un scop în sine. Personajul nu se limitează totuși să încheie tranzacții, ci antrenează publicul într-un joc de-a moralitatea, pe care o chestionează, o duce în derizoriu și o întoarce pe dos. În jongleriile lui retorice, limitele dintre bine și rău se reduc la o chestiune de perspectivă, deși sofisticarea aceasta nu este decât o spoială pentru realități monstruoase. Într-o zi însă, Marianna (Diana Buluga), tânăra pe care a cumpărat-o de mică, crescând-o pentru rolurile de servitoare, de asistentă, de companioană sau chiar de soție, se dovedește a fi un potențial donator de inimă, cu un preț ajustat la disperarea cumpărătorilor. Pus în fața unei asemenea dileme (i)morale, prioritățile lui Harpagon intră într-un conflict pe care nu-l poate rezolva fără ajutorul nostru.

🎭 Copilul tuturor (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. Mizând pe o construcție regizorală minimală, dar dinamitat de jocul actoricesc, Copilul tuturor este un one woman show care explorează aspectele problematice ale relației mamă-copil. El începe cu imaginea idealizată a mamei, trece apoi prin fațetele și urmele unei conviețuiri otrăvite și se termină cu licărul unei posibile vindecări, cu asumarea ca individ adult, desprins de figura maternă. Deși pornește de la experiențe personale, fiind scrisă chiar de Lucia Mărneanu, piesa depășește semnificativ perspectiva autobiografică și reușește, cu tristețe, dar și cu umor, să vorbească oricărei fiice/fiu și oricărei mame.

Duminică, 18 ianuarie

🎥 Dragostea care rămâne (cu bilet) de la ora 12:15 la Cinema ARTA. Un an din viața unei familii, în timp ce părinții trec prin procesul de separare. Prin momente jucăușe și pline de emoție, filmul surprinde esența dulce-amăruie a iubirii care se stinge și a amintirilor împărtășite, pe măsură ce anotimpurile se succed.

🎥 Afternoons of Solitude (cu bilet) de la ora 14:45 la Cinema ARTA. Filmul nu folosește interviuri sau comentarii clasice documentarelor de televiziune, ci plasează spectatorul direct în inima arenei, în adrenalina toreadorului și agonia taurului.

😊 Seară de impro de la ora 17:00 la Oana Pocan – Studio Impro.

🎭 9 RUȘINI și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României (cu bilet) de la ora 18:00 la Teatrul Național Cluj. Cândva, nu foarte demult, România a ajuns condusǎ de un copil de 5 ani și un mareșal extremist. Cândva, nu foarte demult, privatizarea fabricilor țǎrii s-a fǎcut pe câțiva cartofi pentru mulți și pe bani grei pentru câțiva. Cândva, nu foarte demult, 64 de tineri au murit arși într-un club fǎrǎ autorizație de incendiu, aşa cum funcționau mii în toatǎ țara. Azi, avem o colecție de momente de care sǎ aflǎm sau la care sǎ meditǎm, sǎ învǎțǎm ce e de învǎțat din ele, cu speranța cǎ nu le repetăm.

🎭 Noi și orașul: Despre schimbare | performance-forum (bilet cu valoare 0 sau bilet susținător) de la ora 19:00 la REACTOR. „Noi și orașul” este un performance în care scena Reactorului devine forum. Pornim de la a fi curioși unii de ceilalți și exersăm apropierea și recunoașterea reciprocă. Ne întâlnim timp de o oră să răspundem împreună la acele întrebări care ne unesc, artiști și public, locuitori ai unui Cluj complex, pe care îl iubim și care ne dă teme de gândire în fiecare zi.

🎭 Orașul nostru (cu bilet) de la ora 19:00 la Teatrul Maghiar de Stat. „Orașul nostru este o piesă ludică și emoționantă care ne îndeamnă să ne trezim și să începem să ne trăim viața cu adevărat. Piesa în trei acte începe în anul 1901. Emily, îndrumată de Regizorul tehnic, își reexaminează viața simplă, parcursul ei fiind străbătut de noi începuturi și sfârșituri. Însă călătoria ei este una plină de surprize, pe măsură ce amintirile se transformă în realitate. Scrisă în 1938 de către dramaturgul și poetul Thornton Wilder, Orașul nostru este o lucrare literară îndrăgită, jucată în mod constant în SUA, fiind prezentă de zeci de ani atât pe scenele teatrelor micilor orașe, cât și pe Broadway. La momentul premierei sale, a fost o piesă revoluționară și chiar experimentală datorită tematicii sale existențiale, prezentate într-o manieră meta-teatrală, prin adresarea directă a publicului, respectiv, estetica sa minimalistă și imaginară.” – Jesca Prudencio, regizoarea spectacolului.

😊 Stand-up Comedy Open-Mic cu George Mesaroș (intrare liberă) de la ora 20:00 la Klausen Pubhouse.

Coolturalist #33.

În 2025, ai ales să nu pui cultura pe mute. Ești, cel mai probabil, una dintre cele 16.070 de persoane care au intrat pe izabellalukacs.ro anul ăsta. Cu fiecare ocazie, ai petrecut pe site, în medie, 2 minute și 41 de secunde.

Deși inboxul tău e plin, ai ales conștient să faci loc și pentru cultură: tu și alți 1.330 de oameni v-ați întâlnit cu arta în Coolturalist, iar 1.789 de oameni au primit CooltCluj săptămânal. În total, 3.120 de oameni au spus DA newsletterelor cu substanță croșetate de mine de mai bine de un an încoace.

Azi îți propun o plimbare prin cele mai îndrăgite și citite interviuri și teme despre care am scris pe blog anul trecut.

Ce alte evenimente știi că au loc în săptămâna care urmează la Cluj? La care dintre cele de mai sus plănuiești să mergi? Scrie-mi în comentarii.

Să ne citim cu bine! 🌞

Salut! Sper că ai pășit cu seninătate în noul an. ✨

În 2025, ai ales să nu pui cultura pe mute. Ești, cel mai probabil, una dintre cele 16.070 de persoane care au intrat pe izabellalukacs.ro anul ăsta. Cu fiecare ocazie, ai petrecut pe site, în medie, 2 minute și 41 de secunde.

Deși inboxul tău e plin, ai ales conștient să faci loc și pentru cultură: tu și alți 1.330 de oameni v-ați întâlnit cu arta în Coolturalist, iar 1.789 de oameni au primit CooltCluj săptămânal. În total, 3.120 de oameni au spus DA newsletterelor cu substanță croșetate de mine de mai bine de un an încoace.

Poate nu ți-ai deschis toate e-mailurile de la bancă, dar cele cu știri din artă, interviuri și evenimente culturale au avut întâietate. Ai deschis, în medie, 39% dintre edițiile Coolturalist.

În toate cifrele astea ești TU: felul în care ți-ai hrănit curiozitatea, timpul pe care l-ai alocat pentru lectură, newsletterul pe care nu l-ai ignorat. Îți mulțumesc că ai ales să mă citești și ai făcut loc pentru cultură în 2025.

Azi îți propun o plimbare prin cele mai îndrăgite și citite interviuri și teme despre care am scris pe blog anul trecut.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Nu degeaba i-am dat acest nume acestei rubrici. În 2025, ai făcut cunoștință cu artiști, antreprenori și nu numai prin interviurile pe care le-am publicat: Andra Andriucă, Tibi Codorean, Cosânzenele Gătesc, Tatiana Ernuțeanu, Trupa EYEDROPS, Andreea Chiser, Crina Prida, Doru Toma, Ștefan Asafti și mulți alții.

În plus, nu te-ai speriat de textele lungi. Cel mai lung articol pe care l-ai citit pe site este interviul cu artista Alexandra Mîță: 4.747 de cuvinte, adică aproximativ 22 de minute neîntrerupte de lectură. Felicitări.

Dintre interviurile care ți-au stârnit curiozitatea cel mai mult anul ăsta, amintesc câteva mai jos:

De vorbă cu Cătălina, fondatoarea Partidului Amabil: „Dacă ai claritate și curaj, nu mai ai nevoie de un salvator; devii unul”.

Îți sună cunoscut Partidul Amabil? Dacă și tu le admiri creativitatea și claritatea cu care pun punctul pe „i” când vine vorba de integritate, bunătate și autonomie emoțională, o să-ți placă interviul ăsta.

Și dacă nu știi nimic despre Partidul Amabil, tot e de tine. Asta pentru că am vorbit despre lucruri care (probabil) te-au frământat și pe tine: cum poți pune limite fără să-ți pierzi omenia și ce înseamnă să nu mai lași rușinea să-ți scrie povestea. Adică fix genul ăla de discuție de care ai nevoie, dar pe care eziți s-o porți cu tine.

De vorbă cu Tibi Codorean: „Creativitatea e doar o formă nouă de naturalețe, o extindere a firescului”.

Pe Tibi Codorean, umorist, ierbosof și purtător de cuvinte cu acte-n regulă, îl recunoști după stilul inconfundabil: un amestec subtil de umor inteligent, filosofii la firul ierbii și observații pe care după ce le-ai savurat, îți lasă o senzație greu de definit, ca și cum ai fi mușcat dintr-o felie de adevăr. Toate presărate cu metafore și (auto)ironie cât să nu pară că se ia prea în serios. Iar dacă vrei să-ți gâdili intelectul cu umor bun o dată la câteva zile, citește și abonează-te la Ierbosofii(le) lui Tibi.

Când l-am întrebat dacă-i surâde ideea unui interviu, mi-a zis că da, sună distractiv, dar nu știe ce-ar mai fi de întrebat. A fost cu atât mai distractiv și provocator cu cât nici eu n-aveam habar ce-ar mai fi de întrebat. Dar mi-am pus mintea la contribuție și am „născocit” niște întrebări bune, cred eu.

De vorbă cu Cosânzenele (gătesc): „Nu e vorba doar despre ce punem în farfurie, ci și despre cum facem oamenii să se simtă”.

Voi unde vă duceți când nu știți ce să mai gătiți sau vreți să vă inspirați dintr-un loc care transmite grijă și respect pentru mâncare? Eu mă duc la Cosânzene. De-acolo „fur” idei și ele sunt salvarea mea când nu știu ce să mai meșteresc în bucătărie.

Ba mai mult, am admirat multă vreme ce au reușit să facă Amelia și Maria în online. Cât de firesc și natural au crescut. Cum și-au păstrat coloana vertebrală, bunul simț și apropierea de oameni.

Am intrat în bucătăria în care creează povești prin rețete și ne insuflă credința că nimic nu e greu când te ghidează cineva pas cu pas și că putem mânca sănătos fără să ne complicăm prea mult. Dincolo de asta, am văzut în ce constă fundația a tot ce fac ele și care-i firul roșu al parcursului lor.

De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: „Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele”.

Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat conexiunea vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură. Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite.

A împărtășit cu mine ce înveți când o apuci pe calea antreprenoriatului creativ, de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată.

De vorbă cu Crina Prida: „O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare caligrafiei”.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu(-expoziție). Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

De vorbă cu membrii trupei EYEDROPS: „VIU este o îmbrățișare completă a vieții, cu tot ce are ea de aruncat înspre noi”

Nu mai știu exact când i-am descoperit, dar mi-e limpede că m-am îndrăgostit de muzica lor. De melanjul ăsta frumos de poezie, libertate și poftă de viață pe care EYEDROPS îl emană.

EYEDROPS înseamnă „picături pentru al treilea ochi”. Spun despre ei înșiși că sunt „visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși” și, oricât de paradoxal ar suna, exact asta sunt. I-am descusut pe membrii trupei de doruri, învățăminte, frici și visuri și mi-au răspuns fără ocolișuri, cu inima deschisă.

De vorbă cu Ștefan Asafti: „Freelancingul e despre libertate, iar libertatea înseamnă responsabilitate și asumare”.

Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.

Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Ce facem dacă moartea își ia liber? Ce mi-a plăcut la „Intermitențele morții” de José Saramago.

🎥 (de văzut și ascultat) Avicii (Tim Bergling): „Eu vreau să creez muzică nemuritoare”. Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație.

🎥 (de văzut) Poate te inspiră ceva de aici, acum că ai terminat de văzut Stranger Things.

📖 (de ținut minte sau de dat mai departe) Cluburile de carte din Cluj – cărțile aduc oamenii împreună.

📸 (de văzut) Haihui prin Rimetea, jurnal foto.

📖 (de netrecut cu vederea) Cartea cu care am început anul. Musai s-o citești.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Anul ăsta nu ai citit doar „ce mai e nou”, ci te-au interesat și alte subiecte.

Haihui prin Rimetea: 3 zile, 55 de kilometri și un amestec de tihnă, sens și frici (mai mult închipuite).

Recunosc. N-a fost așa lejer cum pare în poza de mai jos. Mi-a fost și teamă, am avut și dureri, am avut și momente în care am zis că eu nu ajung la finalul traseului.

Am colindat păduri cu teama să nu ne întâlnim cu vreun animal sălbatic. Am umblat pe trasee în care a fost greu, nesigur, instabil. Dar, cel mai important, am trăit mai prezentă ca oricând. Mai conștientă. Mai liberă, atentă și vigilentă. Mai senină.

Am scris pe larg despre timpul petrecut la Rimetea. Cu detalii despre trasee, cazare, loc, obiective turistice, poze, temeri și ce-am simțit și trăit în cele 3 zile și cei peste 55 de kilometri parcurși pe jos.

Ce să citești în 2026. Bonus: recomandări de cărți de la oamenii din comunitate.

În 2025 am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu tine.

Am lansat și o invitație deschisă către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.

Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la oameni, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.

Cum am reușit să nu mai cumpăr cărți pe care le aveam deja. Ghid despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion.

N-am terminat cu subiectul cărți. Nu știu la tine cum e, dar eu ani la rând am pățit același lucru: ajungeam într-o librărie cu chef de plecat acasă cu bunătăți literare și ajungeam să cumpăr cărți pe care aveam deja. Nici nu-mi mai aduceam aminte că titlul respectiv stătea pitit pe vreun raft în spatele altor volume.

Așa mi-a venit ideea să-mi fac o bibliotecă digitală. Adică să am o evidență a cărților din bibliotecă la câteva click-uri distanță. Și-am ales Notion pentru treaba asta, pentru că oricum voiam să învăț cu ce se mănâncă tool-ul ăsta. N-a durat puțin, recunosc, să transpun toate titlurile pe care le aveam în bibliotecă într-o versiune digitală. Dar am avut o motivație destul de puternică, așa că m-am înhămat la asta.

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Cât de iraționali ne face frica de a pierde.

Ne îndrăgostim de ce avem și ne concentrăm pe ceea ce am putea pierde. Două lucruri care deseori ne paralizează și ne duc spre decizii iraționale. Ba mai mult, ne străduim cu ardoare să ne lăsăm deschise toate portițele, să nu dăm cu piciorul la nicio opțiune posibilă.

Refuzăm să închidem uși, de teamă că poate, într-o zi, vom regreta. Rămânem în joburi care nu ne mai fac bine, doar pentru că ne e frică că vom pierde. Îl punem pe „just in case” în bagajul vieții: poate o să am nevoie, poate o să regret, poate o să mă răzgândesc, poate o să.

În alergarea asta bezmetică înspre tot și toate, ne furăm singuri căciula și devenim tot mai buni la sportul ăsta. Ce e atât de greu pentru noi când vine vorba de alegeri? De ce simțim să lăsăm cât mai multe portițe de scăpare cu putință, chiar și atunci când ne costă enorm? De ce nu putem pur și simplu să luăm o decizie tranșantă și să ne asumăm?

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

În burta inteligenței artificiale: cine plătește prețul eficienței tale și al discuțiilor inutile cu ChatGPT.

Am fost ignorantă. Pur și simplu, nu m-am gândit ce ascunde toată nebunia asta cu AI-ul. Dar mi-a deschis ochii un film documentar văzut la TIFF. „În burta inteligenței artificiale” se numește.

Pentru ca noi să ne scăldăm bine-mersi în conversații inutile cu ChatGPT (și nu numai) și-n ceea ce numim eficiență, milioane de oameni stau până la 10 ore pe zi și analizează, etichetează și clasifică conținut ca să hrănească algoritmii cu date. Ca să-i antreneze.

Ce fel de conținut? Tot ce-ți poți închipui și ce nu. De la poze cu pisici și apusuri, până la violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții, violență, sinucideri, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.

Baiu’ mai mare e în efectele pe care conținutul ăsta toxic le are asupra lor: de la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar agresivitate și violență.

Te invit să citești articolul de mai jos și să-l distribui mai departe, că-i important să fim cât mai conștienți de lumea în care ne-nvârtim.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 decembrie 2025

iminența despărțirii doare ca o rană supurândă

nu mai știu când am scris asta – înainte sau după
ce știu e că durerea se întindea până dincolo de orizont
cât vedeam cu ochii, câmpii întregi de durere
fiecare bornă de pe marginea drumului marca un nivel superior al golului din piept, apărut de nicăieri

din loc în loc, dâlme de amintiri, imagini care-mi înțepau ochii
exact ca acele de gămălie cu care fixam insectele moarte, aliniate pe o bucată de polistiren
îmi simțeam obrajii ca pereții unei saline – reci, umezi și sărați
voiam să-mi lipesc fruntea de ei
să închid ochii și să nu am un răspuns.

***

Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag, în toată marea de conținut făcut în grabă sau cu AI cu care se întâlnesc într-o zi. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale, că-i păcat să le rateze.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞